Daca va opriti la Teatrul National, pe seara, il vedeti pe Ion din Bacau. Canta din frunza. Ia frunza din tufisul Teatrului. Viata atat este: caciula de frig, frunza si impas in viata. Asculta povestea celui care crede ca a fi garda de om mare si sa calatoresti in Antarctica, n-au niciun chichirez.

Ion din Bacau este curat la lacrima. Canta lumii din frunza cu ochii umezi. E Liber. De unde pana unde?

Candva l-a dus necesarul sa umble ca umbra de grangur prin Antarctica. Curata mizerie umana. Omul care canta azi in fata Teatrului National Bucuresti are constiinta unei lumi pe care a calarit. Si calul cel diavol l-a aruncat de pe el. Om mare cand esti garda de om mare, mizerie mare cand traiesti sa executi oameni. A cazut sau a fost lovit intr-o grota. Si acolo s-a trezit in jur cu vraci in jur, nu cu draci! A scapat cu viata.

E liber acum. Si s-a intors in copilarie, atunci era o baba care-l fascina. Statea la brutarie si astepta painea. "Cu moneda mica lua paine mica/ Cu moneda mare lua paine dubla". Si trece o baba si toata lumea din brutarie o priveste. Uite, ce canta femeia, canta din frunza. Si, uite-l pe Ion din Bacau ajuns om mare, trecut de Antarctica. A cantat din frunza in Bruxelles si liber a fost. Si canta iar din frunza ca iar l-a lovit necesarul. Dar acum e liber.

Tu stii cat de liber te simti cantand a paguba din frunza? Atat e necesarul vietii: o buza, o frunza, o paine mica cu moneda mica. Ne zice Ion.

Citeste si Om de Poveste: Pusca lui Rica din Videle