Există o lipsă fundamentală de sinceritate ce caracterizează politica noastră pe măsură ce se apropie sezonul conferinţelor de partid. Nu este vorba despre diseminarea consilierilor în materie de presă sau despre vorbăria în doi peri din sectorul public, ci despre o lipsă profundă de onestitate din partea multora în privinţa adevăratelor lor convingeri. Indiferent dacă e vorba despre o autoamăgire sau despre o cinică înşelăciune, minciunile sunt comercializate într-un moment în care încrederea în politică este deja extrem de scăzută. În toate partidele există o atmosferă delicată şi fragmentată din cauză că ţara are nevoie de claritate în vreme ce clasa politică se caracterizează prin întunecime, potrivit Rador, care citează The Times.

HotNews.roFoto: Hotnews

Doamna premier adoptă o politică de care pare să se teamă că va face ţara mai săracă şi mai puţin stabilă. Întrebată de Nick Robinson de la BBC dacă ea crede cu adevărat în Brexit, Theresa May, o fostă susţinătoare a rămânerii în UE, nu a putut răspunde decât printr-o vagă platitudine: "Cred că cele mai bune vremuri se află în faţa noastră". Dacă ea pare torturată de conducerea partidului său, asta s-ar putea datora faptului că ea are democratica sarcină de a impune o schimbare despre care crede că ar fi o greşeală periculoasă.

De aici decurg toate trucurile tactice. Pur şi simplu, nu e adevărat că parlamentarii au de ales între planul de la Chequers (reşedinţa oficială de vară a premierilor britanici, n. red.) şi ieşirea din UE fără niciun acord, aşa cum sugerează doamna May. Există diverse alternative ale ieşirii şi multe alte opţiuni - inclusiv un al doilea referendum sau nişte alegeri generale - dacă parlamentul se arată blocat de termenii Brexitului. Premierul va trebui totodată să facă noi compromisuri dacă doreşte să ajungă la un acord cu Bruxelles-ul. Ultimatumul ei este falsa bravadă a unei femei care spune papagaliceşte o serie de vorbe în loc să vorbească cu reală convingere.

Dezbinarea s-a răspândit în parlament şi dincolo de el. Miniştrii, care în şoaptă îşi spun că Brexitul va fi 'un dezastru', în public îşi oferă sprijinul pentru această catastrofă crescândă. Susţinătorii Brexitului vor totodată să inducă în eroare prin fantasmagoriile lor econmice. Boris Johnson îmbină gândirea pozitivă cu artificiul, condamnând planul de "accident rutier" al doamnei May fără să vreo alternativă credibilă. Michael Gove sprijină 'planul de la Chequers, deocamdată' - o susţinere cârcotaşă care înseamnă că el vrea ca ţara să iasă din UE în luna martie a anului următor, după care să obţină o despărţire mai clară odată ce va fi prea târziu ca Brexitul să fie deturnat. Asta nu înseamnă nici că parlamentul îşi va recăpăta suveranitatea şi nici că algătorilor li se va permite "să-şi recapete controlul", aşa cum el şi susţinătorii ieşirii au promis în timpul campaniei.

Sunt şanse ca, pentru a ţine toate aceste facţiuni laolaltă, premierul să înainteze o propunere suficient de ambiguă încât să evite să jignească pe cineva. Acest gen de aranjament politic, elaborat printr-un acord de culise, ar fi cea mai necinstită şi mai puţin transparentă cale de a pune în aplicare rezultatele referendumului. De dragul unei scurte unităţi a Partidului Conservator şi a supravieţuirii doamnei May, ţara va ajunge, 'legată la ochi' fiind, din lac în puţ, după cum memorabil a declarat lordul Bridges pe vremea când era ministru însărcinat cu probleme legate de Brexit, victimă a apelor învolburate de rechini. Un fost ministru al cabinetului consideră că abordarea premierului este 'total nedemocratică' şi spune că 'oamenii ar trebui să fie foarte îngrijoraţi de ceea ce se face în numele lor'.

Partidul Laburist se face vinovat de duplicitate. Jeremy Corbyn, un vechi eurosceptic, se laudă cu eficacitatea şi autentitcitatea sa, dar, în materie de Brexit, preferă o ambiguiate constructivă. Tensiunile dintre pornirile sale şi cele ale colegilor de partid mai proeuropeni se vor încheia la conferinţa partidului programată săptămâna viitoare. Cel puţin 130 de sucursale laburiste locale au înaintat moţiuni prin care cer ca "poporul să aibă votul final", astfel încât va fi greu ca problema să poată fi evitată la reuniunea de la Liverpool. Va fi interesaant de văzut dacă liderul va alege să asculte mişcarea în masă creată de el sau va prefera să apeleze la şicane politice ca să-şi impună voia.

E ca şi când Westminsterul a ajuns printr-o oglindă într-un loc unde, după cum spune Humpty Dumpty în cartea lui Lewis Carroll, "când spun un cuvânt, înseamnă ce vreau eu să însemne, nici mai mult, nici mai puţin".

Ceva trebuie să se întâmple. O definiţia politică a loialităţii, care le cere parlamentarilor să voteze împotriva conştiinţei lor, un sistem de partide care îi forţează pe oameni să rămână încorsetaţi în nişte carcase demodate, un model de conducere care reduce onestitatea ca sentiment cu siguranţă nu pot supraveţui într-o eră a individualismului. În cele din urmă, vechea 'ortodoxie' va fi pusă la grea încercare. Sper doar să apară o nouă forţă care să se afle la centru şi nu la extreme.

The Times- preluare Rador