Si Sisif incepe din nou sa impinga la deal bolovanul reformei sistemului medical. In rolul principal este de aceasta data Vasile Cepoi, al patrulea ministru al Sanatatii in ultimii trei ani.
Un tehnician atat de bine ancorat in interstitiile sistemului incat nici macar C.T.Popescu nu a stiut unde sa-l plaseze, afirmand ca Vasile Cepoi a fost adus secretar de stat la Ministerul Sanatatii ca o contra-replica la Raed Arafat.
Nimic mai fals, Vasile Cepoi fiind in relatii bune atat cu Raed Arafat cat si cu alti oameni importanti din sistem, dovada fiind votul unanim acordat lui de catre Comisia de Sanatate din Parlament (au votat „pentru” si parlamentarii PDL).
Principala sarcina a ministrului Cepoi ramane neschimbata: croirea unei noi legi a sanatatii. Guvernul PDL l-a adus in iarna pentru asta, guvernul USL il pastreaza astazi tot pentru asta. Daca noua lege a sanatatii era o prioritate pentru premierul Ungureanu, ea ramane o prioritate si pentru premierul Ponta.
Ba mai mult, Victor Ponta ar fi promis trimisilor FMI ca o noua lege a sanatatii va fi aprobata de catre Parlament pana la sfarsitul acestei toamne. Mai pesimist decat ultimii doi prim-ministri ai Romaniei, Vasile Cepoi nu a evitat niciodata sa-si declare scepticismul in privinta adoptarii unei legi atat de importante intr-un an electoral.
Si atunci ce cauta Vasile Cepoi la Ministerul Sanatatii? Mandatul sau este cert doar pentru urmatoarele sase luni, perioada in care nici mama lui Superman nu ar reusi sa duca bolovanul lui Sisif pana in varful dealului. Constient atat de limitele temporale cat si de lesa politica de care depinde mandatul sau, Vasile Cepoi se va concentra pe masuri punctuale, una dintre ele fiind „deblocarea de urgenta a posturilor din Sanatate”. Aplauze dinspre loja medicilor. Pacientii continua sa astepte pe strapontine.
Dar, desi aparent sortit unui mandat modest, Vasile Cepoi ar putea imbunatati considerabil situatia chiar prin cateva masuri punctuale. In detalii se afla intotdeauna secretul marilor reforme, iar noul ministru al Sanatatii cunoaste in amanunt rotitele sistemului medical.
Principalul loc in care aceste rotite se blocheaza (spre bucuria buzunarelor unora) este controlul. Dar nu controlul in general, ci un control individualizat, responsabilizat la nivelul fiecarui director de spital. Credeti ca astazi, in Romania, unui ministru al Sanatatii ii este la indemana sa demita un director de spital incompetent sau hotoman?
Dintre cele 431 de spitale publice peste jumatate au intrat sub jurisdictia autoritatilor publice locale, exceptie facand spitalele ramase sub jurisdictia Ministerului Sanatatii. Directorii spitalelor, desi legea prevede autonomia lor, sunt numiti politic de catre autoritatile locale, aceste numiri numarandu-se printre cele mai ravnite pozitii la nivel local.
Acesti directori raporteaza in prezent catre trei institutii: Ministerului Sanatatii, Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si consiliilor locale sau primariilor. Autoritatile locale ar avea posibilitatea legala de a-i destitui pe directorii neperformanti, dar nu au si instrumentele prin care sa aprecieze calitatea managementului acestor directori. Prin urmare, pozitia directorilor de spitale este dependenta direct de autoritatile locale, nu de institutiile de profil precum Ministerul Sanatatii sau CNAS.
Capacitatea de verificare a informatiilor financiare circulate de spitale se gaseste la CNAS, al carei corp de control numara 15 angajati la nivel national. In cazul sesizarii unor nereguli, Casa poate doar imputa spitalului fondurile cheltuite nejustificat, dar nu poate actiona direct asupra directorului de spital.
Ministerul Sanatatii are la randu-i posibilitatea de a penaliza prin destituire un manager de spital doar daca acest spital se afla in jurisdictia sa. Altfel, in caz de nereguli, Ministerul poate doar sesiza autoritatile locale (dar nu si amenda spitalul) prin intermediul DSP-urilor judetene. Relatia dintre acestea din urma si autoritatile locale este insa foarte slaba. In plus, in cadrul departamentului de control al Ministerului Sanatatii a activat pana de curand doar un singur angajat, urmand sa mai fie deschise 4 pozitii.
Aceasta suprapunere de autoritate duce la o disolutie a responsabilitatilor in sistemul de sanatate publica. „Din interviurile cu directorii de spitale s-a concluzionat ca acestora nu le este clar cine este seful lor”, spunea anul trecut un studiu al Bancii Mondiale. Si nu exista mediu mai propice pentru coruptie decat aceasta structura neclara, a carei schimbare nu implica nici suplimentari de fonduri, nici reforme gigant, ci cateva masuri punctuale.
Va fi dispus noul Sisif al sanatatii, Vasile Cepoi, sa promoveze astfel de masuri punctuale? Atuurile sale sunt cunoasterea buna a sistemului si conexiunile in toate zonele politice. Vulnerabilitatea a definit-o chiar el, in sedinta comisiei parlamentare, repetand de mai multe ori ca indeplinirea obiectivelor sale „depinde de o decizie politica”. Dar daca aceasta dependenta va fi folosita ca o scuza sau, dimpotriva, ca o arma extrem de eficienta intr-o perioada electorala, depinde doar de Vasile Cepoi.
* Acest text a fost publicat cu cateva modificari si in Revista 22.
1
5
