Cu titlu provizoriu

de Dollo @Luni, 20 noiembrie 2017, 21:11 în

Povestea unui psihiatru român, crăcănat (senti)mental între România și America - o carte despre cei care pleacă și cum îi văd ei pe cei care rămân. În România


de Dollo @Vineri, 17 noiembrie 2017, 0:39 în

Amintiri din București - un stand trist cu magneți de frigider și dansul polițiștilor locali cu segway, pe dalele clămpănitoare din Centrul istoric

Români la muncă. În Italia

de Dollo @Marţi, 14 noiembrie 2017, 23:14 în

Cum îți face poftă de mâncat și de băut un chelner român într-o semi-cârciumă neautorizată din Italia

Pe scurt. Ultra, ultra…

de @Luni, 20 noiembrie 2017, 13:33 în
Cele mai importante vești din alergare vin săptămîna aceasta din ultramaraton # Întîi de toate, trebuie remarcat rezultatul obținut de Nicu Buceanu, care a terminat primul în cadrul Icarus Florida UltraFest (Statele Unite), proba de 144 ore. De-a lungul celor șase zile de alergare, Nicu Buceanu a parcurs distanța de ...

Decathlon se extinde în România

de @Vineri, 17 noiembrie 2017, 9:59 în
Retailerul european de articole sportive a deschis un centru logistic lîngă București care, printre altele, va duce la îmbunătățirea ofertei și la reducerea timpului de livrare a produselor Succint, cifre și informații de interes: Decathlon a inaugurat pe 16 noiembrie un depozit la Stefăneştii de Jos, lîngă București, spațiu logistic ...

“Omul pe bicicletă” de Black Friday îți oferă biciclete Pegas pe viață (P)

de @Miercuri, 15 noiembrie 2017, 22:15 în
De Black Friday, în perioada 17-30 noiembrie 2017, Pegas prin campania “Omul pe bicicletă” lansează un apel de responsabilitate față de mediu printr-o ofertă de biciclete și accesorii la prețuri foarte mici. De asemenea, din campanie face parte și „Pegas for Life”, o colecție de 99 de biciclete care, achiziționate ...

Dumitru Chisalita

Gas supplies to certain consumers will be interrupted! Complicity or incompetence?

de Dumitru Chisalita @Luni, 20 noiembrie 2017, 7:52 în

An unbelievable threat came several days ago from the committee of investigation into the gas market, in which the representative of the largest gas supplier in Romania showed that the only solution next winter was to stop gas supplies to certain consumers. Surprisingly, there was no reaction to this statement. Nobody showed that such a practice would be illegal. Why? Maybe because the truth is always in the middle: 50% complicity / 50% incompetence.

“In the event of a heavy winter, will there be sufficient gas for winter? We are not sure. We hope so, but we have guarantee. The only solution, if we don’t have enough gas, is to interrupt supply to certain consumers, which must be defined in an emergency plan prepared by the Government. This plan existed in the past, but it should be immediately updated. The most important thing is to clearly define which consumers should be interrupted and in what order, if there is a lack of resources” – this was the statement made by the representative of the largest gas supplier in Romania.

I will start with the end of this statement, which proves the practice used in Romania for over 10 years by companies with “performing management” imposed on the Romanian market: ensuring gas supply during winter to all Romanian consumers is not the suppliers’ concern, but it is a concern of the Government of Romania.

These companies are used to solve their problems, profitability and oligopoly on the market, with help from the laws and not by applying know-how for which they were brought in Romania. The gas law unequivocally establishes in art. 173 paragraph (1) that suppliers (title holders of gas supply licenses) are required to carry out their activities in compliance with the obligations stipulated in the license, i.e. continuity of gas supply to all customers in the portfolio. In other words, if a supplier concluded a contract with a customer, which pays the price set in the gas contract, the supplier has the obligation to ensure gas during both summer and winter.

This is established by the law voted by the Parliament of Romania. Also, the gas law provides for sanctions and the possibility to suspend the license in the event of stopping gas supplies to customers in the portfolio for reasons not attributable to the consumer.

Indeed, the gas law provides in art. 176 paragraph 1 that in the event of unexpected crisis situations on the gas market the transmission operator proposes the adoption of safety measures whose application is made by decision of the Government of Romania. Thus, if in November we are talking about crisis situations it means they are expected, and if they are expected they should be solved by the gas suppliers according to art. 173, not being subject to art. 176, which refers exclusively to unexpected crisis situations.

The questions that come to mind: How is it possible to discuss in the Parliament of Romania with such nonchalance about cutting gas supplies to consumers and no one react? How is such an offending threat against consumers accepted? Too many of those who have a coordinating role don’t know the provisions of the gas law, the rights of consumers and the obligations of suppliers. They are as many as those who are complicit in supporting foreign interests to the detriment of the people, and they strive to launch and sustain on the market elements that will convince the population on the normality of the increase in gas prices!

Translated by Romaniscount.

One or two gas exchanges? This is not the question

de Dumitru Chisalita @Duminică, 19 noiembrie 2017, 19:59 în

A scandal on the gas market regarding the legislative initiative that seeks to impose a single gas exchange on the gas market. The idea is not bad in essence, even if the issue of serious failures on this market is not due to exchanges and it should have been started with the mechanisms of market functioning and not with the (trading) instruments. In absence of mechanisms of market functioning, with one or two exchanges, we will continue to have slippages on the gas market.

The gas trading system consists in Romania, since 2013, of two platforms, both fully operational: OPCOM and BRM.

Analyzing how these platforms have worked in the recent years, we believe that:

  • OPCOM has proven its lack of capacity, in these 3 years, to offer products and a platform to attract customers. As most of the “state-owned companies”, it is necessary to create a monopolistic situation to prove its capability on the market. The typical Romanian behavior, through which one proves the management ability on the market only when “helped” by regulations, laws etc. does not recommend today in any way choosing OPCOM as the gas exchange that should remain in Romania, as single exchange. The simple analysis of activity reports on the gas market in the past 3 years disqualifies it.
  • Although it behaved well under the aspect of products and steps taken in the recent period, I believe that BRM has not provided sufficient elements of transparency, competition and non-discrimination. The analysis of the few public data, which are found on the BRM website, determines many question marks on how certain transactions have been carried out and on the games made on the market, using BRM platforms with or without their knowledge. It is true that these elements should have been supervised by the relevant institutions and they should have intervened whenever there were suspicions on how certain transactions have been carried out, with the application of the legal provisions in force, including the possibility to suspend/withdraw the operating license. In absence of investigations and decisions of the competent institutions supervising compliance with legislation and/or competition, any intention to remove BRM from the market is abusive.


In this context of experiences on the gas market, determined by the functioning of the two exchanges, but considering the normality of having a single exchange on the Romanian market, we believe that the following democratic approaches are theoretically possible:

  1. Ensuring a competitive framework for carrying out the activity for a period of 2 years and selecting the entity that reaches the best performance
  • Requesting the competent institutions to submit reports on the functioning and performance of the two exchanges, in order to eliminate any suspicion on their activity.
  • Eliminating all the institutional obstacles, which may flaw the real competition between them.
  • Setting the performance criteria that will delimit the two entities in the following 2 years and which will lead to choosing the unique entity to remain on the gas market
  1. Removal by law of the license for the administration of the centralized markets, withdrawal of licenses of the two entities and the establishment of the gas market while setting transparent, unitary and fair selection criteria, and organizing a tender for the gas market administration license.

Clarifying this uncertainty that has been surrounding the gas market for almost 1 year has to be achieved as soon as possible, in order to move quickly to solving the real and many problems of the gas sector, which must be reset. We should Start Over the construction on appropriate principles of the Romanian gas market.

The fact is that things have to change, not by abusively using the law, but through democratic and professional approaches.

O bursă, două burse? Nu aceasta este întrebarea.

de Dumitru Chisalita @Duminică, 19 noiembrie 2017, 19:58 în

Un scandal apărut pe piața de gaze legat de inițiativa legislativă prin care se dorește impunerea unei singure burse de gaze pe piața de gaze. Ideea nu este rea în esență, chiar dacă problema nefuncționalităților crase din această piață nu se datorează burselor și trebuia început cu asigurarea mecanismelor de funcționare a pieței și nu a instrumentelor (bursiere). În lipsa mecanismelor de funcționare a pieței, cu una sau două burse, vom avea în continuare derapaje pe piața de gaze.

Sistemul de tranzacţionare al gazelor naturale, în România, se realizează din anul 2013 și prin intermediul a două platforme, ambele complet funcţionale: OPCOM și BRM.

Analizând modul în care aceste platforme au funcționat în ultimii ani, considerăm că:

  • OPCOM si a dovedit lipsa de capacitate, în acești 3 ani, de a oferii produse și o platformă care să atragă clienții. La fel ca la majoritatea ”companiilor de stat” are nevoie de a I se crea o situație monopolistă pentru a și dovedii capabilitatea în piață. Comportamentul tipic românesc, prin care îți dovedești calitatea managerială pe piață doar ”când ți se bagă în straiță” prin intermediul reglementarilor, legilor    nu recomandă astăzi, cu nimic alegerea OPCOM ca fiind bursa de gaze care trebuie să rămână în România, ca bursă unică. Simpla analiză a rapoartelor de activitate bursieră pe piața de gaze din ultimii 3 ani o descalifică.
  • BRM deși s-a comportat bine sub aspectul produselor și pașilor întreprinși în ultima perioadă, consider că nu a asigurat suficiente elemente de transparență, concurență și nediscriminare. Analiza puținelor date publice, care se găsesc pe site-ul BRM, determină ridicarea a numeroaselor semne de întrebare asupra modului în care anumite tranzacții sau derulat și a jocurilor care s-au făcut în piață, folosindu-se platformele BRM cu sau fără știrea acestora. Este adevărat că aceste elemente trebuiau supravegheate de instituții abilitate și intervenit ori de câte ori existau suspiciuni asupra modului în care au fost realizate anumite tranzacții, cu aplicarea prevederilor legislației în vigoare, inclusiv posibilitatea suspendării/retragerii licenței de funcționare. În lipsa unor anchete și a unor hotărâri ale instituților abilitate de încălcare a legislației și/sau concurenței, orice intenție de desfințare a BRM este abuzivă.


În acest context al experiențelor din piața de gaze, determinate de funcționarea celor două entități  bursiere, dar luând în considerare normalitatea existenței unei singure burse pe piața din România, apreciem că este posibilă derularea următoarelor abordări democratice, teoretice:

  1. Asigurarea unui cadru concurențial de desfășurare a activității pentru o perioada de 2 ani și selectarea acelei entități care atinge cea mai bună performanță
  • Solicitarea instituțiilor abilitate, să prezinte rapoarte privind funcționarea și performanța celor două entități bursiere, pentru a se elimina orice suspiciune asupra activității lor.
  • Eliminarea tuturor piedicilor instituționale, care pot vicia reala competiție dintre ele.
  • Stabilirea criterilor de performanță care vor departaja în următorii 2 ani cele două entități și care va duce la alegerea entității unice care va rămâne pe piața de gaze

2. Desființarea prin lege a licenței de administrare a piețelor centralizate, retragerea licențelor celor doua entități și înființarea unei licențe de administrare a pieței de gaze cu stabilirea criterilor de selecție transparente, unitare și echitabile, și organizarea unei licitații pentru obținerea licenței de administrare a pieței de gaze.

Lămurirea acestei incertitudini care planează pe piața de gaze de aproape un an, trebuie realizată cât se poate de repede și să se treacă rapid la rezolvarea adevăratelor și multora dintre problemele sectorului gazier, care trebuie obligatoriu resetat. Trebuie pus Punct și reluat de la Capăt, construcția pe principi corecte a pieței de gaze din România.

Cert este că lucrurile trebuie să se schimbe, nu prin folosirea abuzivă a legii ci prin abordări democratice și profesionale.


Dacă pile nu ai, nimic nu ești.

de feher @Duminică, 19 noiembrie 2017, 16:00 în

În 2010 am fost ultima oară într-un spital de stat. Trimisă de urgență de la o clinică privată, suspectă de sarcină extra-uterină, cu dureri atroce de abdomen, am rezemat pereții vreo 3 ore până o doamnă pleșuvă mi-a croncănit un ordin și m-a trimis jos la urgențe, unde toată mizeria umană, buboasă, băloasă, puturoasă, aștepta să fie verificată, ștampilată și distribuită pe secții. Se lucra la două paturi, aveau perdele ca să nu-ți arăți rușinea supurândă mulțimii de rătăciți care umplea holul, presând ca o rădăcină de stejar asfaltul subțire, gata să izbucnească în sală. Asistente isterice, brancardieri voaiori, medici sictiriți, perdeaua aia nu stătea o clipă, ba se mai uita de după câte un țigănuș înjunghiat, ba o babă pocnită de cal. M-au trimis pe salon, eram 5 femei, una din ele pierduse sarcina la 5 luni, se svârcolea în pat de durere, asistentele erau niște temniceri cu empatia extirpată: haide dragă, nu mai fă atâta pe nebuna, că nu ai pățit nimic.
Nu am dat un leu șpagă, a doua zi dimineață, sâmbătă, m-am îmbrăcat și le-am zis că nu mai stau defel în mizeria asta de spital unde niciun medic nu a venit să mă vadă în 16 ore de internare. Și am plecat, jurându-mi că niciodată nu o să mai ajung la stat, futu-ți statu mă-tii.
Vineri am ajuns pentru o intervenție neînsemnată la o rețea privată de sănătate. Vasilică cu noroace, dai un ban dar știi că face. Am fost chemată cu 3 ore jumate mai devreme, doamna de la recepție era la toaletă, s-a spălat pe mâini, a venit și mi-a luat banii iute. La mine a fost de pe un singur card, un domn a plătit sărăcuțu de pe 3 carduri, “luați 5000 de aici și 3000 de aici și …”. Vasilică cu noroace, dai un ban dar știi că face.
Apoi am completat 37 de tone de întrebări, “doamnă nu știu aici…”, “lăsați, o să vă spună asistenta sau domnu doctor”. Și apoi am făcut analize și ekg și apoi am stat pe hol printre viitori tați cu nervozități ținute la picior, ca pe câini lup căpitani în Afganistan.
Și apoi gata, “veniți cu mine la salon”, mai aveam 2 ore până la intervenție, dar m-au dus să mă liniștesc și să mă pregătesc într-un salon cu o altă doamnă, doamnă doctor, venită cu prietena dânseia, tot doamnă doctor, și prietena doamnă doctor i-a spus asistentei înainte să intrăm în salon că este ocupat, că nu e loc dar asistenta, adamant, i-a spus că așa i s-a spus, să mă ducă aici. Așa că cele două doctorițe, pacienta și prietena m-au ignorat indispuse la început, vezi bine că ele veniseră cu pile la spitalul privat și nu vroiau să împartă salonul cu cineva care să le asculte discuțiile despre pârtiile de ski din Austria.
Dar stai așa, și eu am pile la spitalul privat, s-au pus deja în mișcare când am întrebat o prietenă dacă a auzit de medicul X care urma să mă așa și pe dincolo. Ale cui pile or fi mai șmechere, ale mele sau ale doamnei doctor care stă întinsă cu branula în braț și telefonu vârât în ureche?
După o oră jumate rămân singură, vine medicul X, mă asigură că nu o să crăp la anestezie și o să fie totul perfect, vine asistenta care mă duce în antecamera sălii de operație, vine medicul anestezist care strigă “Fener, Feher, nu-nțeleg ce scrie pe tabel!”, se vântură prin odaie și apoi când îmi vede mâna ridicată spune că nu avea cum să mă vadă prin perete, de după colț. Continuă să mă certe, de ce nu am completat aici și aici, “păi mi-au zis fetele de la recepție că asta o să-mi spună medicul sau asistenta”. Asta nu-i scuză bună, uite acum stă tot blocu operator după noi, “scrieți aici numele meu și data și semnați, și aici numele medicului X și data de azi și semnați și…”
“Nu pot să scriu bine, am branula.”
“Cine v-a pus să nu completați mai repede?”
Acreala se apropie de cea de la stat. Simt cum furia face ochi, se-ntinde și scoate un picior de sub plapumă. Nu am timp să …adorm, mă trezesc, sunt mutată de pe un pat pe altul și pe pleoape am doi bolovani pe care nu reușesc să îi clintesc. Asistentaa, alta, e blândă, zice că mă ține până la 11 jumate aici, să îmi revin.
Apoi pe un scaun cu rotile sut dusă înapoi în salonul de unde cele două doctorițe au plecat de tot, au lăsat în urmă doar un halat culoarea toporașului, ofilit pe marginea patului
Zac 3 ore jumate fără ca cineva să se aventureze în salon.
Au uitat de mine.
Chem asistenta, apăs isterică pe buton, femeia spune că nu a venit foaia de externare la recepție, că de la recepție trebuie să o sune pe ea ca să o anunțe să vină sî îmi scoată cateterul și să mă ajute să mă îmbrac. La telefon, doctorul spune că a trimis externarea de acum 2 ore. La recepție nu e nimic, unde e foaia de externare, uite-o că vine, pe ea este capsată și o rețetă, hai la revedere.
Pilele mele au fost anemice. Nu s-au comparat cu pilele doamnelor doctorițe care au plecat cu 4 ore înaintea mea.
Pile la privat?
Da căci medicii care lucrează la privat au normă și la stat. De acolo au adus nozocomialele care au infectat totul cu pile și relații. Știi pe cineva?, îl cunoști pe cutărică?, poți să pui o vorbă bună la Y?, spune-i că vii din partea mea!
Rețele gigantice de cumetrioare cresc ca iedera pe structura pură și onestă a contractului dintre furnizorul de servicii și beneficiarul acestora, îngropând-o într-un desiș de nepătruns.
Procedurile sunt acoperite cu schele pe care meșterii români se odihnesc, mai fumează o țigară, mai dau o mână de vopsea, mai bagă un fluierat când trece o damă bine pe lângă. Sub ochii mei, nenea de la poarta spitalului, un gardian vigilent, a înhățat niscaiva bacnote de 10 lei ca să lase soțul să intre cu turma de rude în afara orelor de vizită. Haide domle, nu-mi spuneți că nu se poate, orice se poate dacă vrei.
La privat ai candelabre de plastic și tapet cu arabescuri, kit de spălat dinții și halat pufos,  dar mecanismul este același. Dacă pile nu ai, nimic nu ești.
“Vasilică cu noroace, dai un ban dar știi că face”, e o minciună. “Spune-mi pe cine știi, ca să-ți spun cât de bine vom conviețui” rămâne mantra națională.

P.S. Lucru valabil la bănci, oricare dintre ele. De 14 ani am probleme uriașe la fiecare deplasare în străinătate. Mi se iau banii de două ori, nu funcționează cardul, sunt blocate aiurea sume. În 89% din cazuri, call centerul este incapabil să rezolve ceva și trebuie să apăs alte butoane, să dau telefoane ca lucrurile să fie descâlcite. În același timp, toate băncile se laudă cu simplitatea, onestitatea, transparența și decența serviciilor lor..

Muncitorii arestați trebuie să moară

de feher @Joi, 16 noiembrie 2017, 12:26 în

Să vă utați diseară la film, la 18.30 dau pe TVR “Brașov 1987. 2 ani prea devreme”, documentarul despre revolta muncitorilor.
Taximetristul e îmbrăcat în șubă, din spate arată ca un Lenin în palton, tăiat de pe soclu și mutat pe scaunul din față al unui logan. Are o voce mică, pe care o scoate ca pe o pisică leneșă, ascunsă sub pat.
Nu aud ce spune la început. Vorbește încet apoi tace.
Ce să fac? Mai adaug un pic de mâncărică de pisică, poate totuși reușesc să îl momesc în discuție: Niciunul nu a făcut politică, sunt oameni simpli dar decenți, nu gașca de securiști-ticăloși din `89.
De data asta zice tare:
-Las că îi știu eu pe toți, și pe cei din 87 și pe cei din 89. Dar cu ce ne-am ales doamnă, cu ce ne-am ales?
El s-a ales cu un logan, salariu minim pe economie, 1100 de lei pe lună și ce mai face dacă reușește să își facă planul, să plătească dispeceratu. Vara asta au scăzut salariile și o grămadă din colegii lui și-au dat demisia. E bătaie pe taxiuri în Brașov, când plouă nu-i chip să găsești mașină.
Șoferii plecați s-au făcut paznici. E plin de paznici în Brașov, la mallu ăla nou, la supermarketuri și parcări, la farmacii și școli. Orașul e păzit mai strașnic decât în 87, că paznicii ăștia sunt plătiți mai bine decât taximetriștii, cică iau 2000 în mână și pentru ce: să stea cu pulanu în mână, pe-o băncuță sau rezemați de-un zid. Primesc și uniformă.
Lenin conduce tăcut, cumpănind alegerile pe care le-a făcut în viață. A fost la revoluție și cu ce s-a ales? Parcă îi văd soția, acră, reproșându-i în timp ce se uită la televizor la Dumitru Costin și la Mitrea. Ai ajuns vai de capul tău din fost șef la CTC, un rahat de taximetrist. Ți-a trebuit ție revoluție în loc să stai pe curul tău, să ai grijă de familie, să-ți ții gura și să te dai pe lângă cine trebuie, să te gândești la familie.
Hăul s-a căscat între ăștia mici și ăia care erau mici și au ajuns mari. Hău de netrecut. Acum un Cătălin Bia nu mai poate exista.
-Știți cine este Cătălin Bia?
Nu știe. Îi spun de studenții la silvicultură care în 17 noiembrie 1987 au decis să își arate solidaritatea cu muncitorii de la Steagul Roșu. “Muncitorii arestați nu trebuie să moară.” Au fost arestați, exmatriculați, expulzați din Brașov. Securitatea le-a urmărit familiile, le-a…
-Păi și la ce le-a folosit?
La ce vă referiți? Dacă sunt mai bogați acum? Dacă sunt în Parlament?
Nu. Nu sunt. Tocmai aici e frumusețea, nu credeți? Niște oameni demni pe care viața nu i-a transformat în curve, un soi de cavaleri pe rit nou, excepționali tocmai în modestia și lipsa de fiere..
-Doamnă, aveți copii? Ei au? Ce mănâncă doamnă copiii lor? Pâine românească sau au plecat pe afară? Nu ne-am ales cu nimic decât cu ăștia pe care i-am ales. Cătălin Bia, un nimeni în șanț.
Tăcem, între noi e hăul atât de mare încât săraca solidaritate nu mai poate să-l sară. A încercat și acum zace zdrobită pe fundul prăpastiei.
De cînd am văzut filmul Brașov 1987. 2 ani prea devreme, mă tot gândesc la vorbele unuia dintre muncitorii, Marius Neculăescu. Zicea așa despre ce a simțit atunci, acum 30 de ani, în 15 noiembrie.
“Eram în curs de deșteptare.”
Dar cursul ăla a fost oprit. Și noi cu ce ne-am ales?

Dacii și gărdulețele de plastic

de feher @Marţi, 14 noiembrie 2017, 11:20 în

Pe trotuarul ăsta este o groapă înconjurată de gărdulețe de plastic. La 34 de metri este o altă gaură, cu 3 muncitori odihnindu-se pe marginea ei ca niște culegători de perle care au ieșit să își tragă sufletul după 7 minute petrecute pe fundul oceanului. Și gaura asta are gărduleț de plastic, roșu și alb.
Următoarea intersecție e împărțită în 5 grădinițe mici în mijlocul cărora cresc alte găuri, gropi, toate cu gărduleț roșu-alb, de plastic.
Cine le vinde trebuie să fie bogat.

Kitul de semnalizare a unei cârpeli. Probabil că asta este noua schemă de făcut bani rapid în administrația Bucureștiului, după bordură și panseluță. Sunt zeci de mii de cârpeli în București, toate atent îngrădite.
Cârpeală oficială.
Cârpeală făcută nemțește.

Cârpeală cu ștaif și gărduleț.

Simbolul României la președinția Consiliului Uniunii Europene este un lup dacic, tricolor, creat de un elev de 14 ani care a fost premiat de ministrul educației Liviu Genunche Pop.
O altă cârpeală cu gărduleț. Căci ce altă țară din Europa dă 3000 de euro pe firul de panseluță dar nu e în stare să găsescă pe 10.000 de euro o agenție de branding care să îi construiască, profesionist, un logo pentru ceva atât de important ca preșidinția Consiliului Uniunii Europene?
Să încurajăm creativitatea, participarea activă a tu-tu-lor membrilor societății la exprimarea românității, să aruncăm lemne în focul de sub căldarea în care fierbe trăirea patriotică.

Asta spun oficialii: la ce ne trebuie specialiști când românul s-a născut nu numai poet ci și designer?
Orice cârpeală făcută de un românaș este o operă de artă în jurul căreia putem pune rama unui gărduleț pe care îl vinde, desigur, firma unui cumătru al primăriței sau al vreunui ministru.

La aeroportul Otopeni budele sunt crăpate sau lipsă, sunt doar 3 benzi de bagaje supraaglomerate dar pe holul care leagă sosirile cu plecările pe cursele domestice e chiar Decebal cățărat pe un trunchi de piramidă și, desigur, cu gărduleț în jurul dumisale. Este opera Asociației Identitate Culturală Contemporană.

Mă uit la dumnealor pe pagină. Zice așa: Asociația Identitate Culturală Contemporană (AICC) și Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti au organizat miercuri, 13 septembrie 2017, ora 11.00, expoziția „ORIGINI”, care își propune să aducă în atenţia pasagerilor valori ale istoriei antice românești, prin prezentarea unor episoade reprezentative pentru relațiile dintre daci și romani. Evenimentul a fost încununat de momentul dezvelirii statuii „Bust de nobil dac”, opera sculptorului Ioan Bolocan, urmat de o tombolă tematică. Partenerii noștri de la „Produsele Moldovenești – Vinăria DAC” ne-au încântat cu o degustare de vin „dacic”.

Șeful lu AICC este un domn patron al unei firme IT care a făcut chiar și un soi de Pokemon Game, dar cu daci. Adică o aplicație care îți găsește statuile de daci din muzeele lumii. Pac, ai pus smartphonul pe statuia bărbosului, ai scanat-o, e chiar Rubobostes al nostru, aici, la Belgrad. Ce faci vere? Știi ceva de Sebi?

Revenind la tombola tematică, la degustarea de vin dacic, la lupul dacic desenat de băiețașul de 14 ani, la cei 3000 de euro ai lui Genunche, toate sunt semne ale infantilismului, ale amatorismului, ale imposturii.

Suntem conduși de autorități inepte, ne-educate, care nu au nimic împotrivă ca un tractorist să fie ministrul justiției și un popă din Bârlad să fie arhitect.
În definitiv, dacă ar lăsa un om cu pregătire juridică să fie ministrul justiției și un arhitect să fie arhitect, lucrurile s-ar face din prima, ușor și simplu, curat și ordonat. Și atunci, când îți lipsește precaritatea, cârpeala, noi cui mai vindem gărdulețele alb-roșii de plastic?

Barbu Mateescu

PSD vs. triunghiul occidentalizării

de Barbu Mateescu @Sâmbătă, 18 noiembrie 2017, 8:58 în
În acest moment ne aflăm în societate - și implicit și în politică - la mijlocul unui conflict major. Pe de o parte un "triunghi al occidentalizării" format dintr-un pilon istoric (Transilvania), unul economic-tehnologic (revoluția post-industrială) și unul mai slab, de natură intelectual-ideologică. Un om poate aparține simultan mai multor piloni.

Pe de altă parte o paradigmă agrar-fanariotă, cu mici componente ale epocii industriale, și această paradigmă cu trei piloni de susținere:

- elita mafiotă ("o Românie occidentală e una în care dacă fur din bugetul statului sau localității ajung la închisoare iar eu nu-mi pot câștiga existența altfel decât prin furt")

- oamenii blocați ("nu pot să aleg calea superioară din punct de vedere material a occidentalizării pentru că nu-mi permite vârsta / educația / infrastructura din zona în care trăiesc")

- partea mediocră a birocrației ("nu am inteligența sau capacitatea profesională necesară pentru a ține pasul cu o Românie occidentală").

Un mod simplu de a conștientiza cine are mai mari șanse de a câștiga conflictul: hai să ne gândim ce crede fiecare din tabere că s-ar întâmpla după o victorie cu cealaltă tabără. Exemplu: dacă noi doi ne certăm, scenariul ideal pentru mine fiind ca într-un final tu să-ți iei zborul, iar scenariul ideal pentru tine fiind ca eu să cedez, e clar care din noi are o șansă mai mare de a-și atinge obiectivul.

O victorie a triunghiului occidentalizării implică modernizarea într-un ritm susținut a societății românești, în sensul acestei postări mai ales zonele geografice rămase acum în urmă. Biologic acest lucru deja se întâmplă, economic evoluțiile fiind de asemenea și în genere pozitive (o comparație cu 1991 nu cred că-și are rostul). Procesul este lent datorită opoziției feroce a PSD, care-și apără "nevoile și neamul", adică paradigma, dar în contextul globalizării și prezenței României în UE este unul ireversibil. Fondul ideatic naționalist este prea slab în țara noastră pentru a crea o situație de metastază pe model ungar sau polonez. Românii votează cu picioarele pentru Vest, oricare-o fi: vestul Europei sau vestul României (în sens nu neapărat geografic ci și economic sau intelectual). Nimeni nu vine în Ialomița sau în Vaslui sau în alte feude PSD.
Pe termen mediu și lung, PSD ar deveni astfel stăpânul unor zone depopulate, cu pondere mică în parlament și/sau care-i scapă din mână. Procesul de fapt deja are loc. Relevante în acest sens au fost rezultatele din Moldova (nu republica...) din 2014 și numărul imens al localităților unde s-a protestat în februarie 2017. Partidul ar deveni din ce în ce mai radical, mai naționalist și mai irelevant, pășind cu consecvență pe drumul PRM, cu scorurile mici ale acestuia cu tot.

Este un scenariu posibil? Da.
Este unul lent? Desigur.
Este un scenariu improbabil? Păi... să-l comparăm cu scenariul în oglindă: care e visul PSD și ce s-ar întâmpla cu triunghiul occidentalizării în acest scenariu conform PSD.

După desființarea DNA, supunerea totală a SRI și înlocuirea președintelui Iohannis cu o figură convenabilă măcar unora din afaceriștii partidului, PSD crede că România s-ar întoarce la liniștea din 1992 sau 1960 sau 1803. Boierii județeni ar păși falnici pe câmpiile patriei, țărani nenumărați plecându-și ceafa pe ogoare iar fetițe în cămeșuțe dalbe zorindu-se să le pupe degetele. Toată România s-ar uita doar la Antena 3. Accesul la Facebook ar fi permis cetățenilor României doar pe grupurile "De ce iubim PSD" și "Chezășie întru Demnitate - Partidul Social Democrat, garant al neatârnării neamului". Pe modelul maghiar, PSD ar câștiga zeci de ani alegeri oficial libere - un Reich de un milion de contracte, nu de o mie de ani.
Dacă presupunem prin absurd că pașii în această direcție nu ar fi preîntâmpinați de o revoluție stradală de proporții în sens contrar, apare totuși o problemă. Activitatea PSD este dominată chiar și acum de o tensiune: nevoia de a limita forța triunghiului occidentalizării vs. nevoia de a colecta resurse de la oamenii din triunghi.

Ce vreau să spun aici? PSD are nevoie de bani pentru a susține loialitatea celorlalți doi piloni din paradigma sa, dar economia paradigmei sale este falimentară. Partidul nu are capacitatea de a genera un model economic care să se susțină pe sine. El are nevoie de taxe și impozite din economia reală, occidentală. În același timp existența triunghiului occidentalizării îl împiedică să subjuge România - uită-te cât de nervoși sunt liderii PSD și uită-te la faptul că au nevoie să iasă în stradă deși sunt la putere. Contradicția între cele două priorități ale PSD e fatală.

Să elimine PSD clasa de mijloc prin mijloace violente sau prin izgonire în străinătate? Astfel PSD ar reduce forța triunghiului, dar ar elimina în mod definitiv și capacitatea sa de a colecta resurse din triunghi.

Să părăsească România Uniunea Europeană? Astfel PSD ar întrerupe fluxurile de capital și cunoaștere care susțin triunghiul dar iarăși: la revedere, bani.

"Jos multinaționalele"? Da, multinaționalele sunt vectori majori în triunghiul occidentalizării. Dar și surse consistente de venituri.

Pot da zeci de exemple de astfel de contradicții. Modul în care diferiți lideri s-au poziționat față de triunghi și față de aceste contradicții descrie istoria partidului.

În concluzie, până și în scenariul ideal PSD ceva crapă. Ori partidul face prea multe concesii, alimentând astfel forțele care-i "sapă" influența în societate și distrugându-se pe sine, ori se pomenește în scenariul PCR din 1989, patronul unei nații înfometate (dar acum și îndatorate) care-l execută cu furie.

Pronosticul meu pe termen mediu este separarea apelor. PSD se va diviza, de facto sau de iure, între "puri" și "pragmatici". Primii, continuatori ai PRM și într-o oarecare măsură ai PSM, vor apăra cu îndârjire paradigma agrar-fanariotă indiferent de costuri și ignorând lipsa de sustenabilitate a unei societăți pe modelul dorit de ei. Al doilea grup va bâjbâi în găsirea unui contract social mai dens cu triunghiul occidentalizării.

Cine crede că e vorba aici de corupție și de lupta contra justiției nu vede toată imaginea. Asistăm la confruntarea între două modele civilizaționale.

21 decembrie al PSD

de Barbu Mateescu @Miercuri, 15 noiembrie 2017, 20:08 în
Avertisment: acest text conține obscenități.

A fost foarte ironic că totul a început cu discursul Rovanei Plumb, un soldat disciplinat dar în fond insignifiant al mafiei. Înaintea ei vorbiseră Codrin și Olguța. Simțiseră că ceva nu era OK în mulțime, dar nu spuseseră nimic celor care așteptau răbdători la marginea scenei. Doar ochii atenți ai lui Stănescu citiseră în pașii lor de după încheierile de discursuri o nemulțumire nelalocul ei. Baronul de Olt a invitat-o în tăcere pe Rovana să pășească în fața membrilor de partid - cu un gest de o gentilețe ciudată. Rovana nu și-a dat seama sau nu i-a păsat. Oricum după aceea nu a mai contat.

În fața ochilor ei se aflau, la ora 19:26, zeci de mii de membri obișnuiți și de angajați ai primăriilor aflate sub controlul Partidului. Costul ridicat al benzinei limitase aria de selecție la județele din Muntenia, dar acest lucru era mulțumitor pentru elita Partidului, fiind vorba de singura zonă geografică în care mai aveau încredere totală. Activiștii din Oltenia, ca de obicei mai zeloși, chemaseră și o parte din bătrânii bolnavi care depindeau de asistență socială pentru a-și putea cumpăra mâncare. Vremea se răcise, iar mulți din participanți se zgribuleau în geci de fâș, prea subțiri pentru o seară de noiembrie în capitală. Doar pensionarii din București, un grup de nădejde și la bine dar mai ales la greu, acum aflat în stânga scenei, arătau aceeași energie ca la început. Practica de la Cotroceni din ianuarie le prinsese bine, erau încrezători și dinamici. Doar în colțul lor se mișcau bețele ce susțineau afișe ("Jos DNA!", "Jos Sorosz!", "Împreună cu Liviu Dragnea / Alături de Liviu Dragnea!"). Restul mulțimii era tăcută și nervoasă. Nu prea înțelegeau de ce sunt acolo, iar absența mâncării sau băuturii îi indispunea. Cu groază câțiva începuseră să se întrebe câte alte discursuri o să mai fie până când vor fi urcați în ordine alfabetică în autobuze, ca să poată ajunge acasă, la căldură.

Discursul Rovanei Plumb a fost banal de prost. Energia scrijelită a primelor fraze s-a topit într-un maldăr monoton de acuzații, fraze fără final, referințe la victoria din 2016 și imprecații la adresa tuturor celor care nu erau acolo: Iohannis, Kovesi, Uniunea Europeană, multinaționalele și neidentificați "trădători de țară și de neam". Era peste putință să găsești un fir călăuzitor, o concluzie sau o idee principală. Oricum nimeni nu încerca să facă asta: mulțimea începuse să murmure, închegând mici discuții, iar liderii din spatele scenei numărau pe ceasul iPhone-urilor aurite minutele până la chermeza post-miting.
Din spate a pornit la ora 19:39 un vuiet. Luni mai târziu, pe șezlongurile din Bahamas, președinții de CJ care scăpaseră întregi observau amar că sursa era tocmai gura de metrou de lângă fostul sediu al Fundației Soros. Vorbitoarea s-a pomenit în situația jenantă în care două treimi din asistență se întorsese cu fața spre zgomot. Pumnii activiștilor de rang mediu se pogorâră asupra argeșenilor, încercând să-i disciplineze, dar în sectoarele cu manifestanții din celelalte județe stupefacția celor care trebuiau să controleze membrii obișnuiți de Partid era totală și completă.
Rovana Plumb tăcu iar vuietul se răspândi, devenind o furtună.
"Vrem. Să. Furăm.
Vrem. Să. Furăm.
Vrem să furăm!
Vrem să furăm!"

Olguța păși pe scenă și făcu un semn vizibil către crema TSD, plasată strategic în primele rânduri. Din piepturile tinere și voioase ale amantelor de deputați, cărătorilor de tăvițe și progeniturilor de senatori care la 25 de ani nu reușiseră să termine nici măcar o facultate particulară izbucni o scandare veselă, dinamică, plină de optimism:

"P*la lui Dragnea
Noi sugem p*la lui Dragnea
Până la moarteeeee
Noi sugem p*la lui Dragneaaaaaa"

În spatele lor însă, tinerii PSD-iști care fuseseră obligați să-i voteze președinți de organizații ezitau. Tăcerea deveni apăsătoare pentru TSD-iștii de elită, care încercară să înceapă strofa a doua:

"C*rul lui Dragnea
Noi lingem c*rul lui Dragnea"

Cântecul se opri brusc într-o liniște asurzitoare iar după câteva secunde de panică tinerele parlamentare și tinerii secretari de stat începură să se înghesuie spre Muzeul Național de Geologie, unde își parcaseră Mercedes-urile. Horia Nasra, care se afla chiar în spatele TSD, dădu îngrozit din cap. Partidul se deșira în fața lui.

Dar nu numai acolo. Liderii locali din PSD Teleorman, oameni care furaseră cu cerbicie și hotărâre zeci de ani, fură înghiontiți. Erau atât de șocați că sclavii pe care îi mânaseră de decenii îndrăzneau să-i atingă, că nu reacționară de fel, lăsându-se duși de valul fâșurilor precum cadavre pe talaz. Vocile noduroase ale responsabililor cu controlul PSD Tulcea se făcură auzite degeaba: nu mai erau ascultați, iar membrii partidului dădeau să plece. Șefii de direcții inutile din primării de comune cu trei locuitori, polițiști locali cu două clase și amanți de primari în mod secret homosexuali încercară să-și domolească robii, întâi apucându-i de geacă iar apoi lovindu-i. Primiră pumni înapoi. Haosul din sectorul tulcean, bine delimitat înainte de miting conform planurilor CEX al Partidului, se răspândi înspre ialomițeni, care începură să strige o litanie de înjurături și cereri. Cea mai puternică dintre ele, rostogolindu-se dinspre mulțime spre scenă și spre spațiul liber ca o carie lăsat de TSD-iști, era: "Ne e foame".

Cu o față împietrită, Codrin Ștefănescu se întoarse spre Stănescu:
- Ne-au tras-o țiganii. Oamenii lui Vanghelie. Și știam că trebuie să lăsăm sectorul 5 acasă!

Antena 3 opri emisia. RTV continuă, o greșeală care poate că a fost cauza decisivă a ce s-a întâmplat în zilele următoare dar care în clipa aceea a părut un detaliu.

Rovana rămăsese pe loc, o jucărie stricată care-și mișca buzele în gol fără să rostească ceva. Cuvântul "foame", rostit de mii de voci, îi ardea în urechi. Ecaterina Andronescu porni lent pe scenă ("ce idioată sinistră!" își șopti printre buze Olguța Vasilescu) și, apucând-o pe după umăr pe Rovana, rosti colegial:
- Vă mulțumim pentru participare, mitingul s-a termi...
Un afiș anti-Iohannis făcut ghemotoc, mare cât o nucă de cocos, porni din mulțime și îi rată cocul pe de puțin. Ecaterina păli și fugi spre marginea scenei. Căutând în poșetă sticla de vodcă, Olguța Vasilescu remarcă spre Codrin Ștefănescu:
- Numai femeile țin situația în mână. Că dacă depindeam de voi, bărbaților... sunteți niște...
Ridică surprinsă capul. Vorbea în gol - Codrin dispăruse de lângă ea și în acel moment se afla la jumătate de kilometru distanță, fugind pe mijlocul bulevardului Iancu de Hunedoara, stropi de sudoare curgându-i pe nări, costumul tremurând pe el, ceasul scump clănțănindu-i în același ritm cu dinții. De frică, uită de intersecția cu Tunari și fu strivit de Dacia unui electrician care se întorsese pentru câteva zile din Olanda.

În Piața Victoriei, jandarmii reușiră să salveze un autobuz de la a fi dat pe spate, dar nu și pe al doilea. În timp ce voci nervoase bubuiau în stații de emisie-recepție, cerând ajutoare, miile de PSD-iști de rând reușiră ceea ce oamenii aflați de cealaltă parte a baricadei politice doar visaseră: trecură de Piațeta Regelui. Puținii jandarmi care le stăteau în cale fuseseră vânturați de o pădure de brațe întremate de căldura ce le intra în artere: micuțul marș dăduse mulțimii energie. Mai mult: un zvon insistent și percutant le dăduse de înțeles că la sediul din Kiseleff era mâncare.
Zvonul era adevărat. Liderii mari și adevărați ai Partidului care-și numărau averea în zeci de milioane de euro planificaseră o ședință informală și privată de plescăit, chefuit și analizat situația. Mulțimea se amuză la dărâmarea ușii exterioare, de parcă erau în clasa a 7-a la lapte-gros. Apoi pătrunseră ca o furtună în sediul propriu-zis. Printre sutele de pliante rămase neutilizate din 2004, membrii de rând ai partidului găsiră melci, fripturi rumenite, salam, cașcaval afumat, icre de Manciuria, franzele albe ca obrazul de bebeluș, cutii cu ananas, vodcă de o mie de euro sticla, caviar, vin alb din Chile și vin roșu francez, câteva kilograme de roșii de import, cartofi prăjiți, portocale rumene, cinci borcane cu muștar, ulei, somon negătit, ceafă de porc, înghețată de vanilie, mici și zeci de cutii de bere Stella Artois. Totul se devoră. Un băiat din Ilfov chiar a mușcat dintr-un portret al lui Liviu Dragnea; gesturile dibace cu care se cățărase pe o masă purtând soclul de bronz al lui Adrian Năstase atraseră atenția mulțimii asupra omniprezentelor rame care le zăceau deasupra capetelor. Figura baronului bogat amenințat de OLAF, zâmbind amar-ștrengar ca un argat îmbătrânit înainte de vreme, deveni epicentrul furiei. Pentru ei, el era în acea clipă toate lucrurile de care se temeau și pe care doreau să le distrugă; îl călcau în picioare și se gândeau la toate averile pe care le făcuseră, pe spatele lor, grăsanii de la vârful organizațiilor, averi la care și ei - membrii de rând - visaseră dar pe care nu le-au putut avea niciodată. Apoi veni rândul distrugerii faxului Partidului și călcării în picioare a tonelor de hârtii pe care imprimat cu grijă statutul PSD - dar nu ediția curentă ci una caducă, care fusese modificată de câteva ori, congres după congres.

Jandarmeria a afirmat după aceea că incendiul fusese pornit înainte de sosirea celui de-al doilea grup al forțelor de ordine. Adevărul nu s-a mai putut ști niciodată. Revolta se răspândea în unde concentrice, precum un contract de șmen cu banii statului aruncat într-un lac toxic. Fără Codrin Ștefănescu și mai ales fără fax, partidul era blocat. Câțiva parlamentari isteți au chemat Uber-uri și au pornit spre Otopeni. Cei care și-au chemat șoferii au descoperit cu stupefacție că aceștia dispăruseră de tot printre blocuri, prelingându-se de parcă n-ar fi ființat niciodată.

În timp ce milioane de oameni se uitau uluiți la RTV sau Digi, nevenindu-le să creadă ce vedeau, zeci de mâini se aplecară peste tastaturi, compunând meme-uri cu textul "Am găsit la sediul PSD..." și infinite variații, texte întovărășite de poza unui miner autentic din 1990. Puțin după ora douăzeci și trei televiziunile de știri anunțară că vâlvătăi se ridicau din sediile PSD Vaslui și PSD Bacău. Pionii începuseră să-și mănânce regii.

Replica PSD

de Barbu Mateescu @Marţi, 14 noiembrie 2017, 12:44 în
Partidul își va scoate oamenii în stradă. Politica e văzută în PSD drept un joc de sumă zero în curtea școlii lui Hobbes. În plus trebuie semnalat afaceriștilor din teritoriu și membrilor obișnuiți, altfel vulnerabili și volatili, că hamsterul de pe roată e încă viu.

Pentru ce va susține PSD că se va ieși în stradă:
1) pentru dreptate
2) pentru Dragnea
3) pentru programul de guvernare
4) împotriva Soros, OLAF, UE, practic tot ce e extern, nou, sofisticat, netradițional

Elementul 1 ("dreptatea") are de-a face cu corupția, în absența ideologiei singurul element care unește acum membrii PSD. Într-o paradigmă în care corupția e legea, e drept să furi și e nedrept să fii prins și condamnat. Ecuația e simplă: o elită de două mii de oameni (parlamentari, președinți de CJ, rudele lor, prietenii lor care se întâmplă să aibă SRL-uri cu un angajat și 400 de contracte cu statul/primăria) utilizează 200 de mii de membri ca să mobilizeze trei milioane de voturi ca să fure de la 11 milioane de (alți) cetățeni aflați în țară acum. Este o operațiune identică cu acapararea unei națiuni de către o armată străină. Este misiunea sacră a PSD, idealul neîntinabil al partidului, logica existenței sale. Nimeni din PSD nu înțelege că așa ceva e paralel cu Europa, ființând mai degrabă la intersecția dintre Belarus și o țară africană medie. Sau că e modelul civilizațional fanariot, depășit de vreo 300 de ani iar în Ardeal non-existent de fel. Vor lupta pentru apărarea a ceea ce ei văd ca fiind dreptul lor de a fura nu cu arma în mâna ci cu ... ștampila în mână - ștampila cu care se valorifică contractele dubioase în favoarea clientelei.
Cei două mii de oameni, cu mici excepții, sunt acum pe Coasta de Azur, cumpărând cizme de 18 mii de euro. Nu vor vedea nici măcar o imagine de la miting, au cumpărături importante de făcut pentru sezonul de iarnă. În piață va fi partidul real, cei care se află într-o situație mai gravă decât votanții PSD: ca și votanții ei primesc pensii și mici ajutoare sociale, dar spre deosebire de votanți trebuie să muncească pentru partid, inclusiv să lipească afișe iarna prin nămeți, să-și convingă familia să voteze PSD și alte nebunii. În schimbul acestor eforturi ei nu primesc nimic decât cel mult un pic de atenție. Ei sunt veșnicii fraieri ai elitei, subiectul etern de amuzament la conclavele de vârf, sclavii și pionii PSD, vitele din jugul partidului. Pentru speranța că o dată, măcar o dată o să aibă și ei un loc de muncă pe salariul minim pe economie, un păhăruț de vin fiert sau eliberarea unui act de la primărie în cinci zile în loc de șapte, ei se lasă exploatați ani și decenii la rând. Asta înseamnă inclusiv a ieși zilele astea în stradă pentru a apăra dreptul Șefului Ăl Mare de a cumpăra al treilea elicopter, cine știe, poate ne cade și nouă o rotiță. De asemenea, vor fi pontați, ceea ce înseamnă o șansă de a căra o tavă cu cafele pentru președintele CJ. La ora unsprezece dimineața. Peste trei luni. O singură dată.

Elementul 2 ("Dragnea") e aproape irelevant. PSD e o mafie cu scopuri concrete, nu un cult religios din Evul Mediu! Deja Firea și Olguța își ascut cuțitele. Le-ați văzut la DNA, în apărarea lui Dragnea? Sau pe Tudose? Aha.

Partidul va renunța la Dragnea. Nu are, literalmente, cum să nu o facă. Dar înainte de acest sacrifiu vrea să strige la lună din toți bojocii, un cuvânt care să le cuprindă furia pe modernizare, furia pe propriul destin, furia pe DNA, furia pe lumea pe care nu o înțeleg și pe care nu o controlează. Vă amintiți statisticile conform cărora 75% din români cred acum că țara merge în direcția greșită? La o analiză mai profundă, cred că puțini membri sau votanți PSD cred că țara merge în direcția bună. Și ei, și protestatarii pro-justiție sunt nemulțumiți. Cocteilul cu furie e plin.

Elementul 3 ("programul de guvernare") e de fapt însumarea elementelor 1 și 4 sub o umbrelă pozitivă. Ceea ce mă duce la ...

Elementul 4 - "opoziția la nou". El e autentic. În România există (nu multe) milioane de oameni dezorientați și furioși că lumea lor a apus. Ei vor scanda pentru Sergiu Nicolaescu, Sevilla '86, pionieri, uzina-cu-stemă pe frunte, filmul "Dacii", Adrian Păunescu, tovarășii directori care le ordonau viața asigurând un calm infinit mai mare decât acum, micul furt din fabrică, micul peșcheș, România în care copiii lor ar fi stat acasă. PSD e singurul partid care le vorbește și este, de fapt, alături de A3/RTV, singura parte a societății care manifestă un minim interes față de ei.

Mila față de ei e o reacție naturală. Dar nu trebuie să acopere tot. Acești oameni votează, validând o șleahtă care fură de la toți românii, nu numai de la ei. Mai important, din motive obiective de natură istorică nu au o cultură a protestelor civice și pot ușor exploda. Poate împotriva elitei PSD care îi folosește - poate împotriva societății în ansamblu. Un om din angrenajul de jos al PSD, dintr-un oraș mort și disperat, mă întreba în vremea protestelor din ianuarie dacă noi, cei care ne opunem OUG 13, "vrem război civil". Mă marchează și acum imaginea de după protestele de la Cotroceni, când pe jos era un gunoi incredibil (link), imagine disonantă față de protestatarii din Victoriei care curățau după ei. Oamenii de stânga care idealizează pierzătorii revoluției post-industriale, imaginându-și muncitorii eroici din 1987 sau 1989, vor avea șocuri consistente. Vorbim de o generație acum amară și extrem de furioasă. Elita partidului îi manevrează foarte bine prin canale de comunicare virulente - posturi de televiziune la care non-PSD-iștii se uită în glumă, site-uri aparent obscure, grupuri pe Facebook invizibile pentru marea majoritate a românilor. Elita PSD crede că intensitatea înseamnă forță - mesaje mai dure egal voturi mai multe. Calculul e greșit, bazat pe o confuzie psihologică simplă. Rezultatul însă e cel care contează: oameni duși dincolo de capătul răbdării, care se văd actori într-un război confuz dar relevant pentru ființa lor. Dacă PSD scapă un pic biciul din mână sau dimpotrivă vrea să creeze haos, demonstrațiile hipsterilor vor deveni exemple obiective de comportament luminos.

În ecuație trebuie adăugată și dispariția fibrei elitei de altă dată. PSD n-a mai fost de mult timp un partid social-democrat, dar acum e un partid ... fără PSD-iști (Tudose e ultimul). Școala calmului, a partidului mămos și serios e pe cale de dispariție. Dragnea fusese transferat din PD. Post-Dragnea, scena PSD e acoperită la vârf de 1) PRM-iști autentici, adică doctoranzi într-ale țicnelii și 2) non-entități interesate strict de bani, care nu conștientizează foarte clar efectele a ceea ce ei zic (mă gândesc în special la primărița celui mai murdar și prost administrat oraș din România). Liderii din prima categorie nu pot fi raționali - își derivă identitatea și autenticitatea din iraționalitate. Liderii din a doua categorie nu au IQ-ul (politic) necesar pentru a dezvolta o atitudine rațională, merg pe val.

Cred că prea rar ne întrebăm "Și cum se va termina?". PSD nu poate opri o revoluție post-industrială, o poate cel mult încetini. În lipsa unei competiții electorale pe spațiul românilor care se pomenesc în afara istoriei, ne vom pomeni în 2019-2020 cu un PSD care-și asumă și mai deschis toxicitatea, adică un partid naționalist, extremist conservator anti-UE și anti-SUA de 35%. Totul-pentru-Țară 2 sau un PRM deluxe, care însă de data asta va avea structuri foarte solide și o șansă majoră de a câștiga prezidențialele. Ca notă de subsol, pentru PSD propagarea ideii că trebuie să părăsim UE e doar un pas, iar din 2009 și până acum partidul a făcut ditamai maratonul.

Dacă Ponta se mișcă cu talent sau dacă ALDE începe să devieze inteligent (există deja mici semnale), un PSD viril-legionaroid de 15-17%, cu Olguța ținând discursuri înflăcărate pe stadioane în timp ce Codrin Ștefănescu mărșăluiește prin tribune cu steagul Daciei, e o posibilitate.

Schimbarea e lentă și dureroasă - nu se ia nicio măsură pentru accelerarea ei într-un mod nedureros. Învățământul românesc în continuare produce oameni nepregătiți profesional pentru lumea în care ne aflăm. Cu toate acestea, protestul PSD trebuie văzut drept prima asumare a unei înfrângeri. Acum 20 de ani partidul și partea din societate pe care o reprezentau erau clar majoritari. Acum 10 ani lupta anti-corupție era doar o tuse sâcâitoare. Acum PSD trebuie să facă mitinguri ca să-și arate sieși că există, că e o organizație formată din oameni vii și nu doar o colecție de contracte pe bani mulți, cam câte ar încăpea într-un plic A4 ceva mai plinuț. Partidul aflat la putere trebuie să iasă în stradă (!!), atât de puțin mai înseamnă puterea statului într-o societate în rapidă schimbare - și atât de puțin mai e respectivul partid capabil să o utilizeze.

Pentru pierzătorii revoluției post-industriale, însă, nu mai e nicio șansă. Un partid cu viziune pe dezvoltarea zonelor rămase în urmă ar trebui să aibă învățământul și infrastructura pe mână cel puțin 10 ani. (PSD-iștii care au citit fraza anterioară și-au concentrat ochii asupra cuvintelor "învățământul" și "infrastructura", imaginându-și imediat contracte grase). Un asemenea partid nu există în România. Timpul le va rezolva, foarte încet, pe toate. Dar până atunci vom avea un cor al țipetelor și strigătelor, unele mimate la comandă, unele autentice, mascate de situația de moment.

Mircea Meșter

UEFA Champions League, faza pe gazon. Tottenham – Real Madrid 3-1: Aiureal

de Mircea Meșter @Joi, 2 noiembrie 2017, 2:05 în
Știți vorba aia care spune că atunci când ești în vârf, singura direcție în care o poți lua e în jos? Eh, povestiți-i voi asta lui Zidane în franceza de baltă pe care-o mai știți de pe la școală după… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. AS Roma – Chelsea 3-0: Oțel Shaarawy

de Andrei Manțog @Miercuri, 1 noiembrie 2017, 9:40 în
Ultima seară a lunii octombrie ne-a adus fotbal de Champions League nărăvaș, degrabă tropăitor și dispus să verse putina cu lapte cu cel puțin patru surprize și un meci principal care ne-a traumatizat pe toți după ce Perotti i-a dat motive… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. Chelsea – AS Roma 3-3: Toate golurile duc la Roma

de Mircea Meșter @Joi, 19 octombrie 2017, 10:40 în
În speranța că cele mai multe telecomenzi din România au fost pe mâini bune aseară, continuăm discuția începută ieri datorită scrisorii dragului nostru cititor chinuit, Rareș, despre triunghiul conjugal bărbat-fotbal-femeie. Ne-am mai aplecat puțin asupra problemei, am amestecat substanțe în… Continuă să citești


O așteptată revelație în scandalul #Metoo: tabuul artistelor-cocote

de textier @Joi, 19 octombrie 2017, 16:03 în
Există un tabu care pecetluiește lumea spectacolului din cele mai vechi timpuri; și care a fost demantelat prin scandalul hărțuirilor #Metoo de la Hollywood. Este acel contract – transmis de generații, știut de toți, dar trecut de toți sub tăcere – al artistei-cocotă. Este acea condiție care li se pune tinerelor aspirante la o carieră sub [...]

Emy’s Day 2014

de textier @Miercuri, 15 ianuarie 2014, 16:46 în
De 15 ianuarie anul ăsta, am vrut să scriu despre ceea ce mi s-a părut ca știrea eminesciană cea mai relevantă din anul care tocmai s-a încheiat: descoperirea din ziarul Ring că Eminescu ar fi avut o valiză Louis Vuitton! Carevasăzică iată trendsetterul, iată luxosul, iată-l pe mondenul Eminescu, a fost opinia predominantă. Mă limitez [...]

Cîntece laice de Crăciun

de textier @Marţi, 10 decembrie 2013, 8:10 în
Dintre cîntecele laice de Crăciun în limba română, preferatul meu este Milioane (Iarna) al Nicolei (muzica de Mihai Alexandru, versuri???… probabil de Nicola și Mihai în tandem). Ca text, îmi place sentimentul de mozaic festiv și de uimire copilărească pe care îl transmite. Deși e difuzat des în această perioadă a anului, își păstrează mereu [...]


Linkul moare. Dar ne pasă?

de Bogdan @Miercuri, 11 octombrie 2017, 17:09 în
Rezumat: Articolele 11 si 13 din propunerea de directivă a UE privind drepturilor de autor pot să schimbe esențial modul în care Internetul este reglementat. Iată ce poți face acum! sau vino la întâlnirea de vineri pentru mai multe detalii.

Supravegherea angajatilor - CEDO pune punctul pe i

de Bogdan @Vineri, 8 septembrie 2017, 9:34 în
Acum aproape doi ani, când apăruse hotărârea CEDO Bărbulescu vs. România am scris o însemnare, ca să rămână gravat faptul că CEDO nu a decis că angajații pot fi monitorizați, ci că "angajatorii nu au nicidecum un…

Libertatea de exprimare și umorul, victime colaterale ale știrilor false în online. Cui îi pasă?

de Bogdan @Marţi, 8 august 2017, 10:19 în
Se pare că Facebook a început implementarea în România a unui algoritm de filtrare a știrilor false (fake news) din informațiile care apar pe paginile (wall) utilizatorilor de Facebook. O mica sinucidere a libertatii de exprimare.

Vlad Mixich

Simona Halep – o victima a erorilor cognitive

de Vlad Mixich @Duminică, 8 octombrie 2017, 19:02 în

Ciudățenia asta cu Simona Halep care deși e una din cele mai bune jucătoare de tenis din lume la ora actuală, e în același timp criticată și cârcotită permanent de către feluriți compatrioți – e exemplul perfect a unei erori cognitive pe care fiecare dintre noi o facem frecvent. Îi spune “availability bias” (traducere din … Continue reading Simona Halep – o victima a erorilor cognitive

The post Simona Halep – o victima a erorilor cognitive appeared first on

Caravana cu medici aka the doctors’ caravan

de Vlad Mixich @Marţi, 13 iunie 2017, 23:46 în

I had the honor to present the First Prize for Health at the Romanian Civil Society Gala Awards to a wonderful project: “Caravana cu Medici” aka the doctors’ caravan. A team of med students and junior doctors run a mobile clinic in remote villages across Romania. They are equipped with mobile medtech and all the … Continue reading Caravana cu medici aka the doctors’ caravan

The post Caravana cu medici aka the doctors’ caravan appeared first on

„Shame on anti-vaxxers! Every child death in Europe from measles is the responsibility of those who disseminate such lies in the media”

de Vlad Mixich @Vineri, 5 mai 2017, 21:50 în

The largest current measles outbreak in Europe is taking place in Romania with 24 deaths (as of 30 April 2017). The majority of cases are concentrated in areas where immunization coverage is extraordinarily low, Romania being a country with a growing anti-vaxxer movement in the past years. I talked to Dr. Vytenis Andriukaitis, the EU … Continue reading „Shame on anti-vaxxers! Every child death in Europe from measles is the responsibility of those who disseminate such lies in the media”

The post „Shame on anti-vaxxers! Every child death in Europe from measles is the responsibility of those who disseminate such lies in the media” appeared first on

Iulian Comanescu

Adevărul format mare și presa-obiect

de Iulian Comanescu @Luni, 4 septembrie 2017, 13:22 în
De azi, Adevărul s-a întors la formatul mare (broadsheet), cea care l-a consacrat, dar la care renunțase în aprilie 2007. Dan Marinescu, redactor-șef, dă o explicație din care n-am prea înțeles mare lucru, așa că nu dau link la ea, dar o să vă spun de ce cred că e un pas în direcția bună.... Read...

[Read along on]

Adevărul format mare și presa-obiect

de Iulian Comanescu @Luni, 4 septembrie 2017, 13:22 în
De azi, Adevărul s-a întors la formatul mare (broadsheet), cea care l-a consacrat, dar la care renunțase în aprilie 2007. Dan Marinescu, redactor-șef, dă o explicație din care n-am prea înțeles mare lucru, așa că nu dau link la ea, dar o să vă spun de ce cred că e un pas în direcția bună.... Read...

[Read along on]

Ce s-a stricat în Game of Thrones. Și de ce

de Iulian Comanescu @Miercuri, 30 august 2017, 14:04 în
Cu o recoltă de morți destul de amărâtă – Littlefinger și un wight deja scos din circulație/pus la păstrare într-o ladă de Sandor Clegane, nemaivorbind de faptul că murise deja odată -, finala sezonului al șaptelea din Game of Thrones a consacrat o cotitură față de ethosul sângeros cu care ne...

[Read along on]

Ana-Maria Caia

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

de Ana-Maria Caia @Miercuri, 23 august 2017, 12:58 în
Turism. Asta fac mai bine decât noi.  M-am întors după șase zile de Bulgaria, într-un sătuc de lângă graniță, pe care toată lumea-l știe, dar e mare secret să nu se strice cumva ca Vama Veche și 2...

Citiţi restul pe

De ce iepurașii din București sunt de neînțeles

de Ana-Maria Caia @Vineri, 7 aprilie 2017, 20:40 în
Doamna primar Firea ne-a făcut cadou de sărbători un București împodobit cu iepurași decupați, vag hidoși și scumpi, cu toate că lumea a cam fost revoltată că se vor cheltui bani pe decorațiuni de...

Citiţi restul pe

Balena albastra, pe scurt. Cum s-a întins minciuna și cine profită de pe urma ei

de Ana-Maria Caia @Marţi, 4 aprilie 2017, 12:52 în
Azi, primărița Gabriela Firea, care patronează o capitală din ce în ce mai murdară și obositoare pentru traiul uman, merge la o școală să le vorbească copiilor despre Balena albastră și pericolele...

Citiţi restul pe


Cea mai buna solutie pentru reformarea UE

de Emil Stoica @Joi, 29 iunie 2017, 19:49 în
Tot ne dam cu parerea la ce trebuie sa faca Franta sau Germania. Sau Anglia, ca tot au votat pentru Brexit si – corect sau nu – imigratia din Romania a fost in factor in acea decizie. Sau ne dam cu parerea la ce face si nu face UE. Adevarul este ca toti avem de […]

Dorel de la British Airways

de Emil Stoica @Marţi, 6 iunie 2017, 12:40 în
Acum o saptamana in urma unor probleme IT sute de zboruri British Airways au fost anulate, peste 75.000 de pasageri au fost afectati si pierderile sunt estimate la 150 de milioane de euro. Se pare ca sefii British Airways au gasit vinovatul (conform BBC): “A contractor doing maintenance work inadvertently switched off the power supply. […]

De ce nu vor tinerii sa lucreze?

de Emil Stoica @Luni, 5 iunie 2017, 16:28 în
Rata somajului in randul tinerilor din Romania este de 19,9%, sub media UE. In Grecia este de aproape 50%, in Germania 6%; in alte tari precum Olanda, Marea Britanie, Danemarca, Cehia avem 10-12%. Insa este de aproape 4 ori rata generala a somajului si la acest capitol suntem pe primul loc in UE. Oricum ne-am […]


Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore

de hymerion @Luni, 1 mai 2017, 19:00 în

„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii

bere La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.

Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?

Pe scurt:

  • Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
    La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
    Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.
  • Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
    S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine
  • Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  • Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest tim, in Romania…

  • In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  • A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
    ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  • Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.

Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore

de hymerion @Luni, 1 mai 2017, 19:00 în

„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii

bere La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.

Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?

Pe scurt:

  • Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
    La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
    Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.
  • Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
    S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine
  • Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  • Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest tim, in Romania…

  • In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  • A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
    ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  • Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.

De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27

de hymerion @Marţi, 21 martie 2017, 16:26 în

Organizarea moderna a ministerelor dateaza de la unificarea administrativa a principatelor, realizata de Cuza la 1861. La acea data existau 8 ministere: interne, finante, justitie, al cultelor si instructiunii publice, al afacerilor straine, al lucrarilor publice, de razboi si cel de control (actuala Curte de Conturi). E drept, Romania avea pe atunci circa 4 milioane de locuitori ( la 1860 — 3,9 mil locuitori, iar  la 1866 — 4,1 mil. locuitori). Dupa 150 de ani, avem 27 de ministere, exceptie facand Primul Ministru, dar avem si aproape de 5 ori mai multi cetateni.

  • Germania are in prezent 15 cabinete ministeriale  (sursa), la 80 de milioane de locuitori. Cred ca sunt exemplul de cea mai buna eficienta din aceasta perspectiva. In alte tari, lucrurile stau altfel.

  • Franta are 17 cabinete ministeriale plus premierul (sursa) la 66 de milioane de locuitori.
  • Ungaria are 10 ministere si un vicepremier. E drept, populatia Ungariei e la jumatate din cea a Romaniei. Dar in Polonia, la o populatie dubla fata de a noastra, gasim 22 de ministri (sursa).
  • In Cehia avem 16 ministere (sursa), la o populatie cam tot la jumatate fata de cea a tarii noastre.
  • Consiliul Federal Elvetian are 7 membri (sursa) si slava Domnului, elvetienii o duc bine din punct de vedere al politicilor publice.

Tot atunci capul guvernului devine presedinte al Consiliului de Ministri. Situatia se mentine pana in 24 Ianuarie 1864 cand Ministerul Controlului dispare si se infiinteaza Curtea de conturi.

Dupa Statutul dat de domnitorul Cuza la 2 Mai 1864 ministerul justitiei s-a contopit cu ministerul cultelor si instructiunilor publice, modificare care insa nu a durat decat doi ani (pana la 11 Februarie 1966), cand Locotenenta Domneasca a despartit din nou, cele doua departamente.

Sub domnia lui Carol I la 1883 se infiinteaza Ministerul Domeniilor, care de la 1897 ia numele de ministerul Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, mentinut pana la 1908, cand directiile industriei si comertului formeaza un minister aparte.

In cursul Razboiului de Intregire aoar ministrii fara portofoliu, prin infiintarea unui minister nou al materialului de razboi, minister care a durat pana la 5 Februarie 1918.

In 1920 mai apar trei ministere noi : ministerul muncii si ocrotirilor sociale, cultelor si artelor (acesta desprins din vechiul minister al cultelor si instructiunii publice) si al comunicatiilor desprins din ministerul lucrarilor publice. Tot acum apar pentru prima oara subsecretarii de stat, exercitand prin delegare administrativa o parte din atributiunile ministrilor. Din 1919, ministrii fara portofoliu poarta numele de ministri de stat.

In 1921 se infiinteaza Ministerul Agriculturii prin desprinderea directiilor respective din ministerul agriculturii si domeniilor, iar in 1922 din Ministerul Muncii si Sanatatii Publice se desprinde Ministerul Sanatatii Publice.

In 1922 avem astfel 13 ministri (pentru ca  Ministerul Agriculturii fusese din nou contopit cu cel al Domeniilor), doi ministri de Stat (fara portofoliu) si un subsecretar de Stat.

In 1927 s-a adauga un nou ministru de Stat : Comisarul superior pentru Basarabia si Bucovina, ca asa erau vremurile…

Prin legea pentru organizarea Ministerelor din 2 August 1929 se limita la zece numarul departamentelor ministeriale (exceptandu-se Presidentia Consiliului): Interne, Externe, Finante, Justitie, Instructie Publica si Culte, Armata, Agricultura si Domenii, Industrie si Comert, Lucrari Publice si Comunicatii, Munca, Sanatate si Ocrotiri Sociale.

Aceiasi lege decide ca numarul subsecretarilor de Stat sa nu il depaseasca pe cel al ministrilor, repartitia lor  pe ministere fiind atributul Presedintelui Consiliului.

De la 1934 numarul departamentelor a inceput din nou sa creasca, prin scindarea unora din cele ce fusesera unite prin legea din 1929 sau prin infiintarea de noi ministere ca cel al Armamentului (1934) al Cooperatiei (1936) sau cel al Aerului si Marinei (1936).

In 1932 s-a pornit o miscare de reorganizare a tuturor departamentelor, provocata de necesitatea economiilor, dar si din nevoia  unei grupari mai bine organizate a diferitelor directii din ministere. Asa apar Cabinetul Ministrului, Secretariatul general, Directia Personalului, Directia Contabilitatii, Serviciul Inspectorilor, Registratura, Statistica, Serviciul Contencios, Serviciul Tehnic, cel Medical si Biroul Mobilizarii.

Pentru a nu intra cu deficitul bugetar in gard, sau pentru a evita angajarea de cheltueli mai mari decat  fondurile disponibile, s-a instituit pe lânga fiecare minister cate un controlor financiar care apartinea de Ministerul Finantelor.

Interesant e ca pe langa Ministerul de Interne, functiona : atat Institutul Central de Statistica, cat si Oficiul emisiunilor radiofonice si al cinematografiei si Oficiul National de turism.

Prin legea din 12 Aprilie 1933, Ministerul Finantelor reorganizat primeste ca atributii , pe langa administrarea finantelor Statului,  supravegherea politicii monetare si de credit a B. N. R. De asemenea, pe lânga Ministerul Finantelor functioneaza ca servicii speciale organizate prin legi distincte , atat Inalta Curte de Conturi cat si  Directia Monitorului Oficial si Imprimeriilor Statului ;

The post De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27 appeared first on Dan Popa.


Este afacerea de familie expresia capitalismului cu fata umana?

de igs @Sâmbătă, 29 aprilie 2017, 9:04 în

Noțiunea ”afacere de familie” este una des intalnita in limbajul curent, dar acest tip de activitate este foarte putin analizata si studiata in Romania.
Lucrurile in afacerile de familie se desfasoara intr-un mod nestructurat, acestea fiind conduse intr-o maniera mai degraba empirica decat intr-una organizata riguros. Apare intrebarea de unde aceasta nevoie ca afacerile de familie sa primeasca o atentie speciala comparativ cu entitatile de tip corporatie. 
Pentru o mai buna intelegere a fenomenului, voi porni de la definitia afacerii de familie, asa cum este ea prezentata in literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea sa se incadreze in categoria de afacere de familie, un business trebuie sa fie detinut  majoritar de unul sau mai multi membri ai aceleiasi familii iar conducerea firmei sa fie, de asemenea, asigurata de membrii familiei.
Asadar, afacerea de familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia, actionariatul si afacerea. Spre deosebire de corporatii, unde subsistemul „familie” lipseste, riscul de blocaj in functionarea mecanismului este mult mai mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente sa fie armonizat.
Existenta celui de-al treilea subsistem genereaza deci o abordare cu totul diferita a modului de conducere si administrare a activitatii afacerii.  Aceasta intrucat sistemele de valori aplicabile in familie si in companie sunt diferite si de multe ori chiar conflictuale, dupa cum urmeaza:
  • Obiectivele urmarite in afaceri, cum ar fi profitul, veniturile, cresterea, nu se regasesc intotdeauna in obiectivele familiei, unde se doreste dezvoltarea personala a membrilor.
  • Relatiile in familie sunt profunde, personale si bazate pe sentimente; in afaceri sunt impersonale si de importanta secundara.
  • Regulile in cadrul corporatiei sunt clare, in forma stricta si contin recompense si / sau pedepse pentru cei carora li se aplica, pe cand in familie regulile sunt informale si, de multe ori, sunt lasate la o parte.
  • Evaluarile in familie se fac de multe ori pe baza de sentimente si dragoste neconditionata, in afaceri sunt intotdeauna legate de criteriile de performanta si sunt urmate, in general, de promovari sau concedieri.
  • Implicarea in interesele familiei este inter-generationala si dureaza, de regula, toata viata, pe cand in afaceri aceasta este pe termen scurt fiind bazata pe recompensele sau recunoasterea primite.

Toate aceste elemente fac ca o afacere de familie sa fie cu totul diferita fata de o corporatie. Participantii sai nu sunt doar niste numere pe statul de plata sau un cod de bare pe un card de acces. Legaturile stranse existente dintre membri sunt de ajutor in depasirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante in luarea unor decizii, atunci cand ratiunea este umbrita de partea emotionala, iar lucrurile scapa de sub control.
Cea mai importanta provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu facut de John Ward in anul 1987 a concluzionat ca, statistic, doar 30% dintre afacerile de familie care sunt demarate ajung sa fie preluate de a doua generatie, 13% trec si la a treia generatie si numai 3% supravietuiesc pentru a fi preluate de a patra generatie. Asadar, sunt doar 3% sanse ca stra-nepotii fondatorului unui astfel de business sa detina controlul acestuia!
Tema continuitatii activitatii este deci una de importanta primordiala, pe care orice lider de afacere de familie trebuie sa o aiba in vedere. Pregatirea din timp a succesorului / succesorilor si definirea unui plan de actiune pe termen mediu si lung, cu sau fara ajutorul unui specialist, trebuie sa reprezinte o prioritate.
Alegerea viitorului conducator al afacerii este o decizie cheie care trebuie facuta tinand cont de parerea fiecarui membru al familiei si avand in vedere toate elementele relevante. O alegere bazata pe sentimente si nefundamentata este o cale sigura catre dezastru. Practicile cele mai des intalnite presupun ca noua generatie sa castige mai intai experienta in afara business-ului familiei si sa demonstreze abilitati de conducere si coordonare inainte de a primi fraiele afacerii.
Angajarea unui CEO din afara familiei este de asemenea o optiune, destul de des intalnita la afacerile de familie de traditie, in conditiile in care membrii familiei nu doresc sau nu au abilitatile necesare pentru aceasta pozitie. O astfel de situatie poate consta intr-o ”pauza” temporara, pe durata uneia sau mai multor generatii sau poate fi definitiva, in conditiile in care membrii familiei pastreaza proprietatea afacerii dar decid sa nu mai fie implicati activ in aceasta.
Un alt tip de ”examen” care se necesita trecut de o afacere de familie este legat de acea intrepatrundere de care vorbeam mai devreme, intre afacere si familie. Un model sanatos presupune existenta interactiunii afacere-familie, dar fara ca aceste subsisteme sa se ”canibalizeze” si unul dintre ele sa dispuna in mare majoritate de resursele (umane, financiare si de timp) existente in afacerea de familie, in detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele doua subsisteme trebuie sa fie permeabila, dar pana la punctul in care simbioza este reciproc avantajoasa.
Concluzionand, putem spune ca afacerile de familie au existat, exista si vor exista tot atata vreme cat va exista omenirea si vor reprezenta liantul care sustine economia mondiala. Tine de liderii fiecareia dintre aceste afaceri sa le faca sa fie succese meteorice sau de durata.

Despre PFA-uri și neutralitate fiscală

de igs @Marţi, 21 aprilie 2015, 9:24 în

Mi-a atras atenția săptămâna trecută un articol din Ziarul Financiar care făcea referire la creșterea numărului de persoane fizice autorizate (”PFA”) care operează în România, fapt văzut ca un semn bun pentru antreprenoriatul românesc. În plus, articolul atrăgea atenția asupra faptului că măsurile ce urmează a intra în vigoare anul viitor o dată cu noul cod fiscal, ar urma să îngreuneze viața PFA-urilor printr-o impozitare mai apăsătoare.

Trecând peste faptul că analiza era incompletă, făcând referire doar la PFA-urile înregistrate la Registrul Comerțului și ignorându-le pe cele care au la bază profesiile liberale (așa-numite-le PFI-uri), îndrăznesc să contrazic concluziile prezentate acolo și să afirm că această structură de desfășurare a activității a fost și este folosită în ultima vreme în România mai ales cu scopul de a evita plata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor și că reprezintă prea puțin un semn de creștere a spiritului antreprenorial în România. Iar în sprijinul meu voi aduce doar două argumente:

Nivelul impozitării: în prezent la fiecare 1 leu salariu net se plătesc la bugetul de stat încă 75 de bani sub formă de impozite și contribuții, pe când la un sistem de PFA pentru același 1 leu obligațiile către stat sunt în jurul a 30 de bani. O diferență semnificativă.

Riscul afacerii: știm cu toții că diferența majoră între a desfășura o afacere prin intermediul unei firme (SRL) vis-a-vis de un PFA este riscul asociat: în prima variantă, SRL-ul răspunde în fața creditorilor în limita capitalului social pe când în a doua, PFA-ul este responsabil cu întregul patrimoniu, atât cel personal cât cel afectat afacerii. În condițiile în care falimentul personal este încă subiect al dezbaterii publice, aceasta este de asememenea o diferență semnificativă.  Și totuși foarte multă lume preferă PFA-ul în detrimentul unei firme. De ce? Pentru că vorbind de salarii  mascate și nu de antreprenoriat în adevăratul sens al cuvântului, riscul asociat afacerii este practic zero...

Întorcându-mă la viitorul cod fiscal, acolo se face în opinia mea un mic și timid pas înainte în corectarea acestei anomalii (de ce mic și timid voi prezenta mai pe larg într-un alt articol). Dar este totuși un pas înainte în direcția respectării unui principiu de bază prevăzut în codul fiscal încă din 2004: cel al neutralității fiscale.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că sunt împotriva antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător. Dimpotrivă, cred că doar din această zonă putem aștepta creștere economică sănătoasă și ridicarea nivelului de viață și educație în România. Dar antreprenoriatul nu trebuie ajutat cu facilități iluzorii ci cu o fiscalitate clară, fără ambiguități și care să nu lase loc de interpretări. Altfel nu facem decât să ne furăm singuri căciula și să ascundem gunoiul sub preș.





Lumini și Umbre în Viitoarea Legislație Fiscală

de igs @Luni, 6 aprilie 2015, 17:45 în
Se împlinesc în curând două luni de la momentul în care noile coduri ce ar trebui să guverneze fiscalitatea românească începând din 2016 au fost publicate pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe. Am urmărit cu interes dezbaterea publică ce a avut loc pe marginea lor și am participat la ea ori de câte ori am avut ocazia.

Și pentru că în zilele următoare proiectele respective vor pleca pentru dezbatere în Parlament, mi-am zis că e momentul să punctez câteva elemente importante care fie nu au fost suficient analizate, fie au rămas în afara discuției. Nu voi aminti aici de măsurile bune de reduceri sau eliminări de impozite, nici nu voi ridica semne de întrebare cu privire la sursele de acoperire a potențialului deficit bugetar. Au facut-o suficient politicienii aflați la putere sau în opoziție și experții în macroeconomie. Voi încerca să trec în revistă câteva zone care rămân în ceață, ca niște pete albe pe harta fiscalității, pete care vor provoca în mod sigur naufragiul multor contribuabili aventurieri ce se vor avânta într-acolo.
Care ar fi acestea?

Plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor sociale
Propunerea mediului de afaceri pentru descurajarea muncii ”la negru” și ”la gri” a fost introducerea obligației de plată a contribuțiilor sociale pe toate veniturile din muncă, indiferent de forma contractuală în care acestea sunt obținute. Iar plafonarea să se facă la un nivel decent, 3 salarii medii pe economie. Acest lucru ar fi trebuit să elimine tentația de a ”călca alături”, încurajând contribuabilii către conformare voluntară.
Din păcate, modul în care este scrisă noua legislație nu face însă decât să perpetueze actuala stare de fapt, schema de remunerare prin PFA fiind în continuare net avantajoasă contractului de muncă: la contractul de PFA se datorează doar o parte dintre contribuții, ceea ce face ca sarcina fiscală totala să fie din nou disproporționată.
Astfel, după calculele mele făcute la nivelul plafonului de 5 salarii medii pe economie, conform noilor reguli situația se prezintă în felul următor:
    • Contract de PFA:       la 1 leu venit net corespund 43 bani costuri fiscale  
    • Contract de muncă:  la 1 leu venit net corespund 77 bani costuri fiscal
E greu de crezut că în aceste condiții va dori cineva să schimbe sistemul de la PFA la salariu...

Plafonarea contribuțiilor sociale datorate de angajator rămâne o poveste frumoasă
Noi cei care lucrăm în domeniu am atras atenția de multă vreme asupra unui aspect pe care, fără să mă gândesc de două ori l-aș cataloga drept înșelătorie cu acte în regulă: modul în care se face plafonarea contribuției de asigurări sociale la angajator. Printr-un artificiu tehnic (în ale cărui detalii nu voi intra aici), statul obligă angajatorii să plătească o contribuție suplimentară care nu beneficiază nimănui, neintrând în punctajul de pensie al angajaților.
Începând cu noul cod fiscal, această nedreptate urmează să fie legiferată și în cazul contribuției la asigurările de sănătate. Bine spunea cineva că statul îți dă cu o mână și îți ia cu amândouă!

Impozitarea microîntreprinderilor și eliminarea impozitului pe dividende
Coroborat cu cele prezentate mai sus, noul sistem propus de impozitare a dividendelor va reprezenta un adevărat El Dorado pentru cei care doresc să evite costurile fiscale ridicate în cazul contractelor de PFA și a celor de muncă.
Practic, în noua formulă, o microîntreprindere al cărei asociat unic este și angajat în funcția de director cu salariul minim pe economie (eventual cu normă parțială 2h/zi) ajunge să plătească doar un impozit de 3% pe venit. O invitație la scheme de remunerare alternativă.
Dar ce se va întâmpla în viitor cu regulile antiabuz, cele care fac diferența între activități dependente și cele independente? Așa cum este scrisă propunerea de legislație, porțile sunt lăsate în continuare deschise, iar fiscul va avea grijă pe viitor să îi sancționeze pe cei care vor trece prin ele. Sau cel puțin pe unii dintre aceștia.

”In dubio contra fiscum”
Este binecunoscut comportamentul agresiv și de multe ori abuziv al inspectorilor fiscali în relația cu plătitorii de impozite, orice prevedere echivocă a legislației fiscale fiind automat interpretată în favoarea autorităților. Pentru a reduce aceste abuzuri, mediul de afaceri a propus introducerea în codul de procedură a unui principiu din dreptul roman: ”in dubio contra fiscum”. Conform acestuia, orice prevedere legală neclară se interpretează în favoarea contribuabilului.
Guvernul se mândrește cu preluarea acestei idei și introducerea ei în legislație. Din păcate, modul în care această regulă a fost scrisă o face aproape inaplicabilă, urmând să intre în categoria celei care prevede modificarea legislației fiscale doar prin lege, cu 6 luni înaintea intrării în vigoare și care nu s-a aplicat niciodată, deși de la intrarea în vigoare a codurilor au trecut mai bine de  11 ani...

Penalitatea de nedeclarare
Punct de final pe care vreau să îl ating în articolul de față este legat de o ultima ”găselniță” a autorităților, prin care se pune un nou instrument coercitiv în mâna inspectorilor fiscali: penalitatea de nedeclarare de până la 50% din sumele neînscrise în declarațiile fiscale. După părerea mea, măsura este abuzivă, în condițiile în care deja există sancțiuni în acest sens în legislația actuală: se aplică amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale, iar în situația în care sumele declarate și plătite sunt greșite, contribuabilii datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Făcând o paralelă, în vechea lege a evaziunii fiscale exista o prevedere oarecum similară, prin care contribuabilul caruia inspecția fiscală îi descoperea sume nedeclarate și neplătite, avea obligația de plată a unei penalități egale cu diferența respectivă. Curtea Constituțională a considerat prevederea ca fiind nelegală. Voi urmări cu interes în ce măsură istoria se repetă.

Concluzionând, aș spune că deși noua legislație fiscală pare să ne transforme în paradisul fiscal din estul Europei, realitatea cu care ne vom confrunta va fi una dură și ne va în continuare multe bătăi de cap.

Așadar, după cum spunea Murphy, zâmbiți, maine va fi și mai rău!


La coltu' strazii

Despre Teodor Meleșcanu, ministrul român de Externe

de Raluca @Marţi, 7 februarie 2017, 16:11 în


Pe când era director al SIE, presa a scris că Teodor Meleșcanu strângea ilegal semnături pentru a candida la președinție, cu ajutorul lui Mircea Dogaru, fost general, actual mare admirator și amic al lui Alexandr Dughin, nimeni altul decât teoreticianul eurasianismului și consilier al președintelui Dumei de Stat. Același Mircea Dogaru a fost printre invitații extremei drepte europene la reuniunile organizate de aceștia în România.

La începutul protestelor, Teodor Meleșcanu l-a chemat pe ambasadorul SUA la București să-l avertizeze cu privire la declarațiile acestuia din media.

Ieri, Teodor Meleșcanu a mințit la Bruxelles despre OUG 13 adoptată de guvernul de la București. Tot ieri, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a anulat întâlnirea cu Meleșcanu.

Azi, Teodor Meleșcanu le-a interzis miniștrilor și funcționarilor din ministere să mai aibă vreo întâlnire cu ambasadorii acreditați la București fără avizul lui.

Teodor Meleșcanu este acum membru ALDE. Președintele partidului, Călin Popescu Tăriceanu, plănuia, după publicarea raportului MCV, o întâlnire cu președintele Camerei Deputaților și cu premierul, pentru a informa Comisia Europeană că România nu mai vrea să coopereze în cadrul MCV. Nu este prima dată când, din spatele unui aparent ștaif liberal, Călin Popescu Tăriceanu promovează un antieuropenism meticulos elaborat.

Doar fapte. Și o întrebare: care sunt mizele luptei împotriva Justiția și ale cui?


PSD de la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie. Diversiunea celor 100 de huligani dinspre Dinamo

de Moromitic @Joi, 2 februarie 2017, 0:14 în

PSD își duce de 27 de ani eticheta de Partid Mineriadă. De marți pentru următorul sfert de secol, numele PSD trebuie rostit doar în asociere cu cuvintele Pușcărie, Tâlhari, Hoție, Infractori. De la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie și înapoi.

Între un jandarm și un huligan, de fiecare dată voi rămâne de partea jandarmilor. Cine a mai fost pe la meciuri îi știe cum strică cheful tuturor. Avem nevoie de jandarmerie bine organizată care să curețe zona de acești descreierați.


Jandarmeria trebuie să răspundă la câteva întrebări foarte importante. De manual.

  • Cum s-a pregătit strategia din această seară, având în vedere proximitatea stadionului Dinamo de Palatul Victoria într-o zi de meci (de handbal)? De la Perla la Guvern sunt două stații de tramvai.
  • Câți jandarmi au fost infiltrați în civil la meciul desfășurat în această seară?
  • Cum de a permis Jandarmeria întâlnirea celor două grupuri de manifestanți?

În rest, nu discut aici despre istoria colaborărilor dintre galerii și partide, mai ales în mitinguri electorale.

Nu de mult partidul unui general izmenar de la Ministerul de Interne era cel mai vechi client al huliganilor de la Dinamo. Există tot felul de conexiuni subterane cu aceste grupuri de huligani. Practic o sută de mineri 2.0. Patetici.

Nu trebuie alunecat după această fentă. Față de anii ’90 jandarmii sunt cu noi, ăsta e norocul acestei generații.

Vorba cuiva, ăștia vor să ne fure și mitingurile.

Protestele nu sunt despre trecut, ci despre viitor

de Ovidiu @Luni, 30 ianuarie 2017, 11:10 în

Nu despre revanșă, ci despre bună guvernare.

Sunt ordonanțe de urgență, la plural, nu una singură. Se adaugă legea bugetului. Majoritatea discută, cu îndreptățită indignarea, despre cea cu grațierea. Dar în planul mai larg al PSD, aceasta e secundară.


Miza principală este ordonanța care modifică Codul Penal, dezincriminând sau făcând imposibil de investigat abuzul și neglijența în serviciu. Aceasta trebuie urmărită în primul rând, pentru că este despre viitor.

O a treia ordonanță, deja adoptată, a alocat 30 miliarde de lei pentru Programul Național de Dezvoltare Locală, iar legea bugetului va consfinți acest lucru. Ca ordin de mărime, asta înseamnă 3,6% din PIB-ul estimat pentru 2017. Altfel formulat, reprezintă surplusul bugetar, ceea ce ne permitem să investim pentru viitor.

Acești bani vor fi distribuiți prin ordin de ministru și prin decizii ale primarilor și președinților de consilii județene. Dacă se va întâmpla să fie distribuiți „greșit”, cu dedicație, sau pentru terenuri de sport în pantă în loc de școli și spitale, cei responsabili ar putea fi trași la răspundere pentru abuz sau neglijență în serviciu. Dar stai!…

De aceea protestele și dezbaterea de acum nu este doar despre trecut, despre cei deja condamnați. Este în primul rând despre viitor, despre cum vor fi folosiți banii noștri în anii următori.

Sursa foto: Cristian Bisca si Mihnea Dumitru.



Alex Mihăileanu

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015

Adrian Stanciu

Întrebarea fundamentală

de Adrian Stanciu @Vineri, 2 decembrie 2016, 21:14 în

Acum mai mulți ani am avut un proiect de consultanță la o companie mare din România, cu câteva mii de angajați. Unul dintre vicepreședinții ei, când le-am prezentat concluziile mele, s-a uitat la mine cu o bunăvoință îngăduitoare, ca și cum aș fi fost un pic cam încetuț la minte și mi-a zis: « Domnule, nu asta e problema noastră, pe care o povestiți aici. Problema noastră e mult mai simplă: avem mulți oameni proști, asta e. Trebuie să facem curățenie. » « Cum adică, aveți mulți oameni proști?, l-am întrebat. Cât de mulți? ». « Mulți, mi-a răspuns, majoritatea ». « Majoritatea, adică câți? ». « 85% »- a venit răspunsul, halucinant. « Atunci aveți o mare oportunitate », i-am spus. « Cum așa? ». « Păi, singurul fel în care puteți să aveți 85% oameni proști e dacă aveți o metodă sistematică de a selecta și reține oameni proști, pentru că ei nu sunt atâția în populația generală, e chiar invers. Ca atare tot ce trebuie să faceți e să păstrați procesul, dar să inversați deciziile: pe ăia pe care-i respingeți să-i, luați și invers. La fel și cu promovatul. Și așa veți termina curând cu 85% oameni deștepți. Direcția e bună, sensul e greșit ». « Hai domne’, faci mișto de mine? »

Făceam și nu făceam. Sigur, i-am pus problema în glumă, dar am vrut să-i arăt cât de absurdă e poziția lui. Și nu e deloc singura persoană cu care mă întâlnesc care gândește așa, e doar un exemplu extrem. Dar aș vrea să am câte o sută de euro pentru fiecare misiune de consultanță în care am fost invitat și în care problema mi s-a pus, implicit sau expolicit, cam în termenii ăștia: « avem o problemă, oamenii trebuie să se schimbe ». M-aș putea retrage acum.

Sunt mai multe unghiuri din care putem comenta asta, dar azi vreau să mă opresc doar la unul. Liderii, adeseori, nu înțeleg ceva extrem de simplu, anumă că comportamentele oamenilor nu sunt derivate exclusiv din sistemul lor individual de valori ci sunt influențate în măsură covârșitoare de contextul în care li se cere să performeze. Mai mult decât atât, puterea contextului primează asupra caracterului, în două feluri: dacă disonanța între valorile mele și cele ale grupului e foarte mare, mai devreme sau mai târziu, din inițiativa mea sau a grupului, îl voi părăsi. Dacă disonanța nu e foarte mare, în schimb, mă voi adapta și voi internaliza drept normale comportamente pe care altminteri nu le-aș fi abordat de capul meu. Oricare ar fi mecanisul, grupurile termină prin a avea membri care se conformează. E un fenomen ultra-studiat, pe toate părțile.

Fenomenul e mai extins decât atât. În psihologie are și un nume, se numește eroarea fundamentală de atribuire. Tindem să atribuim acțiunile oamenilor mai degrabă caracterului decât contextului. Asta e fundamental eronat. Contextul joacă un rol absolut primordial. Sunt și caractere tari, dar ele, după cum spuneam mai sus, tind să fie eliminate pe o cale sau alta. Dar, mai cu seamă, ele sunt rare. Avem multe exemple despre asta, nu am loc acum să le descriu, dar știm destul de precis: cam două treimi din oameni se supun presiunii de adaptare la context, chiar dacă vine în contradicție cu valorile lor personale. Din acest motiv, contextul primează. Eu le spun managerilor cu care lucrez că un caracter bun se vede într-un context favorabil. Într-unul nefavorabil, chiar caractere bune pot face lucruri rele, uneori extrem de rele după cum ne-au arătat multele războaie ale umanității.
Mai avem și un fel de ipoteză a lumii juste, care ne ferește de mesajul că suntem parte din problemă: dacă ceilalți fac ceva prost e din vina lor și e drept ca ei să suporte toate consecințele acțiunilor. Unele dintre cele mai iresponsabile persoane pe care le-am întâlnit în organizații erau manageri care pur și simplu fugeau de responsabilitatea de a crea în jurul lor o lume coerentă, justă și stimulatoare pentru ceilalți. Nu era problema lor, ci a celorlalți, ei erau de vină. Am auzit chiar pe unul spunând, de față cu mine, unui angajat: « tu trebuie să devii mai motivat! ».

Așa că, atunci când ai 85% oameni proști, asta nu e pentru că ei sunt proști de felul lor ci pentru că i-ai pus într-un contex în care se manifestă ca atare, care le reduce creativitatea, inovația, responsabilitatea, atașamentul la cauza comună. Ori de câte ori vezi în jurul tău comportamente sistematice care nu-ți plac, de orice fel, întreabă-te cine le-a indus așa și întreabă-te dacă nu cumva ești chiar tu. Și chiar dacă nu ești tu, chiar dacă sunt comportamente învățate de acasă sau din școală sau din viața socială contorsionată pe care mulți dintre noi o ducem uneori, întrebă-te ce fel de context poți crea tu prin care să schimbi asta. Răspunsul la întrebarea asta nu e ușor, poate voi da unele exemple în articole viitoare, dar acest articol are doar scopul de a vă stimula să vă puneți această întrebare. Pentru că ea este, după părerea mea, întrebarea fundamentală a conducerii oamenilor.

De ce ne pleacă oamenii?

de Adrian Stanciu @Vineri, 6 mai 2016, 14:08 în

Acest articol a fost publicat în

Am primit temă de la editorul meu să scriu despre faptul că oamenii vin la companii, dar părăsesc șefi. Mi s-a părut una ofertantă. Când m-am apucat să scriu, însă, mi-am dat seama că mă duce într-o cu totul altă direcție decât cea spre care mă gândeam că mă voi îndrepta. Să mă explic.

Toți avem nevoie de oameni buni, sunt rari și prețioși. Și atunci când îi găsim e important să-i ținem. Dar adeseori facem lucrurile fix pe dos decât e nevoie ca să păstrăm oamenii talentați. Și asta începe cu faptul că nu prea înțelegem ce-i face să stea și ce-i face să plece.

Acum câteva săptămâni am avut un seminar cu o echipă de conducere a unei entități care lucrează în dezvoltare de software. Îmi povesteau cu amuzament că au niște șefi pe la Londra care le pun mereu în vedere, când se apucă de un proiect nou, că e un proiect important și că jobul lor acolo depinde de reușita lui. Unul dintre ei i-a zis unui astfel de șef cum arată realitatea: « am cel puțin două telefoane de la head-hunteri pe săptămână, trebuie să cauți alt fel de a mă motiva ».

Spunem mereu că oamenii se angajează la companii și părăsesc șefi. E, într-o oarecare măsură, adevărat. Dar măsura e mult mai mică decât tindem să credem. De fapt ei părăsesc companii obtuze, care creează și promovează șefi înguști la minte și slabi de caracter care conduc fără viziune și fără înțelepciune. Eu aș zice, de fapt, chiar pe dos: că stau pentru șefi, în ciuda felului disfuncțional în care organizațiile, uneori, operează.

Și mai e și aspectul datelor și faptelor. Dacă căutați pe Google « motive pentru care oamenii părăsesc locul de muncă » veți descoperi zeci de site-uri care vă dau liste. Problema e că listele nu seamănă între ele 🙂 Unele au la bază un fel de cercetări, evident lipsite de validitate și de consecvență. Altele sunt doar folclor. Pentru că realitatea e mult mai complexă.

În realitate, primul motiv pentru care oamenii părăsesc locul de muncă e că găsesc unul mai bun. Asta înseamnă, adeseori, pur și simplu unul unde nu trebuie să piardă atâta timp pe drum. Alteori e unul cu mai mari perspective de promovare sau de creștere profesională. Iar alteori e mai bine plătit. Deși se crede că oamenii se mută pentru mai mulți bani și deși asta e adevărat, de fapt satisfacția cu salariul e un predictor mai degrabă slab al mutării oamenilor din joburi, explică sub 2% din cazuri. În rest, deși salariul în noul loc de muncă e mereu mai mare, nu acesta e motivul pentru care oamenii pleacă. Desigur, un manager slab care nu știe să-și țină oamenii va pune mereu explicația pe seama diferenței de salariu, ba se va mai și plânge că oamenii se mută pentru creșteri infime de salariu, sub 10%.

Dacă vă întrebați de ce e salariul mereu mai mare dacă te muți, să știți că e valabil și la voi în firmă: un om angajat din afară pe același post cu voi va primi un salariu mai mare ca voi, ca să-l convingă să facă pasul. Dacă e adus din afară înseamnă că nu a răspuns nimeni din interior la cerințe și asta justifică un salariu mai mare. E o realitate, nu una bună, dar așa stau lucrurile. Ulterior persoana va fi sărită de la câteva creșteri salariale ca să fie adusă înapoi în pluton.

Acum, dacă ne uităm la cauzele interne pentru care oamenii părăsesc un job, e drept că relația cu managerul direct e cea mai importantă. Dar ea explică doar vreo 6% din plecări. Alte 6% sunt explicate de satisfacția cu jobul însuși, alte 6% de conflictul de rol, alte 4% de relația cu colegii, etc.  Sunt multe motivații, oameni diferiți au priorități diferite. În treacăt, dacă vă întrebați ce e conflictul de rol, el răspunde la întrebarea « în ce măsură această organizație îmi cere să mă comport altfel decât aș face-o eu în mod normal ».

În fapt, deci, dacă privim factorii ăștia în ansamblul lor, oamenii părăsesc tot organizații. Dacă e să ne uităm la ce determină satisfacția muncii și ce conflictul de rol, se desprind câteva lucruri simple la care trebuie să fim atenți.

Primul e echitatea. Oamenii pun mare preț pe echitate, e o componentă esențială a codului nostru moral. Suntem dispuși să facem eforturi pentru echitate și sacrificii personale. Lipsa de echitate ne îndeamnă la reacții iraționale și puternice. Sunt multe locuri în care organizațiile tind să compromită echitatea, de la echitatea salarială la favoritismele șefilor. Toate trebuie analizate și rezolvate.

Al doilea e autonomia. Oamenii au nevoie să aibă un spațiu al libertății. El nu e la fel de mare pentru toată lumea, dar există pentru fiecare. Dacă nu ar exista, încarcerarea ar fi o recompensă, nu o pedeapsă. Organizațiile tind adeseori să limiteze spre zero spațiul libertății și să creeze în acest fel medii de lucru stresante, oprimante, care strivesc individualitatea oamenilor și-i împing afară pe cei merituoși.

Al treilea e semnificația. Nevoia noastră de sens e universală și extrem de puternică și, mai ales în România, adeseori ignorată. Am mai scris despre asta. În diverse experimente a rezultat că a da oamenilor sens în muncă, chiar în măsuri mici, are un impact uriaș asupra motivației muncii, de ordinul a 40%. La noi, semnificația muncii e unul dintre cei mai ignorați parametri ai definirii unui job.

Al patrulea e dezvoltarea. Oamenii au o nevoie puternică, centrală, de creștere. Din nou, nu la toți e manifestă, pentru că unii au obosit sau nu au încredere în forțele lor sau au nevoi încă mai mari de stabilitate. Dar e foarte puternică la oamenii buni, capabili. Organizațiile, adeseori, fac tot ce pot ca să le oprească dezvoltarea și să-i țină cât mai mult într-un job, pentru că înlocuirea lor e dificilă și costisitoare. Deși acest demers e legitim și necesar el nu trebuie decuplat de la aspirațiile de creștere și dezvoltare a acelor oameni pentru că altminteri ei vor tinde să-și caute dezvoltarea în altă parte.

O ultimă observație. Nu e doar important ca oamenii să nu plece, e important și unde pleacă și în ce termeni vă despărțiți. E o lecție pe care eu am învățat-o târziu în cariera mea de manager, după ce am fost părăsit de mulți oameni buni, de care m-am simțit, la început, trădat personal. Abia după ce am înțeles că nu îmi datorează viața lor și că au libertatea să aleagă și e treaba mea să-i fac să mă aleagă pe mine am început să ne despărțim prieteni. Prietenii care, unele, datează până azi.

Organizațiile și inovația

de Adrian Stanciu @Sâmbătă, 26 martie 2016, 12:40 în

Am să încep articolul ăsta cu două povești. Prima sună așa. Cu peste 10 ani în urmă am avut drept client o bancă. Era o bancă din cele străine care intrase pe piața românească și avea planuri mari și bune de extindere. Mai era și o bancă bine condusă, cu manageri la vârf de bună calitate, și profesională și umană. Unde mai pui, avea și o direcție strategică bine conturată, clară, coerentă. O plăcere să lucrezi cu ei. În strategia lor figura la loc de mare preț o declarație de valori și principii de acțiune. Am admirat asta foarte tare, mai ales că era o declarație construită de ei, ca urmare a unei analize, nu venită de undeva de la corporație ca o birocrație, cum le vin în general la companiile astea multinaționale. Cea mai importantă valoare pe listă, prima, era inovația. CEO-ul companiei vorbea ori de câte ori avea ocazia despre inovație, despre cum vor ei să fie deschizători de drumuri, cum vor să revoluționeze practicile bancare din companie și să dea un semnal pentru toată industria. Era foarte convingător. Când am măsurat, însă, cum se petrec lucrurile în bancă, surpriză-surpriză: banca era orice, numai inovativă nu. CEO-ul m-a întrebat cum îmi explic asta. I-am arătat cum arată viața unui funcționar de bancă. Tot ce face el e prescris într-o procedură. Tot ce realizează e măsurat cu indicatori și trebuie să fie realizat într-o anumită cantitate într-un anumit timp. Nu doar atât, dar până și felul cum atinge acei indicatori e prescris. De pildă exista o procedură de întâmpinare a clientului, în 13 pași. Procedura era inspectată periodic cu “clienți misterioși”, care de fapt nu erau chiar așa misterioși pentru că erau mereu tineri absolvenți de pe la Accenture sau Cap Gemini, îi vedeai de la o poștă. Procedura, însă, începea cu “bună ziua”!! Banca nu avea încredere că angajații săi au destulă judecată încât să dea bună ziua unui client, trebuia scris în procedură! Și trebuia scrisă și formularea. Dacă-ți venea colegul de bancă din liceu, nu-i puteai spune “salut”, că ieșeai prost la evaluare. Vă imaginați câtă inovație era în bancă? Să vă dau un indiciu. E o cifră rotundă.

A doua e mai recentă. La începutul acestui an am fost chemat de un potențial client cu o temă: ar vrea să fac ceva cu managerii lor ca să devină mai agili, mai deschiși la schimbare, mai inovativi. I-am întrebat dacă sunt siguri că vor asta de la mine. De ce întreb? – au răspuns ei. Pentru că agilitatea nu e doar o calitate personală și, de cele mai multe ori, nu depinde de calitățile personale ci de felul în care e făcut sistemul organizației. Cum adică? Păi, uite așa. Am trei întrebări. Prima: faceți managementul performanței? Da, desigur – vine răspunsul. A doua: dați bonusuri bazate pe performanță? Da, desigur. A treia. Cât la sută din managerii voștri își iau bonus într-un an? 85-90%. Sunteți dispuși să renunțați la sistemele astea? Nu – zic ei, nici nu am putea, vin de la corporație. OK. Uitați de agilitate, atunci. Punct. Puteți să le dați o sută de cursuri, nu faceți decât să-i frustrați și să-i enervați. Un om care are de urmărit o listă de obiective și e împins de la spate cu stimulente nu va face nici un pas în lateral. Stimulentele au acest efect: focalizează. Ăsta e și motivul pentru care funcționează. Dar ăsta e și călcâiul lor al lui Ahile. Focalizarea ucide gândirea laterală, omoară experimentul, ucide creativitatea. E un fenomen demonstrat și para demonstrat. Mai mult decât atât: reacția oamenilor la pierdere e de două-trei ori mai puternică deât reacția la câștig. Și asta e ultra-demonstrat, s-a luat premiul Nobel pentru asta. Dacă îmi primesc stimulentele câțiva ani la rând, motivația mea se mută de la dorința de a le obține la teama de a nu le pierde. Motivația asta e catastrofală pentru agilitate și inovație. Nu mai fac nimic ieșit din comun sau care îmi poate pune obiectivele în cel mai mic risc. Fac cu îndârjire ceea ce știu bine să fac și fac dintotdeauna. Ar fi complet absurd să ții sistemul ăsta și să trimiți oamenii la training. Nu am mai auzit nimic de la acest client. Poate că a găsit pe cineva dispus să facă cursul. Eu nu am fost.

Bine, îmi veți zice unii, sunt sigur. E doar o problemă de felul în care sunt stabilite obiectivele. Nu avem decât să dăm oamenilor obiective de inovare. Ei bine, nu. Nu e posibil. Inovarea nu se face la comandă și nici de frică. Vă dau un exemplu: imaginați-vă că vă zic că până mâine trebuie să veniți cu 10 idei creative altminteri vă iau casa. Veți veni? Poate că da. Vor fi creative? Cu siguranță nu. Sau imaginați-vă că trebuie să vă operați pe creier, o operație delicată și riscantă, care cere suplețe și atenție mai degrabă de natura artei. Cu o zi înainte vă întâlniți cu chirurgul. Aveți la dispoziție două metode de motivare. Prima: îi mulțumiți pentru tot și îl asigurați că vă puneți viața în mâna lui cu toată încrederea, pentru că știți că e un profesionist desăvârșit. A doua: îi spuneți că ați angajat niște ucrainieni și că dacă mâine seară nu sunteți în regulă după operație or să-i rupă picioarele și lui și soției ui. Pe care ați adopta-o? Faceți puțin abstracție de aspectul moral, țineți-vă la psihologie. Care credeți că ar da rezultate mai bune?

Avem această eroare sistematică de gândire: tindem să atribuim rezultatele acțiunilor oamenilor mai degrabă caracterului lor decât contextului. Dar contextul contează cel puțin la fel de mult și, mai ales, contează înaintea caracterului. “Un sistem prost va bate mereu un caracter bun” spunea cândva, inspirat, Edward Deming. Așa e. Caracterul e important, dar el se va vedea numai după ce creăm contextul în care să strălucească.

Deci, ce fel de context trebuie pentru inovație? Ca în orice alt tip de context, trebuie lucrat pe două axe.

Prima e axa motivației. Dorința de a inova e intrinsecă, ea trebuie stimulată, nu poate fi produsă la comandă și în nici un caz de frică. Frica paralizează, face să eviți eșecul, ori eșecul e indispensabil inovației. Inovația trebuie să fie importantă, dorită, apreciată. Inovația trebuie și aliniată la scopurile comune, la sensul activității, trebuie să fie sursă de reușită și recunoaștere. Apoi, inovația vine cu încercare și eroare. Eroarea trebuie văzută ca o parte din viață, ca o cale spre succes, eșecul trebuie valorizat la fel de mult ca și succesul dacă duce la învățare. E celebră remarca lui Edison, atunci când a fost întrebat de un ziarist dacă e adevărat că a avut 1000 de încercări eșuate până să reușească primul bec. Edison a răspuns: “dar nu am avut o mie de încercări eșuate. Am inventat o mie de feluri în care să nu faci un bec”.

A doua e axa capabilității. Aici sunt multe de spus, dar mă opresc la trei lucruri. Primul e cooperarea. Inovația presupune ca oamenii să lucreze în feluri care nu pot fi prescrise de un sistem. Pentru asta trebui să aibă dorința de a coopera. Ca să aibă dorința asta, trebuie conectați la un scop comun, trebuie oprită nebunia asta a măsurării individuale a performanței, cultul vedetei în echipa pierzătoare. Trebuie și învățați să coopereze, să rezolve constructiv conflicte, să rezolve probleme și să ia decizii. Astea sunt subiectele care contează într-o firmă agilă. Al doilea sunt resursele. Inovația cere resurse. În primul rând cere resursa de autonomie, oamenii trebuie să aibă timp și autoritate să încerce lucruri noi. Apoi trebuie și ceva bani, alocați cu grijă, dar cu curaj, cam ca un “venture capitalist” nu ca un board de corporație. Încununându-le pe cele două, al treilea e o cultură a celebrării succesului dar, în egală măsură a eșecului, o cultură a învățării și împărtășirii în care eroii nu sunt doar cei care reușesc ci și cei care încearcă și dau înapoi comunității o experiență valoroasă despre cum să nu faci un bec. Așa apare o firmă agilă. Nu seamănă cu nicio corporație de pe la noi, din păcate.


#ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi

de istodor @Luni, 22 august 2016, 8:54 în

10392068_10208767791982384_834464799799406310_nDin februarie, împreună cu Librăriile Humanitas, am pornit într-o aventură din toate punctele de vedere. Mulțumesc Bogdan Baciu!

Am pus în discuție literatura noastră, românească. Am spus încă o dată ce-mi place mie din literatura națională. Am arătat defecțiunile de parcurs și creatorii autentici. Atunci aveam și un argument.

Am povestit încă o dată poveștile altora.

Acum îmi dau seama că recapitularea mea nu avea cum să aibă un ecou de mărime. Felul de a face școală în România i-a declupat pe puști de la această literatură. Deschiderea gugăliană a lumii a pus la punct literatura în sine. Codul este dat de experiențe, azi.

Așa că, acum, la finalul acestei campanii, pot să traduc-spun că asta este experiența mea. Și așa cum unii urcă Himalaya, ajung pe bicicletă la mare, descoperă că pâinea bună este din maia, așa și eu am stat ani în bibliotecă, cu drag și spor. Am reușit! Să citesc, să călătoresc din carte în cărți, să le înțeleg, să scriu ce-mi place. Tare! Am fost tare. Este greu să stai în bibliotecă, să cauți Cartea! Să scrii. Și mai greu. Nu e ușor să scrii. Singur. În contra curentului actual și-n toiul tuturor prejucăților la modă.

Dacă vrei să avem âmpreună experiențe, iată-mă aici și aici

Cartea "101 cărți românești" este la Polirom.



Anton Pann, Lucian Boia, Aerul cu diamante, Sorin Vieru

Cărțile copilului


Ficțiunea. Boașe pentru ficțiune


Cărțile memoriei. Ion Ghica cel bucolic, cruzimile îndurate de Lena Constante


Umorul românesc. Caragiale, Ionesco


Cărțile care te-nvață. Liiceanu, Pleșu, Noica, Vintilă Mihăilescu, Cioran


Proza de la Ciocoii la Degetele mici a lui Filip Florian și Lucian Teodorovici și Adi Șchiop


Poezia. Dela Alecsandri și poesia populară culeasă de el la Arghezi-Blaga-Bacovia-Arghezi


Istoria poeziei. Dela Nichita la Cărtărescu, Cristi Popescu și Ioan Es Pop


Post-ul #ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu

de istodor @Miercuri, 17 august 2016, 11:37 în

Prima parte a #listeiluiIstodor o puteți citi aici. Campanie susținută de Librăriile Humanitas.


UnknownO viziune a sentimentelor de Nichita Stănescu

Dragoste. O generație a iubit ș-a cîntat pe versurile astea.

„Leoaică tînără, iubirea mi-a ieșit în față.” „ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în lumea lui Marte.”„ „Nimic nu-i Simplu” este, vibrație avem, surpriză cît cuprinde, viziunea ne cheamă și chiar ne alintă. Ascultă-l pe muzica lui Nicu Alifantis.

Cartea îi place Mirabelei Sofronie, contabilă en-gros:

„Mi-e dor de Nichita din carne și oase, frumosul meu poet, magicianul cuvintelor. Știu cînd a venit la Buhuși la aceea serată. Deja îi știam întregul volul de versuri pe dinafară. I-am recitat o poezie. Și mi-a dat căldura aceea a vieții ce mă ține și azi în viață.”





11 elegii de Nichita Stănescu


Poezie despre poezia poeziei.

A fanatizat o lume înghețată. Cu poezia și felul lui poetic de-a trăi. Miracolul Nichita. Ce face Nichita? Nichita e însăși starea poetică. Așa au bîntuit prefabricate formule de-a spune cîte ceva despre starea poetică Nichita, dar nu de-a o înțelege.

Cartea îi place lui Vladimir Brilinsky, jurnalist, apărător al Sarmisegetuzei:

„ Frumosul nebun al poeziei româneşti reuşea să reinventeze elegia, sau, mai pe înţelesul tuturor, să inventeze o nouă specie literară, Elegia lui Nichita.




Păsarea tăiată de Ileana Mălăncioiu


Ritualuri, jertfiri, tăieri, rugi, loc de plîns, somn fără trezire, frică, noapte.

A cui o fi poezia asta? A angoasei, a morții. A morții, da! Himere bîntuie, parabole scurtcircuitează, violența e aproape, dar nu-i poezia unei „fete rele”. E neagră, e urîtă, te umpli de sînge și noroi.


Cartea îi place lui Robert Șerban, poet&jurnalist:

“Este o carte ce taie timpul, e ca o teleportare, nu lucrează asupra exteriorului. Dar pe dinăuntru te ţine sus, sus de tot!”




Athanor de Gellu Naum


Athanorul este un cuptor, în viziunea alchimistă, ce dă temperatură uniformă. Athanorul lui Naum este cartea ce-adună versuri de tinerețe, versuri ce s-au călit după focurile suprarealismului parizian, războiului trăit pe viu și rătăcirilor comuniste. Cînd zici Naum, zici suprarealism. stranietăți, alunecări, fragmentarism, somnambulism, inconștiențe fără bătrînețe, dureri abisale pînă la moarte.

Cartea îi place Simonei Popescu, critic literar:

“Poezia lui Gellu Naum se împarte în două mari perioade: poezia de dinainte şi de după  Athanor. Primele volume ar putea sta sub semnul "suprarealismului istoric" (din vremea când "viciul numit suprarealism e – cum spunea, de pilda, Louis Aragon – folosirea dezordonată şi pasională a stupefiantului numit imagine")..”



Cartea de vise de Leonid Dimov


Vise ca la carte.

Ia visul, neamule, cu institutoare, de mahala, sezonier, deviscerații, amalgamat, matinal cu haltă, cu berbece, cu bufon, cu licorn, cu spovedanie, cu leneș, vesperal cu un vîrf de cărămidă, de cocoș, de carnedar nu uita de Și caută să nemurești în mintea ta pe cele două dudui: „Lili și densitatea”.

Cartea îi place Ruxandrei Cesereanu, profesoară universitară:

„ Pentru că a visat pînă a pierit și n-a văzut moartea ca moarte.”



Poeme de Mircea Ivănescu


Mopete face poezie.

O joacă de-a anagramele și lecturile. Mopete are ficțiunile lui și le tot plimbă la vedere: spațiu e mizer, însoțirile îi sînt bizare cu rinocalul, broscoporcul, picicîinele, crocomurul, și starea lor este de așteptare a ceea ce nu se întîmplă.

Cartea îi place Luizei Vasiliu, jurnalist:

„Odată ce-ai citit poemele cu mopete, pisicîinele benone, broscoporcul sau bruna rowena, toată blîndeţea lumii coboară peste umerii tăi.”





Invocație nimănui de Mircea Dinescu

Cîntecul unui tînăr pururi veșnic.

Obraznic, trufaș, energic, imaginativ. Direct, sincer, melancolic cu viața imediată, neînchipuit de apropiată, dureros de tangibilă. Cuvintele? N-au taine!

Cartea îi place Claudiei Fitcoschi, PR manager:

“Colind copilăria cum viermele un fruct”. Arghezi? Nu, Dinescu. Unde? “În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi”.





Levantul de Mircea Cărtărescu


Epopeea voluptății.

Voluptate a slovelor și filosofiei omenești ce stăpînesc lumea noastră mică. O istoria a literaturii române într-o epopee. Divină Comedie este Levantul ăsta!

Cartea îi place lui Adrian Papahagi, filolog&om politic:

„De cetit, cetesc Levantul an de an, precum Băsescu,

Râd parșiv, ca postmodernu, de amestecul livrescu

Ce în epopeul neaoș cogitat-a Cărtărescu.”



Ieudul fără ieșire de Ioan Es Pop


Ieud bărbătesc și desnădăjduit.

„De vineri pînă luni nu mai am la ce trăi.” „Mîine n-o să fie nicicînd mîine.” „Ne trezim într-o zi vii și nu știm ce-i cu noi.” „N-am avut curajul unui strigăt niciodată.” „E fericit are 30 de ani de moarte de la naștere încoace.” „Unde totul este posibil nimic nu mai are rost.” Poezia vegetării în viață, oh, nu, nu cu lamentări, nu, nu cu fericiri, ci conservînd clipa cu spirt medicinal administrat intern.

Cartea îi place lui Bogdan Stănescu, editor:

Ieudul fără ieșire a însemnat războiul total cu joaca optzecistă, a tras cortina și a arătat o scenă unde actorii mureau pe bune, unde lipsea butaforia, iar lacrimile erau, din nou, de sînge. Ieudul a căscat o gură ca un prădător acvatic și a mușcat din poezie, pentru a i se strecura apoi în măruntaie. Nu e ușor să mai scrii astăzi despre singurătate, alienare, suferință și să o faci astfel încît nimeni să nu mai uite cîntecul tău de sirenă. Ioan Es. Pop a făcut-o: Ieudul lui a lovit cu forța unui cutremur de magnitudine nemăsurabilă. Din dărîmăturile lăsate în urmă încă ies strigoi cu foc în ochi și venin pe buze...”




Arta Popescu de Cristian Popescu


Să faci din familia ta o artă.

Poetul Popescu își scrie-rescrie-revizuiește arta sa poetică numită Arta Popescu. Asta-i este cartea, practic el definește la infinit universul în care trăiește-visează-cugetă-se învîrtește. Și astfel, își povestește-interpretează copilăria, tinerețile, lecturile (inclusiv anunțurile de publicitate ori înscrisurile de pe pereți), maturitățile. Asta face, tu crezi că citești o realitate banală și te trezești aruncat într-un bizar bazar. Nu te aștepta să rîzi sau să plîngi. Popescu nu rîde-nu șochează. Popescu face artă. Așa cum pe o cîntăreață o cheamă Arta Popescu, așa și pe el îl apucă să creeze un prenume banalului Popescu. Și-l găsește în Arta, adică o de-numire, re-numiere a ce-l înconjoară. Bine v-o spun, ca să nu muriți proști, Popescu sîntem noi.

Cartea îi place Tatianei Niculescu Bran, jurnalist și autor al cărții „Spovedanie la Tanacu”:

“Familia Popescu” e, pentru mine, cel mai gingaș și mai profund poem dedicat vreodată morții celor dragi și morții proprii, scris cu melancolia unică pe care o purta în ochi Cristi Popescu. În cartea asta și în amintirea privirii lui regăsesc anii studenției noastre lipsite și de ambiții și de speranțe, dar atât de îndrăgostite de lumile celorlalți...



Opera Somnia de Șerban Foarță

Cunoști vreo altă poezie în care omul ei să se distreze atît?

Aparent, un exercițiu de copil. Cuvînt, cultură, vers, univers - stau însă în inteligența poetului de a-i da rimă, dreptul la joc. Și cum intră în joc acolo i se văd fața, faima și bucuria. E un întreg caleidoscop de lecturi și aventuri ce venind în contagiune cu balansoarul-malaxorul Foarță primesc înțelesuri și sonorități. Luciu și adîncime. S-o ții așa o viață de poet este „defect”-excelent. Ascultă „Phoenix-Cantafabule”.


Cartea îi place Liei Faur, jurnalist:

„Opera Somnia este tărâmul unde se întâlnește rafinamentul estetic al unui scriitor îndrăgostit iremediabil de cuvinte, cu povestea nespus de frumoasă a propriului vis, descifrat mereu printr-un alt vis, uneori al său, alteori al cititorului, martor tăcut al mirajului lingvistic.”









Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar

de istodor @Marţi, 16 august 2016, 7:26 în

Banal, logic, senzațional: Poezia este metaforă. Adică, un limbaj și un imaginar fără termen de comparație. Poezia românească începe prin secolul XX. Târziu. Dar fără truda și uzura limbii române de către Alecsandri, Văcărești, Eminescu greu de închipuit Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi. Limbajul poetic are nevoie de uzură mai mult decât limbajul prozei. Iar explicație: oglinda acestui limbaj nu este realitatea (vezi Ion Barbu), ci jocul intelectual al este semnificațiilor metaforei. Abstractul te refuză, dar și stimulează, declanșează speculații. Descifrarea metaforei este mai sus de găsirea în iarbă de Pokemoni, desigur, este deliciul de a fi tu însuți Pokemonul cel rar.

De aveți poftă, cărțile, parte din ele, le puteți achiziționa dela Librăriile Humanitas.

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață", poezia de după 1960.




Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile Alecsandri

 Esența poeziei populare românești.

Avem prelucrate de către Alecsandri tot ce știm noi mai bine din creația populară: Miorița, Monastirea Argeșului, Toma Alimoș… Creații-pericol: au dat naționalisme ieftine. De fapt, fapte, impulsuri și dubii de om cu capul pe umeri.

Cartea îi place lui Marius Niță, taximetrist Pelicanul:

„Nu-i zi de la Dumnezeu să nu înjur „Miorița” asta. E ca un blestem. Sîntem neam care nu se răscoală, este călcat în picioare ca un microb și asta de ce? Un cioban se uită pe cer și vede nunți, în loc să pună mîna pe topor!”






Poesii de Mihai Eminescu

Dragoste&filosofie. Romantic buchet.

Citește-l pe Eminescu! Dar află: Eminescu vine la capătul unei istorii infantile de versificare. Asta-I calitate: să faci limba română nu doar să spună, ci s-o faci să și gîndească. Cam de aceea, Eminescu e văzut ca fiind intrat în limba și imagistica noastră zilnică.

Vrei să știi mai mult? „Viața lui Mihail Eminescu” de George Călinescu.

Cartea îi place lui Solomon Marcus, profesor universitar de matematică:

„Impact puternic asupra devenirii mele”




681476935427502237504932-4189255-700_700Poeziile Văcăreștilor

Ce-i mai delicat, mai delicios și mai amuzant în literatura română.

Ienăchiță Văcărescu este cuceritorul, rostul poeziei lui este să înaripeze inima iubită. Alecu Văcărescu e poetul amorului, amor iute. Nicolae Văcărescu e simțitorul, iar dragostea pentru el este jertfă. Iancu Văcărescu sobru, cîntă amorul stăpînit. Văcăreștii au șic. Pentru o mai bună înțelegere a Văcăreștilor, „Dimineața poeților” (1980) de Eugen Simion.

Cartea îi place lui Marcel Tolcea

“Pentru literatură română, Văcăreștii sunt ce au fost Brătienii în politică: numeroși, greu de deosebit, întemeietori, virili, romanțați. Sortiți colectivizării, au apărut în antologia Poeziile Văcăreștilor. Care se adresează și rafinatului filolog, și filosofului, și amorezului.

Mai mult, ecologistul exultă când Ienăchiță nu taie floarea dintr-o grădină, manelistul din noi renaște când Nicolae exclamă: „A trăi făr-a iubi/Mă mir ce trai o mai fi”, iar timidul își tatuează pe inimă un distih al lui Alecu ce sună așa: „Când nu te văz, am chinuri / Iar când te văz, leșinuri".




Romanțe pentru mai tîrziu de Ion Minulescu

Ciocnirea lumilor. Romanță și cinism.

Ambele îți stimulează euforiile și imaginația. Bonomia, ingenuitatea, sinceritatea, vitalitatea cu care te seduce și autoironia, blazarea, afectarea cu care te omoară.

Cartea îi place Cristinei Stihi, PR manager:

„Romanțele” lui Ion Minulescu ce ne învață? mulțumești vieții că simți ceva zguduitor și nu te ascunzi ca de o boală rușinoasă. Să te aștepți să iei viața de la capăt, gol și singur, cu cuvintele tale, oricînd între 20 și 100 de ani –fără să innebunesti  dizgrațios sau inutil.”









Plumb de George Bacovia


Unknown-2Eul alienat.

Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure. Incertul. Vagul. Nevroza. Acuta, maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. „O, țară tristă. Plină de humor!”. Brrr!


Cartea îi place Costinei Barbu, funcționar bancar

„ „Plumbul” se citește cum se mănîncă o mîncare nouă: întîi trebuie să guști, trebuie să-i dai vreme să se așeze și înveți să-ți placă.”

2012-06-24-b6c3fc4c472dcefa383e85fac8f60eb8-205801-700_700Poemele luminii de Lucian Blaga

Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!

Atît aș spune despre poezia lui Blaga. Dar nu mă astîmpăr și continui: luminoasă, de foc de lemne cu dragostea întinsă pe iarbă, îndrăgostită, ritmată înăuntrul sufletului. Dragostea înseamnă începutul lumii îndrăgostitului, acesta zburînd, fără limite, spre originile lumii, spre esențele curate.

Cartea îi place Doinei Ghiță, Biblioteca Franceză Omnia:

„Cum stau mereu sub semnul jocului și-al întîmplării (deh, zodia...) tot așa mă regăsesc/stau în spațiul mioritic al lui Blaga. Cel în care dealurile încrederii alternează cu văile răstignirii...




După melci de Ion Barbu


O joacă de secol 20, în ritm balcanic.

„Buhuhu la lună șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-îndărate,/ Să nu-i rupă vrun picior Cîine ori Săgetător!”

Cartea îi place lui T.O.Bobe, scriitor:

„Pentru că este o expresie clară, atît de clară încît devine transparentă, a unei teme puțin abordate, și anume crima comisă cu inocență, din joacă, asupra a ceea ce iubim. Iar pentru că arma crimei sînt cuvintele, După melci e în aceeași măsură și despre responsabilitatea literaturii.”






Unknown-1Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi

Harță cu Dumnezeu. Limbă poetică dată de pămînt.

În seria sa de „Psalmi”, începută în „Cuvinte potrivite” și răspîndită prin volumele sale poetice, își tot iscodește Dumnezeul, își tot caută credința, își tot vede limitele de heruvim bolnav, își caută rostul, nu întrevede „astîmpărul”.



prod-1345-coperta_ion_barbuJoc secund de Ion Barbu

Matematica dă profunzime poeziei.

De mergi într-un restaurant cu pretenții te indispune porția mică de mîncare și gotic construită. Nu recunoști nici gustul adevărat al bucatelor. Dar, culmea, după desert, te trezești sătul. Construcția lui Barbu se adresează minții neîndoios, iar asemănarea cu restaurantul rafinat face parte din deconstrucția voită a unui inaccesibil.


Cartea îi place lui Lucian Mîndruță, realizator tv:

Joc Secund. Pentru cei care vor sa uite "Sara pe deal". Domnule Ion Barbu, iti multumesc ca dupa 10 ani de scoala chinuita cu clasici plicticosi, am dat de tine sa respir un pic!”




Unknown-1ArgheziFlori de mucigai de Tudor Arghezi

Poezia puroaielor. Vigoare, umor.

Exercițiul împunsului acestei bolgii de pe pămînt este continuarea firească a împunsului lui Dumnezeu din cer din „Cuvinte potrivite” (1927).. Duium de licențe lexicale și sintactice. Revalorizări de cuvinte vechi, mixaj de jeg și politețe.

Cartea îi place Andreei Pleșoianu, profesor de limba spaniolă:

Flori de mucigai e o culegere de koan-uri mai ample, e drept aparţinând unui spaţiu creştin şi scrise de un răspopit.”

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață" poezia de după 1960.


Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar apare prima dată în Istodor.

Paul Ciocoiu

Tank and motorized rifle formations of Russia’s Western MD hold trainings on combat readiness

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:30 în
Tank and motorized rifle formations of the Western MD located in the Leningrad, Moscow, Kalinigrad and Bryansk Regions have been alerted and departed to the […]

Sea Breeze 2016 – Ukraine

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:27 în

Romania to host NATO multinational brigade

de Paul Ciocoiu @Duminică, 10 iulie 2016, 21:51 în
“As for the concrete initiatives that concern Romania, we will have a multinational brigade (…) So far, during the summit, Poland has announced its contribution […]

adrian halpert

„Educația”, la români: unde dă tata crește și bate-ți nevasta că știe ea de ce…

de adrian halpert @Miercuri, 13 ianuarie 2016, 17:40 în
„Barnevernet”. Un nume pe care românii l-au descoperit brusc în ultimele două luni. Un nume care, pentru mulți, a devenit sinonim cu Gestapo-ul german (asta presupunând că știu ce-i ăla), pentru aceiași Norvegia fiind un fel de Germanie nazistă de … Continuarea

LPC-iști, dați pe România TV! Nea Traian se simte bine la „mafiotul Ghiță”!

de adrian halpert @Vineri, 27 noiembrie 2015, 12:20 în
1. Știți ce-s aceia LPC-iști? Eu unul habar n-aveam până în urmă cu câteva zile, când, tot văzând această abreviere pe Facebook, mi-am întrebat prietenii virtuali ce înseamnă. Am aflat că LPC = „Luptăm Până la Capăt”, iar inițialele i-ar … Continuarea

Cât de tare (nu) este de fapt ISIS. Sperietoare mondială sau pericol mortal?

de adrian halpert @Joi, 26 noiembrie 2015, 12:28 în
    1. Dacă întrebai un occidental mediu în urmă cu doi ani ce este ISIS probabil că, dacă ar fi avut ceva lecturi la activ, s-ar fi gândit imediat la mitologia egipteană… Acum, într-un timp atât de scurt, nu … Continuarea

Ilias Papageorgiadis

5% TVA pentru proprietățile de până în 450.000 Lei: O decizie cu impact major pentru mulți cumpărători

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 16 septembrie 2015, 11:25 în
90% dintre cetățenii români sau străini ce cumpără proprietăți în România achiziționează proprietăți cu o valoare mai mică de 90.000 €, ca să fiu mai precis, o valoare de sub 385.000 Lei (cca. 85.500 €). Motivul principal este că aceste proprietăți au un TVA de doar 5%. În ultimii 5 ani întregul sector imobiliar din […]

O lecție de viață 1: “Oase aveți?”

de Ilias Papageorgiadis @Luni, 14 septembrie 2015, 9:15 în
Te poți înșela când judeci pe cineva după cum arată Piața centrală din Katerini a fost demolată în 1982. "În 6 luni va fi gata din nou" au anunțat politicienii, însă acest lucru s-a întâmplat doar 6 ani mai târziu. Familia mea a avut o măcelărie acolo din anii 1920, dar, în ciuda promisiunilor, a […]

”Pinocchio” vs. ”Zorba Grecul Conservator”: Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

de Ilias Papageorgiadis @Marţi, 1 septembrie 2015, 14:27 în
”Dacă-l văd pe leu, îl bat de n-o să-l mai recunoașteți!” spuse iepurașul celorlalte animale din pădure. ”Chiar poți să-l bați pe leu?” întrebă ariciul. ”De ce nu?” răspunse iepurașul. ”Sunt puternic și voi mă susțineți. Îi vom arăta că suntem mulți și că putem învinge.” ”Te-ai antrenat pentru această luptă?” întrebă bufnița. ”Sunt destul […]

Martin Harris

On UK-Russia scientific cooperation

de Martin Harris @Joi, 23 iulie 2015, 10:44 în
\r\n \r\n

Guest blog by Sir Martyn Poliakoff, Foreign Secretary and Vice-President of the Royal Society

I am delighted to be contributing to the Embassy’s blog. I am a British chemist, born in London, with a Russian father and English mother. I work at the University of Nottingham, and my research is focussed on Green Chemistry, a hugely important area of research. Green Chemistry is looking for environmentally cleaner and more economic approaches to making chemicals and materials; it seeks to reduce the negative impact of chemistry on the environment by minimizing the use of hazardous chemicals, reducing toxic chemical wastes and using fewer natural resources among others.
I am also the Foreign Secretary of the Royal Society (RS), the UK Academy of Sciences. The Society was founded in 1660 and has a long connection with Russia. As long ago as the 17th century, a letter was sent to Russia asking more than 50 questions about science in Russia and Peter the Great visited the Society in 1698.

The Society is still very much collaborating with Russia. In 2013, we organized a joint Frontiers of Science conference in Kazan attended by 70 young British and Russian scientists. The meeting was a joint project of the Academy of Sciences of the Republic of Tatarstan, the Russian Academy of Sciences (RAS) and the RS with the support of the Embassy. When in Kazan, I also took the opportunity to visit the chemical museum there to see where the element Ruthenium was discovered, a rare transitional metal belonging to the platinum group with curious application potential. For instance, ruthenium-based compounds have been used for light absorption in dye-sensitized solar cells, a promising new low-cost solar cell system.

As a chemist, I was excited by the discovery of chemical element No 114, synthesized in December 1998 in the Dubna Institute, which I look forward to visiting at first opportunity.

I have a long record of scientific collaboration with Russia and visit Russia frequently. Since 1999, I have been an Honorary Professor at Moscow State University and, in 2012, I was elected a Foreign Member of the RAS. I was a speaker at the 2013 launch of the EU-Russia Year of science and a year later at the UK- Russia Chemistry Week. This year I will be participating in International Conference on Supercritical Fluids in the Kaliningrad Oblas’t in September.
Today UK-Russia scientific cooperation is continuing and the Embassy’s Science and Innovation team has a crucial role to play in catalysing partnerships between researchers in our two countries. I feel that there are good opportunities for UK-Russian collaboration in areas outside my own, for example in the science of the Arctic and Accelerator Science.
I’m also excited about the Russian Government’s Global Education Scheme, which will provide funding to Russian Bachelor and Specialist degree holders to continue their studies in top UK universities I am delighted that the University of Nottingham is one of the UK universities covered by the funding scheme. I am particularly pleased that chemistry, chemical technology, nanomaterials and nanotechnologies can be funded by the Scheme as they all contribute to Green Chemistry.
The University of Nottingham has a long history of Russian scientists doing their research here and contributing to the advance of science. Our School of chemistry currently has two Russian scientists: Elena Bichoutskaia, a leading theoretician, and Andrei Khlobystov, Director of our Nanotechnology Centre.
I look forward to welcoming more Russian students to Nottingham in the near future and, as Vice President of the Royal Society, will continue to work with Russia to develop scientific collaboration.

Sir Martyn Poliakoff


A story of a British-built Russian icebreaker, who took part in the Arctic convoys

de Martin Harris @Miercuri, 3 iunie 2015, 18:02 în
\r\n \r\n

Guest post by Keith Allan, Consul General in St. Petersburg

The Russian ice-breaker, the Krasin, was built in Newcastle in 1916-17 and went on to play an important role in the Arctic Convoys of World War II. In this blog, Consul General Keith Allan talks about his recent visit to Newcastle University where a model of the Krasin is displayed in the Naval Architecture Department.

The Krasin is a fine example of shared British/Russian history. She was commissioned by Russia, built in Newcastle, and went on to play a significant role in the Arctic Convoys during World War II. For more on the Arctic Convoys, including the recent visit by British veterans, please see my earlier articles on the recent Arctic Convoys exhibition in St Petersberg and Sir Nicholas Soames’ message to St Petersburg Veterans.

HRH visit

HRH The Princess Royal visits Russian ice-breaker The Krasin

The Krasin is now a floating museum on the Neva river in St Petersburg. I have visited her many times and we were honoured when HRH The Princess Royal visited the ship and met Russian veterans of the convoys during her visit to St Petersburg in February 2014.

I read an article about the ship which said there was a model in a glass case at Newcastle University, and decided I would seek it out during a future visit to the UK. This finally happened on 21 May when I was in Newcastle visiting a veterans association. Sure enough, an excellent model of the ship stands in a glass case in a corridor along with a number of others in the Department of Naval Architecture.

Model of the The Krasin

Model of the The Krasin at Newcastle University

The plate on the case reads: ‘Triple screw icebreaking steamer ‘Sviatogor’ built by Sir W. G. Armstrong, Whitworth & Co. (Shipbuilders) Ltd. Newcastle-On-Tyne for the Imperial Russian Government.’

The ship was designed by the famous Russian seaman, Admiral Stepan Makarov, and was originally named after the Russian mythological warrior, ‘Sviatogor’. The Sviatogor sailed from Newcastle to Arkhangelsk on its maiden voyage in 1917 and was soon involved in the civil war hostilities following the October 1917 Revolution.  During the allied intervention against the Bolsheviks in Northern Russia (1918–19) the ice-breaker was scuttled in the Dvina River. The Royal Navy raised her for use in the White Sea and later brought her back to the UK for minesweeping in Scapa Flow. She was returned to the USSR under the Krasin trade agreement in 1921. In 1927 the ice-breaker was renamed by the Soviet government to honour a recently deceased Bolshevik leader and Soviet diplomat Leonid Krasin.


The plate on the glass case display

The Krasin played an important role in the Arctic Convoys. In February 1942, the Krasin crossed the Atlantic (from the US) and reached Glasgow in early April. On 26 April 1942, she joined convoy PQ-15 and left Reykjavik for Murmansk. During the convoy Krasin shot down two German planes. Between 1942-1944 the ice-breaker continued to lead cargo convoys through ice in the Arctic despite heavy bombardment and the constant threat of submarine attacks. Many Allied ships and cargo vessels failed to reach their destination, but the Krasin was lucky enough to survive. In October 1945, the Krasin was disarmed. In addition to the convoys, the ship also participated in rescue expeditions in the Arctic in the 1920-30s, including one led by Umberto Nobile.

As a museum ship on the Neva river, the Krasin will continue to play an important role in reminding us of our shared British/Russian history and the heroic sacrifice made by British and Russian participants of the Arctic Convoys during World War II.

Triumph and Tragedy: remembering World War II – Guest post by Jon Sharp, Consul General in Ekaterinburg

de Martin Harris @Joi, 7 mai 2015, 11:35 în
\r\n \r\n


A number of military anniversaries are being celebrated at the moment. Earlier this month there were striking images from the centenary of the Gallipoli landings. I’m sure there will be similar scenes throughout the period leading to 2018 and the centenary of the ending of World War I. In Russia we have been marking the centenary with a number of events aimed, in particular, at young people which have sought to highlight Britain and Russia’s shared history in WW1. We have been holding reading aloud contests in cities across the country of British war poetry and literature. We have also invited people to nominate quotations from Russian and British literature to be inscribed on a new WW1 memorial which will be unveiled this summer at our Embassy in Moscow.

This year is also the 70th anniversary of the end of World War II and the Great Patriotic War between the Soviet Union and Nazi Germany with its allies. The anniversary will be commemorated across Russia on 9 May, Victory Day.

Here in Ekaterinburg we have been marking our shared history, and our alliance to defeat Nazi Germany, with a joint photographic exhibition which I opened last month. Working with the local photography and history museums, and with colleagues from the American Consulate, we have displayed images that demonstrate the personal triumphs and tragedies of World War II. The title of the exhibition is taken from Winston Churchill’s book of the same name, part of his six-volume history of the conflict. The exhibition includes images from the Imperial War Museum’s archives which show parts of the conflict that are less well known in Russia, such as the Battle of Britain and the fighting in the Far East. It also includes images from the local archives, which have not been displayed before.

Some of the images can be seen here.

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg


Cum trebuie sa arate un proiect castigator in cadrul Programului Comert 2015

de cipinicolae @Marţi, 30 iunie 2015, 8:57 în
    In lipsa unor finantari consistente din fonduri europene, IMM-urile isi indreapta atentia si spre finantarile nationale, mai ales ca din punct de vedere al conditiilor pare sa fie mai putin complicat sa acceseze o asemenea finantare. Ieri, 29.06.2015, a fost lansat oficial Ghidul solicitantului pentru Programul Comert 2015 (Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata). Proiectele se vor putea depune online, pe site-ul, in perioada 06.07.2015 – 15.07.2015. In acest context, apare intrebarea: “Cum fac sa pregatesc un proiect castigator?”. Mai jos redau cateva elemente esentiale pentru realizarea unui proiect care la evaluare sa obtina 100 de puncte.   1. Indeplinirea conditiilor de baza pentru accesarea finantarii Daca doriti sa depuneti un proiect la aceasta finantare, trebuie sa va asigurati ca: firma este IMM, cu capital integral privat, inregistrata in Romania si care isi desfasoara activitatea in Romania firma are cel putin 2 ani vechime la data de 06.07.2015 (a se vedea data de inregistrare la Registrul Comertului) codul CAEN pe care doriti sa depuneti proiectul este autorizat de cel putin 3 luni la data de 06.07.2015 firma nu a beneficiat de finantare in cadrul Programului in ultimii 3 ani, respectiv asociatii/actionarii/administratorii ei nu au detinut aceasta calitate in firme care au obtinut finantare din program in ultimii 3 ani firma nu are datorii de bugetul de stat si bugetele locale firma nu a obtinut finantari de minimis de 200.000 Euro de la 01.01.2013 pana in prezent firmei nu i s-a recuperat un ajutor de stat primit in cadrul unui proiect firma nu au fost respinsa la finantare in ultimii 5 ani in cadrul programelor nationale nu exista legaturi intre structurile actionariatului firmei si personalul din cadrul MEIMMMA/OTIMMC si afini si rudele acestora pina la gradul II inclusiv codul CAEN pe care se doreste finantare se afla in lista codurilor eligibile (a se vedea aici)   2. Conditiile pentru obtinerea a 100 puncte Daca ati validat toate conditiile de la punctul 1, atunci trebuie sa luati in calcul si criteriile de evaluare, astfel incat sa obtineti un punctaj maxim sau apropiat de maxim. Trebuie sa tineti cont de faptul ca obtinerea unui punctaj mai mic de 100 puncte, scade considerabil sansele la finantare. Astfel, in 2015 MEIMMMA estimeaza finantarea a 133 proiecte. Daca ne uitam la numarul de proiecte depuse in 2014 (1.031 proiecte), vom vedea ca nu mai putin 93 au obtinut 100 puncte, iar 143 au obtinut 95 puncte. Situatia e cu mult mai complicata daca tinem cont ca in 2015 nu au fost disponibile fonduri structurale pentru achizitii de echipamente si utilaje in intreprinderi si ca nu se previzioneaza a se intampla mare lucru pana la finele acestui an. Astfel, conditiile pe care ar trebui sa le indepliniti pentru a obtine 100 puncte sunt urmatoarele: sa solicitati finantare pentru un cod CAEN incadrat in sfera serviciilor (a se vedea Anexa 2 la procedura aici) – 10 puncte cifra de afaceri din 2014 sa fi fost obtinuta cel putin […]

Ras si plans cu fonduri europene

de cipinicolae @Vineri, 19 iunie 2015, 8:40 în
    Viata de consultant in domeniul fondurilor europene e condimentata cu tot felul de situatii, fie de ras, fie de plans. De obicei, pe moment iti vine sa plangi, dar dupa ani iti aduci aminte cu un zambet macar. Ramane insa o zona de ridicol si de gust amar: nu ne facem bine si fondurile mai mult ne incurca pe noi romanii…   Finantarea de 0 lei Pe la inceputul anului 2015 am preluat pe informatii despre o finantare (nu e important care). Si fiindca in ghidul solicitantului nu aparea informatia privind valoarea minima a finantarii ce poate fi solicitata am pus “1 leu”. M-am gandit ca mai putin de atat nu are logica. Si totusi… O persoana de la autoritatea responsabila de program m-a sunat si mi-a zis ca valoarea minima nu poate fi 1 leu: “Teoretic ea poate fi si zero lei. Mai bine nu puneti nimic… treceti doar valoarea maxima”. Nu zau? O sa vina Dorel sa solicite finantare “0 lei”? Daca da, poate-l trimiteti sa ia si-un credit de 0 lei…   Subventia de curs – o bataie de joc Prin 2013, la o intalnire cu mai multe persoane implicate in proiecte finantate POSDRU, am inceput sa schimbam impresii. Si asa am ajuns la grupul tinta. Cineva zice: “Sa vedeti ce interesati sunt somerii de cursuri… Sunam intr-o zi pe unul, ii spunem ca avem un curs pe tema X si el intreaba: – Cat e subventia? – Pai e 900 lei pe luna. – Hmm… Si de ce sa vin la voi, cand la proiectul Y subventia e de 1.400 lei pe luna?” Si probabil ca e refuzat si proiectul Y, ca 1.400 lei era mai putin decat salariul mediu pe economie    Fondurile cresc cifra de afaceri ca praful de copt aluatul de cozonac La un moment dat citeam niste proiecte pe zona de competitivitate IMM. Si ce sa vezi… desi punctajul maxim era obtinut la o crestere a cifrei de afaceri cu 10% in 3 ani de la finalizarea proiectului, am gasit pe unii care sustineau ca in 3 ani cifra de afaceri crestea cu peste peste 1000% crestere in 3 ani. Da, ati citit bine, o crestere de peste 10 ori… Uneori putem sintetiza asa povestile din proiecte: “Daca ne dati bani din fonduri europene vom creste ca Fat-frumos … Avem doua utilaje cu capacitate de productie totala de 100 suruburi si mai luam unul automatizat cu capacitate de 70. In total vindem de peste 10 ori mai mult… A si nu am zis nimic despre reducerea somajului la nivel national, de eradicarea bolilor incurabile si de calatoria spatiu-timp. Noi meritam finantarea!” Desigur, proiectele sunt facute de consultanti. Daca ar fi si citite de consultantii care le fac… probabil unii nu le-ar intelege    Rata rentabilitatii e corecta cum e scrisa Si iar citeam un proiect pe zona de competitivitate IMM. La momentul ala, POSCCE avea o aplicatie online prin intermediul careia se realizau previziunile financiare. Un alt coleg zicea ca proiectul e […]

5 conditii esentiale de verificat de catre cei care vor sa aplice la Programul START 2015

de cipinicolae @Luni, 15 iunie 2015, 10:33 în
    In data de 12.06.2015 Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism a anuntat lansarea Programului START 2015 (Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare). Perioada de depunere a proiectelor este 22.06.2015 – 01.07.2015. Inainte de a incepe pregatirea unui proiect pentru a primi finantare din Programul START 2015, ar trebui sa verificati indeplinirea catorva conditii esentiale, pe care le prezint mai jos.   Conditia referitoare la vechimea societatii Potrivit Ghidului solicitantului, pot depune proiecte IMM-urile care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data deschiderii aplicatiei electronice de inscriere a planului de afaceri; adica au cel mult 2 ani la data de 22 iunie 2015. Atentie la data inscrisa pe certificatul de inregistrare la Registrul Comertului.   Conditiile referitoare la finantarile anterioare 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor care au beneficiat de alocatii financiare nerambursabile in cadrul programului START in anii anteriori (2013 si 2014). 2. Nu se acorda finantare in cazul depasirii plafonului de minimis de 200.000 Euro (exceptie: 100.000 pentru IMM-urile care desfasoara activitati de transport de marfuri in contul tertilor sau contra cost) pe durata a trei exercitii financiare. Pentru mai multe detalii, click aici.    Conditiile referitoare la asociati/actionari 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor ai caror asociati, actionari sau administratori detin sau au detinut calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatii financiare nerambursabile in cadrul Programului START in anii anteriori (2013 si 2014). Mai mult, nu se acorda ajutor financiar pentru societatile ai caror asociati/administratori au calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatie financiara nerambursabila la oricare din Programele derulate de catre Ministerul Energiei, IMM si Mediul de Afaceri in anul 2015. Se excepteaza de la aceasta prevedere firmele incubate si beneficiarii de cursuri UNCTAD Empretec care pot sa primeasca ajutor pe cel mult 2 programe. 2. Asociatii, actionarii sau administratorii care detin mai multe societati nu pot aplica in cadrul Programului START 2015 decat cu o singura societate. 3. Desi nu este o conditie eliminatorie, nu se acorda 5 puncte la evaluare daca asociatul/actionarul/administratorul a mai avut/are calitatea de asociat/actionar in alta societate infiintata in baza Legii 31/1990 cu completarile si modificarile ulterioare.   Conditia referitoare la activitatea pentru care se solicita finantare Pe langa faptul ca activitatea pentru care se solicita finantare in cadrul Programului START 2015 trebuie sa figureze in lista activitatilor eligibile (a se vedea lista codurilor CAEN aici), aceasta trebuie sa fie si autorizata. Astfel, codul CAEN pentru care solicita finantare trebuie sa fie autorizat la momentul decontului, adica pana la finalizarea proiectului (maxim 2 noiembrie 2015!).   Conditia referitoare la punctajul obtinut Inainte de a va apuca sa pregatiti un proiect pentru finantare, ar fi bine sa va masurati sansele, mai ales ca finantarea proiectelor se face in ordinea punctajelor obtinute. Chiar daca aceasta este doar o estimare la acest moment, consider ca ar fi bine sa tineti cont de ea. S-ar putea sa va salveze timp si bani pentru un proiect cu sanse mici sau chiar inexistente. Astfel, daca ne uitam la anul precent (2014), pe site-ul observam ca s-au depus pentru finantare 636 de proiecte care au obtinut cel putin 50 puncte (conditie obligatorie pentru luarea in calcul a proiectului). Dintre acestea, nu mai putin de 84 de proiecte […] (Menaru


Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

O sansa pentru industria online din Romania?

de Calin @Joi, 24 octombrie 2013, 12:06 în
Singura certificare destinată industriei de publicitate online, recunoscută la nivel internațional, e disponibila din luna aceasta si in Romania. Certificarea atestă cunoștințele necesare profesioniștilor care lucrează în domeniul digital, în special în zona de vânzare (media buying and selling). Dar … Continue reading


Este Crin Antonescu de “dreapta”?

de Doc @Vineri, 2 mai 2014, 14:39 în
Întrebarea nu este pentru mine. Aș putea să încerc o definiție a termenului ”dreapta”, una cât de cât rezonabilă, ideologică, dar mă îndoiesc că ar fi comună cu cele care sunt circulate prin spațiul nostru public – de unde și nevoia de ghilimele din titlu. Iar, o dată definiția dată, răspunsul meu personal la ar [...]

Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană

de Doc @Marţi, 4 martie 2014, 12:55 în
Nu e tocmai o surpriză pentru cine cunoaște palmaresul și ”ce-l mână în luptă” pe dl Nicolicea faptul că propunerea de ministru pentru relația cu Parlamentul în cabinetul Ponta III își face ca prioritate legea amnistiei și grațierii. Dar, vai mie, am fost surprins de seninătatea cu care omul aruncă o minciună mizerabilă în argumentația [...]

Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

de Doc @Luni, 17 februarie 2014, 12:35 în
“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.” “Este nepermis să nu [...]

Dragos Salageanu

DRAGON-ul a scos flacari (in stil “american”)

de Dragos Salageanu @Vineri, 28 martie 2014, 21:29 în

Imagineaza-ti ca ai luat acasa la tine un DRAGON. Sa zicem ca l-ai luat in data de 13.11.2013. Face parte din “familia” ta, il iei cu tine peste tot, te bucuri de el, el se bucura de tine, rezolvati probleme impreuna, ajungeti in impas impreuna, se intampla si bune, dar si rele, apoi… intr-o zi, sa zicem ca pe data de 03.03.2014, DRAGON-ul spune ca lui nu ii mai place “atmosfera” si ca nu i-a placut niciodata. Pai bine, mah, DRAGON-ule, dar de ce nu ai spus mai devreme…? Te-a fortat cineva? Poate ca da…

Lectia 1: Nu forta un DRAGON. Lasa-l in ritmul lui.


Tocmai de aceea, din data de 04.03.2013 si pana astazi, noi, “romanii din Birmania (Myanmar)” am fost ocupati cu “astuparea” gaurilor facute de DRAGON.

Lectia 2: DRAGON-ul face gauri in jurul lui. Dureaza cam 3-4 saptamani sa le astupi.


In tot acest scenariu au fost implicati atat prieteni, cat si “parteneri”. Unul dintre ei, american. DRAGON-ul a plecat la american. Dar a incercat sa se mai uite printre gaurile facute, chiar sa intre prin ele. Totodata a sustinut incercarea sa de a intra printre gaurile lasate in urma prin expresia: “Am semnat noi “ceva”?”. Indiferent de raspunsul la aceasta intrebare:

Lectia 3: Pentru un DRAGON doar semnaturile conteaza! Gentlemen agreement-ul nu!


Va mai amintiti ca, la un moment dat, DRAGON-ul a scris pe acest blog despre asa-numitul “Junior”? Pe vremea aceea DRAGON-ul era considerat (pe buna dreptate!) “Senior”. Cat despre blog, tot ce a fost postat pana acum, a fost postat de “Senior” (DRAGON). Vorba noastra: “Da-ti, da-ti!” (imi cer scuze daca nu o intelegeti). Noi suntem destul de tristi ca am pierdut un DRAGON, dar trebuie sa mergem mai departe… e trist, e dureros, dar trebuie, trebuie, sa mergem mai departe. In momentul in care ne-am despartit de DRAGON, lumea si evenimentele au stat in loc… o zi, doua zile, trei zile… o saptamana, doua saptamani… apoi am invatat:

Lectia 4: Nu iti lua un DRAGON “Made in Romania”! Ia-ti, mai bine, doi Junior-i “Made in Myanmar”! Vei fi mai satisfacut; vei fi mai performant.


Cunoasteti vorba aceea: “Doamne, pazeste-ma de prieteni, caci de dusmani ma pazesc singur”? Aceasta se poate aplica si in Myanmar. Iar, prin extrapolare, se poate (se va!) aplica chiar si in America. Nu stiam pana de curand ca ea se aplica chiar si DRAGON-ilor. “Prietenii” si “dusmanii” se regasesc in folclorul romanesc, nu-i asa? Atunci de ce am senzatia ca daca voi mai scrie multe despre acest lucru, o voi da in “manele”? Probabil ca din cauza “lui”, din cauza DRAGON-ului. Sic!

Lectia 5: Daca ai stat mai multe luni langa un DRAGON, atunci te numesti SUPRAVIETUITOR.


Spuneam, in titlu, ca DRAGON-ul a scos flacari. Da, asa este, a scos flacari si a ars cateva lucruri in jurul lui… printre care si oameni. Intr-o anumita masura este si vina mea pentru ca am intretinut focul. L-am invatat pe DRAGON sa aiba flacari “perfecte”. Dar de-acum spun “piua”!

Lectia 6: DRAGON-ul e viclean. DRAGON-ul nu are nimic sfant! Este ruda cu sarpele.


DRAGON-ii nu fac parte din cultura si folclorul Myanmarului. Mai degraba fac parte din peisajul romanesc. Socant!

Lectia 0: Ai grija ce vrei sa exporti in Myanmar!


Asadar, cei “trei” romani din Myanmar sunt tot doi! Cei doi!

F & F

Job fair

de romaniinbirmania @Sâmbătă, 1 martie 2014, 18:28 în

Apuc sa scriu mai rar, din varii motive. Multa treaba de facut, multa viata de trait. Astazi, cel mai important proiect investitional al nostru (de pana acum) a facut primii pasi in lume. In avanpremiera lansarii, din aprilie, a noului nostru produs software pentru piata myanmareza, ne-am gandit sa facem o pre-lansare, ca sa “luam pulsul pietei”. In consecinta, am participat la un targ de job-uri, in parcarea MICT park, mandria Myanmarului si epicentrul zonei de tech din Yangon.

Ieri si azi ne-am hamalit din greu. Am intins bannere, am carat scaune si mese, am printat topuri peste topuri de hartie, am adunat un palc de rawange rapitoare care sa se alature staff-ului nostru pe perioada evenimentului (booth babes) – din nou, sunt absolut uluit de neamul lor minuscul si de ce oameni poate sa produca -, am facut un chef monstru cu toata lumea aseara, asa, ca sa ne dam chef de munca in weekend, am dormit 3 ore, apoi am stat toata ziua sub soarele tropical gestionand un flux de vizitatori si candidati de vreo 3 ori mai mare decat ne asteptam. Dat fiind ca maine la ora 7 o luam de la inceput, pun acum cateva selfie-uri si ne citim dupa ce trece nebunia ;)

























Cristian Orgonas

Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

de Cristian Orgonas @Marţi, 28 ianuarie 2014, 21:13 în

Datele BNR publicate marti arata o scadere semnificativa a restantelor la credite in luna decembrie, insa aceasta scadere s-a datorat cel mai probabil acceptarii de catre banci a pierderilor, fapt care care explica si scaderea semnificativa a profiturilor inregistrate de sistemul bancar in T4.13.

Astfel, daca in primele 9 luni din 2013, profitul cumulat inregistrat de bancile din Romania era de 1,5 miliarde lei, in ultimul trimestru, pierderile au insumat 1 miliard, astfel incat, la nivelul intregului an, profitul a ajuns la 497 milioane lei, fata de o pierdere de 2,3 miliarde lei in 2012.

In suma absoluta, la sfarsitul lunii decembrie, restantele au insumat 32,69 miliarde lei, in scadere cu 1,38 miliarde fata de noiembrie, insa in crestere cu 4 miliarde lei comparativ cu decembrie 2012. Variatia lunara a soldului restantelor atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta se poate observa in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.

Ca pondere in soldul total de credite, restantele la creditele in lei au ajuns la 15,27%, in crestere de la 13,18% in urma cu un an, iar restantele la creditele in valuta au ajuns la 14,59%, in crestere de la 12,19%, detalii in graficul numarul doi

Continue reading: Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

de Cristian Orgonas @Duminică, 26 ianuarie 2014, 9:55 în

Gradul de educatie al populatiei influenteaza in mod semnificativ gradul de dezvoltare economica, iar faptul ca Romania se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punctul de vedere al ponderii populatiei cu studii superioare nu este o surpriza.

Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, daca in anul 2000, doar 7,5% dintre romanii cu varsta intre 15 si 64 de ani aveau studii superioare, procentul a crescut la 13,5% in anul 2012, in timp ce ponderea celor care aveau cel mult 8 clase a scazut de la 35,6%, la 28,8%. Ponderea persoanelor cu studii medii s-a mentinut in jurul a 57%.

In cifre absolute, in 2012, numarul romanilor pe segmentul de varsta 15-64 ani era de 14,9 milioane, dintre care 2 milioane aveau studii superioare, aproape dublu fata de anul 2000, 8,6 milioane aveau studii medii (numar similar celui din anul 2000), in timp ce numarul celor care au absolvit cel mult 8 clase a scazut la 4,33 milioane (fata de circa 5,4 milioane in 2000). Sursa datelor este Eurostat

Continue reading: Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an

de Cristian Orgonas @Joi, 23 ianuarie 2014, 20:58 în

Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in trimestrul trei al anului trecut s-a inregistrat o scadere semnificativa a numarului de angajati cu contract de munca, acest numar reducandu-se cu 588.815 fata de T3.12, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire. Comparativ cu T3.11, scaderea este de 521.000, iar comparativ cu T3.10, scaderea este de circa 272.000.

In ce priveste evolutia in procente, scaderea anuala inregistrata in T3.13 este de 10,8%, de departe cel mai mare procent de cand aceste date au inceput sa fie publicate, respectiv din T2.10, detalii in graficul numarul doi. Datele reflecta evolutia numarului de asiguratii cu norma intreaga si/sau cu timp partial, sursa fiind declaratiile privind evidenta nominala a asiguratilor raportate de angajatori. Cei cu mai multe contracte de munca sunt numarati o singura data

Continue reading: Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an


Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea a II-a

de Adrian @Marţi, 7 ianuarie 2014, 8:05 în

Spuneam în prima rundă că vom povesti oleacă și despre mirificele prețuri practicate cu ocazia Black Friday. Oamenii care comentează pe marginea subiectului par a se împărți în două categorii: cei care urăsc evenimentul și consideră că e o șarlatanie uriașă și cei care iubesc reducerile de BF și trompetează cu entuziasm despre ce-și vor cumpăra ei cu acea ocazie. Aceștia din urmă, în marea lor majoritate blogeri, jurnaliști și alte specii înrudite (inclusiv al dumneavoastră subsemnat) care “condimentează” mai mult sau mai puțin discret articolele/blogurile cu linkuri de afiliat la diferite magazine online.

La cealaltă extremă, prima categorie va sta să-ți explice cu lux de amănunte cum au văzut “cu ochii lor” (și un eventual screenshot “dovadă”) un produs scumpit cu nesimțire înainte de BF pentru ca apoi magazinul cu pricina să se laude cu o reducere consistentă. In consecință Black Friday nu e altceva decât un gigantic șmen. Sau cel puțin așa susțin ei.

Adevărul este – așa cum era și firesc – undeva la mijloc. Explică foarte bine acest articol mai vechi din WSJ care deși surprinde metode folosite de magazinele din US cred că se aplică fără probleme comerțului de pe frumoasele plaiuri mioritice.

Cifrele sunt clare: din 2009 până în 2012 numărul produselor vândute la reduceri a crescut cu 60%, iar reducerea medie a crescut de la 25% la 36%. In același interval, marja de profit a magazinelor a rămas aproximativ aceeași. Fenomenul nu are decât o singură explicație: multe produse apar pe raft cu un preț inițial mai mare tocmai în ideea de a fi vândute în timpul reducerilor și nu în sezonul normal. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să intrați într-un magazin într-o perioadă oarecare din an și să remarcați niște articole interesante dar parcă exagerat de scumpe în raport cu prețurile uzuale? Raționamentul e simplu: nu se intenționează vânzarea acelor produse la prețul întreg, ci doar discountate. Ele vor juca un simplu rol de decor pe rafturi până la sosirea reducerilor din iarnă sau a soldurilor.

Un exemplu interesant. Gigantul a introdus în oferta din vara 2013 un televizor Samsung de 60″ la 1800$ care se vindea în alte locuri pe Internet la doar 1300$. Ori, nu stă în obiceiul celor de la Amazon să se ocupe cu astfel de “cascadorii” de neam prost. Misterul s-a lămurit de Black Friday când televizorul cu pricina a fost redus un “amețitor” 45% până spre 1000$.

Altfel, metoda urcării prețurilor în “pregătirea” perioadelor de reduceri este o realitate. Market Track au constatat că prețurile urcă în medie cu 8% în noiembrie, înainte de BF și de sărbătorile de iarnă. Așa cum era de așteptat, cele mai spectaculoase creșteri de prețuri le înregistrează jucăriile, care iau un “avânt” mediu de 23%. De unde rezultă că bietul Moș Crăciun este cel mai lovit de aceste perioade de reduceri. Ar fi înțelept să-și facă stocurile încă din vară.

Sau cel mai bine-ar fi să revenim cu toții la obiceiul strămoșesc de a ne cumpăra un obiect pentru că avem nevoie de acesta, atunci când avem nevoie. Greu?

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea I

de Adrian @Vineri, 29 noiembrie 2013, 14:20 în

Căutarea ta s-a sfârșit: ai ajuns la punctul în care vei afla tot ceea ce trebuie să știi dar în special ceea ce nu trebuie să știi despre Black Friday. N-are rost să mai consumi energie în mod inutil, astfel încât poți închide chiar acum toate celelalte taburi de browser inclusiv cel în care George Buhnici explică modul în care a importat el BF în România (pro tip: n-a “adus” nimic nici George, și nici vreun alt jurnalist – ci magazinele online și în special eMag-ul).

Primul lucru important de reținut este că spre deosebire de datele altor “sărbători comerciale” mai mult sau mai puțin inventate (gen Sf. Valentin) momentul Black Friday este foarte clar plasat. Si anume: ultima vineri din noiembrie dă startul sezonului de cumpărături de final de an (la americani și în general în lumea occidentală). E momentul în care consumatorii încep să se îmbulzească în neștire prin magazine iar comercianții își maximizează profitul într-un final de an mai mult sau mai puțin euforic. Pentru cei interesați de etapele acestei frenezii de cumpărături am detaliat codul culorilor într-un articol mai vechi.

Cu alte cuvinte, ideea de a muta Black Friday cu o săptămână în avans este complet lipsită de logică. La fel de bine ne putem apuca să întârziem oleacă echinocțiul până de Paște. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mai mulți comercianți din România să “mute” cu nonșalanță BF 2013, în premieră mondială. Explicația fiind ceva aburitor cu ziua de 1 decembrie care pică prost și taie cheful de cumpărături. Să vedem totuși adevărata cauză.

Da, anul acesta Black Friday pică foarte aproape de 1 decembrie dar nu are nici o legătură cu sărbătoarea națională a românilor. Pur și simplu sezonul cumpărăturilor în lumea occidentală – care începe cu Black Friday și se termină de Crăciun – este mai scurt cu câteva zile decât de obicei. Mai precis, este cel mai scurt sezon de shopping din 2002 ceea ce se va traduce într-o pierdere potențială de 1.5 miliarde $ la nivel mondial. Asta nu va împiedica magazinele să bată noi recorduri anul acesta, dar ar fi putut să încaseze și mai mulți bani.

Sigur că în ultimă instanță dacă oamenii chiar au nevoie de acele lucruri înseamnă că le vor cumpăra la un moment dat, chit că e în sezon sau în afara lui. Dar comercianții nu gândesc astfel – orice bănuț potențial pierdut în trimestrul 4 îi face să intre în fibrilație. Parcă îmi imaginez discuția:

- Sefu’, sefu’ ce ne facem că anul ăsta sezonul de cumpărături e mai scurt?
- Nici o problemă Costele, îl lungim.
- Sefu’, sefu’ nu înteleg cum o să lungim sezonul?
- Mutăm Crăciunul de Anul Nou, hai că-i simplu Costele. Pac, pac – am adăugat o săptămână.
- Sefu’, sefu’ cred că e o mică problemă acolo cu Crăciunul…
- Bine atunci dă Black Friday mai încoace o săptămână, că doar noi am inventat chestia asta.
- Da sefu’, ce idee deșteaptă! 

Sigur că puteau să-i spună “Zi Specială de Reduceri Masive ca Voi să Credeți că Sezonul de Cumpărături a Inceput Deja” (ZSRMVCSCID). Dar cred c-ar fi fost un pic complicat de reținut așa încât s-a preferat formula cu mutatul Black Friday.

Uite cum am lămurit chestiunea cu mutatul sezonului. In partea a II-a voi clarifica treaba cu prețurile.

Jocuri PSN (Playstation Network) acum si pe Amazon

de Adrian @Marţi, 12 noiembrie 2013, 21:43 în

Se apropie gerul, serile lungi de iarnă și zilele relaxante de sărbătoare când tot omul stă la gura sobei și joacă un shooter, un adventure sau strategy game pe Playstation. V-ar interesa poate să știți că prietenii de la Amazon au lansat un nou store din care puteți cumpăra coduri pentru achiziția de jocuri de pe PSN, și ca să fie treaba bună cumpărătura e însoțită de un cupon de 5$ reducere pentru următorul joc luat de la ei.

Pentru achiziție trebuie să declari un Billing Address oarecare în SUA (și dacă problemele continuă să apară, verifică țara conform discuției de pe forumul Kindle). Cam orice card bancar este acceptat (eu am de la Unicredit – a mers din prima), iar livrarea este doar un cod astfel încât nu veți avea bătăi de cap cu vama sau orice altă minunată instituție a statului nostru de drept.

Pe mine mă tentează The last of us, am auzit că merge bine cu vinul fiert…

Dan Selaru

Câteva puncte despre Roşia Montană

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 12:21 în
Proiectul Roşia Montană ridică grave semne de întrebare, şi pentru a nu fi uitate să le enumerăm şi analizăm:

1. Guvernul ne prezintă exploatarea aurului de la Roşia Montană ca proiect “de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. De ce e un proiect de interes public nu ştim, de ce exploatarea de la Certej nu e clasificată la fel? Dar putem reţine că este de "interes public naţional", deci toţi avem dreptul şi obligaţia de a ne exprima părerea, nu e de interes local, părerea celor din Bucureşti contează la fel de mult ca a locuitorilor Roşiei Montane. De la Guvern citire.

2. Proiectul nu are aviz de mediu. Guvernul spune că va aviza proiectul DUPĂ votul Parlamentului. Parlamentarii nu au specialişti în mediu, ăsta e şi motivul pentru care e necesar avizul, ca în eventualitatea unei legi Parlamentul să se bazeze pe o părere avizată. Decizia Parlamentului este luată pe criterii politice, nu tehnice, deci, în principiu, este o părere lipsită de orice valoare tehnică. Parlamentul poate vota modificarea tabelului lui Mendeleev, asta nu schimbă realitatea.

3. Cum Guvernul nu a fost capabil să îşi spună părerea trebuie să privim spre forurile care au expertiză tehnică. Acestea sunt Academia Română şi Institutul Geologic al României, ambele şi-au expus părerea, ambele păreri sunt negative. Acuza adusă contestatarilor că nu ştiu despre ce vorbesc nu este susţinută de fapte, cum Guvernul nu a fost capabil să-şi spună părerea orice opinie tehnică a Guvernului e lipsită de orice suport, contestatarii se sprijină pe Academie şi institutul de specialitate.

4. Atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta s-au acuzat că au primit mită în cazul în speţă. Mai mult, Victor Ponta, Prim Ministru, a declarat că a fost luată mită de politicieni de la RMGC. Într-un caz atât de controversat o asemenea declaraţie ar trebui elucidată ÎNAINTE de orice vot. Dacă în cazul Petrom acuzele de mită au fost ale Partidului România Mare, puţin credibile, acum acuzele sunt aduse de Primul Ministru, evident mult mai credibile, fiind necesară investigarea lor. Acest proiect a început cu controversatul personaj Frank Timiş, acesta e doar începutul neclarităţilor legale ale proiectului.

5. RMGC şi Guvernul susţin că mineritul este singura soluţie pentru zonă şi singurul mod în care apar locuri de muncă. Absolut fals, există nenumărate zone montane care există fără minerit. De altfel, mineritul în subteran nu are nicio legătură cu actualul proiect, acesta este un proiect de suprafaţă, minerii de subteran nu au niciun rol, experienţa lor anterioară e inutilă. Deschiderea proiectului o să creeze locuri de muncă, indiscutabil, nu ştim câte pentru cei din zonă, dar câte locuri de muncă DISPAR prin deschiderea proiectului? Locuri de muncă deja existente în fabrici de mobilă, agricultură sau turism. Zona a fost, politic, declarată monoindustrială blocându-se orice dezvoltare, la Albac, la 30 de kilometri sunt zeci, dacă nu sute, de pensiuni.

6. De fiecare dată ne este spus că Roşia Montană este deja un dezastru ecologic, perfect adevărat, ce reţine Ministerul Mediului să acceseze fonduri europene şi să ecologizeze zona oferind locuri de muncă şi o şansă celor din zonă, argumentul că este un dezastru ecologic deja este fals şi răuvoitor, "dacă e rău să facem mai mult rău că oricum nu contează". Este metoda absolut evidentă de a distruge definitiv orice şansă pentru cei din zonă în afara proiectului RMGC.

7. Cum în ţară părerile sunt emoţionale şi extrem de divergente, acuzele de mită şi incompetenţă la ordinea zilei, o soluţie capitalistă este expertiza exterioară, Statul poate să ceară ca întreg proiectul să fie asigurat de un mare asigurator internaţional. Acesta lucrează pe banii lui şi, în consecinţă, nu poate fi influenţat. RMGC a încercat să se asigure la Allianz, Allianz a refuzat. Putem aştepta până RMGC este asigurat? Evident.

8. Există acuzele că în spatele mişcării împotriva proiectului se află forţe străine reprezentate de Soros. În favoarea proiectului sunt, de asemenea, forţe străine reprezentate de Paulson şi Steinmetz şi care. conform Primului Ministru, s-au folosit de corupţie. Dacă asta e situaţia de ce nu căutăm o altă soluţie?

9. Există zvonuri destul de întemeiate că în zona propusă spre exploatare există şi alte minerale, care este situaţia juridică a acestora? Nu cumva, prin corupţie, acestea au fost excluse din redevenţe? Este de datoria Statului să clarifice public acest aspect ÎNAINTE de a aviza proiectul.

Aceste câteva puncte mă fac să declar fără dubiu că în acest moment proiectul Roşia Montană este profund dăunător României, un proiect bazat pe corupţie, minciună, desconsiderare a specialiştilor, manipulare.

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 1:41 în
Roşia Montană este, indiscutabil, un subiect. Deşi nu mai scriu, cel puţin aici, este absolut necesar să aduc nişte clarificări vis a vis de subiect, pentru că manipularea a depăşit orice nivel imaginabil.

1. Proiectul Roşia Montană ne este prezentat ca un proiect

Economie fără ideologie

de Dan Selaru @Sâmbătă, 23 februarie 2013, 13:47 în
Economia mondială este interconectată cu mediul, iar economia funcţionează cu energie. Orice altă viziune economică este în general partizană a unui model economic care, în ultima vreme, au devenit adevărate ideologii. Întregul fenomen economic trebuie tratat la nivel global, unitar, mai ales azi câmd economia este globală în strânsă legătură cu mediul şi cu resursele energetice.

În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.

Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.

Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.

Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.

Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.

Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.

Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.

Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.

Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.

Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012

Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9

Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1

Dragos Manac

Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!

de Dragos Manac @Vineri, 7 decembrie 2012, 12:41 în

"Wishes won’t wash dishes"

Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati. 

Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex:, este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.

Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.

Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.

Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.

Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse. 

Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business?  Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email,  contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd. 

Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.

Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.

Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.

Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.  

Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina. 

Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.

+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe

PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.

Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti

de Dragos Manac @Marţi, 27 noiembrie 2012, 7:34 în

"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"

Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.

Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).

Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!

Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:

  1. Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
  2. Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
  3. Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
  4. Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
  5. Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.

Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.

Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.

Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.

Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.

Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.


  • Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
  • Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
  • Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
  • Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
  • Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.

Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?




Appnor MSP are un nou CEO

de Dragos Manac @Joi, 31 mai 2012, 15:40 în

"The best thing about the future is that it comes one day at a time."

Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.

Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.

Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)

Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.

Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.

Back to work! 

Mihail Marcu

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Incep fuziunile in sistemul bancar?

de Mihai Marcu @Duminică, 28 august 2011, 11:39 în
Bancile grecesti Alpha Bank si EFG vor fuziona, iar anuntul oficial se va face luni.

Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.

Cristian Dimofte

Viata la curte

de Cristian Dimofte @Marţi, 24 aprilie 2012, 17:31 în

O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Culmea optimismului in imagini

de Cristian Dimofte @Joi, 12 aprilie 2012, 22:01 în

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

Unele şcoli primare sunt mai bune decât altele

de Vali Petcu @Joi, 23 februarie 2012, 10:40 în
Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în [...]


Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile  sociale la norma

de Merlin @Vineri, 10 decembrie 2010, 13:40 în
Am primit pe email de la un prieten urmatorul text. Mi-a scris ca noi pe scriem rapid despre ceea ce declara Basescu si Geoana, dar ca despre ceea ce se intampla in viata reala reactionam greu. De aceea ma grabesc sa-i public textul: Conform Ghidului Solicitantului – Conditii Specifice pentru cererile de propuneri de [...]

Cum am dislocat televizorul din casa

de Merlin @Luni, 26 iulie 2010, 9:57 în
(Un articol aparut in Dilema, cam gratuit si cam speculativ ) Televizorul este asociat cu ideea de “casa”, de spatiu personal si familial, dar aceasta perceptie se modifica sub presiunea unei reechipari a omului de astazi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, insa “magia” ecranului va disparea. Din ce in ce mai [...]

Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic

de Merlin @Sâmbătă, 17 octombrie 2009, 11:31 în
Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta,  esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc [...]

Ioana Avădani

Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 23:09 în
În conferinţa de presă de azi, dl. Ghişe ne spune: “Situaţia periculoasa în care sunt jurnaliştii în raport cu patronii de presă poate duce la deprofesionalizarea acestora, făcându-i nişte manipulatori de interese patronale necunoscute populaţiei.” El a adăugat ca doreşte “reglementarea conceptului de jurnalism, precum şi diminuarea abuzului autorităţilor sau patronilor de mijloace de informare [...]

Presa şi Strategia Naţională de Apărare

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 9:21 în
De mult nu am mai văzut unanimitate de păreri într-un grup mai mare de trei persoane – dar ieri mi-a fost dat să văd politicieni, oameni de media şi ONG-işti susţinând, timp de trei ore, aceeaşi idee: nu amestecaţi presa şi siguranţa naţională. Am participat (şi moderat – cu greu!) o dezbatere pe marginea Strategiei [...]

Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?

de Ioana Avădani @Joi, 23 septembrie 2010, 18:36 în
ANRMAP a lansat in dezbatere publica un Proiect de Ho t ă r â r e pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de [...]


O chestiune de onoare? A cui?

de Teo @Luni, 27 septembrie 2010, 12:22 în
Ministrul de interne si-a anuntat demisia de onoare dupa ce mai multi politisti s-au dat in stamba in fata Palatului Cotroceni. Foarte frumos, emotionat,  la tati ni-i greu.  Demisia domnului Blaga nu rezolva insa o problema mult mai concreta.  Cine … Continue reading

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

de Teo @Duminică, 12 septembrie 2010, 23:07 în
Ministerul de externe a anuntat  ca va oferi un grant de 50.000 de euro pentru finalizarea documentarului animat  ”Crulic – sau drumul spre dincolo”. Filmul reconstituie poveste tragica a romanulu Claudiu Crulic,  mort prin infometare in urma cu doi ani, … Continue reading

Pururea tanar, infasurat in revendicari

de Teo @Sâmbătă, 4 septembrie 2010, 12:27 în
I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun … Continue reading


Un avertisment ignorat

de petrea @Marţi, 14 aprilie 2009, 14:26 în
In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber [...]

Traduttore, traditore

de petrea @Sâmbătă, 14 martie 2009, 7:21 în
Conversatie despre FX: A: Mai creste euro? B: Fata de ce? A: Fata de cat e acum. Ce faci cand esti jurnalist de business la un ziar financiar si iti trebuie stiri pentru site-ul ziarului? Deschizi platforma de stiri si cotatii in timp real, apesi F9, tastezi EURRON= si astepti. Mai devreme sau mai tarziu tot pica o stire. [...]

Falimentul analistilor de pe Wall Street

de Sergiu Mihai-Popescu @Vineri, 13 martie 2009, 14:28 în
Intr-o piata aflata pe un trend descendent de aproximativ un an si jumatate, cu o accentuare a scaderilor in ultimele 6 luni, orice “bear market rally” este o oportunitate pentru diversi analisti ai fenomenului bursier de a proclama bottom-ul indicilor. Si acum ne aflam intr-un astfel de moment:  indicele S&P 500 a stabilit pe 9 [...]

Asigurari si Pensii


Top 5 articole cele mai ...

Bancul zilei: La o coada
La o coada lunga de carne, un cetatean nervos zice catre vecinul sau: - Tineti-mi si mie rand! Ma duc sa-l omor pe Ceausescu. Dupa o vreme se intoarce.
citeste mai multe articole din LIFE
Distractie si confort maxim la pret modest. Pensiune Azuga-Casa Barcaru. Cazare 28 locuri, bucatarie si bar. Rezervari: 0744.302.373, 0244.326.418
S-a dat START-ul la sezonul nuntilor! Inscrieri urgente! Castiguri garantate! 0730.32.32.16
Google Apps Business si Managed Hosting in Romania, Olanda si SUA prin Appnor MSP.
Cel mai mare numar de marfuri si camioane. Peste 10.000 de membri. Bursa de transport nr. 1 in Romania.
Perdele, draperii, falduri romane. Proiectare si montare perdele, draperii, accesorii pentru orice tip de fereastra. Solutii si executii pretentioase. Noi modelam lumina in casa ta!
Agrocom France, radacina proiectelor tale. Arhitect peisagist, proiecte 2D/3D, plante ornamentale. Universul dvs exterior modelat cu bun gust.
Reduceri consistente la Zaza Pizza: 12 lei pizza. Intra pe pagina noastra de Facebook si afla produsul si parola zilei.
Vrei permis de camion/autobuz, recunoscut in UE? Vino la PILOTAJ PROF BUZAU pentru permis categoriile B, C, CE si D pe autovehicule de ultima generatie!
Auto Grand - Rent a car. Inchirieri autoturisme cu sau fara sofer. Preturi incepand de la 19 euro/zi.
Calm, Putere, Relaxare. Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.
Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice. O carte scrisa de Lisa Sanders, cea care prin rubrica din New York Times a inspirat crearea serialului Dr. House. Pe Carti de psihologie.

Agenţii de ştiri

Siteul foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version