Din totalul angajatilor din Uniunea Europeana, 0,4% sunt detasati in alte state pe baza Directivei CE 71/96 aflata pe agenda publica in ultima vreme (conform analizei privind detasarea lucratorilor, "Posting of workers", publicata de Directoratul General pentru Ocuparea Fortei de Munca, Afaceri Sociale si Incluziune al Comisiei Europene).
Cifra, concludenta in opinia mea, arata ca eventualele modificari ale Directivei nu vor avea impact la scara mare si ca, implicit, miza dezbaterii pare sa mearga dincolo de actualele propuneri punctuale. In contextul reformarii Uniunii si al scenariului Europei cu doua viteze, este posibil ca modificarea directivei sa fie doar punctul de plecare pentru alte restrictii.
Directiva privind detasarea a devenit un subiect fierbinte pentru ca aparent raspunde nemultumirii cetatenilor din vechile state membre fata de fluxul mare de migrati din Est care accepta salarii mai mici si care nu ar contribui la bugetele locale.
Totusi, perceptia este cel putin partial eronata din cauza confuziei privind statutul angajatilor. Lucratorii mobili sunt de trei tipuri: detasati temporar pana la 24 de luni (cei la care se refera directiva), angajati legal de angajatori din statele in care merg si care automat platesc taxele si respecta toate obligatiile (consecinta liberei circulatii) si cei care lucreaza la negru, fiind angajati fara contract.
Marea masa a lucratorilor se afla in a doua si a treia categorie, nefiind vizati in niciun fel de prevederile acestei directive. Problemele economice si sociale invocate de liderii europeni sunt, eventual, generate de munca la negru, iar in acest caz, singurele care au parghiile sa aplice legea si sa controleze sunt autoritatile statale. De ce nu recurg la masuri drastice, sanctionatorii? Probabil pentru ca i-ar afecta pe angajatorii din tarile lor si, mai ales, pentru ca nu au capacitate administrativa, in ciuda supradimensionarii aparatelor birocratice.
Prevederile directivei
Revenind la detasare, setul de reglementari europene (Directiva CE 71/96, Regulamentul CE 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, etc) acopera si asigura atat din punct de vedere juridic, cat si fiscal intregul cadru si echitatea pentru toate situatiile de detasare.
Aplicarea regulilor reprezinta prerogativa fiecarui stat membru care le implementeaza in legislatia nationala si asigura controlul respectarii lor. In acelasi timp, prevederile sunt stricte si ofera multe chei de control. De exemplu, directivei ii sunt asociate obligatiile de conformare din fiecare stat membru chiar inainte ca angajatul sa fie detasat, fiind necesara notificarea anterioara a diferitelor autoritati competente . Obligatiile privind salariul minim si contributiile de asigurari sunt, de asemenea, strict reglementate.
Daca ne referim la contributiile de asigurari si la impresia ca detasarea greveaza asupra bugetelor din tarile care au ratele cele mai inalte de taxare, trebuie precizat ca decizia ca o persoana sa ramana asigurata in tara de origine dupa perioada maxim legala de 24 de luni se ia in urma unei analize si corespondente cu statul in care munceste. Doar cu aprobarea acestuia din urma, un lucrator poate ramane asigurat in statul sau. Principala modificare discutata acum vizeaza reducerea perioadei la 12 luni. Insa daca exista comportamente abuzive, fiind depasite 24 luni, ele nu decurg din durata permisa, ci tot de modul in care aceste comportamente sunt controlate de statele gazda. Pe scurt, exista mecanisme de prevenire a abuzurilor de orice fel si, indiferent daca vor fi 24 sau 12 luni, problema abuzului ramane.
Ar mai merita mentionat ca perceptia negativa a publicului din statele vestice este alimentata si de un alt fenomen, respectiv al beneficiarilor de asistenta sociala. Si in acest domeniu fiecare stat are propriile reguli. La fel ca in cazul muncii la negru, situatia este generata de cadrul legal din statul respectiv si de controlul exercitat ulterior de autoritati. Prin urmare, pot schimba legislatia sau o pot aplica mai ferm pe cea existenta fara sa depinda de directivele comunitare. Faptul ca nu recurg la caile legale se poate explica prin reticenta de a nu ii afecta pe propriii cetateni beneficiari de asistenta sociala care au drept de vot.
Echitatea asigurarilor sociale
Cand vorbim de contributii de asigurari si asistenta sociala, ajungem inevitabil la echitatea sistemelor. Nemultumirea ar fi ca lucratorii din statele care au contributii mai scazute ar beneficia de sistemele generoase de asigurari din statele care practica rate mari de taxare. In ceea ce priveste detasarea, un studiu al Comisiei Europene (DG Employment, Social Affairs & Inclusion) din 2016 arata ca in cazul lucratorilor detasati nu se observa impact negativ asupra bugetelor.
Cateva date din studiul mentionat sunt ilustrative. Romania are circa 50 mii de lucratori detasati, aproape jumatate fiind in constructii. Circa 43% se aflau in Germania, 15% in Franta, 13% Italia. Analiza arata ca directiva isi atinge scopul de a acoperi nevoia de munca (inalt) calificata in anumite domenii temporar fara a crea inechitate.
Pe de alta parte, se poate dezbate pe tema inechitatii create de lucratorii estici care accepta salarii mai mici si care nu fac parte din categoria celor detasati. Totusi, acestia au adus multe alte beneficii care se vad in cresterea PIB-ului tarilor respective, dar care sunt greu de cuantificat separat.
La randul sau Romania, de exemplu, a oferit inainte de a adera la UE scutiri de contributii pentru detasatii straini, fiind un paradis fiscal la acea data. Desigur, aceste persoane au adus bune practici, know-how etc si este greu de stabilit daca schimbul a fost perfect echitabil. In fond, ramane, asa cum spuneam, problema muncii la negru care nu se regleaza prin directiva aceasta sau altele, ci prin control.
In concluzie, nu ar trebui exclus nici scenariul in care aceasta modificare discutata acum reprezinta doar varful icebergului si ca intentiile au bataie mult mai lunga. Actualele propuneri pot pregati, asa cum am mentionat la inceput, terenul pentru restrictii mai ample care poate ca au de fapt legatura cu Europa cu doua viteze, unul dintre scenariile inaintate de presedintele Comisiei Europene.
In aceasta ipoteza tarile care au aderat dupa 2004 vor ramane in zona care va merge cu viteza a doua si ar putea sa nu mai beneficieze de acelasi cadru legislativ si de aceleasi beneficii ca vechile state membre. Realist, nu putem sa nu ne gandim si la cel mai rau scenariu in care, pentru a regla cu adevarat problema fluxului de lucratori din Est, s-ar reintroduce vizele si controlul la frontiere.
Un articol semnat de Raluca Bontas, Partener, Global Employer Services, Deloitte Romania
0
1
