Exista Macaz in Bucuresti.Bar cu reguli de buna purtare pe pereti. teatru in care se pun in scena interventii. Forum cu intrebarea inevitabila: exista solutii? Discoteca unei lumi dansand orice de la LIFE is LIFE la Pink Floyd, de la manele la electro. Locul in care tramvaiele iau curba periculos si claxoneaza nervos: dependentii de Macaz se revarsa afara si beau bere, discuta, trag tigara, pe linia de tramvai. Am fost de mai multe ori la Macaz, dar sambata am fost la piesa “Tucaus”, drama unui tip bagat la puscarie de doua ori. De ce? Pentru ca si-a tot cautat un loc in lumea asta.
Nu iesiti cu bauturile pe linia de tramvai!
Am ajuns cu juma de ora mai devreme. Nu rezervasem online. Vroiam sa zac in sosul meu, sa ma las dus de val. La Macaz. Am luat un ceai cu ghimbir si lemongrass si m-am pus in geam. Eram lenes, fara chef de moarte. Spre mine veneau tramvaiele care-n ultima clipa luau curba. Si-n ochi, mi-erau casele care stateau sa cada de pe Calea Mosilor-vechi. Sunet? Tancii din tigania Mosilor care vad la Macaz un soi de parc de distractii. Joaca Fusbal, au net pentru telefonia lor si urla ca nebunii. In dreptul unui perete: aici nu-s permise purtarile sexiste, misogine, clasiste, apar doua maini care pun alta regula cu scoci: nu iesiti cu bauturile pe linia de tramvai! Sau cam asa ceva.
Nu-s bilete, mi se spune, sunt locuri
Eram lenes, cum zic. Si-ntreb molcom: bilete la Tuhaus? Nu-s! La noi nu-s bilete, mi se spune, sunt locuri. Nu-nteleg, dar nici nu era cazul. Beau ceaiul. Se trece de ora. Era vreo ora de incepere cu adevarat? Incepem! Se aude de dupa o cortina grea-uriasa. Acolo unde se terminau barul, frigiderele si ceaiurile, mi se arata o cortina. De dupa ea, un teatru. Locuri, scena, lumini.
Incepe piesa-interventie
Un tip, Vlad Balteanu se prezinta. Si ne spune ca s-ar putea sa nu aibe replica la el mereu, dar ne va spune o poveste de viata. E chel, are o voce barbateasca, temperata. Se misca cum rar am vazut la un actor. Ma tot intreb in ce a jucat. Uite-l pe Potocean si uite-l si pe Andrei Serban. Ii stiam din altele. Dar Balteanu? A, e rolul, este numele de rol. Sigur il cheama altfel. Ce sa mai intreb? Vad povestea unui tip care a pornit cu bune intentii sa-si faca un rost in Romania. A pus o firma la bataie, un prieten si-a pus apartamentul. Au belit-o impreuna! Au vrut un restaurant si au luat bani de la camatari. Ecuatie letala. Intra la Tuhaus. Vlad nu-i prost. Se descurca. N-are muschi. Dar stie sa scrie. Si face reclamatii de stat prost in puscarie pana cand, in trei ani si ceva, isi pune ordine un pic in puscaria plina de insecte, mirosuri, aglomeratie. Da un pumn in inertia administrativa din puscarii.
Iese, nimeni nu-l angajeaza.
Nevasta il parasise. Uite-l, iar! A bagat mana in buzunarul propriului naș. E iar la bulau! Si urmeaza intrebari privind sistemul infect, sistemul supraaglomerat, sistemul si Romania libera care nu-ti dau nicio sansa! Piesa se termina.
E misto scenografia.
Minimalista, dar de efect. Ca la scoala, la laboratorul de chimie cu retroproiectorul si ilustratiile transparente, Viermii, taieturile din ziare sunt afisate pe un urias ecran si creeaza atmosfera. Se da pauza de tigara. Se incepe dezbaterea. Acum ma prind!
Misto ideea: Vlad Balteanu joaca rolul lui Vlad Balteanu.
El este tipul, el incearca sa-si gaseasca un loc in lume. El este gresitul, el este actorul. Foarte misto actor! Gaselnita de sah-mat. In felul asta acceptarea recidivistului de catre gura-casca este de la sine inteleasa, nimeni nu-si mai pune intrebari de vreun fel.
Sala plina pune intrebari.
Se vorbeste de societatea nedreapta, de legiuitorii care-s puternici si-si dau propriile legi. Este un fel de schema de discutie “Imparat si proletar”. Ieri, venise si Cazanciuc, fostul ministru al Justitiei, si spusese vorbe mari, isi capitalizase niste imagine pe Facebook. Incet-incet schema alb-neagra nu e deajuns. Cineva din sala intreaba: care-i solutia! Aici regizor-scenaristi-Balteanu vorbesc orbiti de reusita proprie. Vorbesc de propriul caz si-l generalizeaza. Vorbesc de cati bani se consuma pentru a tine in puscarie un simplu om care a gresit. Spun ca banii consumati sunt de zeci de ori mai mari decat paguba savarsita. In fapt, se trece catre inocenta. Trebuie trecute cu vedere vinovatiile mici doar pentru ca sistemul de recuperare sociala este ineficient? Pana unde ramane vinovat Balteanu? Sistemul iti da cazier, dar restul cine-l face? cartierul, prejudecatile si mecanismele de aparare? Indiferent ce magarii faci, daca nu esti prins, esti model de viata? Grele intrebari.
Puscaria insa nu e altfel decat tramvaiul care face curba la Macaz.
O simpla eroare de pilotaj, o toceala a sinelor ori un simplu surob iesit si tramvaiul zboara in geamul barului cooperativei Macaz. Lumea iese in bar. Bere, ganduri, cocktailuri. Intre timp barul este cu mult mai plin.
E-ntuneric bine si incepe Discoteca.
Vlad Balteanu este printre noi. Si asta conteaza cel mai mult. Lumea-l intreaba, il vrea in preajma. Ultimele tramvaie urla disperate sa ia curba. Multimea statea pe linia de tramvai. Muzica pare ca vindeca. Discoteca e electro, e cu manele fix la ora 0. E live e live.
La toaleta se asteapta.
E pe nas, e pe amor, e ametita. Se vorbeste tare de bisexualitate. De alegere de-o noapte. Gangiu e imbracat spilcuit. Curat, frizat, in haine cu gulere uriase. E din Mosilor-vechi, dintre daramaturi. Este locul lui de salvare. Aduna din cand in cand pahare si le duce barmanitei. Ajuta. Petruta sta afara si face poze cu pustanii. Ei isi spun emotiile, ea viata grea, bolovanoasa.
La ora aia niciun tramvai nu mai ia curba!
