​In actuala reglementare, infractiunea de delapidare este prevazuta de dispozitiile art. 295 din Capitolul II (Infractiuni de serviciu) al Titlului V (Infractiuni de coruptie si de serviciu) din Codul penal.

Alexandru MoldoveanuFoto: Tuca Zbarcea & Asociatii

Delapidarea consta in fapta savarsita de un functionar public, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica. Tentativa la aceasta infractiune se pedepseste. Suntem in prezenta unei forme atenuate a infractiunii in situatia in care fapta este savarsita de asa-zisii functionari privati, caz in care limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. Forma agravata a infractiunii o gasim in ipoteza in care fapta a produs consecinte deosebit de grave, adica o paguba materiala mai mare de 2.000.000 lei, situatie in care limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate.

Este necesar ca autorul delapidarii sa detina, cumulativ, atat calitatea de functionar public sau "privat", cat si calitatea de gestionar sau de administrator. "Gestionarul" este persoana care are sarcini in legatura cu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri corporale iar "administratorul" este persoana care are atributii in sensul incheierii unor acte de dispozitie, de decizie, cu privire la bunurile unitatii (ex. acte de planificare, aprovizionare, desfacere, efectuarea de plati, etc.).

Delapidarea poate fi savarsita prin trei modalitati alternative: (i) prin insusire, care presupune scoaterea definitiva a bunului din patrimoniul persoanei vatamate si trecerea acestui bun in stapanirea autorului ori a altei persoane, in urma actiunii autorului; (ii) prin folosire, care presupune scoaterea temporara a bunului din patrimoniul persoanei vatamate, succedata de utilizarea bunului si, ulterior, de readucerea bunului in patrimoniul persoanei vatamate si (iii) prin traficare, care presupune scoaterea temporara a bunului din patrimoniul persoanei vatamate, urmata de incredintarea bunului catre un tert, in vederea folosirii de catre acesta, in scopul obtinerii unui profit ilicit. Infractiunea poate fi savarsita doar cu intentie, directa sau indirecta.

Daca, in trecut, exemplul clasic al delapidarii era cel reprezentat de factorul postal care isi insuseste banii aflati in gestiune, reprezentand pensiile banesti ale unor persoane ori de administratorul unei asociatii de proprietari care isi insuseste sumele banesti gestionate, in mediul de afaceri contemporan, mai ales, delapidarea poate imbraca forme extrem de complexe, implicand, in numeroase randuri, activitatea ilicita conjugata a mai multor persoane.

Nu sunt rare nici cazurile in care delapidarea este savarsita in concurs cu alte infractiuni (ex. diverse infractiuni de fals, de inselaciune etc.), ultimele fiind intreprinse fie pentru a facilita comiterea delapidarii, fie in scopul de a evita descoperirea faptei si antrenarea raspunderii penale. In acest context, instrumentarea unei cauze complexe privind infractiunea de delapidare poate constitui o provocare pentru organele judiciare, in principal prin prisma complexitatii probatoriului care trebuie administrat in cauza.

Alexandru MOLDOVEANU, Avocat senior de drept penal in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii