PARTEA a II-a (vezi aici prima parte)

Contractul de furnizare a gazelor naturale Ucraina-Rusia cu comisionarul RossUkrEnergo.

Comision de peste 1,5 miliarde USD. Ianukovici face contractul ca prim-ministru. Timoshenko ii urmeaza in functie si desface contractul. Vladimir Putin declara peste tot ca este de acord cu contract direct, fara intermediari, dar in realitate declanseaza criza gazului din 2009 ca pedeapsa pentru ca RossUkrEnergo este scos din joc si comisioanele desfintate. Cu cine se asociaza gigantul Gazprom cand este vorba de comisioane cu destinatie necunoscuta. Ianuarie 2009: Europa este victima, gazul rusesc nu mai curge prin tevi pentru prima oara in ultimii zeci de ani. Cel mai “aspru” conflict din istorie intre Ucraina si Rusia (spun analistii internationali) a avut-o in centru pe Iulia Timoshenko. (Se mai mira cineva ca la o zi dupa eliberarea ei Rusia si-a retras ambasadorul de la Kiev?)

Ianukovici castiga viitoarele alegeri si face o prioritate din a o baga in puscarie pe Timoshenko, cu orice pret, incalcand principii, legi, etape juridice si bunul simt. Ucrainenii sunt supusi unei campanii nationale de dezinformare de peste 3 ani.

Pe cand citim despre comisionarii din contractele romanesti de gaze?

Poveste in exclusivitate spusa apropiatilor de Dinu Patriciu despre negocierile din 2008-2009 Codrut Seres-Gazprom.

Dupa ce ieri am prezentat multiplele ciudatenii ale cazului si procesului, avalansele de acuzatii, multe ramase la nivel de calomnii ale oficialilor, azi ma voi opri mai mult asupra contractului in sine despre care nu prea s-a vorbit vreodata decat la nivelul “abuz in serviciu legat de contractul de gaz cu Rusia”.

Asadar va invit sa cititi cu atentie detaliile din contractul respectiv de gaz si consideratii in ansamblu ale momentului 2008-2009 pentru a intelege mai bine contextul.

La nivelul anului 2006, Ucraina decide ca importul de gaz din Rusia sa se faca printr-un ciudat intermediar (o sa vedeti, nu este vorba de serioasa companie Wintershall Erdgas Handelshaus Zug AH cu actionar 50% Gazprom si 50% BASF; folosita si agreata public de Gazexport, filiala europeana a Gazprom).

Este vorba de o solutie “ucraineana” prin “inventarea” unei companii pe numele ei RossUkrEnergo (RUE, o sa-i spunem mai departe) care avea urmatorul actionariat: 50%Gazprom, 45% Dmytri Firtash si 5% Ivan Fursin. Ultimii doi creaza compania Centragas AG Austria care este in fapt partenerul Gazprom in RossUkrEnergo (RUE).

Intrebare: de ce era nevoie de alt intermediat decat clasica companie Wintershall, folosita de Gazprom in majoritatea exporturilor europene?

Raspuns: pentru ca din Wintershall erau mai greu de “plimbat” bani din comisioane catre persoane fizice

Ca sa completeze ciudatenia acestui nou intermediar s-a vorbit mult in zonele de “cunoscatori” ca in spatele lui Dmytra Firtash se afla un vestit asociat al sau Sergiy Shnaider (nick name Semen Mogylevych), un faimos sef al mafiei ruse. Firtash era doar fata scoasa la inaintare

Ei bine, cine credeti ca inventeaza si aproba din partea ucrainienilor aceasta formula ultra-suspecta? Nimeni altul decat Victor Ianukovici, ajuns prim-ministru sub presedintele Iushcenko in perioada 4.08.2006-18.12.2007.

S-a speculat mult pe tema faptului ca o “felie din tort” o avea si presedintele Iushcenko. Iushcenko a avut si cateva interventii decisive care au declansat criza gazului de la inceputul lui 2009, despre care voi vorbi un pic mai tarziu. Ca om care a citit cu atentie si a documentat subiectul, inclin sa cred ca Iushcenko avea si el ceva mici interese (cateva milioane fata de sutele de milioane care se duceau catre persoane private ruse) in acest contract.

Deci acest “aranjament” este facut de Ianukovici si Vladimir Putin si, atentie desfacut de Iulia Timoshenko, care ii succede lui Ianukovici ca Prim Ministru (12.12.2007). Se mai mira cineva de ce i s-a intamplat ulerior Iuliei Timosenko? Vorbim de peste 1,5 miliarde USD in comisioane.

Iulia Timoshenko devine deci Prim Ministru la sfarsitul anului 2007 si una din primele “griji” este sa anunte public ca doreste eliminarea intermediarilor din contractul national de gaz. Trebuie inteles contextul:

•     Timoshenko venea de pe pozitia persoanei care stia ce se intampla, cunoscatoare. Lucrase in anii 90 intr-o companie de electricitate, apoi ca ministru adjunct al Energiei. Schemele din contractele de gaze sunt complexe, dar orice specialist din domeniu le poate explica pentru ca ele nu sunt extraordinar de creative.
•     Timoshenko avea in Ianukovici, reprezentantul Partidului Regiunilor, un opozant politic caruia avea tot interesul sa ii taie finantarea
•     era o masura economica corecta (eliminarea intermediarului de gaz), apreciata mult intr-o tara in care frigul face din gaz un subiect extrem de sensibil, deci exista si elementul de populism politic.
•     probabil ca era nemultumita ca ea nu avea vreo felie din comisioanele respective (sa le fie clar celor care au intrebat deja, Iulia Timoshenko era deja o persoana bogata la momentul respectiv; ea nu s-a imbogatit din contractul national de gaz ci din alte “manevre” si afaceri anterioare)

Acestea si probabil multe alte motive o determina pe Iulia Timoshenko sa faca o prioritate din initierea de negocieri directe cu Rusia (Vladimir Putin) pentru a semna contractul de gaz fara intermediari.

Acum sa facem o pauza si sa privim imaginea in ansamblu. Se asteapta cineva ca fortele grele din Rusia (cei care primeau comisioane) si din Ucraina (Ianukovici si, probabil, Iushcenko) sa fie fericiti? Timoshenko tocmai deschisese o Cutie a Pandorei pentru care in alte situatii oameni au fost asasinati fara mila. Jocul era tare si cu miza mare!

Va rog sa observati in cele ce urmeaza ipocrizia absoluta a liderilor rusi, in special a lui Vladimir Putin. Si el si oficialii Gazprom repeta pana la obstinatie ca "Ucraina are dreptul de a-si negocia un contract fara intermediari cu Rusia” pentru ca imediat sa saboteze la modul absolut orice negocieri directe.

Ca sa intelegeti miza uriasa a banilor personali din aceste comisioane va spun “in avans” ca aceasta situatie, a declansat vestita criza europeanaa gazului din ianuarie 2009 cand livrarile de gaze catre mai multe tari europene au fost oprite pentru prima data.

Deci nu probleme de negocieri (intre Ucraina care transporta gazul pe teritoriul ei) sau tehnice (cum au mintit responsabilii Naftogas legandu-se de presiunea scazuta) i-a lasat pe europeni fara gaz mai bine de 12 zile ci neintelegeri in impartirea comisioanelor.

Sa revenim la poveste.

Pe 2 octombrie 2008 Iulia Timoshenko si Vladimir Putin (atentie) semneaza un acord pentru "eliminarea intermediarilor din contractul de gaze intre cele doua tari si crestere graduala la <> a pretului la gaze si tranzit”.

Explicatii:

• 1.    A se observa santajul: Timoshenko spune ca vrea afara din contract RossUkrEnergo, Putin spune, ok, dar asta va aduce scumpirea gazului “la nivel european”. Timoshenko nu se lasa santajata (tineti minte propozitia asta) si accepta de principiu crestere pretului.
• 2.    Vladimir Putin nu a crezut pana in ultima clipa ca Timoshenko va prefera sa plateasca mai mult doar pentru a le taia comisioanele pentru ca (socotea el, cu informatii de la FSB), Ucraina nu avea banii necesari pentru a-si permite scumpirea gazului.
• 3.    Tot in contextul asta trebuie spus ca la semnarea acordului mai existau doua situatii specifice:

•         contractul expira la 31.12 2008
•         Naftogas (compania Ucrainiana de gaz) avea datorii mari si vechi catre Gazprom (cam 1.52 miliarde USD conform ucrainienilor si 2,4 miliarde conform declaratiilor “umflate” ale rusilor). Diferenta venea in special din penalizari. Atentie, toate aceste calcule se refereau la contractul existent, cel cu intermediar RossUkrEnergo.
•         Gazprom a mai santajat si spunand ca nu va negocia urmatorul contract pentru 2009 daca nu se platesc datoriile.

Mai trebuie inteles ceva: Ucraina avea doua mari lucruri de negociat: pretul la gaze (pe 1000/mc) (cost pentru ucrainieni) si pretul de tranzit (venit pentru ucrainieni) pe 100 km/1000mc

In ciuda eforturilor uriase ale ucrainienilor, pe data de 31.12.2008 nu exista inca un contract de gaz intre cele doua tari pentru 2009.

DUELUL: Cea mai aprinsa disputa din istorie intre Ucraina si Rusia

Asa au numit-o specialistii. La inceputul lui 2009 Europenii asistau uluiti cum devin victimele unei situatii care implica bani din comisioane catre mafioti si persoane “necunoscute”.

La mijlocul lui decembrie, in dorinta si ambitia lor (a lui Timoshenko, in fapt) de a “curata” contractul de gaze national si spre uluirea rusilor, Ucraina face eforturi uriase si achita 800 milioane din datorie.

Rusii refuza sa negocieze chiar si asa, cerand ca intai sa fie platita intreaga datorie. Pare indreptatita cererea, dar de fapt era o forma de presiune pentru a tensiona situatia si a-i face pe ucrainieni sa accepte inca un contract cu RossUkrEnergo ca intermediar, sub spectrul amenintarilor ca se va inchide gazul.

Spre socul total, Naftogaz plateste pana la 30.12 2008 1,522 miliarde USD, suma ce reprezenta valoarea gazelor importate.

Rusia refuza si acum semnarea, cerand inca 614 milioane dolari in penalizari.

Aceasta cerere a fost absurda pentru ca se referea la o clauza neasumata de guvernul ucrainian in contractul dintre RosUkrEnergo si Rusia. Practic ei puteau “ingropa” in datorii Ucraina punand orice clauze de penalizare. Ianukovici fusese suficient de “interesat” sa semneze deal-ul din partea Ucrainei ca aceste prevederi legate de penalitati sa fie interpretabile (de neadmis la un contract de asemenea nivel); ne referim la contractul Ucraina-RossUkrEnergo.

Dovada suprema ca acele penalizari faceau parte din santaj este ca la sfarsit rusii au renuntat la ele.

De asemenea, mai exista o disputa pentru gazele inmagazinate de RossUkrEnergo in depozitele de stat. Suma se invartea la 1,7 miliarde dolari.

la 1 ianuarie 2009 ucrainianii fac partie la sediul Gazprom incercand sa evite un conflict si sistarea gazelor.

Dealul negociat de Gazprom (prin presedintele Dubyna) si Naftogaz (prin presedintele Miller), agreat de Timoshenko si prezentat spre aprobare lui Vladimir Putin stipula: 235USD/1000mc si 1,7-1,8 USD/100km taxa de tranzit. Afacerea era agreata, ramanea doar sa fie semnata.

Dar Putin incearca sa introduca din nou RossUkrEnergo in deal agreand un pret de 285 USD/1000mc. Antentie: 50 USD comision pentru RossUkrEnergo. La importul anual de gaze al Ucrainei asta insemna un comision de peste 1,5 miliarde USD pentru RossUkrEnergo.

Observatie: Ca observator, parerea mea personala este ca la acest moment rusii au incercat sa o “includa” si pe Timoshenko in “impartirea tortului”. Adica sa aiba si ea acces la o parte din comisionul care totusi in mare masura pleca in Rusia.

Sunt mai multe semne in acest sens, in special legate de declaratiile de la acea vreme. Oficial insa, nimeni nu a reconoscut asemenea discutii subterane.

Timoshenko refuza. Acesta este al doilea moment pe care va rog sa il retineti. Impreuna cu primul (graba cu care a deschis discutia pentru eliminarea intermediarului) acest al doilea moment ii va pecetlui practic condamnarea la cei 7 ani de puscarie.

Timoshenko insista pentru dealul agreat deja cu Gazprom, dar nesemnat de Putin de 235 USD/1000mc.

Aici se intampla ceva ciudat care mi-a creat suspiciuni fata de Iushcenko. Acesta intervine si opreste negocierile. Exact cand Timoshenk refuzase oferta de a include din nou RossUkrEnergo in contract si cand aceasta avea mai multa nevoie de sustinere.

Ca urmare, afacerea cade, iar rusii incep sa faca declaratii publice, in timp ce europenii asista ingroziti la escaladarea tensiunilor bilaterale.

Putin si Medvedev declara in mod ipocrit din nou ca “Ucraina este libera sa isi aleaga intermediarii si ca ar fi foarte bine sa aleaga unii cu reputatie curata”. Va dati seama? Gazprom se asociase in RossUkrEnergo cu oligarhi si mafioti rusi si ucrainieni si Rusia ii sfatuia sa ucrainieni sa aleaga intermediarii care ii doreste, “eventual unii cu reputatie curata”!

Pe 4 ianuarie, Romania este printre primele tari care semnaleaza Europei ca nu mai curge caz prin conductele ucrainiene. Ca de obicei UE face comisii.

Ucrainienii “rezista” presiunilor (din nou, deja-vu)si incearca sa continue negocierile si sub presiunea crescanda a europenilor. Europenii ii acuza deopotriva pe ucrainieni si rusi.

Rusii ii acuza pe ucrainieni ca fura gaz din conducte, gaz care nu le mai era destinat lor. Opresc vanzarile definitiv. Tensiunile escaladeaza.

Europenii isi pierd increderea in partenerul Gazprom si decid ca trebuie facute rute alternative.

Rusii isi dau seama ca nu pot amana rezolvarea situatiei si sunt extrem de suparati pe incapatanarea si rezistenta ucrainienilor. Atat de suparati, ca vin cu un nou pret: 450 USD/1000mc. Pe motiv ca asta e pretul european. Ucrainienii negociaza o finantare europeana si sunt gata sa accepte groteasca crestere de pret. Dupa doua zile, pe 8 ianuarie 2009 Vladimir Putin, la nervi, creste din nou pretul pentru ucrainieni: 470 USD/1000mc.

Observati din toata aceasta avalansa de informatii atitudinea diferita a doua parti:

Ucrainienii, prin Iulia Timoshenko, vor un contract pe zece ani (o mare stratagema ruseasca in relatia cu Ucraina este negocierea anuala ca sa fie siguri ca tin haturile strans si spectrul inchiderii gazului este o amenintare constanta), fara intermediari si accepta principiul cresterii graduale catre pretul european.

Rusii, prin Vladimir Putin, vor contract cu intermediar, sunt gata sa renunte la preturi gen 450 USD /1000mc sau 470 USD/1000 mc, dar sa fie contract anual (pentru a face santajul posibil) si cu comision.

Europenii observa enormitatile si ii preseaza pe rusi amenintind ca vor construi rute alternative.

Gazprom pierde in cateva zile peste 1,5 miliarde din stoparea vanzarilor, plus daune cerute de unii parteneri europeni.

Pe data de 18 ianuarie 2009 criza ia sfarsit. Rusii cedeaza partial sub presiunea crescanda a europenilor.

Iulia Timoshenko si Vladimir Puitin semneaza la aceeasi data un contract care prevedea:

•     un discount de 20% pentru 2009
•     tranzitia catre pretul de referinta de 450 USD/1000mc
•      corelarea evolutiei pretului de referinta cu evolutia pretului petrolului
•     contract pe 10 ani
•     contract direct si eliminarea intermediarului RossUkrEnergo
•     2,7 USD/100km tranzit fee pentru ucrainieni
•     preturile de tranzit din 2008 vor fi pastrate si in 2009, cat timp Ucraina va beneficia de discountul de 20%
•     penalizarile de 614 milioane USD au fost anulate (exact ce explicam despre nulitatea si falsitatea acestor cifre folosite doar ca parghie de santaj)
•     datoria catre Gazprom este practic lichidata, rezolvandu-se si problema gazului inmagazinat (1,7 miliared USD ca valoare) care va fi cumparat in etape pe parcursul lui 2009 la pret redus

Trebuie sa se inteleaga o alta tehnicalitate a comertului cu gaze: exista un pret de referinta (in cazul acesta 450 USD /1000 mc) care reprezinta pretul in anotimpul in gazul este cel mai scump, adica iarna. De la pretul de referinta se ajunge prin discount-uri la preturi sezoniere mult mai scazute. Gazul este mult mai ieftin vara si daca ai capacitati de stocare poti cumpara gaz mult la pret redus si putin la pret mare. De aici si discutia importanta pentru Romania cu depozitele de la Margineni care la un moment dat au facut obiectul unor discutii grele cu reprezentantii Gazprom.

Mai existau si alte prevederi tehnice in contractul cu Rusia, majoritatea in defavoarea Ucrainei si total in favoarea Rusiei. Am sa le detaliez cand voi vorbi despre ce i se reproseaza in fapt in acest contract Iuliei Timoshenko.

La acest moment va rog sa va opriti o secunda, sa aruncati o privire de ansamblu pe ce ati citit deja si sa va intrebati daca mai exista vreo mirare vis-a-vis de incarcerarea Iuliei Timoshenko in sensul in care dusmanii, apele care le stricase, conflictul cu Rusia, oprirea livrarilor Gazprom catre Europa, rezistenta ucrainienilor la santajul rusesc; toate acestea i-au infuriat pe rusi si pe perdantul Ianukovici deopotriva. La acest punct cred ca imaginea unei sentinte fortate dupa un proces fortat cu o viteza ametitoare si presarat de ciudateniile expuse ieri in partea I a acestei analize, cred ca aceasta imagine este mai clara pentru cine vrea sa inteleaga cu adevarat situatia de la acel moment.

Ce este apreciat unanim in legatura cu contractul negociat de Timoshenko:

•     a facut un contract pe 10 ani. Rusii, cum spuneam, promovau contractul anual pentru ca spectrul taierii gazelor sa ii faca pe ucrainieni obedienti si ascultatori
•     a eliminat un intermediar caruia chiar rusii ii promovau un comision de 50 USD/1000mc. Scazand costurile lor si aplicand la totalulo importului de gaze (75% din totalul importurilor din Rusia) putem aproxima lejer un comision de peste 1,5 miliarde USD
•     a rezistat presiunilor rusesti si santajului foarte bine orchestrat chiar avand “tradari” din propria tara si din functii inalte (vezi interventia lui Iushcenko)
•     a pus contractul pe o formula previzibila in care bunul plac al rusilor disparea
•     a facut eforturi uriase pentru a plati datoriile catre Gazprom, spre surprinderea totala a rusilor care mizau pe imposibilitatea platilor si achitarii datoriei. Datoria catre Gazprom a fost folosita in istorie de multe ori ca element de presiune si santaj, un exemplu elocvent fiind conversia datoriei catre GAZPROM in chirie pentru baza navala de la Sevastopol, o afacere cu implicatii grave pentru ucraineni, care si astazi ii tine captivi fata de Rusia. 
•     s-a comportat demn, ca un lider ce merita respect (partial de aici vine impresia buna pe care o au cancelariile occidentale) in fata unei puteri pe care putini au incercat s-o contrazica.

Aici trebuie sa va povestesc un episod demn de studiu de caz pentru cei interesati de relatii diplomatice si geopolitica:

Iulia Timoshenko, umilita de premierul rus.

Conform declaratiilor facute in tribunal de fostul presedinte Iushcenko, acesta declara la un moment dat - sub juramant - legat de momentul fierbinte de la sfarsitul lui 2008:

“L-am sunat pe Dubyna (n.r. - presedintele Naftogaz) care mi-a spus: am primit instructiuni de la Primul Ministru (n.r. - Iulia Timoshenko) sa ii aranjez de urgenta o intalnire cu primul ministru rus si managementul Gazprom. Primul Ministru rus m-a informat el nu doreste sa-l intalneasca pe premierul ucrainean.

De asemenea Dubyna, a declarat la randul lui in tribunal: “Timoshenko era deja in avion (nr, catre Moscova) la 31 Decembrie pentru a semna contractul (nr, contractul nu s-a semnat).

V-am spus povestea asta ca sa intelegeti cat de greu era sa negociezi cu Rusia.

Exista genii care astazi dau lectii de negociere. Nu spun ca nu se puteau obtine conditii mai bune, ci doar ca daca ai in fata un Vladimir Putin, imprevizibil si puternic, este pur si simplu dificil.

Ce i se reproseaza Iuliei Timoshenko in legatura cu acest contract:

•     Rusia oferea 20% discount la pretul de gaze (astfel ca pretul maximal de referinta era de 450-25%=360 USD/1000mc) pentru 2009 in timp de Ucraina oferea Rusiei 60% discount pentru pretul de tranzit (rusii au tinut mortis la in 2009 sa aiba pretul din 2008, dar nu au oferit acelasi lucru la pretul gazului)
•     Ucraina nu putea intrerupe cumpararea de gaz, pe cand Rusia putea micsora sau intrerupe livrarile si tranzitul de gaz
•     Daca nu era platita o singura factura la timp contractul intra pe un sistem “100% pre-payment”
•     Ucraina platea un volum comis pe sistemul “take-or-pay” pe cand Rusia platea doar ce tranzita. Observatie: aici tind sa dau dreptate “carcotasilor” in sensul ca acest sistem “take-or-pay” a fost o clauza abuziva inclusa de Gazprom in mai toate contractele lor dar care producea prejudicii partii celeilalte pentru ca plateai indiferent daca consumai sau nu gazul. Prin “grija” si “preocuparea” fostului ministru al Energiei, domnul Codrut Seres, si Romania a “beneficiat” de dezavantajele acestei clauze.
•     pret de referinta mare, 450 USD/1000mc, facea ca in functie de capacitatea de stocare (mica, in procente din consum a Ucrainei in comparatie cu tarile din Vest) pretul mediu final sa fie uneori superior pretului din occident.
•     crestere de la 179 USD/1000 mc, pret mediu 2008 la 232,98 USD/1000mc in 2009 . Observatie: in 2008 Rusia s-a aflat intr-o ofensiva generala de reasezare a pretului gazului in toata Europa. Tot atunci s-au inventat formulele de corelare intre pretul gazului si pretul petrolului.
•     in general i s-a reprosat si o non-simetrie a contractelor in sensul ca rusii au strecurat in contract clauze si drepturi care nu se regarseau la ucrainieni (mare parte le-am explicat deja)
•     a obtinut acoperirea cabinetului care a aprobat dealul insa dupa semnarea lui
•     a permis unei subsidiare a Gazprom in Ucraina sa isi mareasca cifra de afaceri fiind de acord ca 25% din import sa se faca prin acesta subsidiara (anii precedenti, activitatea ei fusese limitata la sub 10% din livrarile de gaze catre Ucraina)

Aceasta este saga Iuliei Timosenko. Va rog sa imi permiteti cateva concluzii:

• Iulia Timosehnko a fost condamnata pe alte motive decat cele facute publice. Contractul imperfect semnat de ea avea limitarile lui impuse de puternicul partener rus si conditiile date (sistarile de gaze in Europa). De asemenea, de viteza cu care s-au desfasurat evenimentele. Cresterile de preturi au fost fortate de rusi si aplicate tuturor tarilor in perioada respectiva.
• Romania a negociat contracte de 100 de ori mai catastrofale si nimeni nu a fost nici macar acuzat. Prostia si incompetenta au fost mereu un alibi perfect.
• Ianukovici a avut o razbunare personala de dus cu Iulia Timoshenko. Partial ea a fost motivata de rivalitatea politica, partial de banii pierduti din cauza initiativelor doamnei Timoshenko de a “taia” intermediarul RossUkrEnergo si partial de ordinele venite de la Moscova.
• Vladimir Putin si oficialii rusi s-au comportat ca niste sovietici fara scrupule. Ramane epocala declaratia lui Vladimir Putin despre incarcerarea Iuliei Timoshenko cand el isi exprima mirarea si spunea amenintator ca “ ar fi o greseala sa pui sub semnul intrebarii intregul deal”. Medvedev a fost si mai transant, atragand atentia ucrainienilor ca dupa ce au condamnat-o pe Iulia Timoshenko pentru acest contract sa nu le treaca prin cap sa ceara negocierea (cum ar fi fost normal daca motivul condamnarii si incarcerarii ar fi fost unul real). Ucraina nu a cerut niciodata renegocierea deal-ului, dovada cat de mizerabila a fost toata operatiunea.
• Ucrainienii au fost efectiv bombardati cu o sofisticata campanie de dezinformare dusa de guvern si Rusia pe acest subiect prin intermediul mai multor trusturi controlate (majoritatea) din ambele tari plus agentii de stiri si canale guvernamentale.
• Fara sa facem o victima-erou din ea, Iulia Timoshenko a pierdut masiv electorat din cauza acestor dezinformari. Guvernele occidentale au fost mai greu de pacalit decat populatia pentru ca au avut acces la informatii “traduse” de specialisti, fie ca erau experti ai gazului fie ca erau experti din serviciile secrete.

Departe de scopul acestui material de a o proimova pe Iulia Timoshenko ca o eroina. A pierdut electorat si pentru ca oamenii i-au simtit oportunismul. Pentru ca a beneficiat ca si Emil constantinescu de un moment extraordinar (Revolutia Portocalie din 2004, prima revolutie a Ucrainei moderne) pe care l-a ruinat prin incompetenta si promovarea unor interese obscure. Nu a stiut sa faca echipa cu Iushcenko, un presedinte mult mai “european” decat predecesorul sau Leonid Kucima. A promovat conflictul continuu in aliantele europene si i-a permis lui Ianukovici cu un electorat rusofon (dar nu obsesiv pro-rus) sa se strecoare in pozitia de prim-ministru si apoi presedinte doar cu suportul a 30% din populatie. La final, nu a stiut sa faca compromisuri si sa navigheze diplomatic in relatia cu Rusia (s-ar putea ca aceasta ultima fraza sa fie doar o vorba goala pentru ca la un moment dat rusii nu iti ofera decat doua posibilitati: esti sclavul lor sau te distrug. Ideea e sa incerci sa eviti sa ajungi in asemenea punct.)

Pentru carcotasi vreau sa spun ca nu mi-a placut inclusiv faptul ca zilele trecute, imediat dupa eliberare, din scaunul cu rotile (o exagerare teatrala, pentru public, banuiesc) una din primele griji a fost sa anunte ca va candida la presedintie.

Nu! Acest material a vrut sa scoata in evidenta un proces plin de probleme, un partener rus ultra-agresiv si mincinos, periculos si cu atitudine de stapan si o serie de tehnicalitati necunoscute publicului dintr-un contract care a fost prezentat mereu doar ca titlu!

Inchei facand o comparatie (trista pentru noi) cu contractele de gaze ale Romaniei cu Gazprom. Candva poate o sa discutam si despre problema cu “comisioanele pe masa”. Candva domnul Codrut Seres ne va povesti (dupa ce isi va lichida problemele cu justitia) cum a negociat contractul cu Gazprom. Atat de prost - povestea Dinu Patriciu apropiatilor sai de la momentul respectiv, referindu-se la contractul in care Romania a avut nefericirea sa fie reprezentata de un ministru al Economiei prea tanar si neexperimentat, Codrut Seres, despre care ulterior s-a aflat ca avea si alte prioritati “extra servici” ce i-au adus condamnari - atat de prost a fost negociat dealul incat Romania a ajuns sa plateasca la momentul respectiv cel mai mare pret pe 1000 mc si chiar mai mare decat au dorit negociatorii Gazprom. Unul dintre cei prezenti la negocierea din timpul mandatului lui Codrut Seres povestea cum Gaprom intrase in intalnirea finala fiind pregatiti sa accepte un pret de 250 USD/1000 mc dupa o negociere fie ea si de forma, au cerut pretul de la care sa porneasca negocierea sa fie 280 USD/1000 mc. Spre stupefactia tuturor, dupa ce vorbeste la telefon, fara sa mai negocieze si sa profite de marja de 30 USD /1000 mc pe care o aveau negociatorii Gazprom, Seres se ridica, se declara multumit si inchide sedinta. Asta calculand el (prost) ca rusii prin agentii lor informasera “discret” pe toara lumea (maestri ai dezinformarii, cum spuneam) ca estimeaza un pret de 300 USD/1000 mc. Seres vine in Romania si se bate ca Tarzan cu pumnii in piept ca a “salvat 20 USD/1000 mc” dupa care afla toti de la miratii negociatori rusi ca puteau semna si cu 250 USD /1000 mc.

Traian Basescu, cel care isi facuse o faima din a ataca Rusia (deci terenul era otravit deja de declaratiile neprietenoase ale Presedintelui Romaniei) iese la atac pe fondul disputelor de doi bani cu Tariceanu si ii atrage atentia domnului Seres ca a fost un prost negociator si ca al sau talent ne-a adus pe cap cel mai mare pret la gaze din Europa (dintre cei care importa gaze de la rusi,desigur, pentru ca norvegienii de pilda aveau chiar si la momentul ala gaze pe piata la 450 USD /1000 mc). Patriciu confirma (ca om cunoscator si interesat in domeniu) cat de mare ghinion a avut Romania sa aiba implicati un presedinte gresiv cu Rusia la momentul ala, un prim ministru (Tariceanu) preocupat de orice atacuri si ironii la adresa presedintelui, dar nu de contractul de gaze si un ministru al energiei care s-a facut si ne-a facut de ras.

Sa traim totusi cu speranta ca vom citi candva despre clauzele ascunse ale contractului, despre comisionarul Conef Energy SRL care, ca si RossUkrEnergo, capusa contractul si importurile nationale, ca vom auzi povesti despre domnul Dan Victor Alexandru, fost secretar de stat din partea PC in ministerul Economiei (ce coincidenta!), amic al domnului Codrut Seres, ca vom auzi cum domnul Voiculescu a facut partie la Gazprom in anii 90 incercand sa intre in contract direct cu firma sa Gazrom Barter SA, la fel si domnul Paunescu, sa auzim despre lagaturi absolut speciale ale domnului Videanu cu Gazprom unde facuse partie prin 2009, cum acesta era felicitat public in iunie 2010 de catre reprezentantii Gazprom pentru supravietuirea Guvernului Boc dupa motiunea de cenzura de de marti 15 iunie, sa citim de cum a promis domnul Videanu ca va elimina comisionarii din contractul de gaze national si importurile se vor face printr-o societate mixta Romgaz-Gazprom si de cum a tergiversat Varujan Vosganian din pozitia de ministru al Economiei crearea societati respective care sa elimine comisionarii.

Dar mai ales sa ne dorim sa putem tine relatia cu Rusia la un nivel acceptabil de dialog intre parti (macar aproximativ) egale. Sa ne dorim ca exemplul macar unora dintre ucrainieni si in 2008 si astazi sa fie urmat de romanii cu respoinsabilitati.

Razvan Corneteanu, reportervirtual..ro