In 2014, o personalitate a opozitiei ruse, Vladimir L. Asurkov, a plecat din Moscova refugiindu-se la Londra si a respirat usurat. Dupa ce, luni de zile, fusese urmarit la orice intalnire de agentii de informatii ai Kremlinului, actiunea culminand cu imagini televizate din apartamentul sau, el a predat in sfarsit armele, disparand pe strazile elegante si poliglote din Kensington. Au trecut sase luni pana sa-si dea seama ca mai este inca urmarit, potrivit The New York Times, citat de Rador.
Un vechi prieten s-a intors din Rusia cu o veste ingrijoratoare: la Moscova, oficiali din departamentul securitatii i-au pus intrebari amanuntite despre o discutie intre patru ochi avuta cu dl Asurkov intr-o cafenea londoneza. Dupa aceea, dl Asurkov a invatat sa ii caute din reflex pe agentii rusi - barbati in costume de culoare inchisa, stand singuri la diverse uniuni ale emigrantilor, cunoscuti de la diverse dineuri si banuiti a fi informatori.
"Nu poti face prea multe ca sa eviti asa ceva", a spus el. "Chiar daca reusesti sa fugi de la Moscova la Londra, stii ca ei au mana lunga".
Fosti oficiali ai serviciilor britanice de informatii afirma ca, in prezent, Rusia are la Londra mai multi agenti de informatii decat avea in plin Razboi Rece. Ei au diverse functii, inclusiv contacte stabilite printre politicienii britanici. Dar cel mai important obiectiv este acela de a nu scapa din ochi sutele de rusi cu greutate - cei aliati cu presedintele Vladimir V. Putin si cei intorsi impotriva lui - care si-au facut o viata in Marea Britanie atrasi fiind de piata imobiliara si de sistemul bancar.
Otravirea de saptamana trecuta a lui Serghei V. Skripal, un dublu agent rus in retragere, si a fiicei acestuia a silit guvernul britanic sa incerce sa ii opreasca.
Pe vremuri, autoritatile britanice apelau la resurse importante pentru a urmari activitatea agentilor rusi de aici. Dar in ultimii ani, pericolul terorist a deveni o clara prioritate, iar MI5 dispune de resurse mai slabe pentru a putea tine pasul cu operatiunile tot mai de amploare ale Rusiei, afirma John Bayliss, care, in anul 2010, s-a retras din Directia Generala de Comunicatii a Guvernului (GCH - serviciul britanic de informatii electronice, n. red.), iar acum tine conferinte pe tema amenintarilor la adresa securitatii. "Cred ca este deja recunoscut faptul ca, in prezent, la Londra exista mai multi spioni decat erau in plin Razboi Rece", afirma el. "In timpul Razboiului Rece, rusilor le era destul de greu sa umble prin tara, deplasarile in afara Londrei fiindu-le restrictionate. Dar acum, cei mai multi beneficiaza de libera circulatie, se pot duce oriunde. Nu dispunem de indeajuns de multi oameni ca sa-i urmarim pe toti permanent".
Londra este totodata si baza unor firme specializate in informatii comerciale, precum cea condusa de Christopher Steele, un fost agent al serviciului MI6 care a intocmit dosarul relatiilor presedintelui Trump cu dl Putin. Guvernul rus este extrem de interesat de asemenea eforturi si de sursele lor.
Ca tanar agent KGB, dl Putin a fost mobilizat a biroul din Dresda, un oras din Germania de Est, unde existau agenti a caror misiune era de a fura secrete de ordin tehnic si de a compromite si racola personalitati influente atat din Germania de Vest, cat si din Germania de Est. In calitate de presedinte al Rusiei, el a extins retelele de spionaj depasind nivelul de pe vremea Razboiului Rece, afirma Mark Galeotti, expert in probemele Rusiei la Institutul pentru Relatii Internationale din Praga. "Se presupune ca, din punct de vedere geopolitic, Rusia este la concurenta cu Occidentul or, in situatia actuala, spionii sunt relativ ieftini si relativ eficienti. Asa isi conduce Putin statul".
In ultimii zece ani, Marea Britanie a garantat azil politic unei intregi pleiade de critici ai dlui Putin, de mai mare sau de mai mica importanta, asa ajungandu-se ca Londrei sa i se spuna "Londongrad". "Este locul unde un functionar in vacanta poate discuta cordial cu un romancier disident care organizeaza mitinguri impotriva lui Putin", explica un rus naturalizat. ￢Si, desigur, jumatate dintre ei si-au trimis copiii sa invete in scoli publice din Marea Britanie", afirma el, folosind termenul britanic folosit pentru scolile private. (In Marea Britanie, scolilor private li se spune "public schools", n. red.).
Mihail Hodorkovski, un nabab rus care a petrecut zece ani intr-un penitnciar rusesc si care, anul trecut, a primit azil politic in Marea Britanie, se plimba prin Londra fara garda de corp si poate fi vazut stand la coada la o cafea prin lantul de localuri Pret a Manger. In ceea ce-l priveste, dl Asurkov, care a primit azil politic in 2015, a invatat sa se relaxeze la Londra dupa un timp calificat de el drept o "perioada de paranoia".
Dl Skripal este cel de-al doilea fost spion rus otravit pe teritoriul britanic dupa asasinarea din 2006 a lui Aleksandr V. Litvinenko, care, dupa cum a constatat o ancheta britanica finalizata aproape 10 ani mai tarziu, avea toate semnalmentele unei comenzi venite din partea Kremlinului. Guvernul britanic a adopat niste masuri modeste, iar cei doi barbati acuzati de asasinat se afla in Rusia si sunt in libertate.
"Nestabilind niste consecinte pentru cazul lui Litvinenko, guvernul britanic a creat o situatie periculoasa", afirma Bill Browder, un bogat investitor care a condus o campanie internationala in sprijinul sanctionarii dlui Putin si a acolitilor acestuia pentru coruptie si incalcarea drepturilor omului. "Daca nu va exista nicio reactie la cazul Skripal dupa cel al lui Litvinenko, atunci este foarte posibil ca sa urmez eu".
Ani in sir, reprezentantul de frunte al opozitiei anti-Putin din Londra a fost Boris A. Berezovski, un miliardar care a avut mari conflicte cu dl Putin si care a primit azil politic in 2003. Lordul Timothy Bell, un prieten apropiat al dlui Berezovski, povesteste ca, deseori, atunci cand se aflau in oras, el ii arata agentii care il urmareau.
"Nu erau insotiti", povestese el. "Nu stateau la vreo discutie. Se uitau. Era enervant, dar te obisnuiai cu asta dupa un timp".
Dl Berezovski a apelat la servicii de paza de elita, angajnd chair fosti militari ai armatei israeliene sau ai Legiunii Straine din Franta. Dar costurile au devenit imposibil de sustinut, avand in vedere ca averea sa era in scadere, iar numarul agentilor de paza s-a redus ulterior treptat de la sase la patru, apoi la trei si in cele din urma la doi. In 2013, cand el a fost gasit mort, incuiat in baia resedintei sale, il mai pazea un singur gardian. "Prespun ca nici nu merita sa-l plateasca de vreme ce, pana la urma, nici nu l-a putut proteja", spune dl Bell.
In anul urmator, medicul legist care i-a examinat cadavrul a declarat ca era imposibil de spus daca dl Berezovski s-a sinucis sau daca a fost asasinat. Dl. Cicivarkin, un alt prieten, isi aminteste ca dl Berezovski avea o viziune oarecum fatalista despre securitatea sa. El obisnuia sa spuna: "Asta nu e gardian. E martor".
material The New York Times (preluare RADOR)
2
0
