BLOGURI
Alerg.ro

Trio pentru Rio

de Alerg.ro @Joi, 26 mai 2016, 10:21 în
Nu se poate să nu atragă privirile. Sunt blonde, blonde ca niște păpădii. Fețe rotunde, trăsături fine, ochii albaștri. Zici că sunt păpuși, niște păpuși nordice. Le cheamă Leila, Liina și Lily. Iar numele de familie este Luik. Surorile Luik, așa sunt cunoscute în lumea atletismului. Cele trei estoniene sunt ...

Pantofii de alergare. Despre prețuri și viitor

de Alerg.ro @Miercuri, 25 mai 2016, 11:28 în
Producătorul german de echipament sportiv Adidas a anunțat marți  că pînă la sfîrșitul acestui an va prezenta, pentru testare, primii pantofi de alergare făcuți într-o fabrică exclusiv robotizată, care se construiește în Germania. Speedfactory – așa îi e numele – se construiește în Ansbach, are o suprafață de 4.600 mp, ...

Știri pe scurt. Cursele

de Alerg.ro @Marţi, 24 mai 2016, 16:26 în
Despre cursele de alergare din week-endul care abia s-a încheiat… Ultramaraton A treia ediție a Transylvania 100k, un concurs de alergare montană cu trei probe: 100km, 50km și respectiv 30km. Trasee dificile, în zona Bucegilor, îngreunate și de prezența zăpezii.  Destul de mulți participanți, foarte mulți din afara României. Pe ...

Paul Ciocoiu

Baltic states voice unwavering support for Georgia’s NATO accession

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 25 mai 2016, 20:24 în
Lithuanian Minister of National Defence J.Olekas, Minister of Defence of Estonia Hannes Hanso and Minister of Defence of Latvia Raimonds Bergmanis on May 25 met with […]

Croatian President visits troops in Afghanistan

de Paul Ciocoiu @Marţi, 24 mai 2016, 21:15 în
The president of the Republic of Croatia, Kolinda Grabar-Kitarović, as the supreme commander and the Defense minister, Josip Buljević, visited the members of the 4th […]

Jeopardy

DIB- cazul Hexi Pharma

de Alex@formidabilii.org @Miercuri, 25 mai 2016, 12:59 în
De mult timp am vrut sa scriu un articol legat de diferentierea intre risc si distrugerea economica (DIB). Distrugerea economica este un risc constientizat si evaluat, a carui producere este probabila (distrugerea virtuala) sau care deja s-a produs (distrugerea manifesta). Din aceasta definitie foarte scurta putem discuta cateva aspecte ale modului prin care riscurile se […]

De la vorbe la fapte in Mizil

de Emil Stoica @Marţi, 24 mai 2016, 16:53 în
Claudiu Minea, co-autor al acestui blog, s-a decis in urma cu cativa ani sa treaca de la vorbele de pe blog la faptele in politica. Claudiu este absolvent de ASE Bucuresti dupa ce in scolile urmate in Mizil a fost sef de promotie si unde ii placea la nebunie matematica. O alta pasiune, mai mare, […]

De la vorbe la fapte

de Emil Stoica @Vineri, 20 mai 2016, 20:28 în
Confirm faptul ca am făcut o mică donație pentru campania lui Nicușor Dan la București.

istodor

#LISTALUIISITODOR / Hexi Pharma de secol 19. Moara cu noroc – Tragedia lăcomiei

de istodor @Miercuri, 25 mai 2016, 7:15 în

Sigur, este un tip de exagerare de-a mea pentru a vă atrage să revizitați o carte de secol 19, dar nu este una chiar atât de mare. Cuvintele care îi unesc pe Condrea HEXI PHARMA și Ghiță MOARA sunt: lăcomia, tragedia. Ambii au intrat într-un derapaj moral, social, din care le-a fost imposibil să se mai întoarcă.

Iată tragedia lui Ghiță, totuși. despre Condrea așteptăm justiția:

Tragedia lui „îți dorești mai mult decât poți duce”, tragedia lui Ghiță, cârpaci de încălțări. Tehnic, femeia-mamă, personajul înțelept al lui Slavici, enunță proverbul și sentința. Nuvela devine o exemplificare.

Aplicată la nesfârșit în opera sa, această schemă narativă doar în „Moara cu noroc” supraviețuiește. ["Moara cu noroc. Popa Tanda. Budulea Taichii", de Ion Slavici. Versiunea tipărită o găsiți aici. Aveți discount de 20% dacă folosiți codul de cupon LISTAISTODOR].

Ghiță și familia lui se mută la cârciuma „Moara cu Noroc”, unde speră ca banii să-l scoată din cenușiul existenței sale: bărbat cu nevastă, doi copii, soacră, viață fără primejdii. Cârciumăria înseamnă însă mai mult decât o contabilitate a mâncărurilor, băuturilor și călătorilor. Incapabil să stăpânească forța sălbatică a duhurilor locului, pierde tot.

Lică Sămădăul, oier și bandit, îl amețește cu jocul compromisurilor. Mereu indecis, Ghiță al nostru pierde banii, nevasta, viața. Deși citită și răscitată, ”Moara” lui Slavici n-a avut niciun efect în dezmățul sumelor mari și păcălelilor de la Caritas, FNI, imobiliare și al altor momente de psihoză colectivă în căutarea unui ban mai mult. Culmea, ne-am fi așteptat la mai mult.

De fapt, ce-i cu ficțiunea în momentul Slavici?

La 1881, când Slavici a odihnit după scrierea "Moarei", scrisul în România Mică era moral - cel puțin în privința prozei românești. Ce sens avea să scrii, dacă nu moralizai comunitatea ta? Aici este drama lui Slavici în literatura noastră. A devenit exclusiv moral. Asta înseamnă senilitatea cauză-efect; or, proza cât este ea de proză, are nevoie și de ceva aer de ficțiune, de nebunie.

Cine-i Ion Slavici (1848-1925)?

Din tată cojocar în Șiria Arad a ieșit atât de moral, încât persistă în morala absolută, adică în greșeală. Opera ca viața. Născut și educat în monarhia habsburgică, îi rămâne fidel - chiar dacă este român, și Țările Române intră în război împotriva acesteia pentru întregirea țării. Acuzat de spionaj, întemnițat de câteva ori pentru articolele sale antisemite și antidinastice, Slavici n-a înțeles dincontro bătea vântul. A rămas ca stânca - a fost depășit de vremurile dramatice și entuziaste ale împlinirii României Mari.

Plasat în morală, multul text de toate felurile al lui Slavici își pierde din seninătate. De ce? Unul dintre reflexele scriitoricești este să scrie despre moravuri. E simplu. Privești în jurul tău, trascrii ceea ce vezi, nu? Iar de la Slavici, morale au fost câte societăți? Așa că producători n-au lipsit.

Totuși, Slavici în "Moara". Avem mult exercițiu scriitoricesc în cazul lui și, de aceea, nu este greu să-ți placă ”Moara” și astăzi. Slavici chiar le nimerește stilistic, nu în norocul lui, ci în mecanismul său artistic - textul său este tipic pentru o lecție de "creative writing".

Cartea îi place Svetlanei Cârstean, poet:

"Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la «Moara cu noroc» văd un film hollywoodian în toată puterea cuvântului și cred că pe Lică Sămădău l-ar putea interpreta foarte bine Woody Harrelson. La restul casting-ului mai cuget. Timidul și blândul Slavici, căruia Eminescu îi recitea manuscrisele și i le trimitea apoi la revista «Convorbiri literare», a scris una dintre cele mai puternice și obsedante nuvele din literatura română. O citești și nu se poate să nu fii bântuit de personajele ei vii, verosimile până în măduva oaselor lor fictive. «Multe se zic despre mine și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe scornite. (…) Voi fi făcut ce voi fi făcut, nu-i vorbă, dar am făcut așa, că orișicine poate să creadă ce-i place, însă nimeni nu știe nimic. (…) Eu voiesc să știu întotdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice și cine ce face și voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe. Cred că ne-am înțeles?», zice Lică, și eu îl cred. Uneori îl cred mai mult chiar decât pe Vitoria Lipan, deși și ea, dacă ar interpreta-o Anna Magnani…".


#ListaluiIstodor e o campanie istodor.ro, continuarea proiectului editorial “101 cărți românești de citit într-o viață” (Polirom 2012; e-book-ul aici). Pe istodor.ro veți găsi, în fiecare săptămână, aventura mea cu una dintre cele 101 cărți. Argumentul pentru campanie, aici.

Librăriile Humanitas, care sprijină proiectul, i-au dedicat o pagină specială de unde puteți cumpăra, cu reducere de 20%, titlurile incluse în listă:

- reducerea este valabilă și pentru versiunile ebook

- discountul se aplică în coșul de cumpărături (cod cupon LISTAISTODOR)

 

Post-ul #LISTALUIISITODOR / Hexi Pharma de secol 19. Moara cu noroc – Tragedia lăcomiei apare prima dată în Istodor.

#LISTALUIISTODOR / Când sunt proști intelectualii români? Răspunde Boia, în “Capcanele”

de istodor @Marţi, 17 mai 2016, 10:32 în

 

Viziune asupra faptelor intelectualilor români din vremea lui Carol al II-lea până în gaura neagră a comunismului. Documentat, necruțător, ironic este Lucian Boia. Penibil, entuziast, în eroare e intelectualul interbelico-comunist - cu prea puține excepții.

["Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950" (2011), de Lucian Boia. Versiunea tipărită o găsiți aici, iar pe cea electronică aici. La ambele aveți discount de 20% dacă folosiți codul de cupon LISTAISTODOR.]

Veți citi în "Capcanele istoriei" despre Cioran, Eliade, Ionesco, Țuțea și avânturile lor de junețe, pe viață și pe moarte. Despre profesorii și academicienii neamului, despre Arghezi, Călinescu și Sadoveanu schimbându-și culoarea după cine avea puterea politică, despre Mihail Sebastian și Camil Petrescu - prieteni parcă; într-o dușmănie nesărată, iată.

Câte idei, atâtea orgolii într-o epocă considerată în mentalul colectiv epoca de aur culturală!

Intelectualul - câtă comedie, atâta tragedie! Generația tânără vrând s-o răstoarne pe cea veche! Cea veche urlând de spaima extincției fizice. Cartea se citește dintr-o răsuflare.

Boia, triumfător în fiece pagină, este modest: „Acum noi suntem viteji, ce să spun, dar nu știm niciodată cum am fi reacționat în acele momente”.

UN CUVÂNT DE ECHILIBRU

N-o luați razna. Nu doar intelectualii români sunt proști - pardon, oportuniști. Francezii intră și ei în seducția lor comunistă în anii '50. Deci, să nu fim chiar dihănii. Ce arată cartea lui Boia, însă, este lipsa - dacă vreți - de dispută adevărată, întemeiată pe argumente, în privința opțiunilor intelectuale. Ascensiunile fulgurante și răul fără margini, individualismul hapsân.

LUCIAN BOIA: „Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu înseamnă că şi este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice şi presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar şi, fără doar şi poate, într-unul totalitar). Nu puţini intelectuali au de altfel fascinaţia Puterii; se simt ei înşişi mai puternici, adăpostiţi la umbra ei. În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a găsi de fiecare dată argumente potrivite pentru a justifica şi a se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria şi-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil“.

CINE ESTE LUCIAN BOIA (n. 1944)

Amator al ascensiunilor în zone înalte. În tinerețe, a cucerit Piatra Craiului; toată viața a cucerit dezmățurile Istoriei. Fanatic al domeniului său și al scrisului. Ți-o trage de nu te vezi - când greșești, când sari calul, când îl plictisești. Tabieturi clasice: răspunde mai curând la telefonul fix, își scrie de mână cărțile și crește cockerul Missy, botezat după numele uneia dintre reginele României.

CĂRȚILE LUI BOIA

Nu au mama, nu au tată. Au apărut sub o necesitate. Secole de devianță mitologizantă, de delir naționalist. Acum este momentul să punem lucrurile la punct. Știu, uneori Boia sintetizează, merge direct la clasificare, ALTFEL, nu, nu vă cam place. Dar dacă-i citiți opera veți găsi argumentele ce vi se par rătăcite. O carte a lui Boia face parte dintr-un proiect de desfigurare a României razna! De aceea, citiți și-l recompuneți, nu-l faceți să se repete. Să bată pasul pe loc. Istoria României este plină de mlaștini. Uneori n-are timp să se repete. E om! Dacă el vă salvează de la înec, vă provoacă, ce-i mai cereți?

Cartea îi place lui Antonio Momoc, profesor universitar:

"«Capcanele istoriei» a lui Lucian Boia ne plasează în lumea românească interbelică a intelectualilor. Boia (mă) fascinează prin repunerea în discuție a opiniilor și orientărilor politice ale oamenilor de carte care s-au împărțit în anii '30 între democrați și naționaliști, între cei lucizi și cei prinși în capcana vremurilor.”

 


#ListaluiIstodor e o campanie istodor.ro, continuarea proiectului editorial “101 cărți românești de citit într-o viață” (Polirom 2012; e-book-ul aici). Pe istodor.ro veți găsi, în fiecare săptămână, aventura mea cu una dintre cele 101 cărți. Argumentul pentru campanie, aici.

Librăriile Humanitas, care sprijină proiectul, i-au dedicat o pagină specială de unde puteți cumpăra, cu reducere de 20%, titlurile incluse în listă:

- reducerea este valabilă și pentru versiunile ebook

- discountul se aplică în coșul de cumpărături (cod cupon LISTAISTODOR)

 

Post-ul #LISTALUIISTODOR / Când sunt proști intelectualii români? Răspunde Boia, în “Capcanele” apare prima dată în Istodor.

Interviu cu un vampir… JOE PERRY AEROSMITH

de istodor @Miercuri, 11 mai 2016, 10:46 în

Ioan Big a luat interviul acesta pentru MEDIAFAX Cultură și artasunetelor.ro. Îi mulțumesc și lectură copioasă, vouă fanilor! Ne vedem la Concertul “The Hollywood Vampires” (06 iunie, Bucureşti, Romexpo).

 

Legendarul chitarist Joe Perry de la Aerosmithîn compania lui Johnny Depp şi Alice Cooper, secondat de Duff McKagan şi Matt Sorum de la Guns N’Roses... WOW, evenimentul anului!
Joe Perry / “Hall of Fame”-uri, clasamente care îl includ în “Top 100 Greatest Guitarists of All Time”, milioane de discuri vândute, premii Grammy, MTV şi Billboard, o nominalizare la Oscar. Ce naiba l-a mânat să se implice într-un proiect (şi turneul aferent)numit după fostul ‘drinking club’ din anii ‘70 a lui Alice Cooper din L.A., născut ca tribut adus celor care au plătit preţul exceselor (de la Keith Moon şi John Belushi la Lemmy de la Motörhead)? Evident, asta am încercat să aflu,direct de la sursă. Din fericire, s-a întâmplat în miez de noapte (căci, după cum bine ştim, vampirii dorm ziua), în legătură telefonică din Los Angeles cu un Joe Perry surprinzător deafabil şi doritor să mă lămurească.
În ciuda succesului comercial de la acea vreme, consider că albumul tău “Let the Music Do the Talking”(1980) rămâne subevaluat în istoria muzicii. Poţi să ne dai mai multe detalii despre cum l-aiconceput pentru cei doritori săîl (re)asculte?
Ei bine, acel album a avut o doză mare de energie străină până atunci mieîntrucât tocmai încetasem să mai cânt în Aerosmith... Acest prim disc al meu a fost realmente focusat pe despărţirea mea de Aerosmith iar cântecele, incontestabil, sunt influenţate de starea în care eram atunci şi de modul în care judecam la acea vreme şi, OK... ‘Let the Music Do the Talking’, deoarece aşa am simţit întotdeauna. E parte a filosofiei mele legată de orice aspect. Nu numai legată de muzică, în ciuda faptului că de asta compui cântece şi nu... scrii, de asta nu sunt un scriiitor, de asta nu sunt un poet, de asta nu sunt, aşa cum se mai foloseşte ca termen, un cantautor. Nu sunt un pictor sau un performer dedicat unei alte forme de artă. Sunt un compozitor. Sunt capabil săîmi pun simţămintele proprii pe un disc în forma cea mai expresivă, emoţionalăşi plinăde energie.

107438Tot într-o piesă de pe unul din albumele tale solo, “Once A Rocker, Always A Rocker”, spuneai: “I might love the ladies, you know I love the life/And I’ve been down all around, I wanna do it twice/Once a rocker, always a rocker”... pe de altă parte, la ferma ta numită“Sleepy Hollow” creşti cai frizieni. Care este ‘motorul’ ce te împinge să continui neobosit în turnee, fie ele cu Hollywood Vampires sau Aerosmith, promovarea cărţii sau concerte de caritate? Cum îţi găseşti echilibrul între aceste aspecte extrem de diferite din viaţa ta?
Au existat perioade diverse din viaţa mea, atât muzical cât şi personal. Aveam pe atunci 33 de ani şi eram implicat într-un ‘young men’s game’. În acel moment aveam deja patru băieţi [Adrian, Tony, Roman şi Aaron – n.r.], eram o familie, şi era firesc (ca adult) săîmi pun problema cum ne asigurăm existenţa. Dar... după zile de gândire, am zis: “Hell, yeah! I love playing Rock’n’Roll too much!”. Nu pot să mă dezic de asta. Sigur că am avut timp să mă ocup şi de alte lucruri de pe lista mea personalăînsă trebuia să continui să fac muzică. Nu poţi să negi faţă de tine însuţi că te-ai născut cu un anume talent. Poate ai o înclinaţie mai mare într-o anume direcţie şi mai puţin talent într-altele dar aşa te-ai născut şi nu poţi să negi această realitate. De la aceasta trebuie să pleci, să fii fericit când întâlneşti oameni care simt la fel ca tine. Ce voiam să spun este că, în acest punct, la vârsta meaşi din ceea ce am învăţat până acum, singura explicatie este că da, sigur, a face scubadiving sau săînoţi în ocean e în regulă, dar eu prefer să mă aflu într-un studio de înregistrări iar soţia mea, care este şi ea artistă, mă susţine şi măînţelege. Pictează, scrie, este poet şi fotograf şi... înţelege. Asta este ceea ce ştiu şi ceea ce îmi doresc să fac. E cea mai bună explicaţie pe care pot săţi-o dau.
Concluzionez citând din versurile compuse pe vremuri de tine: “Just looking through your future/Just looking through your past/.../we’ve still got a long way to go”. Mai departe, ştiind de unde vine numele trupei “The Hollywood Vampires” şi faptul că a plecat ca un omagiu adus starurilor din cultura Pop care au decedat în urma exceselor, spune-ne totuşi cum s-a născut acest proiect şi cum ai ajuns tu personal implicat în el?
313FCA6100000578-3448710-Big_night_The_Hollywood_Vampires_will_perform_Ace_of_Spades_in_t-m-32_1455589282022Am lucrat cu Steven la un disc, restul trupei a venit şi ea iar când albumul a fost finalizat... m-am împrietenit cu Johnny, Johnny Depp. El terminase “Alice in Wonderland” şi lucra la “Dark Shadows”, adaptarea cinematografică a serialului de televiziune foarte popular prin anii ’60 sau ’70, în care Alice Cooper avea şi el un rol. Ne-am împrietenit. Lui Johnny îi plăcea să cânte la chitară iar Alice i-a scris câteva piese şi mi-au zis: “Hai săînregistrăm ceva din astea”, aşa că, în momentul în care am revenit în L.A.... ştii, locuiam în casa lui Johnny pentru că mi-a spus că e inutil săînchiriez o alta din moment ce pot să stau la el iar studioul lui este uimitor, toate chitarele mele sunt acum acolo şi nici măcar nu trebuie să le pun în cutii... au continuat să mă cheme, hai să facem şi asta, hai săînregistrăm şi aia, săîncercăm şi altă bucată, şi, fiind parte a unui mic grup, am început inevitabil să avem discuţii legate de a susţine ceva concerte.
Suntem excitaţi de perspectiva turneului dar trebuie să luăm lucrurile pas cu pas. Pe parcurs, vom face şi modificări de setlist deoareceştim deja că unele piese au prins dar altele mai puţin, din dorinţa de a oferi publicului cel mai bun spectacol la care a sperat. Şi mai este ceva... în ultimile luni, am pierdut câţiva oameni valoroşi, astfel încât este probabil să cântăm o piesă a lui David Bowie, una a lui Prince, ca omagiu pentru cei care au plecat dintre noi, fiindcă am făcut deja acest lucru la Grammy cand am cântat pentru Lemmy de la Motörhead. A fost un an trist pentru Rock’n’Roll. Încă sunt în stare de şoc de când am aflat de moartea lui Prince. Dar ştii ceva? Muzica trăieşte vesnicşi despre asta e vorba în albumul nostru, o celebrare a muzicii. Indiferent de cauzele datorită cărora aceşti oameni au murit, ei au lăsat în urmă creaţii incredibile iar noi o să le cântăm pentru a îiomagia. Muzica ta, precum orice altă artă, indiferent că eşti pictor sau scriitor, trăieşte pentru totdeauna. Chiar dacă te-ai mutat într-un alt loc eşti încă viu pentru că arta ta continuă să existe.
Ai în colecţia personală câteva sute de chitare. Pe ce criterii le achiziţionezi şi care sunt ‘bijuteriile coroanei’?
Ei bine, se schimbă de la un turneu la altul şi de la un an la altul. Au fost destule cazuri ca într-un oraş cineva să intre pe uşă cu o chitară, fie aceasta de vânzare sau un cadou pe care nu îl pot refuza... multora dintre chitariştii care colecţionează li se întâmplă acest lucru, dar am ajuns într-un punct în care am concluzionat că mi-e de ajuns şi că...încep să uit ce am. Aveam la un moment dat peste 500 de chitare dar, în ultimii ani, am început să vând o parte din ele, în general pentru proiecte de caritate. Este păcat să ai o chitară frumoasăşi să nu o foloseşti. Sigur căîmi este greu să rezist, e ca o legăturăde suflet, dar am început săînvăţ să mă controlez... am un catalog a lor dar, aşa cum ziceam,pe unele dintre ele le-am vândut iar pe altele le-am făcut cadou, deoarece mi s-a schimbat perspectiva. Mi-am dat seama că este irelevant să stai peste un morman de instrumente din care, poate, pe unele le utilizezi în studio sau mai târziu dar pe altele nu, şi atunci am simţit nevoia să le duc în altă parte.

Citiți interviul în întregime:

http://www.gandul.info/magazin/interviu-cu-un-vampir-joe-perry-aerosmith-hell-yeah-i-love-rock-n-roll-15301073

Post-ul Interviu cu un vampir… JOE PERRY AEROSMITH apare prima dată în Istodor.


Iulian Comanescu

Turcia în 21 de poze

de Iulian Comanescu @Marţi, 24 mai 2016, 13:40 în
Dacă sunteți curioși ce-am folosit: o rablă de EOS 1100D cu Tamron 17-50 DiII SP VC și Tair 11-A, plus iPhone 6. Din excursia de presă pe care am făcut-o pentru Prestige Tours la începutul lui mai, cu care v-am bombardat pe Facebook sub gloriosul hashtag #presstige. Articole pe teme...

[Read along on Comanescu.ro]

Turcia în 21 de poze

de Iulian Comanescu @Marţi, 24 mai 2016, 13:40 în
Dacă sunteți curioși ce-am folosit: o rablă de EOS 1100D cu Tamron 17-50 DiII SP VC și Tair 11-A, plus iPhone 6. Din excursia de presă pe care am făcut-o pentru Prestige Tours la începutul lui mai, cu care v-am bombardat pe Facebook sub gloriosul hashtag #presstige. Articole pe teme...

[Read along on Comanescu.ro]

Bacalaureat, blestemul provinciei

de Iulian Comanescu @Vineri, 20 mai 2016, 10:21 în
Într-un oraș oarecare, mai degrabă mic decât mare, din Caraș-Severin, un chirurg care-și vede de treabă, numit ironic Romeo, și-a păstrat demnitatea în ciuda sistemului. Romeo are o fată imaculată, Eliza, care trebuie să ia note maxime la bacalaureat, ca să își confirme locul obținut, cu creier și...

[Read along on Comanescu.ro]

Dollo

2% nu e mult, de ce e greu de dat?

de Dollo @Marţi, 24 mai 2016, 0:23 în

Tu ce ai face cu 130 de lei, i-ai dona ca să schimbi o lege cu ei?

Souvlaki, potiraki și buzuki

de Dollo @Luni, 23 mai 2016, 0:46 în

Mâncat bine, băut bine, sculat mort de oboseală după concediu. Cam așa s-ar traduce ce am mâncat, băut și ... ascultat prin Grecia ;)

Șarmantul domn Luca, de la Pensionatul de fete

de Dollo @Duminică, 22 mai 2016, 16:41 în

Cum se vede azi educația de pension a fetelor din epoca interbelică, prin ochii unui elev de 16 ani, dezinvolt, amuzant și cuceritor.

feher

Unde sunt asasinatele politice de altă dată?

de feher @Duminică, 22 mai 2016, 21:55 în

Am un prieten care mi-a spus așa: pe 21 mai se fac 25 de ani de la asasinarea lui Culianu. Nu ai vrea să faci un Frontline despre asta?
Ba da.
Prietenul meu mi-a cerut să ne întâlnim. E bântuit de povestea asta. Știe și alte cazuri. Tentative, dispariții.
Poate e mai bine să nu vorbim la telefon.
Nu apucăm să ne vedem. Corvezi, corbi, corsete sociale ne împiedică dar eu apuc acum 3 zile să vorbesc cu Liviu despre o dezbatere mai largă: asasinatul politic în România.
De la Barbu Catargiu, la Călinescu, de la Iorga, la Codreanu și Culianu.
Zice Liviu: mi-a spus cineva, nu mai știu cine, că suntem poporul cel mai asasin din Europa.
Nu cred. Cine, noi? Pâinea lui Dumnezeu, băieții care cresc castraveți în grădina Maicii Domnului, cel mai ospitalier popor din lume, adevăratul neam ales?
Noi.
Flecăreala și scuipatul strâns la colțul gurii au acoperit gemetele victimelor. Cu ochii la marele vecin rus și borgienele lui metode de vătămare a inamicului, am încetat să ne uităm în plictisitoarea noastră ogradă.
De ce am face-o?
Departamentul asasinate și cover-up al serviciilor este populat de oameni lipsiți de imaginație care ne plictisesc teribil cu lipsa lor de eleganță.
Procurori care se sinucid aruncându-se de la etaj. Oameni de afaceri veroși care se sinucid intrând cu mașina în copac.
Pe bune dragă servicii, doar atât puteți?
În timp ce cinemaul românesc face furori la Cannes, scenariștii voștri nu pot să vină decât cu un banal accident de circulație, mă rog, sinucidere, în cazul Condrea?
Un suflet slav ne-ar trebui, o poezie siberiană.
O linguriță de poloniu de la vecinu Putin.
Un accident de elicopter în centrul centrului energetic din munții Bucegi.
Sau, de ce nu, un accident de vânătoare, cu Adrian Năstase la trăgaci, în calitate de iubit părăsit, ca să avem și o crimă pasională.
Sau atacul unui tigru scăpat de la grădina zoologică. Un meteorit care a căzut pe casă sau un porumbel telecomandat care a lansat o bombă pe mașină.

Accident de mașină cu victima desfigurată?
Convenabil și mediocru.
Unde sunt asasinatele de altă dată?
Încercăm să descoperim pe 6 sau 7 iunie la Frontline Club Bucharest.


Duminica Orbului glumeț

de feher @Joi, 19 mai 2016, 22:47 în

Tom este istoric. A venit prima oară în România în mai 1990. Până acum a reușit să învețe să ceară cafea, nota la restaurant, să spună mulțumesc și la revedere. E scoțian, rostogolește cuvintele ca pe butoaie pline, unele îi cad de pe limbă și se terciuiesc pe fața de masă.
Ce ai spus? Poți să repeți?
Sunt deja la a 6-a rugăminte de “poți să repeți?”.
-În primăvara lui 1990 lumea era isterică în București, repetă Tom.
Agitată, cu poalele-n cap, dată-n foc.
În primăvara lui 1990, în București nu găseai un om calm, doar bande de nuntași beți de încântarea descoperirii democrației. Capacul odată smuls, poporul clocotitor cobora pe pereții oalei, clamând, cerând, invocând.
Votând.
-La început mi-a fost frică, lume nervoasă, o agresivitatea verbală incredibilă. Apoi mi-am dat seama că nimeni nu o să facă nimic, că nu vor fi violențe, că amenințările rămân doar cuvinte și că nu vor reuși să condenseze în lupte de stradă.
Tom a ajuns în aprilie 1990 în Cluj.
Altă țară, alt popor. Miting Rațiu. Strânși în jurul candidatului, oameni calmi, cumpătați, cu mâneci suflecate, puși pe treabă. Ascultau ce zice Rațiu, aprobau cu mișcări verticale de bărbie. Păreau că știu foarte bine ce este de făcut, că au un plan, că drumul lor este mai scurt decât cel al muștelor demente de la București.
-Dar apoi l-au ales pe Funar, spune Tom.
Oamenii calmi, cumpătați și cu mânecile suflecate erau doar ceea ce păreau, niște oameni calmi și cumpătați, cu un mare deficit de scandal. Așa că au ales nebunu tricolor.
O țară de gravide pline de pofte, unele să-njure, altele să râdă, altele să doarmă în liniște vreo 26 de ani, până s-o face frumos și pe strada noastră.
-Nimeni nu vă poate scăpa de voi înșivă.
Poți să repeți?
-Nimeni nu vă poate scăpa de voi înșivă. Uniunea Europeană, americani, englezi, nimeni.
Înțeleg abrupt că România nu a ieșit niciodată din Duminica Orbului.
O retrăiește într-un limbo infinit și nu e nimeni care să ne spună: dacă vreți să se oprească, dacă ați obosit să vă învârtiți în cerc, apăsați pe butonul ăsta și puteți în sfârșit să vedeți zorii  lui 21 mai 1990.
Și dacă ne-ar spune, oricum nu ne-ar păsa.
Îngroziți de surprizele viitorului, ne aruncăm în decolteul trecutului.
Se știe, înainte era mai bine.
Tom mă îmbărbătează: măcar voi, românii, nu sunteți nici pe departe atât de paranoici și depresivi ca bulgarii.
Duminica Orbului pus pe șotii.
Mă duc să-mi pun singură pastă de dinți pe clanță și muștar în ghete.
Noapte bună.


Confuzii geografice: Clujul, Brașovul și Teleormanul

de feher @Marţi, 17 mai 2016, 19:19 în

Cristos a înviat! se răstește semipareza unui cerșetor adunat pe o bancă lângă biserică. Arată ca un gargoyle rătăcit din gura căruia nu curge apă de ploaie ci rugăminți fierbinți.
Dă-mi și mie doamnă ceva, dă-mi un leuț să-mi iau de mâncare, susură de sub broboadă o femeie făcută sul lângă intrarea în Sfântu Nicolae.
Alți 4 cerșetori, cu pungi decorate cu fotografii cu iepuri, toți cu chipiuri de ceferiști și mustăți cleioase, reazemă pereții toaletei bisericii.
Iote bre, ăștia au făcut WC aici, îmi zic. Deștept lucru, nu pierzi Învierea din cauza unor mațe stricate. WC temeinic au la Sfântu Nicolae, cu termopane mari, maronii și cu scăriță placată cu gresie pe care să ne rupem gâții iarna, dar oricum iarnă nu o să mai fie niciodată. Pare curat și brusc îmi doresc să mă spăl pe mâini, să fac un pipi și să mă spăl pe mâini și să-i mulțumesc Domnului pentru toaletă și să-i spun că uite că se poate precum în cer așa și pe pământ, curat și termopanat.

Dar bufnițele nu sunt ceea ce par, cum bine ne-a zis Twin Peaks, căci WC-ul cu ferestre mari este un soi de bucătărie în care tronează o giga-hotă sub care ard lumânări într-o cădiță de inox ciuruită, inundată de un lichid cleios.
Sunt sufletele lumânărilor pierite pentru VII și pentru MORȚI.
Cu mâna greblă, un muștiuc știrb curăța găurile, eliberându-le pentru noi lumânări. 1 leu una, o iei din biserică, cum intri pe lângă doamna făcută sul de lângă poartă.

Muștiucul spune Doamne Ajută!!!
Miroase a urină. El miroase a urină. Mă gândesc că a intrat aici, crezând și el că e toaletă și când a văzut că e cu lumânări, s-a scăpat pe el.
Urină și ceară arsă.
VIII și MORȚII.

Doamne Ajută!
În răcoarea bisericii, sfinți zgribuliți privesc strâmb umanitatea venită la cerșit favoruri de la Ăl de Sus. În dreapta, în spatele unei mese, se ascunde o femeie îmbrobodită. Vinde lumânări, iconițe, icoane, giga-icoane, cărți, catastife, nimicuri de surdo-mut de tren. Pe masă e o cutie pentru donații. Scrie pe ea: donații pentru bolnavi. Imediat lângă, pe un scaun este o altă cutie pe care scrie: donații pentru operații chirurgicale. La 3 metri, pe o altă măsuță este o altă cutie pe care scrie: donații pentru bolnavi gravi. Încă una anunță că în ea este așteptat mărunțiș pentru bolnavi cu afecțiuni pulmonare.

Mă uit după canceroși, cardiaci, diabetici.
Nu au ajuns la o segmentare dibace, pe tipologii de boli.
Dar dacă se suprapun bubele? Dacă chirurgicalul e și grav și dacă pulmonarul e chirurgical?
Cum facem împărțeala donațiilor?

Preotul calcă atent, folosindu-și cârjele de plastic. Un enoriaș ghiduș întreabă: și-a rupt piciorul la ski?
Se râde înfundat.
Popa încearcă să scape de o coafată care îi explică cum se face treabă la Cluj. Nu poate să fugă, femeia îl urmărește ca o muscă rea.
La Cluj e mai bine ca la Brașov, au mai multe cutii pentru donații, strâng bani pentru cei cu nasul coroiat și pentru fetele cu sânii mici, pentru doamnele cu căderi de calciu și pentru bărbații cu complexe de cocoșel.
În Cluj e mai bine.
Lumânările se ard în viluțe cu gresie mai scumpă, termopane mai profesioniste, inoxuri mai lucioase. Cerșetorii lor au pungi decorate cu poze mai frumoase, zâmbete mai profesioniste și, în loc de Cristos a Înviat! aruncat la 3 săptămâni după sărbătoare, la Cluj există un tratat de cântecele de cerșit, întocmit de un grup de sociologi experți în psihologia creștină.

Și au toaletă la biserică la Cluj. Pentru vii și pentru morți. Că și ei, morții, au nevoile lor. Și votează. Uite d-aia o să câștige Boc alegerile.
Sau ăla era Dragnea?

 



Dumitru Chisalita

3 motive pentru care sediul social al companiilor de gaz nu ar trebui sa se mute la București si tot atatea motive pentru care acestea nu merita sa fie in Medias

de Dumitru Chisalita @Vineri, 20 mai 2016, 8:04 în

narcisePentru a ne diferentia de abordarea curenta, este necesara o dezbatere debarasata de setimente si cat se poate de obiectiva. Este necesar sa aruncam o privire adanca in fiecare dintre noi si sa ne raspundem sincer asupra modului in care personal am influentat sau am lasat lucrurile sa alunece in aceasta directie.

Invit la aceasta dezbatere lansand un prim set de motive pentru care ar trebui să luptăm să nu se mute sediul social al companiilor de gaz la București si tot atatea motive pentru care acestea nu merita sa fie in Medias.

PRO CONTRA
1.      Tradiția reprezinta un ”activ” intangibil care nu poate fi achizitionat. Tradiția există sau nu există, aceasta nu este de vânzare. Companii cu tradiție isi au sediile in locurile unde s-au nascut : FGSZ (Compania de transport gaze maghiar) la Siofok, Gasunie (compania de transport gaze din Olanda) la Groningen, GasTerra (compania de exploatare a gazelor din Olanda) la Groningen. 1.       Modul in care arata Mediasul,  un oras care a beneficiat de milioane de euro de pe urma acestor companii si care nu poate oferii delegatiilor care treg pragul acestor companii, decenta unui oras. 
2.       Resursa umana care s-a dezvoltat de-a lungul timpului in preajma companiilor de gaz si este greu de dislocat petru a fi mutata in alta parte a tarii. Dezvoltarea unei noi resurse necesita timp.  2.       Superioritatea  manifestata fata de cetatenii orasului. 

 

3.       Sursele de finanțare locală. Orice zona ca să se susțină are nevoie de societăți comerciale puternice care să genereze venituri directe si indirecte.Conform Primariei Medias, contribuţia Romgaz şi Transgaz la buge­tul oraşului reprezintă peste 60% din bugetul alocat inves­tiţiilor şi un sfert din bugetul anual neconsolidat. 3.       Lipsa de pretuire fata de prezenta unor companii nationale, in micul burg de pe Tarnava Mare. 
4.       ………………………….5.       ………………………… 4.       ……………………………….5.       ……………………………….

 

Ne uitam mult prea mult la altii si mult prea putin in noi, iar cand apar rezultatele dam vina pe Bucuresti, pe un director etc., pe oricine decat pe noi. Intrebarea este daca suntem pregatiti sa privim in noi insine. Suntem cu adevarat pregatiti sa ne ridicam si sa exprimam adevarul ce curge direct din sufletul nostru.

Este nevoie de incredere pentru asta, claritate si iubire. Toate astea se afla deja in noi. Cautand ajunge, la adevarul ce a stat mereu ascuns in inima noastra.

Este uimitor cand privesti in urma si vezi ca ai pornit de la un simplu om de rand. Vei intelege peste timp  nu doar ca a meritat incercarea ci pur si simplu nu aveai cum sa ratezi acest scop, pentru ca scopul suntem mereu NOI.

 Adevarul invinge orice. (proverb bengalez)

Pilula de Energie: Transgaz nu se muta de la Medias, el s-a mutat

de Dumitru Chisalita @Miercuri, 18 mai 2016, 7:37 în

pilulaZilele trecute se facea o afirmatie: “Cat suntem in viata Transgaz nu se muta de la Medias!” Voi face cateva aprecieri, asupra acestei problematici.

Managementul Privat instalat la Transgaz Medias in urma cu 4 ani a venit cu un program nu foarte inchegat, dar ambitios. Fara sa mi proun o analiza a acestui program, aproape de finalul mandatului conducatorilor de la Transgaz, avem o realizare importanta a managementului privat, este adevarat in afara programului pe care si l-au propus, mutarea activitatii si a deciziei la Bucuresti.

In fapt exceptand sediul social, Transgaz s-a mutat la Bucuresti. Dar o problema si mai mare este modul parsiv in care s-a facut aceasta, pe din dos, netrasparent si neprofesionist.

In patru ani s-au dublat toate posturile de conducere de la Medias, in Bucuresti. In fapt s-a mutat conducerea si decizia companiei la Bucuresti. O consecinta cu adevarat periculoasa a acestei mutari si a modului in care s-a procedat este incoerenta in unele decizii, urmare a dublarii posturilor (evenimentele petrecute in ultimele luni scotand in evidenta acest fapt).

“Nu fac eu, ca face celalalt”, este un principiu care intr-o activitate asa cum este activitatea de transport gaze este fatala.

Trebuie recunoscut ca astazi Transgaz-ul este la Bucuresti. Poate ar trebui sa le cerem celor care fac promisiuni cu privire la mutarea Transgaz, sa si respecte promisiunile, respectiv sa se “sinucida – politic”.

Pilula de Energie: Conspiratia de pe piata de gaze

de Dumitru Chisalita @Luni, 16 mai 2016, 22:03 în

pilulaAni de zile unii dintre furnizori au blocat Codul Retelei, prin diverse mijloace, avand dreptate sau nu .

In ultimele luni, asistam la o pasivitate a acestora fata de Codul Retelei. Mai mult in mod surprinzator acestia platesc facturi pentru diverse “penalitati inventate de TRANSGAZ”, chiar daca cunosc ca aceste facturi ar putea fi contestate.

Este adevarat ca pe o parte au “argumentul” convigerii ANRE sa le creasca pretul la clientii casnici (reglementati) pe baza acestor facturi emise de TRANSGAZ, dar mai au un interes: FALIMENTAREA CONCURENTEI.

Daca marii furnizori isi permit sa plateasca cateva luni sume mari catre TRANSGAZ, cei mici nu-si vor permite acest lucru si vor incepe sa dea faliment, curatindu-se astfel piata de concurenta care a inceput sa deranjeze.

Numarul mare de furnizori este deranjant pentru transportator, distribuitori, institutii etc., deoarece trebuie sa intormeasca proceduri, instructiuni, metode transparente etc., mult mai dificil decat o ”intelegere telefonica” intre 3 – 4 jucatori prieteni.


bogdan

De ce publicarea a 200 000 de nume de prezumtivi datornici pe Internet este o prostie uriașă

de bogdan @Joi, 19 mai 2016, 11:01 în
ANAF a publicat zilele trecute pe Internet o bază de date cu aproape 200.000 de cetățeni români care ar avea datorii de peste 1500 de RON către fisc. Chiar dacă este o măsură care deocamdată a făcut deliciul…

Garantii tehnice pentru mandatele de supraveghere tehnica - de la teoretic la practic

de bogdan @Joi, 31 martie 2016, 15:14 în
Am fost astazi la dezbaterea "Garantii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”. Două chestiuni: 1. Prezentarea făcută la eveniment referitoare la garanții - în principal m-am r…

Guv.ro la ora adevarului pe subiectul consultarilor publice - Urgenta inregistrarii cartelelor pre-pay sau o discutie pe argumente de fond?

de bogdan @Miercuri, 30 martie 2016, 16:49 în
Am rezistat aprope o saptamina sa comentez toate urgentele legate de a cincea tentativa anuntata pentru înregistrarea cartelelor pre-pay, profitata a fi impinsa pe agenda politică de atentatele de la Bruxelles. Am profitat de mesajul de ieri al…

Alex Mihăileanu

De ce refuz ideea de Android

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 18 mai 2016, 21:24 în

Am renunţat să mai testez smartphone-uri, altele decât noile apariţii de la Apple, dintr-un motiv simplu. De acum vreo şase ani, când am renunţat la Android, am mai pus mâna pe terminale cu Android doar ocazional şi… mi-am prins urechile.

Recent, am avut pe mână un smartphone cu Android din categoria celor din gama de vârf. Îl luasem mai degrabă ca să văd cum se comportă camera foto. Nu mă tentează ideea de a mă întoarce la Android (ultimul meu telefon cu OS-ul Google a fost din prima generaţie de Desire), însă vreau să fiu la curent cu tehnologia.

android-n

Ştiu, o să fiu catalogat drept mactard şi fanboy Apple, e un clişeu de care m-am izbit de-atâtea ori, încât m-am plictisit de el (şi nu, nu susţin că iPhone 6s are cea mai bună cameră foto; ultima oară când am verificat, o avea LG G4), însă am o observaţie care o să-i enerveze pe unii dintre utilizatorii de Android.

Înainte de orice, vreau să spun că am fost plăcut surprins de cum arată ultima versiune de Android (nu N, asta pe care Google vrea s-o boteze prin crowdsourcing), iar din punct de vedere vizual, am găsit-o surprinzător de coerentă şi de intuitivă, mă rog, până în momentul în care cauţi să activezi tastatura în limba română, care e undeva pe după cireş.

Au fost două lucruri care mi-au tăiat tot cheful. Primul e acela că mail-ul meu e pe platforma Google Apps (practic, GMail, dar pe bani), dar n-am putut să-l activez – şi, implicit, nici să-mi sincronizez contactele şi restul – din cauză că Google Apps, pe Android, ţine morţiş să-mi instalez un certificat de securitate sau, în fine, să instaleze un soi de extensie de securitate pentru clienţii Google Apps.

Buba e că, dacă vrei să instalezi extensia aia, trebuie să-i dai utilizatorului – în cazul de faţă, să-mi dau eu mie – permisiuni de folosire a unui terminal cu Android din interfaţa de administrare a Google Apps. Care, la rândul ei, s-a schimbat de când n-am mai folosit-o eu şi era simplă, aşa că n-am găsit neam cum să permit un terminal nou pe propriul meu cont de mail pentru care, întâmplător, mai şi plătesc.

Am trecut de dezamăgirea asta – că, în orice caz, mai aveam şi iPhone-ul în buzunar – şi am vrut să caut, pe Google, o setare anume (n-aş putea să spun care, că nu-mi mai amintesc, au trecut nişte săptămâni bune de-atunci) pe care nu o găseam prin meniu – cum ziceam mai sus, totul e intuitiv până intri în Settings să cauţi ceva, care Settings e un fel de labirintul în care a fost închis Minotaurul.

Acum, mactard sau fanboy, mulţumesc frumos, asta nu-nseamnă că nu ştiu care-s principalele bloguri despre Android. Prin urmare, am apăsat pe link-ul către ceva gen AndroidCentral şi… hell broke loose. În primele cinci secunde, s-au deschis vreo 30 tab-uri de Chrome noi, care nu mai voiau să se închidă, apoi numărul lor a continuat să crească, moment în care am închis telefonul, l-am redeschis, l-am resetat, l-am făcut pachet şi l-am trimis înapoi.

Ştiu, o fi fost o singură experienţă proastă, s-a nimerit ca eu să fiu ghinionistul, dar n-am păţit niciodată aşa ceva pe iPhone. Şi nu e ca şi când n-aş şti că Androidul colcăie de malware. Or, să ţi se deschidă câteva zeci de tab-uri noi în câteva secunde – desigur, link-uri complet diferite de domeniul pe care intrasem -, chestia asta mi-a fost suficientă.

În concluzie, n-am mai apucat nici să testez camera foto. Asta nu înseamnă că n-aş mai încerca şi alte telefoane cu Android, să văd cum se comportă camerele foto. Însă nimic nu m-ar convinge, deocamdată, să mă întorc la Android.

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

De ce refuz ideea de Android

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 18 mai 2016, 21:24 în

Am renunţat să mai testez smartphone-uri, altele decât noile apariţii de la Apple, dintr-un motiv simplu. De acum vreo şase ani, când am renunţat la Android, am mai pus mâna pe terminale cu Android doar ocazional şi… mi-am prins urechile.

Recent, am avut pe mână un smartphone cu Android din categoria celor din gama de vârf. Îl luasem mai degrabă ca să văd cum se comportă camera foto. Nu mă tentează ideea de a mă întoarce la Android (ultimul meu telefon cu OS-ul Google a fost din prima generaţie de Desire), însă vreau să fiu la curent cu tehnologia.

android-n

Ştiu, o să fiu catalogat drept mactard şi fanboy Apple, e un clişeu de care m-am izbit de-atâtea ori, încât m-am plictisit de el (şi nu, nu susţin că iPhone 6s are cea mai bună cameră foto; ultima oară când am verificat, o avea LG G4), însă am o observaţie care o să-i enerveze pe unii dintre utilizatorii de Android.

Înainte de orice, vreau să spun că am fost plăcut surprins de cum arată ultima versiune de Android (nu N, asta pe care Google vrea s-o boteze prin crowdsourcing), iar din punct de vedere vizual, am găsit-o surprinzător de coerentă şi de intuitivă, mă rog, până în momentul în care cauţi să activezi tastatura în limba română, care e undeva pe după cireş.

Au fost două lucruri care mi-au tăiat tot cheful. Primul e acela că mail-ul meu e pe platforma Google Apps (practic, GMail, dar pe bani), dar n-am putut să-l activez – şi, implicit, nici să-mi sincronizez contactele şi restul – din cauză că Google Apps, pe Android, ţine morţiş să-mi instalez un certificat de securitate sau, în fine, să instaleze un soi de extensie de securitate pentru clienţii Google Apps.

Buba e că, dacă vrei să instalezi extensia aia, trebuie să-i dai utilizatorului – în cazul de faţă, să-mi dau eu mie – permisiuni de folosire a unui terminal cu Android din interfaţa de administrare a Google Apps. Care, la rândul ei, s-a schimbat de când n-am mai folosit-o eu şi era simplă, aşa că n-am găsit neam cum să permit un terminal nou pe propriul meu cont de mail pentru care, întâmplător, mai şi plătesc.

Am trecut de dezamăgirea asta – că, în orice caz, mai aveam şi iPhone-ul în buzunar – şi am vrut să caut, pe Google, o setare anume (n-aş putea să spun care, că nu-mi mai amintesc, au trecut nişte săptămâni bune de-atunci) pe care nu o găseam prin meniu – cum ziceam mai sus, totul e intuitiv până intri în Settings să cauţi ceva, care Settings e un fel de labirintul în care a fost închis Minotaurul.

Acum, mactard sau fanboy, mulţumesc frumos, asta nu-nseamnă că nu ştiu care-s principalele bloguri despre Android. Prin urmare, am apăsat pe link-ul către ceva gen AndroidCentral şi… hell broke loose. În primele cinci secunde, s-au deschis vreo 30 tab-uri de Chrome noi, care nu mai voiau să se închidă, apoi numărul lor a continuat să crească, moment în care am închis telefonul, l-am redeschis, l-am resetat, l-am făcut pachet şi l-am trimis înapoi.

Ştiu, o fi fost o singură experienţă proastă, s-a nimerit ca eu să fiu ghinionistul, dar n-am păţit niciodată aşa ceva pe iPhone. Şi nu e ca şi când n-aş şti că Androidul colcăie de malware. Or, să ţi se deschidă câteva zeci de tab-uri noi în câteva secunde – desigur, link-uri complet diferite de domeniul pe care intrasem -, chestia asta mi-a fost suficientă.

În concluzie, n-am mai apucat nici să testez camera foto. Asta nu înseamnă că n-aş mai încerca şi alte telefoane cu Android, să văd cum se comportă camerele foto. Însă nimic nu m-ar convinge, deocamdată, să mă întorc la Android.

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

De ce refuz ideea de Android

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 18 mai 2016, 21:24 în

Am renunţat să mai testez smartphone-uri, altele decât noile apariţii de la Apple, dintr-un motiv simplu. De acum vreo şase ani, când am renunţat la Android, am mai pus mâna pe terminale cu Android doar ocazional şi… mi-am prins urechile.

Recent, am avut pe mână un smartphone cu Android din categoria celor din gama de vârf. Îl luasem mai degrabă ca să văd cum se comportă camera foto. Nu mă tentează ideea de a mă întoarce la Android (ultimul meu telefon cu OS-ul Google a fost din prima generaţie de Desire), însă vreau să fiu la curent cu tehnologia.

android-n

Ştiu, o să fiu catalogat drept mactard şi fanboy Apple, e un clişeu de care m-am izbit de-atâtea ori, încât m-am plictisit de el (şi nu, nu susţin că iPhone 6s are cea mai bună cameră foto; ultima oară când am verificat, o avea LG G4), însă am o observaţie care o să-i enerveze pe unii dintre utilizatorii de Android.

Înainte de orice, vreau să spun că am fost plăcut surprins de cum arată ultima versiune de Android (nu N, asta pe care Google vrea s-o boteze prin crowdsourcing), iar din punct de vedere vizual, am găsit-o surprinzător de coerentă şi de intuitivă, mă rog, până în momentul în care cauţi să activezi tastatura în limba română, care e undeva pe după cireş.

Au fost două lucruri care mi-au tăiat tot cheful. Primul e acela că mail-ul meu e pe platforma Google Apps (practic, GMail, dar pe bani), dar n-am putut să-l activez – şi, implicit, nici să-mi sincronizez contactele şi restul – din cauză că Google Apps, pe Android, ţine morţiş să-mi instalez un certificat de securitate sau, în fine, să instaleze un soi de extensie de securitate pentru clienţii Google Apps.

Buba e că, dacă vrei să instalezi extensia aia, trebuie să-i dai utilizatorului – în cazul de faţă, să-mi dau eu mie – permisiuni de folosire a unui terminal cu Android din interfaţa de administrare a Google Apps. Care, la rândul ei, s-a schimbat de când n-am mai folosit-o eu şi era simplă, aşa că n-am găsit neam cum să permit un terminal nou pe propriul meu cont de mail pentru care, întâmplător, mai şi plătesc.

Am trecut de dezamăgirea asta – că, în orice caz, mai aveam şi iPhone-ul în buzunar – şi am vrut să caut, pe Google, o setare anume (n-aş putea să spun care, că nu-mi mai amintesc, au trecut nişte săptămâni bune de-atunci) pe care nu o găseam prin meniu – cum ziceam mai sus, totul e intuitiv până intri în Settings să cauţi ceva, care Settings e un fel de labirintul în care a fost închis Minotaurul.

Acum, mactard sau fanboy, mulţumesc frumos, asta nu-nseamnă că nu ştiu care-s principalele bloguri despre Android. Prin urmare, am apăsat pe link-ul către ceva gen AndroidCentral şi… hell broke loose. În primele cinci secunde, s-au deschis vreo 30 tab-uri de Chrome noi, care nu mai voiau să se închidă, apoi numărul lor a continuat să crească, moment în care am închis telefonul, l-am redeschis, l-am resetat, l-am făcut pachet şi l-am trimis înapoi.

Ştiu, o fi fost o singură experienţă proastă, s-a nimerit ca eu să fiu ghinionistul, dar n-am păţit niciodată aşa ceva pe iPhone. Şi nu e ca şi când n-aş şti că Androidul colcăie de malware. Or, să ţi se deschidă câteva zeci de tab-uri noi în câteva secunde – desigur, link-uri complet diferite de domeniul pe care intrasem -, chestia asta mi-a fost suficientă.

În concluzie, n-am mai apucat nici să testez camera foto. Asta nu înseamnă că n-aş mai încerca şi alte telefoane cu Android, să văd cum se comportă camerele foto. Însă nimic nu m-ar convinge, deocamdată, să mă întorc la Android.

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.


La coltu' strazii

Hirtii, autorizatii si taxe sau cum se justifica numarul urias de functionari

de Ovidiu @Luni, 16 mai 2016, 12:43 în

Corespondentul nostru din Canada, Stelian, revine La Colțu’ Străzii cu un articol în care compară experiențe din România și Canada.

 

1. Autorizatia de constructie

In urbea mica unde am crescut, am vazut ridicindu-se case.

Din negura amintirilor rasar azi cele legate de stringerea de materiale (caramida, grinzi, capriori, ciment, var, nisip, tigla…) si evident cele ale santierelor de atunci. Nu am nici o amintire legata de discutii despre de autorizatii sau ceva de genul asta.

Stiu insa ca acum este nevoie de autorizatie de constructie. Despre ea am cautat pe net si am vazut ca ai nevoie de ea chiar si pentru a repara/ imbunatati o casa. Care autorizatie necesita un certificat de urbanism, care certificat de urbanism mai poate cere si alte avize (de unde? cum? de ce?), basca ceva taxe.

El se elibereaza in 30 de zile. (Iar reiau discutia, ce fel de zile? Lucratoare? Aproape 2 luni.)

Despre cit de greu se obtin toate nu am experienta directa in Romania. Am citit povesti destule pe net si mai stiu de pe la prieteni care si-au construit. Nici una vesela, mai toate legate de alte hirtii, interventii si diverse atentii.

Aici e lista MINIMA cu hirtii de depus, gasita de mine pe net. Este de remarcat titlul: ACTELE MINIME. Maximul depinde de vointa micului dumnezeu ce este functionarul public.

Actele minime necesare in vederea obtinerii autorizatiei de construire sunt urmatoarele:

  • Certificat de urbanism;
  • Avize si acorduri– cele mentionate in certificatul de urbanism;
  • Copie buletin;
  • Copie legalizata acte de proprietate (contract de vanzare cumparare);
  • Cadastru teren-imobil;
  • Proiect tehnic;
  • Copii legitimatii verificatori de proiecte, referate verificatori de proiecte;

Autorizatia o soliciti in localitatea unde locuiesti. Chiar daca o soliciti undeva unde vrei sa-ti faci casa de vacanta tot trebuie sa figurezi in evident urbei respective ca ai cumparat ceva.
Vreau sa va spun insa despre cum e prin alta parte, aici, in Canada.

Trebuie sa fac niste modificari la casa. Asa ca am purces la treaba. Si cum pe aci modificarile facute iti dau dreptul anul urmator la un impozit redus, mi s-a facut un mic proiectel, am contractat niste antreprenori, mi s-au facut oferte, am ales constructorul si am trecut la obtinerea autorizatiei de constructie.

Cu proiectelul si cu oferta aleasa, sotia s-a prezentat la primarie (pe proiect e o stampila de inginer cu un numar – numarul lui de permis, pe oferta e un numar de permis de la Regia de constructii – permisul antreprenorului). A completat un formular cu datele generale (adresa, cine locuieste). Functionarul de la primarie a facut copii dupa cele de mai sus si atit. Deci nu noi ne-am dus cu copii, ci functionarul a facut copii dupa documentele duse.

Nu am platit nimic. Sa fim intelesi, platim taxe locale care nu sunt mici deloc, dar pentru autorizatia asta nu am platit nimic. Dupa nici o saptamina am fost sunati la telefon ca Autorizatia este gata, sa mergem sa o ridicam.

 

2. Reinnoirea pasaportului

Esti roman, cu dubla cetatenie sau rezidenta in strainatate.

Iti expira pasaportul pe care-l ai si evident, doresti un altul.

Mergi la ambasada sau consulatul cel mai apropiat, cu urmatoarele acte, hirtii dovezi ca tu esti tu:

a) cererea de obţinere a paşaportului (furnizată de sistemul informatic la consulat);

b) dovada achitării taxelor şi tarifelor de emitere a paşaportului;

c) permisul de şedere original sau atestatul de înscriere în registrul de populaţie rezidentă de la autoritatea ţării de domiciliu sau orice alt document care atestă dreptul de şedere legală (ex: certificat de rezidenţă eliberat de primăria locală, paşaportul emis de autorităţile ţării de reşedinţă în cazul în care aveţi cetăţenia acesteia, etc.) în original ;

d) cartea de identitate emisă de autorităţile statului de reşedinţă în original – permisul de conducere care menţionează domiciliul pentru statele care nu eliberează străinilor cărţi de identitate sau certificat de rezidenţă emis de primăria locală;

e) certificatul de naştere romanesc in original;

f) certificatul de căsătorie romanesc in original (pentru cei căsătoriţi şi pentru cei văduvi);

g) sentinţa de divorţ rămasă definitivă în original (pentru cei divorţaţi);

h) certificatul deces romanesc al soţului/soţiei, in original (pentru cei văduvi);

i) paşaportul vechi in original;

j) buletinele sau cărţile de identitate româneşti in original.

Taxele se platesc acolo si sunt platite in moneda tarii respective, la un curs de paritate cu Euro. Deci nu in lei sau contravaloarea a X lei in moneda tarii respective.

Trecem peste absurditati de genul sentinta de divort sau certificat de deces al sotului defunct. Pasaportul e un act de calatorie. A, iertati-ma , am uitat. In Romania numai cele diplomatice sau de serviciu sunt definite asa, celelalte nu, deci… (Va rog sa consultati legea daca nu ma credeti ca pasaportul simplu nu e definit ca document de calatorie. De fapt nu e definit deloc, asa ca el devine un duplicat al cartii de identitate.)

Formularul/ cererea de pasaport nu e publica sau pe un site MAE sau la consulat. Parca am fi ca pe vremea ailalta cu Formularele mari si formularele mici. (cei mai in virsta isi reamintesc poate)

Insa ce e culmea tupeului este ce pentru a-mi reinnoi pasaportul romanesc am nevoie de acte straine.

Si in final, durata: conform legii 90 de zile lucratoare, adica 18 saptamani.

 

Acum reversul, în Canada

Unui cunoscut, roman cu cetatenie dubla romana si canadiana, aflat in Romania pentru o perioada mai lunga i-a expirat pasaportul Canadian. S-a dus la ambasada Canadei de la Bucuresti cu un formular tip completat (ce se gaseste pe site-ul MAE canadian), cu 2 sau 3 fotografii tip, cu pasaportul vechi si a platit o taxa de 200 de dolari canadieni. Dupa o luna si-a ridicat noul pasaport.


Ce va face bucureșteanul? Va vota o menajeră?

de Moromitic @Marţi, 26 aprilie 2016, 15:27 în

Eu chiar cred că bucureștenii și urbea lor ar trebui reprezentați de o femeie. Cumva regret că orașul ăsta faimos pentru prezențele sale feminine n-are nume la genul feminin precum Timișoara (mea) sau Craiova (mea) sau Constanța (mea). Sau că din atâtea bucureștence de seamă precum Maria Tănase sau Smaranda Brăescu nu s-a găsit niciuna demnă de o stație de metrou. Nu mai zic că nu avem femei pe bani. Pe bancnote. Nici măcar Regina Maria, dar ăsta e alt subiect.

Am constatat dezumflat același lucru când cu Elena Udrea la Primăria București acum șase ani. Azi în 2016, tabăra adversă a produs o clonă a candidatei super-superficiale care dădea cu mopul într-o campanie electorală din 2008. Din păcate asta spune mai mult despre noi nu despre ele, candidatele. Și uite-așa, haz de necaz, cele două blonde politice reușesc un pamflet involuntar la care nici n-ar fi putut visa misoginii de serviciu ai patriei.

Așadar trăiască social-democrația românească și propunerea lor conservatoare care fixează sănătos femeia la mop și cratiță cum îi șade bine unei doamne în societatea patriarhală a urbanului bucureștean. Nu, nu e parodie, dați play:


Dragi români care vă întoarceți de Paște pe Aeroportul Otopeni

de Moromitic @Luni, 25 aprilie 2016, 14:28 în

Sunați acum o rudă să vină să vă ia de pe aeroport. Sunați un prieten, un amic, un vecin. Împăcați-vă cu un dușman și rugați-l să vă ajute.

Mai ales pentru cei din București (sau care rămân o noapte în București) și care știu ei mai bine respingând ofertele săritoare ale prietenilor cu un jenat „nu vă mai deranjați nu vreau să vă pun pe drumuri, stați liniștiți”. Să nu stea deloc liniștiți! Toate postările din zilele trecute despre mizeria administrativă din Aeroportul Otopeni nu sunt basme, nu sunt lamentări, nu sunt exagerări. Chiar așa e, nu veți putea scăpa din fosta comună acum orașul Otopeni. Vă spune sussemnatul care a crezut arogant atotcunoscător că se va descurca să evadeze din aeroportul Otopeni.

cum evadezi din aeroportul otopeni henri coanda

Așadar lăsați articolul ăsta, că îl puteți citi și după check-in sau la coada de îmbarcare și aranjați-vă rapid transportul de la Otopeni. Hai că încă mai aveți timp până la avertizarea pilotului să închideți telefoanele mobile. Sunați acum, dați  SMS, Whatsapp, scrieți pe Facebook, repede repede că și prietenii ăia de treabă care vă vor răspunde amabilo-prompt acum când v-ați trezit Dvs., și ei vor avea de înfruntat la rândul lor traficul din Săptămâna Mare și parcarea mega-aglomerată din aeroportul junglei bucureștene. Plus nervii celorlalte călăuze venite să-și ia blocații lor din aeroport.

Primul semn de neliniște

…vine odată cu cozile ca niciodată de la vamă unde abia fac față vameșii de la toate ghișeele din acea cămăruță de intrare în România. Iar tavanul parcă tot mai aproape de creștetul capului nu ajută deloc la senzația de claustrofobie. De aici încolo fobia de mulțime va crește încet și sigur precum aglomerarea din ce în ce mai vizibilă din jurul tău.

Cum de Paște românii își mai invită prietenii noi-făcuți să viziteze our beautiful country, dacă la cozi se nimeresc vreo doi-trei prieteni cetățeni non-UE, mai ales în contextul sperietoarei cu refugiați, cum să vă zic… ați pus-o. Dacă vă veți suprapune cu vreun zbor dinspre est sau peninsula arabă, timpul verificării actelor se va expanda nedefinit iar coada se va prelungi nefericit pe lângă banda rulantă care va trebui oprită de urgență fiindcă acum aruncă oile de Paște pasagerii cu tot cu bagaje direct în turma înghesuită la ghișee.

Cum necum ajungi să îți alegi trollerul de pe bandă (din zecile identice luate de la promoția aia mega-națională) și pășești pe covorul roșu al aterizaților așteptați cu nerăbdare, lacrimi, dor, dragoste dar și alte sentimente transformate în frustrare. Dacă nu ți-ai pierdut complet reflexele de România înțelegi imediat dimensiunea dezastrului când vezi înghesuiala de la bancomatul de taxi. Ca orice român vigilent cu mediul înconjurător  îți arunci mai departe privirea dincolo de geamul de fațadă spre avariile mașinilor staționate în parcarea supraetajată și observi cozile celelalte, la bancomatul taxator din parcare. Faci asocierile necesare, evaluezi dovezile și pricepi astfel din mai multe surse că da, e groasă frate. Măcar ai haine în bagaje cât să înnoptezi chiar confortabil pe băncile din aeroport.

Tot afară vezi fericiții câștigători ai bancomatului de taxi cum își așteaptă mașinile promise cu privirea pierdută undeva în aerul primăvăratic deci timpii de așteptare se vor prelungi indefinit funcție de traficul bucureștean care le va permite livrarea comenzilor și reîntoarcerea în aeroport a celor câteva Mult Prea Slăvite Taxiuri Alese pe Sprânceană.

În acest moment intervine gândul pervers despre cum ai putea să-ți declini identitatea și să răpești un biet atârnător de carton cu „Joseph N.” sau „Alberto M.” sau „Adrian T.” Calculezi că până când ți se va afla fapta de către șoferul înșelat, vei fi de mult evadat din pușcăria Otopeni iar de acolo te vei descurca mai bine de servicii de transport, chiar și în mijlocul câmpului dacă te  va abandona omul supărat.

Perspectiva de refugiat român în aeroportul Otopeni ți se schimbă

…când îți aduci aminte de bătrânul strămoșescul Reatebe să-i deie Dumnezeu sănătate! Mergi la ghișeul de informații să ți se confirme ce și cum e cu transportul în comun, doar ca să cunoști naivii dinaintea ta care abia acum au realizat situația fără ieșire în care se află și care practic întreabă disperați în geamul dispecerei: „Vă rugăm, spuneți-mi dacă sunteți amabilă, cum morții mă-sii scăpăm de aici?!?!”.

Afli de ghereta de bilete RATB de la parter împărțind astfel pontul cu toată coada de la Informații, cauți un lift pe nicăieri semnalizat, te lași păgubaș și din nerăbdarea crescândă îți iei trollerele în spate pe treptele salvatoare spre parterul minune care te va duce spre stația minune din care vei putea în sfârșit părăsi planeta Otopeni precum disperatul personaj din proaspăt vizionatul film Marțianul.

Dacă la bancomatul de taxi sau la ghișeul de informații sau la bancomatul din parcare cozile păreau aglomerări optzeciste la rația de lapte, jos la ghereta RATB ți se face efectiv milă și de nervii epuizați ai mulțumii strânse pe tot trotuarul și de săracă doamnă vânzătoare complet depășită de cererile în engleză dar și franceză, italiană, spaniolă plus întrebările în toate accentele românești. Realizezi că turiștii străini și-au făcut temele mai bine decât tine neaoșul locului care habar n-avea că trebuie să evite cu desăvârșire opțiunea taxi. Numai că odată ajunși să plătească biletul, POS-ul nu merge, n-au lei deci fuga înapoi la un ATM iar chiar și cu lei, oamenii nu prea înțeleg ce naiba cumpără din oferta complicată de carduri RATB.

Un băiat se bagă „Mă scuzați Excuse Me Mă Scuzați Excuse Me” în fața cozii și întreabă vânzătoarea „Doamnă cât ie amenda dacă iau autobuzul următor?” 50 de lei domnu’ dar vă rog, nu trebuie, vă dau bilet răspunde plânsă, neputincioasă, vânzătoarea. „Nu doamnă, nu sar coada, e ok, mă risc cu controlorii”. Și chiar urcă grăbit în autobuz în admirația cozii de lași civilizați.

Dar deși plin ochi de bagaje plus ceva pasageri agățati de ele, autobuzul nu pleacă. „Abia a plecat precedentul, domne! Trebuie să treacă 20 de minute!” repetă șoferul din confortul cabinei sale. Cu ocazia așteptării în fața ușilor pline, ochiul format observă cu ușurință fauna de aglomerare urbană, respectiv arhicunoscutul nebărbierit în trening negru cu adidași și ochii ageri stânga dreapta. Îți tragi trollerele protector, muți portofel, acte, telefon în buzunarele din față și îți faci din sprâncene semn către ceilalți pasageri care îți confirmă clar că nu, nu sunt prejudecățile tale, ăla e clar hoț de buzunare. „Al dracu’ m-a și întrebat dacă nu vreau un telefon” îți șoptește un băiat care pare proaspăt aterizat de pe șantierele din Europa. Țintuit cu privirea, insul dă târcoale cozii apoi sare în autobuzul de Gara de Nord, Basarab chiar înainte să se închidă ușile. Deci da, aveți grijă la hoții de buzunare de pe autobuzul 780 dinspre aeroportul Otopeni.

Cam atât despre aventura naufragiului în aeroportul Otopeni.

Oficial, conducerea aeroportului Otopeni știe și se mândrește pe siteul oficial cu creșterea numărului de pasageri de pe aeroport, al treilea din Europa ca creștere. Ce face cu turma adunată la Sosiri, Dumnezeu cu mila, fiecare cum poate, mult noroc la ia-mă nene. Tot de pe siteul oficial citesc confuz că gospodarul responsabil de aeroportul Otopeni e ori Sorinel Ciobanu ori Liviu Radu ori amândoi, ambii ceva directori generali cu răspundere pe subiect. Fostul Cornel Poterașu a fost și el reciclat tot ceva Director în ciuda scandalului cu taximetria din aeroport care a ucis o studentă japoneză. Acestor domni precum și colegilor lor nu pot decât să le urez ca ambulanțele care-i vor transporta spre spitalele unde i-au trimis toate blestemele pasagerilor, să fie la fel de eficiente precum mult iubitele lor taximetre. Că domnii respectivi se ocupă mai mult de companiile de taxi. Dar merge la CV, până la urmă și avioanele tot un fel de taxiuri prin aer sunt.

Închei cu tradiționala urare de Paște „Lua-v-ar DNA” dacă nu din șpagă dovedită sau abuz în serviciu, măcar de-o neglijență în serviciu, cât să rămână la cazier și să nu mai prindeți vreodată posturi d-astea. Chiar, instabilul pe care l-au apucat pandaliile în traficul de pe DN1, mai lucrează controlor de trafic sau a plecat din turnul de control direct la penitenciar (cum, repet, vă urăm și Dvs.)?

 



hymerion

Viata din interiorul bancii (I). Cum arata strategia de risc a unei banci

de hymerion @Joi, 12 mai 2016, 14:23 în

BNR a  introdus miercuri cinci noi articole prin care in esenta spune ca înaintea de semnarea unui contract de credit, băncile trebuie să realizeze o evaluare mai riguroasă a capacităţii clientului de rambursare. “Înainte de încheierea unui contract de credit, împrumutătorii realizează, pe baza unor informaţii corespunzătoare şi suficiente(…) o evaluare riguroasă a capacităţii clientului de rambursare a creditului potrivit obligaţiilor contractuale,luând în considerare factori relevanţi în conformitate cu prevederile prezentului regulament”, scrie BNR. Cum faceau pana acum bancile?

Un manual al unei banci il puteti gasi aici.

Un altul, il expunem mai jos, detaliind ulterior modul in care bancile locale “citesc” businessul” pe categorii si regiuni ale Romaniei.

Conform principiilor expuse in cadrul strategiei privind dezvoltarea bancii, identificarea riscurilor, evaluam periodic pe transversala concentrarile existente sau potentiale in cadrul portofoliului de credite a bancii.
Gestiunea riscurilor de concentrare se realizeaza prin proceduri care includ un sistem de limite asupra marilor expuneri, pe mari categorii de riscuri, modele de stres test si analiza scenarilor pe baza ipotezelor extreme si a studiilor de corelatie.
In masura in care este posibil, chiar daca nicio limita de concentrare nu a fost fixata, este de responsabilitatea fiecarui angajat al bancii de a veghea sa nu fie compromisa calitatea si diversificarea riscurilor de credit ale Bancii in scopul dezvoltarii volumetriei si a veniturilor pe termen scurt. Intr-adevar in anumite situatii se dovedeste dificil evitarea anumitor niveluri de concentrare din cauza strategiei de dezvoltarea pe o anumita piata, a dorintei noastre de a capitaliza o expertiza deja acumulata sau a obtinerii unei rentabilitati superioare prin externalizarea unor activitati. Toate concentrarile de risc nu sunt intr-un mod intrinsec negative si pot fi considerate ca fiind acceptabile in conditii de ciclicitate economica normala. Deasemenea, este important sa ne asiguram de o corecta renumerare a tuturor riscurilor de concentrare asumate. Prin urmare, nu trebuie sa refuzam un credit bun cu scopul evitarii unui risc de concentrare, ci sa incercam reducerea sau compensarea acestui risc suplimentar printr’un mod de tarifare adecvat, fie prin noile mecanisme de gestiune a riscului de concentrare (vanzari de credite, instrumente de credit derivate, titlurizare / securitizaare, etc.)
De altfel, nu se recomanda de o maniera imperativa efectuarea de operatiuni cu clienti sau contrapartide de o calitate indoielnica intr-un singur scop al diversificarii portofoliului.
Pentru gestionarea portofoliului de risc de credit al Bancii, Comitetul care se ocupa de administrarea Riscurilor  valideaza limitele de concentrare la propunerea departamentului de risc pentru ca apoi sa le supuna aprobarii Conducerii bancii. Propunerile departamentului de risc cu privire la limitele de concentrare se bazeaza pe analizele economice si sectoriale. Valoarea limitelor si conditiile de aprobare sunt revizuite anual, sau ori de cate ori este necesar.

Limitele de concentrare se refera fie la autorizarile de credite, fie la soldul angajamentelor. In cazul operatiunilor de piata, pentru a asigura comparabilitatea expunerilor unui client, riscul aferent operatiunilor de piata este exprimat in „echivalent credit”. „Echivalentul credit” se calculeaza conform unei metodologii specifice constand in 2 indicatori:
1.  Riscul Curent Mediu (RCM), reprezentand pierderea medie pe care o poate inregistra banca in relatia cu un client
2.  Riscul maxim, Credit VaR (CVaR), reprezentand pierderea maxima potentiala pe care o poate inregistra banca in relatia cu un client
Toate depasirile unei limite de concentrare trebuie sa faca obiectul unui acord al Conducerii in functie de regulile de incadrare particulare asociate acesteia.
LIMITE LEGATE DE CONTRAPARTIDA
Riscul de concentrare pentru o contrapartida, client, grup de clienti este la momentul actual in cadrat in urmatoarele tipuri de limite : Delegari de competenta generale de validare / aprobare, Niveluri de alerta pentru cotatie si clasa de scadenta si Limite reglementare
Delegari de competenta de aprobare si limitele globale
Grupul a acordat Bancii o limită de autorizare de până la 10 milioane EUR pe client sau grup de clienti persoane juridice si de până la 3 milioane EUR pe client persoane fizice (in calitate de unic debitor).
Pentru toate dosarele care depăsesc aceste limite este necesar acord de la Centrala din strainatate a Bancii Delegarile de competenta de aprobare/validare reprezinta forma cea mai elementara de limita de concentrare pe o contrapartida. Acestea acopera expunerea consolidata pe grupul bancii si filialele sale.
Toate entitatile bancii implicate in activitatea de acordare/aprobare a creditelor sunt responsabile de respectarea acestor limite. In afara derogarilor, pentru toti clientii / contrapartidele comerciale se aplica regimul de competente de aprobare stabilit prin cadrul normativ intern.
Toate entitatile bancii implicate in activitatea de acordare/aprobare a creditelor sunt responsabile derespectarea acestor limite. Limitele de expunere sunt aprobate la nivel grup si notificate catre Banca.
Pentru clientii sai, banca utilizeaza instrumente specifice dezvoltate cu spijinul Grupului Bancii Mama in evaluarea riscului aproximativ al pierderii in caz de default.
Toate instrumentele pentru controlul si raportarea riscului de concentrare in cadrul claselor de scadenta fac obiectul unor instructiuni si proceduri specifice.
Limite aferente expunerilor mari (reglementare)
In conformitate cu reglementarile normative in vigoare banca este obligata sa respecte in permanenta – si prin urmare nu se admit depasiri – o serie de limite legate de o contrapartida sau un ansamblu de contrapartide care reprezinta in esenta expunerile mari ale bancii, fata de entitatile grupului si fata de actionarii bancii.
Aceste limite se exprima in expunere neta/bruta raportata la fondurile proprii ale bancii, astfel:
expunerile mari individuale fata de clienti sau fata de grupuri de clienti aflati in legatura cu banca nu trebuie sa depaseasca o limita maxima de 25% din fondurile proprii (cu o limita de alerta de 10%).
limita de 25% se aplica si in cazul grupurilor de clienti aflati în legătură care include una sau mai multe institutii, în conformitate cu prevederile Băncii Nationale a României privind expunerile mari ale institutiilor de credit si ale firmelor de investiii
De asemenea banca si-a propus sa urmareasca chiar daca nu mai reprezinta o cerinta reglementara ca valoarea cumulata a expunerilor mari ale bancii (inclusiv cele fata de propriul grup) sa nu depaseasca 800% din fondurile proprii (cu un prag de alerta de 700%).

LIMITE SECTORIALE

Limitele de concentrare sectoriale vizeaza expunerile inregistrate de catre banca pe toate contrapartidele (individuale sau grupuri) care actioneaza pe un anumit sector economic.
Banca urmareste in permanenta limitarea expunerii excesive pe anumite sectoare economice, mentinand in general limite maxime de expunere de pana la 10%, urmarindu’se o valoare a indicelui Herfindahl- Hirschmann de concentrare a angajamentelor sub 0.18. Pentru a se asigura respectarea tuturor criteriilor de
prudentialitate, indicele a fost calculat la nivel de sectiune CAEN Rev 2 si nu de sector, obtinandu-se o valoare a indicatorului de 0.17.
Promovand o distributie echilibrata a riscurilor, singurele sectoare care detin o pondere peste limita de 10% sunt comertul (aproximativ 29%), si constructiile (18%), aspect explicabil prin evolutia favorabila a pietei pana in anul 2008. In cadrul acestor sectoare Banca  si-a asigurat o dispersie foarte buna a riscului, evitand concentrari la nivel de subsectoare, clienti, tipuri de facilitati si zone geografice. Pentru comert se urmareste o limitare a expunerii la nivelul actual si diminuarea treptata, catre o pondere de 25% pe un orizont de 4 ani, cu orientarea in special catre contrapartide non-retail.
Avand in vedere reducerea consumului pe anumite subsectoare ale comertului, datorita evolutiei macroeconomice nefavorabile, este necesar ca aceste subsectoare sa fie mult mai atent monitorizate, in special la sectorul de distributie (18%), unul din cele mai afectate de criza economica, si anume: auto, electrocasnice si electronice. Pentru aceste sectoare se face o monitorizare permanenta, studii sectoriale si urmarire a contrapartidelor cu expuneri mari. De asemenea, expunerea pe aceste sub-sectoare a fost limitata la valoarea actuala.
In ceea ce priveste sectorul constructiilor, limita prevazuta este de 20% din total portofoliu non-retail si Retail companii, pentru a putea permite o crestere pe segmentul lucrarilor de geniu civil, cu precadere pentru clientii firme, in contextul proiectelor necesare Romaniei din perspectiva dezvoltarii infrastructurii.

Pentru sectoare care au dovedit o evolutie nefavorabila, analizata pe baza ratei de default istorice cat si a perspectivelor sectorului, s-a limitat expunerea la nivelul inregistrat in prezent. Pentru aceste sectoare, strict limitate la expunerea existenta s-a stabilit de asemenea si posibilitatea de depasire cu maximum 25% din limita stabilita. Aceasta depasire va fi afectata proiectelor fiabile si interesante pentru banca, in urma unei analize punctuale si in conditiile unui aviz din partea diviziei de risc.
Aceste limite se exprima raportand expunerile cumulate ale companiilor care actioneza in sectorele economice respective la total portofoliu de credite ale clientelei comerciale.
In functie de evolutiile anumitor sectoare Banca isi revizuieste trimestrial politica de expunere sectoriala, incurajand majorarea expunerii pe sectoare care au un potential ridicat si stabil de crestere. Un alt aspect indeaproape urmarit este corelarea rentabilitatilor asteptate pe sector cu costul potential al riscului.
Datorita evolutiei sectorului imobiliar in contextul economic actual, Banca a stabilit o politica prudenta si conservatoare pe sectorul imobiliar, limita fiind mentinuta la 10% (defalcata pe tipuri de angajamente: proiecte de lotizare/amenajare teren; programe rezidentiale / locuinte; centre comerciale / mall-uri; clădiri de birouri; proprietati industriale si centre logistice)

LIMITE GEORGRAFICE/REGIONALE
Banca asigura o evolutie echilibrata pe zone geografice a portofoliului de angajamente.
Astfel, la nivelul provinciilor istorice a Romaniei grupate astfel : Ardeal & Banat, Tara Romaneasca & Dobrogea(fara Bucuresti), Moldova, Zona Bucuresti ponderea angajamentelor Bancii in total angajamente nu trebuie sa depaseasca 30%. Aceasta limita insa nu se aplica Moldovei care prin prisma dezvoltarii economice si a potentialului de dezvoltare consideram acceptabil o pondere de maximum 16% din totalul angajamentelor.
Deasemenea consideram ca pentru zona Bucuresti ar putea fi analizata trimestrial o majorare a limitei de 30% pana la maximum 35% avand in vedere potentialul economic si in conditiile unor contrapartide cu un grad redus de risc.

LIMITE PE PRODUS
Limitele de concentrare pe produse/tranzactii acopera doar tipul de expunere angajat pe un produs si inregistrat de toate entitatile bancii pe toate tipurile de contrapartide. Tipurile de produse / tranzactii acoperite de un risc de concentrare se refera la :    tranzactii realizate pe sectorul imobiliar, astfel pentru a avea un control mai bun al riscurilor legate
de finantarea sectorului imobiliar, o serie de sub-limite au fost stabilite. In cadrul limitei de 10% a fost stabilita o sub-limita pentru tranzactiile realizate de persoanele fizice specializate, ce au un profil bine definit de dezvoltator/investitor imobiliar: maxim 2% din totalul angajamentelor Bancii pe persoane fizice.
De asemenea, nicio tranzactie nu va trebui sa depaseasca 10% din limita stabilita pe sector, pentru a se evita riscul de concentrare. Ca o masura suplimentara in acest sens a fost stabilita si o limita de maxim 50% din limita pe sector pentru primele 5 expuneri cumulate. Ponderea angajamentelor de consum fara garantii imobiliare, denominate in devize, limitata  la cel mult 12% din angajamentele de consum totale si limitarea angajamentelor pentru clientii retail fara garantii imobiliare/ipotecare la cel mult 55% din totalul angajamentelor retail

Vezi mai jos expunerile Bancii pe diferite sectoare de business:

expuneri.

 

The post Viata din interiorul bancii (I). Cum arata strategia de risc a unei banci appeared first on Dan Popa.

Viata din interiorul bancii (I). Cum arata strategia de risc a unei banci

de hymerion @Joi, 12 mai 2016, 14:23 în

BNR a  introdus miercuri cinci noi articole prin care in esenta spune ca înaintea de semnarea unui contract de credit, băncile trebuie să realizeze o evaluare mai riguroasă a capacităţii clientului de rambursare. “Înainte de încheierea unui contract de credit, împrumutătorii realizează, pe baza unor informaţii corespunzătoare şi suficiente(…) o evaluare riguroasă a capacităţii clientului de rambursare a creditului potrivit obligaţiilor contractuale,luând în considerare factori relevanţi în conformitate cu prevederile prezentului regulament”, scrie BNR. Cum faceau pana acum bancile?

Un manual al unei banci il puteti gasi aici.

Un altul, il expunem mai jos, detaliind ulterior modul in care bancile locale “citesc” businessul” pe categorii si regiuni ale Romaniei.

Conform principiilor expuse in cadrul strategiei privind dezvoltarea bancii, identificarea riscurilor, evaluam periodic pe transversala concentrarile existente sau potentiale in cadrul portofoliului de credite a bancii.
Gestiunea riscurilor de concentrare se realizeaza prin proceduri care includ un sistem de limite asupra marilor expuneri, pe mari categorii de riscuri, modele de stres test si analiza scenarilor pe baza ipotezelor extreme si a studiilor de corelatie.
In masura in care este posibil, chiar daca nicio limita de concentrare nu a fost fixata, este de responsabilitatea fiecarui angajat al bancii de a veghea sa nu fie compromisa calitatea si diversificarea riscurilor de credit ale Bancii in scopul dezvoltarii volumetriei si a veniturilor pe termen scurt. Intr-adevar in anumite situatii se dovedeste dificil evitarea anumitor niveluri de concentrare din cauza strategiei de dezvoltarea pe o anumita piata, a dorintei noastre de a capitaliza o expertiza deja acumulata sau a obtinerii unei rentabilitati superioare prin externalizarea unor activitati. Toate concentrarile de risc nu sunt intr-un mod intrinsec negative si pot fi considerate ca fiind acceptabile in conditii de ciclicitate economica normala. Deasemenea, este important sa ne asiguram de o corecta renumerare a tuturor riscurilor de concentrare asumate. Prin urmare, nu trebuie sa refuzam un credit bun cu scopul evitarii unui risc de concentrare, ci sa incercam reducerea sau compensarea acestui risc suplimentar printr’un mod de tarifare adecvat, fie prin noile mecanisme de gestiune a riscului de concentrare (vanzari de credite, instrumente de credit derivate, titlurizare / securitizaare, etc.)
De altfel, nu se recomanda de o maniera imperativa efectuarea de operatiuni cu clienti sau contrapartide de o calitate indoielnica intr-un singur scop al diversificarii portofoliului.
Pentru gestionarea portofoliului de risc de credit al Bancii, Comitetul care se ocupa de administrarea Riscurilor  valideaza limitele de concentrare la propunerea departamentului de risc pentru ca apoi sa le supuna aprobarii Conducerii bancii. Propunerile departamentului de risc cu privire la limitele de concentrare se bazeaza pe analizele economice si sectoriale. Valoarea limitelor si conditiile de aprobare sunt revizuite anual, sau ori de cate ori este necesar.

Limitele de concentrare se refera fie la autorizarile de credite, fie la soldul angajamentelor. In cazul operatiunilor de piata, pentru a asigura comparabilitatea expunerilor unui client, riscul aferent operatiunilor de piata este exprimat in „echivalent credit”. „Echivalentul credit” se calculeaza conform unei metodologii specifice constand in 2 indicatori:
1.  Riscul Curent Mediu (RCM), reprezentand pierderea medie pe care o poate inregistra banca in relatia cu un client
2.  Riscul maxim, Credit VaR (CVaR), reprezentand pierderea maxima potentiala pe care o poate inregistra banca in relatia cu un client
Toate depasirile unei limite de concentrare trebuie sa faca obiectul unui acord al Conducerii in functie de regulile de incadrare particulare asociate acesteia.
LIMITE LEGATE DE CONTRAPARTIDA
Riscul de concentrare pentru o contrapartida, client, grup de clienti este la momentul actual in cadrat in urmatoarele tipuri de limite : Delegari de competenta generale de validare / aprobare, Niveluri de alerta pentru cotatie si clasa de scadenta si Limite reglementare
Delegari de competenta de aprobare si limitele globale
Grupul a acordat Bancii o limită de autorizare de până la 10 milioane EUR pe client sau grup de clienti persoane juridice si de până la 3 milioane EUR pe client persoane fizice (in calitate de unic debitor).
Pentru toate dosarele care depăsesc aceste limite este necesar acord de la Centrala din strainatate a Bancii Delegarile de competenta de aprobare/validare reprezinta forma cea mai elementara de limita de concentrare pe o contrapartida. Acestea acopera expunerea consolidata pe grupul bancii si filialele sale.
Toate entitatile bancii implicate in activitatea de acordare/aprobare a creditelor sunt responsabile de respectarea acestor limite. In afara derogarilor, pentru toti clientii / contrapartidele comerciale se aplica regimul de competente de aprobare stabilit prin cadrul normativ intern.
Toate entitatile bancii implicate in activitatea de acordare/aprobare a creditelor sunt responsabile derespectarea acestor limite. Limitele de expunere sunt aprobate la nivel grup si notificate catre Banca.
Pentru clientii sai, banca utilizeaza instrumente specifice dezvoltate cu spijinul Grupului Bancii Mama in evaluarea riscului aproximativ al pierderii in caz de default.
Toate instrumentele pentru controlul si raportarea riscului de concentrare in cadrul claselor de scadenta fac obiectul unor instructiuni si proceduri specifice.
Limite aferente expunerilor mari (reglementare)
In conformitate cu reglementarile normative in vigoare banca este obligata sa respecte in permanenta – si prin urmare nu se admit depasiri – o serie de limite legate de o contrapartida sau un ansamblu de contrapartide care reprezinta in esenta expunerile mari ale bancii, fata de entitatile grupului si fata de actionarii bancii.
Aceste limite se exprima in expunere neta/bruta raportata la fondurile proprii ale bancii, astfel:
expunerile mari individuale fata de clienti sau fata de grupuri de clienti aflati in legatura cu banca nu trebuie sa depaseasca o limita maxima de 25% din fondurile proprii (cu o limita de alerta de 10%).
limita de 25% se aplica si in cazul grupurilor de clienti aflati în legătură care include una sau mai multe institutii, în conformitate cu prevederile Băncii Nationale a României privind expunerile mari ale institutiilor de credit si ale firmelor de investiii
De asemenea banca si-a propus sa urmareasca chiar daca nu mai reprezinta o cerinta reglementara ca valoarea cumulata a expunerilor mari ale bancii (inclusiv cele fata de propriul grup) sa nu depaseasca 800% din fondurile proprii (cu un prag de alerta de 700%).

LIMITE SECTORIALE

Limitele de concentrare sectoriale vizeaza expunerile inregistrate de catre banca pe toate contrapartidele (individuale sau grupuri) care actioneaza pe un anumit sector economic.
Banca urmareste in permanenta limitarea expunerii excesive pe anumite sectoare economice, mentinand in general limite maxime de expunere de pana la 10%, urmarindu’se o valoare a indicelui Herfindahl- Hirschmann de concentrare a angajamentelor sub 0.18. Pentru a se asigura respectarea tuturor criteriilor de
prudentialitate, indicele a fost calculat la nivel de sectiune CAEN Rev 2 si nu de sector, obtinandu-se o valoare a indicatorului de 0.17.
Promovand o distributie echilibrata a riscurilor, singurele sectoare care detin o pondere peste limita de 10% sunt comertul (aproximativ 29%), si constructiile (18%), aspect explicabil prin evolutia favorabila a pietei pana in anul 2008. In cadrul acestor sectoare Banca  si-a asigurat o dispersie foarte buna a riscului, evitand concentrari la nivel de subsectoare, clienti, tipuri de facilitati si zone geografice. Pentru comert se urmareste o limitare a expunerii la nivelul actual si diminuarea treptata, catre o pondere de 25% pe un orizont de 4 ani, cu orientarea in special catre contrapartide non-retail.
Avand in vedere reducerea consumului pe anumite subsectoare ale comertului, datorita evolutiei macroeconomice nefavorabile, este necesar ca aceste subsectoare sa fie mult mai atent monitorizate, in special la sectorul de distributie (18%), unul din cele mai afectate de criza economica, si anume: auto, electrocasnice si electronice. Pentru aceste sectoare se face o monitorizare permanenta, studii sectoriale si urmarire a contrapartidelor cu expuneri mari. De asemenea, expunerea pe aceste sub-sectoare a fost limitata la valoarea actuala.
In ceea ce priveste sectorul constructiilor, limita prevazuta este de 20% din total portofoliu non-retail si Retail companii, pentru a putea permite o crestere pe segmentul lucrarilor de geniu civil, cu precadere pentru clientii firme, in contextul proiectelor necesare Romaniei din perspectiva dezvoltarii infrastructurii.

Pentru sectoare care au dovedit o evolutie nefavorabila, analizata pe baza ratei de default istorice cat si a perspectivelor sectorului, s-a limitat expunerea la nivelul inregistrat in prezent. Pentru aceste sectoare, strict limitate la expunerea existenta s-a stabilit de asemenea si posibilitatea de depasire cu maximum 25% din limita stabilita. Aceasta depasire va fi afectata proiectelor fiabile si interesante pentru banca, in urma unei analize punctuale si in conditiile unui aviz din partea diviziei de risc.
Aceste limite se exprima raportand expunerile cumulate ale companiilor care actioneza in sectorele economice respective la total portofoliu de credite ale clientelei comerciale.
In functie de evolutiile anumitor sectoare Banca isi revizuieste trimestrial politica de expunere sectoriala, incurajand majorarea expunerii pe sectoare care au un potential ridicat si stabil de crestere. Un alt aspect indeaproape urmarit este corelarea rentabilitatilor asteptate pe sector cu costul potential al riscului.
Datorita evolutiei sectorului imobiliar in contextul economic actual, Banca a stabilit o politica prudenta si conservatoare pe sectorul imobiliar, limita fiind mentinuta la 10% (defalcata pe tipuri de angajamente: proiecte de lotizare/amenajare teren; programe rezidentiale / locuinte; centre comerciale / mall-uri; clădiri de birouri; proprietati industriale si centre logistice)

LIMITE GEORGRAFICE/REGIONALE
Banca asigura o evolutie echilibrata pe zone geografice a portofoliului de angajamente.
Astfel, la nivelul provinciilor istorice a Romaniei grupate astfel : Ardeal & Banat, Tara Romaneasca & Dobrogea(fara Bucuresti), Moldova, Zona Bucuresti ponderea angajamentelor Bancii in total angajamente nu trebuie sa depaseasca 30%. Aceasta limita insa nu se aplica Moldovei care prin prisma dezvoltarii economice si a potentialului de dezvoltare consideram acceptabil o pondere de maximum 16% din totalul angajamentelor.
Deasemenea consideram ca pentru zona Bucuresti ar putea fi analizata trimestrial o majorare a limitei de 30% pana la maximum 35% avand in vedere potentialul economic si in conditiile unor contrapartide cu un grad redus de risc.

LIMITE PE PRODUS
Limitele de concentrare pe produse/tranzactii acopera doar tipul de expunere angajat pe un produs si inregistrat de toate entitatile bancii pe toate tipurile de contrapartide. Tipurile de produse / tranzactii acoperite de un risc de concentrare se refera la :    tranzactii realizate pe sectorul imobiliar, astfel pentru a avea un control mai bun al riscurilor legate
de finantarea sectorului imobiliar, o serie de sub-limite au fost stabilite. In cadrul limitei de 10% a fost stabilita o sub-limita pentru tranzactiile realizate de persoanele fizice specializate, ce au un profil bine definit de dezvoltator/investitor imobiliar: maxim 2% din totalul angajamentelor Bancii pe persoane fizice.
De asemenea, nicio tranzactie nu va trebui sa depaseasca 10% din limita stabilita pe sector, pentru a se evita riscul de concentrare. Ca o masura suplimentara in acest sens a fost stabilita si o limita de maxim 50% din limita pe sector pentru primele 5 expuneri cumulate. Ponderea angajamentelor de consum fara garantii imobiliare, denominate in devize, limitata  la cel mult 12% din angajamentele de consum totale si limitarea angajamentelor pentru clientii retail fara garantii imobiliare/ipotecare la cel mult 55% din totalul angajamentelor retail

Vezi mai jos expunerile Bancii pe diferite sectoare de business:

expuneri.

 

The post Viata din interiorul bancii (I). Cum arata strategia de risc a unei banci appeared first on Dan Popa.

Relatia clienti-banci. Un remake

de hymerion @Miercuri, 11 mai 2016, 9:18 în

Filmul e acelasi, difera doar actorii. Ca si acum, si atunci existau doua tabere. Cei pro banci si cei contra. Ambele, radicalizate. Ca si acum, si atunci a existat un om politic care a venit cu un proiect devenit lege care introducea  un haircut la plata datoriilor catre banca. Atunci era Argetoianu (aflat la cutite cu Mitita Constantinescu, fost guvernator al BNR), azi e Zamfir, in relatii nu foarte calde cu actualul Guvernator. Presa apropiata sistemului bancar a sarit in aer.Ca si acum, si atunci se invocau pierderile pe care deponentii le pot avea, se declara neconstitutionalitatea legii. Statul sa-i ajute pe cei care nu pot plati, dar nu si pe cei care nu vor!, scriau si atunci ziarele.

Criza din 1929-1933 a dus la cresterea pretului la produsele agricole.  Foarte multi mici proprietari s-au aruncat sa ia credite de la banci, ca sa se dezvolte. Ei au imprumutat bani de la bănci ori de la persoane particulare cu care au cumpărat maşini agricole, animale de rasă, seminţe selecţionate sau au plătit forţa de muncă închiriată. Pana si cei mai săraci dintre săteni au împrumutat bani dar pentru a cumpăra alimente în perioadele critice ale anului, plătind un DAE  de până la 50%.. Odată cu scăderea preţurilor produselor agricole toţi aceşti ţărani au devenit insolvabili.

Vazand ca problema e generalizata si capata proportii ridicate, Statul a promovat legile de conversiune a datoriilor agricole din 1932 si 1933, si respectiv legea asanarii datoriilor agricole, din acelasi an.

Citeste si:”Darea in plata se face la noi de la 1800 incoace. Manual de bune practici

​Imediat, presa pro-banci a sarit in aer: “Nici o sfială şi mai ales nici o ruşine în a arăta dezastrul provocat instituţiunilor de credit ale ţării de legiuitorii noştri de azi şi de teri! Deponenţii băncilor româneşti ca şi bieţii acţionari (de cari văd că nu vorbeşte nimeni şi nimeni nu-i compătimeşte!) ştiu prea bine că nu conducătorii acestor bănci de azi şi de ieri sunt cei vinovaţi de nenorocirea ce le-a ajuns pe aceste utile şi — aş putea zice — istorice instituţiuni naţionale de credit. Deci tăiere în carne uie până la os, ca să se sature de spectacolul macabru nu numai un cinic ca dl Argetoianu, ci şi actualii diriguitori ai ţării, cari nu au avut şi probabil nu au curajul să pună la coş aiurelile criminal- demagogiee ale tuturor conversioniştilor-profitori. Cu aplicarea curbei conversioniste în evaluarea activului nostru să ne oprim numai la posibilltatea existenţei de drept a instituţiuntior noastre de credit. Să dispară din bilanţurile noastre toate rezervele în gura molochulul puturos al clicei de conversionişti, cu orice preţ, indiferent dacă deficitele arătate vor face să înceteze isvorul de „bani ghiaţă” vărsaţi la timp sau chiar cu anticipaţie în vistieria pustie a Statului, ca impozite delà afurisitele bănci „cămătare”. Cu deponenţii să se răfuiască înşişi conversioniştit à tout prix, recte guvernul, iar bieţii acţionarl, cari au avut naivitatea să creadă că în ţara românească Legea e lege pentru toţi să înveţe pe pielea proprie că lucrul nu stă tocmai aşa E. Ludwig, a spus, că agravarea crizei actuale se datoreşte încurcăturilor produse de specialişti şi economişti. Acelaş lucru se poate spune şi la noi. Dacă specialiştii nu ar fi activat, noi am fi trecut mai uşor peste criză. Am fost şi suntem rău conduşi. Nouă ne trebuesc oameni de stat, cari să se inspire din nevoile reale ale statului român, trecând peste ambiţiile şi dorinţele câtorva inşi. Argetoianu pentru a-şi face un partid, a procedat la fel cu Catilina, care, pentru a ajunge Consul, a făcut tovărăşie cu toţi datornicii şl oamenii scăpătaţi. Ceeace a făcut Argetoianu, aruncând anarhia şi aducând mizeria de astăzi, este mai mult decât criminal. Parlamentul a adus o lege anticonstituţională, delăturată mai târziu de Curtea de Casaţie. Statul trebue să intervină ajutând pe cei cari nu mai pot plăti, însă nu are nici un obligament să ajute pe cei cari au cheltuit risipind munca părinţilor lor.  Legea conversiunii seamana  cu o plăcintă, făcută de o bucătăreasă proastă, care a stricat stomacul celui care o mânâneă.  Mihail Sebastian, ţăran dela Hunedoara are formule mai fericite decât politicianii noştri. El spune că trebue să se vină cu o cheie dreaptă pentru toată ţara şi că statul să ajute numai pe aceia cari se pot salva şi pot deveni utili economiei naţionale (să se aplice controlul averllor). Unde duce conversiunea o pot explica unele eazuri, cari s’au întâmplat de curând. Un preot, tânăr, care nu avea banii necesari pentru ea să se instaleze în parohie, a cerut unchiului său o sumă de bani împrumut. Acesta l-a ajutat, fără să ceară niei o dobândă. Astăzi, când binefăcătorul său îi cere restituirea banilor, preotul îi întoarce spatele şl spune, eă legea nu-l mai obligă să plătească. Un alt caz: un ţăran din Poiana a dat în 1927 împrumut fratelui său, care a cumpărat o moşie în Dobrogea (Valul lui Traian), lei 250.000. Cumpărătorul a vândut anul acesta peste 10 vag. cereale. Are peste 100 jugăre de pământ şi csse la Mangalia şi Poiana. Totuşi nu vrea astăzi să restitue banii, singurii bani ai fratelui său, care are o familie de 9 membri, ci îl îndrumă la tribunal să cerşească acolo dreptatea.  Legea conversiunii a distrus finanţele statului în aşa hal, încât astăzi nu se mal pot plăti pensiile văduvelor şi armata. Muncitorii nu mai găsesc credit, iar aceste legi comuniste ne duc la bolşevism.”, scrie presa citata.

În decembrie 1931 a fost promulgată Legea pentru suspendarea executărilor silite care suspenda până la 15 februarie 1932 toate actele de urmărire şi executare; termenul a fost prelungit de două ori, până la 1 mai 1932. În 1932 a fost promulgată, de asemenea, Legea asanării datoriilor agricole, a doua lege a conversiunii a fost promulgată la 26 octombrie 1932, apoi o a treia, la 14 aprilie 1933. După revenirea liberalilor la putere a fost propus şi aprobat un alt proiect de lege care, la 7 aprilie 1934, a devenit Legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane.

Cu privire la Legea conversiunii, presa a luat atitudine în funcţie de situarea la unul sau la celălalt dintre polii scenei politice. Regele vine la Bucureşti şi într-un discurs ţinut la Academia de Agricultură, vesteşte «voinţa» sa: să se înfăptuiască, repede, conversiunea datoriilor agricole.

Ziarele guvernamentale reproduc cu entuziasm şi admiraţie cuvintele «marelui rege». Zi de zi «Neamul Românesc» «Curentul», «Cuvântul» sunt pentru, «Argus» şi «Epoca» contra.

Statul a emis patru legi de conversiune a datoriilor agricole. Cea din 7 aprilie 1934, reducea datoriile agricole şi urbane la un cuantum de 50% şi la plata lor eşalonată în decurs de 17 ani, cu o dobândă de numai 1% pe an.

Măsura a salvat pe agricultori de la faliment, dar  multe banci au inregistrat pierderi masive si au crapat.

Astfel, dacă la bilanţul din 31 decembrie 1930 fuseseră înregistrate 1 122 bănci comerciale, cu un capital social de 16 980 milioane de lei, la 31 decembrie 1941 numărul lor scăzuse la 272, iar capitalul social la 7 500 milioane de lei. Nu numai că prin aplicarea legii de conversiune din 7 aprilie 1934 organizaţia bancară a României a primit o lovitură violentă, dar, în acelaşi timp, ea a exclus total populaţia de la credite. Mitiţă Constantinescu (azi o celebra sala in BNR) scria prin 1943, că, după conversiune, milioane de ţărani şi de muncitori nu mai găseau nicăieri credite pentru rezolvarea celor mai elementare probleme ale lor.

Viata a continuat sa existe si dupa aceste episoade, cam asta e ideea. :)

The post Relatia clienti-banci. Un remake appeared first on Dan Popa.


Adrian Stanciu

De ce ne pleacă oamenii?

de Adrian Stanciu @Vineri, 6 mai 2016, 14:08 în

Acest articol a fost publicat în cariereonline.ro

Am primit temă de la editorul meu să scriu despre faptul că oamenii vin la companii, dar părăsesc șefi. Mi s-a părut una ofertantă. Când m-am apucat să scriu, însă, mi-am dat seama că mă duce într-o cu totul altă direcție decât cea spre care mă gândeam că mă voi îndrepta. Să mă explic.

Toți avem nevoie de oameni buni, sunt rari și prețioși. Și atunci când îi găsim e important să-i ținem. Dar adeseori facem lucrurile fix pe dos decât e nevoie ca să păstrăm oamenii talentați. Și asta începe cu faptul că nu prea înțelegem ce-i face să stea și ce-i face să plece.

Acum câteva săptămâni am avut un seminar cu o echipă de conducere a unei entități care lucrează în dezvoltare de software. Îmi povesteau cu amuzament că au niște șefi pe la Londra care le pun mereu în vedere, când se apucă de un proiect nou, că e un proiect important și că jobul lor acolo depinde de reușita lui. Unul dintre ei i-a zis unui astfel de șef cum arată realitatea: « am cel puțin două telefoane de la head-hunteri pe săptămână, trebuie să cauți alt fel de a mă motiva ».

Spunem mereu că oamenii se angajează la companii și părăsesc șefi. E, într-o oarecare măsură, adevărat. Dar măsura e mult mai mică decât tindem să credem. De fapt ei părăsesc companii obtuze, care creează și promovează șefi înguști la minte și slabi de caracter care conduc fără viziune și fără înțelepciune. Eu aș zice, de fapt, chiar pe dos: că stau pentru șefi, în ciuda felului disfuncțional în care organizațiile, uneori, operează.

Și mai e și aspectul datelor și faptelor. Dacă căutați pe Google « motive pentru care oamenii părăsesc locul de muncă » veți descoperi zeci de site-uri care vă dau liste. Problema e că listele nu seamănă între ele 🙂 Unele au la bază un fel de cercetări, evident lipsite de validitate și de consecvență. Altele sunt doar folclor. Pentru că realitatea e mult mai complexă.

În realitate, primul motiv pentru care oamenii părăsesc locul de muncă e că găsesc unul mai bun. Asta înseamnă, adeseori, pur și simplu unul unde nu trebuie să piardă atâta timp pe drum. Alteori e unul cu mai mari perspective de promovare sau de creștere profesională. Iar alteori e mai bine plătit. Deși se crede că oamenii se mută pentru mai mulți bani și deși asta e adevărat, de fapt satisfacția cu salariul e un predictor mai degrabă slab al mutării oamenilor din joburi, explică sub 2% din cazuri. În rest, deși salariul în noul loc de muncă e mereu mai mare, nu acesta e motivul pentru care oamenii pleacă. Desigur, un manager slab care nu știe să-și țină oamenii va pune mereu explicația pe seama diferenței de salariu, ba se va mai și plânge că oamenii se mută pentru creșteri infime de salariu, sub 10%.

Dacă vă întrebați de ce e salariul mereu mai mare dacă te muți, să știți că e valabil și la voi în firmă: un om angajat din afară pe același post cu voi va primi un salariu mai mare ca voi, ca să-l convingă să facă pasul. Dacă e adus din afară înseamnă că nu a răspuns nimeni din interior la cerințe și asta justifică un salariu mai mare. E o realitate, nu una bună, dar așa stau lucrurile. Ulterior persoana va fi sărită de la câteva creșteri salariale ca să fie adusă înapoi în pluton.

Acum, dacă ne uităm la cauzele interne pentru care oamenii părăsesc un job, e drept că relația cu managerul direct e cea mai importantă. Dar ea explică doar vreo 6% din plecări. Alte 6% sunt explicate de satisfacția cu jobul însuși, alte 6% de conflictul de rol, alte 4% de relația cu colegii, etc.  Sunt multe motivații, oameni diferiți au priorități diferite. În treacăt, dacă vă întrebați ce e conflictul de rol, el răspunde la întrebarea « în ce măsură această organizație îmi cere să mă comport altfel decât aș face-o eu în mod normal ».

În fapt, deci, dacă privim factorii ăștia în ansamblul lor, oamenii părăsesc tot organizații. Dacă e să ne uităm la ce determină satisfacția muncii și ce conflictul de rol, se desprind câteva lucruri simple la care trebuie să fim atenți.

Primul e echitatea. Oamenii pun mare preț pe echitate, e o componentă esențială a codului nostru moral. Suntem dispuși să facem eforturi pentru echitate și sacrificii personale. Lipsa de echitate ne îndeamnă la reacții iraționale și puternice. Sunt multe locuri în care organizațiile tind să compromită echitatea, de la echitatea salarială la favoritismele șefilor. Toate trebuie analizate și rezolvate.

Al doilea e autonomia. Oamenii au nevoie să aibă un spațiu al libertății. El nu e la fel de mare pentru toată lumea, dar există pentru fiecare. Dacă nu ar exista, încarcerarea ar fi o recompensă, nu o pedeapsă. Organizațiile tind adeseori să limiteze spre zero spațiul libertății și să creeze în acest fel medii de lucru stresante, oprimante, care strivesc individualitatea oamenilor și-i împing afară pe cei merituoși.

Al treilea e semnificația. Nevoia noastră de sens e universală și extrem de puternică și, mai ales în România, adeseori ignorată. Am mai scris despre asta. În diverse experimente a rezultat că a da oamenilor sens în muncă, chiar în măsuri mici, are un impact uriaș asupra motivației muncii, de ordinul a 40%. La noi, semnificația muncii e unul dintre cei mai ignorați parametri ai definirii unui job.

Al patrulea e dezvoltarea. Oamenii au o nevoie puternică, centrală, de creștere. Din nou, nu la toți e manifestă, pentru că unii au obosit sau nu au încredere în forțele lor sau au nevoi încă mai mari de stabilitate. Dar e foarte puternică la oamenii buni, capabili. Organizațiile, adeseori, fac tot ce pot ca să le oprească dezvoltarea și să-i țină cât mai mult într-un job, pentru că înlocuirea lor e dificilă și costisitoare. Deși acest demers e legitim și necesar el nu trebuie decuplat de la aspirațiile de creștere și dezvoltare a acelor oameni pentru că altminteri ei vor tinde să-și caute dezvoltarea în altă parte.

O ultimă observație. Nu e doar important ca oamenii să nu plece, e important și unde pleacă și în ce termeni vă despărțiți. E o lecție pe care eu am învățat-o târziu în cariera mea de manager, după ce am fost părăsit de mulți oameni buni, de care m-am simțit, la început, trădat personal. Abia după ce am înțeles că nu îmi datorează viața lor și că au libertatea să aleagă și e treaba mea să-i fac să mă aleagă pe mine am început să ne despărțim prieteni. Prietenii care, unele, datează până azi.

Organizațiile și inovația

de Adrian Stanciu @Sâmbătă, 26 martie 2016, 12:40 în

Am să încep articolul ăsta cu două povești. Prima sună așa. Cu peste 10 ani în urmă am avut drept client o bancă. Era o bancă din cele străine care intrase pe piața românească și avea planuri mari și bune de extindere. Mai era și o bancă bine condusă, cu manageri la vârf de bună calitate, și profesională și umană. Unde mai pui, avea și o direcție strategică bine conturată, clară, coerentă. O plăcere să lucrezi cu ei. În strategia lor figura la loc de mare preț o declarație de valori și principii de acțiune. Am admirat asta foarte tare, mai ales că era o declarație construită de ei, ca urmare a unei analize, nu venită de undeva de la corporație ca o birocrație, cum le vin în general la companiile astea multinaționale. Cea mai importantă valoare pe listă, prima, era inovația. CEO-ul companiei vorbea ori de câte ori avea ocazia despre inovație, despre cum vor ei să fie deschizători de drumuri, cum vor să revoluționeze practicile bancare din companie și să dea un semnal pentru toată industria. Era foarte convingător. Când am măsurat, însă, cum se petrec lucrurile în bancă, surpriză-surpriză: banca era orice, numai inovativă nu. CEO-ul m-a întrebat cum îmi explic asta. I-am arătat cum arată viața unui funcționar de bancă. Tot ce face el e prescris într-o procedură. Tot ce realizează e măsurat cu indicatori și trebuie să fie realizat într-o anumită cantitate într-un anumit timp. Nu doar atât, dar până și felul cum atinge acei indicatori e prescris. De pildă exista o procedură de întâmpinare a clientului, în 13 pași. Procedura era inspectată periodic cu “clienți misterioși”, care de fapt nu erau chiar așa misterioși pentru că erau mereu tineri absolvenți de pe la Accenture sau Cap Gemini, îi vedeai de la o poștă. Procedura, însă, începea cu “bună ziua”!! Banca nu avea încredere că angajații săi au destulă judecată încât să dea bună ziua unui client, trebuia scris în procedură! Și trebuia scrisă și formularea. Dacă-ți venea colegul de bancă din liceu, nu-i puteai spune “salut”, că ieșeai prost la evaluare. Vă imaginați câtă inovație era în bancă? Să vă dau un indiciu. E o cifră rotundă.

A doua e mai recentă. La începutul acestui an am fost chemat de un potențial client cu o temă: ar vrea să fac ceva cu managerii lor ca să devină mai agili, mai deschiși la schimbare, mai inovativi. I-am întrebat dacă sunt siguri că vor asta de la mine. De ce întreb? – au răspuns ei. Pentru că agilitatea nu e doar o calitate personală și, de cele mai multe ori, nu depinde de calitățile personale ci de felul în care e făcut sistemul organizației. Cum adică? Păi, uite așa. Am trei întrebări. Prima: faceți managementul performanței? Da, desigur – vine răspunsul. A doua: dați bonusuri bazate pe performanță? Da, desigur. A treia. Cât la sută din managerii voștri își iau bonus într-un an? 85-90%. Sunteți dispuși să renunțați la sistemele astea? Nu – zic ei, nici nu am putea, vin de la corporație. OK. Uitați de agilitate, atunci. Punct. Puteți să le dați o sută de cursuri, nu faceți decât să-i frustrați și să-i enervați. Un om care are de urmărit o listă de obiective și e împins de la spate cu stimulente nu va face nici un pas în lateral. Stimulentele au acest efect: focalizează. Ăsta e și motivul pentru care funcționează. Dar ăsta e și călcâiul lor al lui Ahile. Focalizarea ucide gândirea laterală, omoară experimentul, ucide creativitatea. E un fenomen demonstrat și para demonstrat. Mai mult decât atât: reacția oamenilor la pierdere e de două-trei ori mai puternică deât reacția la câștig. Și asta e ultra-demonstrat, s-a luat premiul Nobel pentru asta. Dacă îmi primesc stimulentele câțiva ani la rând, motivația mea se mută de la dorința de a le obține la teama de a nu le pierde. Motivația asta e catastrofală pentru agilitate și inovație. Nu mai fac nimic ieșit din comun sau care îmi poate pune obiectivele în cel mai mic risc. Fac cu îndârjire ceea ce știu bine să fac și fac dintotdeauna. Ar fi complet absurd să ții sistemul ăsta și să trimiți oamenii la training. Nu am mai auzit nimic de la acest client. Poate că a găsit pe cineva dispus să facă cursul. Eu nu am fost.

Bine, îmi veți zice unii, sunt sigur. E doar o problemă de felul în care sunt stabilite obiectivele. Nu avem decât să dăm oamenilor obiective de inovare. Ei bine, nu. Nu e posibil. Inovarea nu se face la comandă și nici de frică. Vă dau un exemplu: imaginați-vă că vă zic că până mâine trebuie să veniți cu 10 idei creative altminteri vă iau casa. Veți veni? Poate că da. Vor fi creative? Cu siguranță nu. Sau imaginați-vă că trebuie să vă operați pe creier, o operație delicată și riscantă, care cere suplețe și atenție mai degrabă de natura artei. Cu o zi înainte vă întâlniți cu chirurgul. Aveți la dispoziție două metode de motivare. Prima: îi mulțumiți pentru tot și îl asigurați că vă puneți viața în mâna lui cu toată încrederea, pentru că știți că e un profesionist desăvârșit. A doua: îi spuneți că ați angajat niște ucrainieni și că dacă mâine seară nu sunteți în regulă după operație or să-i rupă picioarele și lui și soției ui. Pe care ați adopta-o? Faceți puțin abstracție de aspectul moral, țineți-vă la psihologie. Care credeți că ar da rezultate mai bune?

Avem această eroare sistematică de gândire: tindem să atribuim rezultatele acțiunilor oamenilor mai degrabă caracterului lor decât contextului. Dar contextul contează cel puțin la fel de mult și, mai ales, contează înaintea caracterului. “Un sistem prost va bate mereu un caracter bun” spunea cândva, inspirat, Edward Deming. Așa e. Caracterul e important, dar el se va vedea numai după ce creăm contextul în care să strălucească.

Deci, ce fel de context trebuie pentru inovație? Ca în orice alt tip de context, trebuie lucrat pe două axe.

Prima e axa motivației. Dorința de a inova e intrinsecă, ea trebuie stimulată, nu poate fi produsă la comandă și în nici un caz de frică. Frica paralizează, face să eviți eșecul, ori eșecul e indispensabil inovației. Inovația trebuie să fie importantă, dorită, apreciată. Inovația trebuie și aliniată la scopurile comune, la sensul activității, trebuie să fie sursă de reușită și recunoaștere. Apoi, inovația vine cu încercare și eroare. Eroarea trebuie văzută ca o parte din viață, ca o cale spre succes, eșecul trebuie valorizat la fel de mult ca și succesul dacă duce la învățare. E celebră remarca lui Edison, atunci când a fost întrebat de un ziarist dacă e adevărat că a avut 1000 de încercări eșuate până să reușească primul bec. Edison a răspuns: “dar nu am avut o mie de încercări eșuate. Am inventat o mie de feluri în care să nu faci un bec”.

A doua e axa capabilității. Aici sunt multe de spus, dar mă opresc la trei lucruri. Primul e cooperarea. Inovația presupune ca oamenii să lucreze în feluri care nu pot fi prescrise de un sistem. Pentru asta trebui să aibă dorința de a coopera. Ca să aibă dorința asta, trebuie conectați la un scop comun, trebuie oprită nebunia asta a măsurării individuale a performanței, cultul vedetei în echipa pierzătoare. Trebuie și învățați să coopereze, să rezolve constructiv conflicte, să rezolve probleme și să ia decizii. Astea sunt subiectele care contează într-o firmă agilă. Al doilea sunt resursele. Inovația cere resurse. În primul rând cere resursa de autonomie, oamenii trebuie să aibă timp și autoritate să încerce lucruri noi. Apoi trebuie și ceva bani, alocați cu grijă, dar cu curaj, cam ca un “venture capitalist” nu ca un board de corporație. Încununându-le pe cele două, al treilea e o cultură a celebrării succesului dar, în egală măsură a eșecului, o cultură a învățării și împărtășirii în care eroii nu sunt doar cei care reușesc ci și cei care încearcă și dau înapoi comunității o experiență valoroasă despre cum să nu faci un bec. Așa apare o firmă agilă. Nu seamănă cu nicio corporație de pe la noi, din păcate.

Nevoia de sens

de Adrian Stanciu @Marţi, 1 martie 2016, 22:07 în

Acest articol a apărut în cariereonline.ro

Conducem organizații azi, în secolul XXI cu metode perfectate în secolul XX după principii enunțate în secolul XIX. E o realitate stranie pentru mine, e aproape de neînțeles cum de supraviețuiesc atât de multe credințe și practici dintr-o vreme care a apus de mult. E o discuție lungă și interesantă cum de așa ceva e posibil, dar ce e cert e că, iată, ele supraviețuiesc.

Cel mai mare motiv de mirare al meu e că știm foarte multe deja despre cum se comportă oamenii în spațiul muncii, ce factori determină performanța, agilitatea organizațională sau inovarea, dar cu toate acestea continuăm să conducem organizațiile cu metode fix pe dos, concepute în vremuri de stabilitate și previzibilitate a mediului. Conducem pe baza unor credințe ancorate adânc în mintea managerilor, în ciuda faptului că ele nu au nici o bază reală, sunt pur și simplu folclor. Dintre toate aceste credințe, cea mai toxică și cea mai departe de adevăr e cea despre motivația muncii.

Aș vrea să am un euro pentru fiecare ocazie când am auzit un manager care se plânge că nu-și poate motiva oamenii pentru că nu are buget. Cred că aș putea să mă retrag… E inclusă în această afirmație o credință profundă, anume aceea că toate motivațiile sunt extrinseci, că munca e un contract, o tranzacție, în care tu dai ceva și primești ceva în schimb. Și atât. O tranzacție materială, efort contra bani. Dacă vrei mai mult efort, mai multă implicare, trebuie să plătești mai mult. Această credință e complet, dar complet falsă.

Deși există o relație între salariu și motivație, ea e mai degrabă inversă, adică salariul e ceva care are mai degrabă potențial demotivator, ne inhibă motivația dacă îl considerăm neadecvat efortului depus sau inechitabil în raport cu ceea ce considerăm că efortul nostru merită. Odată acest prag al satisfacției atins, salariul încetează să mai aibă vreun efect asupra motivației, devine ceva normal, așteptat, meritat. Pentru ca salariul să aibă efect motivator ar trebui să gândim “sunt prea bine plătit pentru cât muncesc, trebuie să depun mai mult efort”. Nu spun că nu or fi și oameni care gândesc așa, dar cu siguranță nu ei sunt norma.

Desigur, nu spun aici că abordarea clasică, tranzacțională, nu are meritele ei. În fond, în afară de salariu mai există și răsplata performanței, iar aceasta sigur are și un potențial motivator. Are în același timp mari limite. Cea mai mare e cea care derivă din principala ei calitate: focalizează, îndreaptă oamenii spre obiective clare dar, prin definiție limitate, inhibă inovația și mărește enorm rezistența organizației la schimbare. Din acest motiv, organizațiile moderne fac din ce în ce mai mult apel la motivațiile intrinseci., la motivele profunde și umane care ne determină să depunem efort susținut, să ne angajăm propriile energii în ceea ce facem. Aș vrea să fiu clar înțeles, nu arguemntez aici pentru a plăti oamenii prost. Argumentez pentru a-i plăti suficient de bine încât să fie mulțumiți și apoi pentru a uita de subiect și a înceta să căutăm legături între bani și motivație.

Ar fi multe de spus aici, dar m-aș opri asupra unui singur aspect. Acum trei ani am avut, împreună cu prietenul și partenerul meu Cosmin Alexandru, un mare proiect de schimbare organizațională la un client, mare companie multinațională, angajator râvnit de orice absolvent. La un moment dat directarea de resurse umane ne-a solicitat să asistăm și la câteva interviuri de angajare în faza de explorare și informare. Am avut enorma surpriză ca la două dintre ele candidații să pună intervievatorului o întrebare care era complet de neimaginat cu doar zece ani în urmă: “în afară de obiectul de activitate al firmei, ce altceva mai faceți bun pentru lume? Ce m-ar putea motiva să lucrez aici?” Pentru acești tineri, relația tranzacțională muncă contra bani nu mai e mulțumitoare. Ei au nevoie de ceva ce ne trebuie tuturor, dar pe care părinții lor au încercat arareori să-l caute la muncă: un sens.

Nevoia de sens e una dintre cele mai adânci, mai puternice și mai subtile nevoi umane. Ea ne alimentează credința, valorile, ne determină acțiunile. În lipsa sensului, motivația noastră scade dramatic și odată cu ea și performanța. Într-un experiment celebru, economistul comportamental Dan Ariely a măsurat efectul lipsei de sens asupra motivației. A dat aceeași sarcină la două grupuri de oameni: să asambleze roboți din piese Lego. Pentru primul robot asamblat oamenii primeau o răsplată, apoi pentru al doilea una ceva mai mică și tot așa până când decideau că banii nu mai justifică efortul și se opreau. În acest fel a putut măsura valoarea percepută a sarcinii, adică cu câți bani trebuie cineva plătit pentru a face acel job. Dar experimentul a avut o variație: pentru un grup, roboții asamblați erau puși undeva pe o masă alăturată și candidatul primea o cutie nouă. La al doilea grup, experimentatorul avea doar două cutii: în timp ce candidatul asambla un robot, experimentatorul îl dezasambla pe cel precedent și-l punea la loc în cutie. Munca acelui om era, deci, distrusă în fața ochilor lui. În plan rațional nu era nicio diferență. Oricum era clar că toți roboții urmau să fie dezasamblați, nu serveau nici unui alt scop. Dar această minimă semnificație dată muncii a făcut ca cei din primul grup să depună cu 40% mai mult efort.

Am măsurat în multe organizații din România semnificația muncii, așa cum e ea percepută de angajați. Răspunsul e că media e în percentila 10, adică într-o organizație medie din România oamenii își înțeleg sensul muncii mai puțin decât în 90% din organizațiile din lume. E, de departe, cea mai importantă resursă irosită în spațiul muncii la noi. De la mare distanță. Asta în timp ce managerii se plâng constant că nu au buget să-și motiveze oamenii.

Încă două remarci de încheiere. Prima: în aceeași organizație de mai sus am întrebat oamenii și care e cea mai bună amintire pe care o au ei de la muncă în firmă. A reieșit că a fost o acțiune în care au construit case pentru sinistrați printr-o fundație a companiei. Vedem din ce în ce mai mulți tineri care își dedică spații importante din carieră, unii pe toată, pentru acțiuni de antreprenoriat social. E un lucru minunat, admirabil, dătătăor de speranță și încredere în umanitate. Vine o generație care consideră că sensul muncii e central vieții și își cere dreptul la el. Dar ar trebui și să ne întrebăm de ce companiile nu pot face ceva ca să le dea acest sentiment de împlinire și celor care lucrează în spațiul organizațiilor profesionale. Dacă vă gândiți puțin, veți vedea că sunt multe, foarte multe lucruri care se pot face.

A doua: Freud spunea că fericirea oamenilor stă pe doi piloni: iubirea și semnificația muncii. Un studiu extins pe mai mulți ani, patronat de universitatea Harvard, i-a dat de curând deplină dreptate: aceștia sunt cei doi factori care ies în evidență în ceea ce ne determină o viață împlinită. A ignora nevoia oamenilor de sens e o colosală eroare. Unde mai pui că rezolvarea ei ar fi și cea mai bună investiție.


Barbu Mateescu

Gânduri prime

de Barbu Mateescu @Marţi, 19 aprilie 2016, 12:17 în
Să luăm un partid normal dar mare din România. Concret, să zicem că partidul are 33 de vicepreședinți.

Din aceștia 8 sunt prim vicepreședinți.

Dar cei 8 nu sunt egali. Unul dintre ei este șeful lor, fără însă ca asta să-l facă liderul partidului. El e doar liderul prim vicepreședinților. Acel om va fi, evident, prim prim vicepreședinte al partidului. Altul din cei 8 este secundul său. Dacă prim prim vicepreședintele e un om cu experiență considerabilă, acest secund al său are rolul de a manageria pe ceilalți 6. De asemenea, poate fi vorba de o persoană a cărei experiență în partid este recunoscută, simultan cu conștientizarea faptului că nu este (și n-are cum să fie) egalul prim prim vicepreședintelui. Acest om este, deci, viceprim prim vicepreședinte.

Intervine un congres al partidului. Au loc schimbări în statut. Se dorește o organizare mai bună a partidului în special la vârf. De asemenea prim vicepreședinți din rândul celor 6, atenție! cei care nu erau nici prim prim vicepreședinte și nici viceprim prim vicepreședinte, trebuie să fie apreciați, eforturile lor trebuie recunoscute și răsplătite pe măsură.
În consecință formula se modifică. Cei 8 devin 9. Trei dintre cei 9 capătă roluri adiționale. Ei devin, cu toții, prim prim vicepreședinți. Prim prim vicepreședintele de până mai ieri își păstrează rolul de boss: el devine prim prim prim vicepreședinte. Ceilalți doi de la vârful pleiadei de 9 prim vicepreședinți devin viceprim prim prim vicepreședinți. Unul din ei, fiind mai apropiat de conducerea partidului, devine însă prim viceprim prim prim vicepreședinte.
Să decodăm un pic asta, că probabil nu mă crezi. Să alocăm un număr fiecăruia din cuvintele funcției:

1= prim
2= viceprim
3 = prim
4 = prim
5 = vicepreședinte.

Acum să explicăm de unde vine fiecare cuvânt.

El se numără printre cei treizeci și trei de vicepreședinți (5), dar și printre cei nouă prim vicepreședinți (4). În rândul celor nouă el este în elita de trei(3), este inferiorul cuiva, adică al liderului celor trei (2), dar este superiorul omului rămas din cei trei care nu e nici lider și nici el însuși (1).

Ce să vezi, însă: partidul trece printr-un moment dificil, o victorie electorală care lasă urme. (Victoriile sunt la fel de greu de manageriat ca și înfrângerile, ba poate mai greu). Oamenii care au muncit intens în campanie trebuie recompensați. În ecuație intră necesitatea de a promova liderul unei organizații merituoase, interesele amoroase ale președintelui partidului și dorința de a da un rol mai important organizației de tineret (de când cu Facebook-ul...)
De aceea numărul prim vicepreședinților se mărește la 12. Cinci dintre ei vor avea sarcini complexe: ei vor fi prim prim vicepreședinții. Din cei cinci, trei vor fi de mare însemnătate publică și mediatică: prim prim prim vicepreședinții. Din cei trei, cel aflat mai aproape de liderul partidului, omul pe locul doi în ierarhia partidului (dar să nu spuneți asta secretarului general al partidului că vă/îl mănâncă) este prim prim prim prim vicepreședinte, iar secundul său este prim viceprim prim prim vicepreședinte.

Ce te faci însă cu faptul că omul de pe locul 4 în ierarhia vicepreședinților, adică un simplu și banal prim prim vicepreședinte, vrea neapărat să fie superior cumva omului de pe locul 5? Pare simplu dar nu e. Nu poți să-l faci prim prim prim prim vicepreședinte, că nu-l ai de gând să-l promovezi în rândul primilor trei. Poți face o șmecherie în schimb: îl faci pe al cincilea să devină viceprim prim prim vicepreședinte. Cu asta nici nu ai deranjat în ierarhia în sus, și nici în jos, retrogradându-l pe acel al cincilea la rangul de biet prim vicepreședinte.

La vârf, într-o discuție la bere între prim prim prim prim vicepreședinte și prim viceprim prim prim vicepreședinte se trage concluzia că imaginea partidului are de suferit din cauza faptului că foarte puține femei se află în poziții de leadership. În concluzie, două femei care sunt vicepreședinte devin prim vicepreședinți, una chiar cu rol de prim prim vicepreședinte (locul 4 în ierarhie), prim prim vicepreședintele devenind viceprim prim prim vicepreședinte iar nenorocosul despre care am vorbit în paragraful imediat anterior devenind din viceprim prim prim vicepreședinte un oarecare prim prim vicepreședinte. Omul e furios și amenință că dezvăluie în public tot ce a aflat în anii săi de activitate la vârf. Trebuie gândit un mecanism prin care să fie satisfăcut. Dar el nu mai are cui să fie șef - nu mai există alți prim prim vicepreședinți. Implicit, se promovează un prim vicepreședinte mai sus, astfel încât viceprim prim prim vicepreședintele să-și mențină funcția.

Gândiți-vă acum câtă muncă organizatorică implică o arestare de către DNA sau o evadare către alt partid. Dacă prim viceprim prim prim vicepreședintele dispare din scenă și din ierarhie, atunci funcția sa e ocupată de viceprim prim prim vicepreședinte, iar unul dintre cei doi prim prim vicepreședinți devine viceprim prim prim vicepreședinte. Celălalt rămâne pe dinafară, singurul prim prim prim vicepreședinte al partidului, ceea ce evident e un nonsens, nu mai are cui să fie prim (... primul "prim" din titulatură). Deci se promovează de urgență un prim prim vicepreședinte la poziția de viceprim prim prim vicepreședinte și pe cale de urmare un prim vicepreședinte la poziția de prim prim vicepreședinte. Cu sobrietate, conducerea partidului decide să nu se mai promoveze niciun vicepreședinte la poziția de prim vicepreședinte, organigrama e deja destul de complexă.

Și încă cum! Primii șase oameni din ierarhia vicepreședinților sunt prim prim vicepreședinți, trei din ei fiind chiar prim prim prim vicepreședinți, unul din cei trei fiind prim prim prim prim vicepreședinte iar altul viceprim prim prim prim vicepreședinte. "Mă duc să te spun prim prim prim vicepreședintelui!" are cu totul alt înțeles decât "Mă duc să te spun prim prim vicepreședintelui!". Ca membru sau vicepreședinte de rând, trebuie să caști ochii cu mare grijă la comunicate, fiind o mare diferență între ce spune un prim prim vicepreședinte și un viceprim prim prim prim vicepreședinte. Pe de altă parte, prim vicepreședinții atenți cultivă relațiile cu prim prim vicepreședinții, întrucât oricând aceștia pot deveni prim prim prim vicepreședinți ba chiar, cu un pic de noroc, viceprim prim prim prim vicepreședinți. "Viceprim prim prim prim vicepreședintele de azi e prim prim prim prim vicepreședintele de mâine!" - acesta e genul de afirmație cu care orice prim prim vicepreședinte e familiar. Pe de altă parte, situația viceprim prim prim prim vicepreședintelui e cea mai ingrată, omul respectiv trebuind să fie atent și la ce zice superiorul său direct, prim prim prim prim vicepreședintele dar și la competiția pe care i-o asigură prim prim vicepreședinții și prim prim prim vicepreședintele, oameni care - în mod natural - îi vor locul în ierarhie.

Încotro ne putem îndrepta: un scenariu pentru 2024

de Barbu Mateescu @Joi, 14 aprilie 2016, 17:29 în
12 decembrie 2024
Un haotic final de epocă, un haotic început de epocă

Alegerile din acest an au marcat câteva premiere sau cvasi-premiere:

1. După 24 de ani dreapta pierde Cotroceniul. În plan sociologic se poate afirma că a pierdut, ca de obicei, opoziția față de progres, doar că etichetele s-au schimbat între timp, PNL preluând o parte serioasă din profilul social-democraților de altă dată.

2. Cea mai mare răsturnare de situație între tururi de la Revoluție încoace. Cu doar 27% în primul tur, Ionuț Vulpescu părea condamnat la înfrângere în fața lui Dan Puric (44%). De-a lungul zilei turului doi, se părea că prezența va fi la cote similare celei din primul tur, o veste aparent bună pentru liberali. Se confirma teza conform căreia tinerii deja veniseră la vot în primul tur - nu mai existau alți votanți la dispoziția stângii decât cei inițiali, deja știuți.

Să recitim însă clasamentul din primul tur:

Dan Puric (PNL) 44%
Ionuț Vulpescu (Partidul European de Stânga) 27%
Adrian Dohotaru (Coaliția pentru Drepturi și Libertăți) 9%
Gabriel Biriș (Alianța Profesioniștilor ABC/Ardeal-București-Constanța) 9%
Șerban Nicolae (PSD) 6%
Eugen Tomac (PMP) 5%

Problema de care s-a lovit PNL a fost următoarea: dacă ai votat pe oricine altcineva decât pe Puric în primul tur, nu aveai de ce să-l votezi pe Puric în al doilea tur. Precum PSD într-o epocă demult apusă, liberalii și-au ostilizat diferite segmente ale populației, idee cu idee sau inacțiune cu inacțiune:
Liberalii n-au achiesat la perspectiva (a cea mai rămas din) PSD, conform căreia România trebuie să părăsească NATO, dar n-au satisfăcut prin declarații nici rusofobii care l-au votat pe Eugen Tomac.
Unul din proiectele centrale ale campaniei PNL, și anume interzicea totală a avorturilor inclusiv în caz de viol, incest sau sarcină toxică pentru mamă, a energizat candidatura lui Adrian Dohotaru (68% din votanții săi erau femei, conform IRES).
PNL a anunțat pe 10 septembrie că va lansa la anul un referendum cu privire la părăsirea Uniunii Europene pe modelul deja patentat în anii trecuți de către Ungaria și Polonia. E previzibil că acest referendum "a luat apă" și nu va mai exista de fel. Verdictul diasporei - 470 de mii de voturi pentru Vulpescu - a fost destul de clar.
Și lista poate continua.
Liberalii au pariat excesiv pe biserică (în care doar 39% din români au încredere), scena binecuvântării televizate a lui Puric de către patriarhul Teofan cu trei zile înaintea turului doi contând dar în sens negativ. Da, jumătate din locuitorii României au peste 50 de ani, însă e vorba în principal de decreței mai degrabă libertarieni decât credincioși.

S-a scris, cred eu, un pic prea mult despre uzura suferită de PNL din cauza mandatelor lui Iohannis și respectiv Cioloș. Niciun partid n-a obținut vreodată 3 victorii consecutive în bătălia pentru Cotroceni. Regula s-a menținut și în 2024. Dar mai e ceva.

"Puricele bate vulpea" a fost sloganul de pe afișele liberalilor dintre cele două tururi, însă PNL era de fapt partidul mai greoi. Duo-ul Vulpescu (candidat la președinție) - Negrescu (ofertă de prim-ministru) a fost agil și dinamic, trăsături dovedite încă din anii anteriori. Să nu uităm că destinul recent al celor doi începe cu "răscoala europarlamentarilor" din 2020 în ziua celor "trei 3" (pe 3 martie, adică ziua a 3-a a celei de-a 3 luni din an, doar 3 vicepreședinți PSD mai erau în libertate). Au urmat captarea integrală a PSD Transilvania, preluarea lui Valeriu Zgonea, Ovidiu Portariuc și Georgian Pop dintr-un PSD în disoluție și fuziunea cu un UDMR care ratase accesul în parlament și care era din ce în ce mai temător cu privire la naționalismul marelui partid de dreapta. Presa a dat excesiv de multă atenție votanților de etnie maghiară ai lui Vulpescu, care de fapt reprezentau mai puțin de un sfert din electoratul său din primul tur. Candidatul PES a dus de fapt o luptă feroce dar puțin vizibilă publicului împotriva organizațiilor PNL din zonele cele mai sărace ale României, adică estul Munteniei și Oltenia. Lupta a fost câștigată de către candidatul PES, subiectele economice au contat mai mult decât crucea - altfel Vulpescu nu ajungea nici măcar la 20%.

Imaginea primului tur a fost înșelătoare. Mare atenție la județele în verde, adică cele în care Puric a câștigat în primul tur dar a pierdut în al doilea:




Deja în primul tur câțiva mari poli de concentrare urbană (București, Iași, Constanța) arătaseră cartonașul roșu - la propriu - conservatorismului ortodox. Votanții lui Biriș și-au manifestat în turul doi neplăcerea față de mărirea taxelor și impozitelor datorită introducerii "pensiei de credință" pentru preoți (150% din venitul mediu net pe economie, valoarea se recalculează anual pe baza datelor INS), voturile lor fiind vizibile în special în Ilfov și în județele mai bogate ale Transilvaniei. Între a da bani preoților (Puric) sau săracilor (Vulpescu), susținătorii lui Biriș au ales ... tabăra mai pro-europeană. Românii liberal-democrați sunt marii orfani ai momentului, prim-planul fiind polarizat de socialism și, respectiv, de naționalismul ortodox.

Presa a observat că susținătoarele și susținătorii lui Dohotaru au "rotit" Cluj-Napoca, Puric câștigând acolo în primul tur dar pierzând în al doilea. În practică, influența votului tinerilor s-a simțit peste tot. PNL afirmă că se va lupta cu toată forța împotriva legalizării drogurilor ușoare (o propunere a Coaliției pentru Drepturi și Libertăți pe care Vulpescu și-a asumat-o după victorie, recunoscând aportul votanților lui Dohotaru) însă nu e clar cât mai înseamnă în clipa de față "toată forța PNL" - partidul se comportă de parcă ar fi primit o mașină Tesla între ochi.

Rezultatul? Pariul a la Viktor Orban întreprins de liberali a dat greș. Clasa de mijloc tradiționalistă există, în special în Moldova și în localitățile din Transilvania cu mai puțin de 150 de mii de locuitori, dar e prea mică din punct de vedere numeric pentru a asigura victoria în turul doi. Dan Puric a fost strivit între acoperișul și fundația României: scorul său în turul decisiv în rândul oamenilor cu studii superioare (30%, adică Vulpescu a luat 70%!) a fost identic cu cel obținut de Puric în rândul ... românilor care absolviseră maxim opt clase. Pentru cetățenii sofisticați din punct de vedere educațional și cultural, sloganul "Pentru o Românie liberă și independentă de U.E.!" însemna negarea eforturilor și realizărilor unei întregi generații... precum și o eroare gramaticală. Pentru românii cei mai săraci, apelurile la mândrie erau irelevante, mărirea protecției sociale fiind mai aproape de inimă. Izolați și pierzători au rămas patronii de mici afaceri, pentru care hipermarket-urile sunt un pericol de moarte, naționaliștii și vârstnicii sau mai puțin vârstnicii pentru care credința religioasă este foarte importantă.


Alegerile prezidențiale din 2014 povestite pentru politicieni

de Barbu Mateescu @Miercuri, 13 aprilie 2016, 19:05 în
Victor Ponta nu a câștigat.

Merită spus acest lucru. Mulți politicieni au uitat sau se comportă de parcă Victor Ponta ar fi câștigat - și nu oricum, ci ucigător de clar, gen 75%-la-25%.

Cine sau ce a pierdut de fapt? A pierdut candidatul numit Victor Ponta, evident. Dar campania a implicat și alte lucruri decât omul Victor Ponta, a implicat un partid, niște mesaje, o viziune cu privire la România (de o coerență internă destul de mare, după cum vei vedea mai jos) și multe alte lucruri.

Îți propun să privim lucrurile așa: Victor Ponta, cu tot cu staff-ul de campanie, cu partidul, cu Ghiță, etc. a făcut un pariu. Precum la cazinou: a pus niște cărți pe masă și a pariat că sunt suficiente pentru 50%+1 din voturi în turul doi. Pariul lui a fost cel mai complex și mai detaliat dintre toate: ceilalți candidați aveau prea puține cărți sau au pariat pur și simplu că Ponta va pierde pariul lui sau doar s-au prefăcut că pariază.

Care era pariul lui Ponta? Pe scurt, el a pariat că următorul set de afirmații e adevărat:

"România e o țară omogenă, formată aproape în totalitate din oameni nostalgici și/sau ușor de manipulat (de către primari - chiar și veniți pe ultima sută de metri alături de PSD - sau prin televiziuni). Că tot vorbim de asta, televiziunile de știri sunt decisive, având audiențe mari și un impact colosal. Internet-ul e o chestie care nu există. De fapt, tehnologic vorbind suntem în 1992. Ce mai încoace și încolo - România este cea din 1992, cu tot cu temerile că ne fură ungurii Transilvania.

Ce înseamnă că 'suntem o țară omogenă'? Înseamnă că numărul românilor care aparțin unor minorități e mic. Aceste minorități includ nu numai cele la care te-ai gândi într-o primă instanță, ci și bărbații care n-au copii, de exemplu. Aceste minorități sunt irelevante și, de asemenea, demne de dispreț. Nu sunt cetățeni 100%. E important în special că suntem o țară compusă, să zicem, 100% din ortodocși, lucru care e 100% important pentru votanți. Acești români adevărați, cei din imensa, cvasi-totala majoritate, sunt înspăimântați de noutate, de schimbare, de globalizare, de progres. Nu-i de mirare - ei au dreptate - enorm de multe entități străine ne vor răul în mod activ. Suntem sub asediu. Soluția e să renunțăm la prezent și viitor și să ne refugiem fetal-pasiv în trecut, care trecut vrei tu, cel medieval, anii '30, anii '70, dar trecut: să ne punem capul pe perna pufoasă a tradițiilor, cea cu istorie romanțată grosier, imaginarul colectiv, cultul lui Arsenie Boca, filmele lui Sergiu Nicolaescu, creierul lui Vadim. În spate zace, în mod nu foarte vizibil, sentimentul înfrângerii și eșecului mai multor generații. Lucrurile merg prost. Nu mai suntem ce-am fost odată. Tot ce se întâmplă și e nou e rău. Decăderea poate fi blocată doar oniric.
Mândria de a fi român nu înseamnă să muncești mai mult sau mai bine sau să respecți legea sau să ai respect pentru spațiul public, pentru vecini și comunitate sau alte chestii serioase de genul ăsta, ci doar elemente național-comuniste, de fațadă și de identitate. Contează că ești, nu contează ce faci.
Practic, Corneliu Zelea Codreanu, Nae Ionescu și alții de acest tip au cam avut dreptate ici-colo.

Subiectul economiei e irelevant - sărăcia, decalajele de dezvoltare, inegalitățile nu merită atenție. Mesajele de stânga - sociale sau economice - nu sunt vandabile. Le pasă la 1% din 1% din români de subiectele de genul ăsta."

Pariul a fost pierdut, dar nu pe muchie ci dezastruos. Trebuie să mergi înapoi în 1996, la o țară care trecuse prin 6 ani și jumătate de Iliescu, ca să vezi o asemenea contrareacție. Băsescu - un om despre care, dragă politician, indiferent din ce partid ești, suntem de acord că era performant în campaniile electorale - n-a obținut niciodată o victorie cum a obținut Iohannis în fața lui Ponta. Cam atât de greșit era pariul celui din urmă.

Aproape toate celelalte elemente ale campaniei lui Ponta - altele decât pariul - au fost performante sau la nivelul necesar. Partidul s-a mobilizat. Campania a prins un moment istoric bun pentru formularea ideii de stabilitate: finalul celui de-al doilea mandat al lui Băsescu. Există și aspecte burlești ('Ponta' ... nu e un nume românesc!) care au rămas însă netaxate. Pariul l-a nenorocit.

Unii politicieni și unele partide au gândit după alegeri așa:

"Nu, nu, nu, pariul lui Ponta a fost unul câștigător. El a avut probleme din cauza procesului de vot din diaspora. Trebuie băgați cărbuni, pariul trebuie revigorat și extins. Trebuie să apărăm capitalul românesc. Jos corporațiile străine. Jos DNA, o unealtă a străinilor. Și suntem daci sau, mă rog, români. 'Mândri că suntem români' - cu asta câștigi munți de voturi și acum, în 2016. Și jos imigranții care, mă rog, știm cu toții dar nu zicem cu voce tare, n-ar veni la noi nici picați cu ceară pentru că avem o țară săracă și total, total, total neatractivă până și pentru locuitorii ei care fug din ea în disperare, de la clujeni la vasluieni. Și jos moscheea. Iar Biserica Ortodoxă Română aduce voturi deci e sacră. Aproape la fel de sacră precum Antena 3, nu chiar ca Antena 3, evident! dar pe acolo. Și deci are întotdeauna dreptate și trebuie susținută în orice face.
Dacă nu e deja evident, orice discuție pe fond despre dezvoltarea acestei țări trebuie evitată, nu ne pricepem și oricum nu contează, nu asta așteaptă lumea de la noi, nu acolo sunt voturile."

Păi hai să vedem. Ce s-a ales de cei care au gândit așa? Praf și nimicnicie.

Băsescu și PMP sunt la cota din 2014. Gândește-te la asta o secundă: Ponta a pus aceste cărți pe masă timp de o campanie. Băsescu și PMP fac asta de un an și jumătate. Elena Udrea nu mai e în peisaj, dar lucrurile merg atât de prost cu pachetul ăsta de mesaje că PMP nu poate să profite de absența ei din politică. Cu un PNL slăbit de disensiuni, cu cale liberă spre identificarea drept adevărata opoziție la PSD, cu o presă din ce în ce mai prietenoasă, fostul președinte e totuși din ce în ce mai irelevant. Și încearcă în continuare, scrie status-uri pe Facebook conforme pariului lui Ponta chiar în timp ce citești textul ăsta. Cucuiele se înmulțesc, zidul rezistă.

Partidul România Unită s-a fondat tocmai pe ideea că Ponta a câștigat pariul și e ceva electorat de păpat dacă ai acele cărți de joc. Iată că nu.

Ponta reia din ce în ce mai apăsat pariul pe pagina sa de Facebook. Ai auzit de partidul lui nou? De mitingurile de susținere pentru Ponta făcute în lunile trecute, ca să nu demisioneze și respectiv ca să se întoarcă la Palatul Victoria? De revoltele pro-Ponta din sânul PSD? Nici eu. Pentru că nu există așa ceva. Mai știe cineva cine e Ponta în afară de foștii săi miniștri, doi-trei colaboratori și doi-trei ziariști? Mai este el relevant? De ce ar fi?

PNL-ul central, cu câteva excepții, se prelinge în pariul lui Ponta. Nuanțele - de exemplu ale unui conservatorism pro-occidental - sunt strivite de vacarm. Nu auzeai și nu auzi nimic despre economie de la PNL, cu excepția mesajelor defetiste, neliberale, aflate cu câteva paragrafe mai sus. Nu-și dau seama nici de potențialul de a deveni un partid de stânga, rotind cu totul scena (PSD = conservator, PNL = progresist). Mai au și altă alternativă, dar ratează șansele de a afirma libertatea individuală ca valoare centrală a partidului. Ce se întâmplă cu ei în consecință? Ceva deloc surprinzător: în sondaje scad cu o energie cinetică demnă de o cauză mai bună (detalii aici, pagina 5). PNL pare disperat să scape de electoratul său natural și mișcările în acest sens îi reușesc cu brio. Colac peste pupăză, candidatura lui Marian Munteanu la primăria generală a Capitalei poate reprezenta, potrivit unei chei de lectură, asumarea publică și oficială a pariului lui Ponta de către PNL. E uluitor ca dimensiuni (și probabil neintenționat) curajul din spate - să vii într-un oraș european sofisticat și bogat din secolul 21 cu o paradigmă ce țintește România rurală a perioadei interbelice sau electoratul PUNR de la mijlocul anilor '90 ... un lucru realmente remarcabil.

Alții? M10 s-a înscris în ECR, un grup european al conservatorilor, aflat la dreapta PPE. Noua Republică, cât a mai rămas, e în același spațiu. PNȚCD, cât mai exista și el, tot pe pariul lui Ponta își juca viața. PRM s-a topit fără efect. Idem PPDD. Pe listă mai sunt UNPR, ALDE și câte și mai câte. Toată lumea pariază ca Ponta. Toată lumea salivează, crezând că acolo e calea succesului. Toată lumea se uită la cele 5,2 milioane voturi luate de Ponta în turul doi și nimeni nu vede cele 6,2 milioane luate de Iohannis - sau cele care pot fi atrase din totalul acestor 6,2 milioane.

Ironia e că grămada mai mică de voturi (cele 5,2 milioane) sunt în principal rezultatul muncii organizațiilor PSD, mobilizate la maxim în turul doi al prezidențialelor ca de obicei. Dar pe ele se îngrămădesc toți. Blocul mai mare de voturi, cele 6,2 milioane, e la liber. Nu le vrea nimeni.

Nu trebuie să fii expert în marketing ca să-ți dai seama că scena e pe cale de a crăpa de cât de înclinată e: sunt prea multe picioare pe o bucățică prea mică de podea. Faptul că Dragnea vorbește despre austeritatea din epoca PDL (austeritatea ... de acum 5-6 ani!) pare oarecum inovativ. De fapt, e o iluzie auditivă - după expunerea la aceeași melodie, cântată de zeci de voci zeci de minute, până și zgomotul unei sirene de ambulanță pare relaxant.
Să punem problema altfel: pe o felie de public (cerere mică, nu uita că în bună parte e vorba de voturi intangibile pro-PSD) e toată oferta. Pe mai mult public (cerere mare) e o ofertă extrem de redusă. 230 de mii de oameni capătă drept de vot în fiecare an, oameni tineri, dar partidele încearcă să culeagă temerile, groazele și supărările polului demografic opus, care tot scade. Prea multă Românie nu e cuprinsă în și de fobiile politicienilor. Prea multă Românie admiră DNA. Prea multă Românie (și... din ce în ce mai multă) disprețuiește BOR. Prea multă Românie - pentru câtă atenție i se dă - e de stânga. Sau de dreapta ne-neo-legionară. Sau libertariană ... sau libertină. Unei bucăți prea mari de Românie îi pasă de economie, de birocrație și de eficientizarea instituțiilor statului, nu de catedrale sau pensii speciale. Sau îi pasă de 14 mii de subiecte altele decât orbanismele (ungurești) prost importate. Prea multă Românie e interesată de realități și nu de ficțiuni precum moscheile și sirieni. Prea multă Românie nu se uită la Antena 3. Sau la televiziunile de știri. Prea multă Românie votantă nu mai are deloc televizor în casă - își ia informațiile și distracția de pe Internet. Și nu e tot: prea multă Românie nu citește expunere.com sau cocoon.ro. Prea mulți români sunt de alte etnii decât cea majoritară, sau aparțin altui cult religios decât cel majoritar. Prea mulți români sunt ortodocși doar cu numele, sau ortodocși dar suspicioși cu privire la încercarea de a le folosi credința în numele obținerii voturilor, sau ortodocși dar extrem de toleranți. Prea mulți români se amuză la adresa tentativelor de a defini patriotismul prin frică, excluziune și urlete gâjâite din coșul pieptului. Prea mulți români ... nu sunt fricoși. Prea mulți români sunt conectați la vest, prin fire de tot felul, de natură tehnologică, emoțională, financiară sau informațională.
Te rog să nu mă crezi pe cuvânt când îți spun lucrurile astea. Trebuie doar să îți reamintești cine a pierdut în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014.



Recomand de asemenea:
http://www.striblea.ro/nu-e-nimic-de-ras-cu-marian-munteanu/

http://www.stiripesurse.ro/schimbarea-la-fa-a-a-pnl_990506.html

și, în ultimul rând,

http://sociollogica.blogspot.ro/2015/08/xenoscepticism-o-ipoteza-despre-scena.html


Ana-Maria Caia

Ce-ți cumperi din călătorii?

de Ana-Maria Caia @Marţi, 12 aprilie 2016, 10:41 în
Soțul și fiica mea se uitau cu spaimă, ținîndu-și mîinile la nas, la monstrul de bagaj pe care-l deschisesem în mijlocul camerei. Venisem acasă după o tură de Asia și, ca-ntotdeauna, cumpărasem te...

Citiţi restul pe Caia.ro

Șapte Seri. Lecții de viață

de Ana-Maria Caia @Vineri, 4 martie 2016, 0:21 în
  Material realizat de Ana Barton foto Matei L. Buţă   Nu mi-e frică de oamenii minunați și celebri. Niciodată nu mi-a fost. N-are cum să-ți fie frică de bucurie. Mă impresionează și, în consecință,...

Citiţi restul pe Caia.ro

România se promovează cu Sony Pictures

de Ana-Maria Caia @Luni, 15 februarie 2016, 18:09 în
Prima campanie de promovare a României creativă, logică și gratis din epoca modernă vine de la Biroul de Turism de la Londra. E simplă, nu e rocket science (marketingul în general nu e rocket...

Citiţi restul pe Caia.ro

adrian halpert

„Educația”, la români: unde dă tata crește și bate-ți nevasta că știe ea de ce…

de adrian halpert @Miercuri, 13 ianuarie 2016, 17:40 în
„Barnevernet”. Un nume pe care românii l-au descoperit brusc în ultimele două luni. Un nume care, pentru mulți, a devenit sinonim cu Gestapo-ul german (asta presupunând că știu ce-i ăla), pentru aceiași Norvegia fiind un fel de Germanie nazistă de … Continuarea

LPC-iști, dați pe România TV! Nea Traian se simte bine la „mafiotul Ghiță”!

de adrian halpert @Vineri, 27 noiembrie 2015, 12:20 în
1. Știți ce-s aceia LPC-iști? Eu unul habar n-aveam până în urmă cu câteva zile, când, tot văzând această abreviere pe Facebook, mi-am întrebat prietenii virtuali ce înseamnă. Am aflat că LPC = „Luptăm Până la Capăt”, iar inițialele i-ar … Continuarea

Cât de tare (nu) este de fapt ISIS. Sperietoare mondială sau pericol mortal?

de adrian halpert @Joi, 26 noiembrie 2015, 12:28 în
    1. Dacă întrebai un occidental mediu în urmă cu doi ani ce este ISIS probabil că, dacă ar fi avut ceva lecturi la activ, s-ar fi gândit imediat la mitologia egipteană… Acum, într-un timp atât de scurt, nu … Continuarea

Vlad Mixich

Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil

de Vlad Mixich @Sâmbătă, 9 ianuarie 2016, 12:09 în

Vai, nu! Miliardarul Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, vrea să își ucidă propria fetiță! A dus-o la vaccinat! Bagă cu forța chimicale în ea! Și el și nevastă-sa sunt niște inconștienți ratați (știați că pe el l-au dat afară de la Harvard?). E clar: Zuckerberg e cumpărat de industria farma! E timpul ca toți anti-vacciniștii din … Continue reading Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil

The post Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil appeared first on mixich.ro.

Azi mi-a murit un erou

de Vlad Mixich @Duminică, 30 august 2015, 16:39 în

Astăzi a murit unul dintre eroii mei: scriitorul şi neurologul Oliver Sacks. I-am scris anul trecut, când eram în State, în speranţa unei întâlniri. Mi-a răspuns, moale şi bun, că e bolnav şi că timpul îi este tare preţios şi că dacă eu (eu Vlad) am să-i transmit ceva care merită un preţ de acest … Continue reading Azi mi-a murit un erou

The post Azi mi-a murit un erou appeared first on mixich.ro.

Amicilor anti americani

de Vlad Mixich @Luni, 3 august 2015, 9:45 în

Nu mă deranjează că unii amici critică pe Facebook democraţia Statelor Unite. Americanii au avut întotdeauna perioade mai bune sau mai proaste la acest capitol şi, în prezent, nu traversează o perioadă prea roză. Că NSA-ul probabil abuzează fără să poată fi controlată e adevărat; că lobby-ul unei minorităţi bogate e foarte influent în politica … Continue reading Amicilor anti americani

The post Amicilor anti americani appeared first on mixich.ro.


Mircea Meșter

Euro 2016, faza pe nod în gât. Tragerea la sorți: decât eliminați și bătuți, mai bine calificați și câștigători

de Mircea Meșter @Joi, 10 decembrie 2015, 19:17 în

View image | gettyimages.com Fotbalul românesc e în această săptămână într-o euforie care seamănă cu bucuria copiilor care primesc cadouri de Crăciun butășită cu momentul în care ești singurul care nimerește numerele la loto. Din două motive. Unul ține cont… Continuă să citești

The post Euro 2016, faza pe nod în gât. Tragerea la sorți: decât eliminați și bătuți, mai bine calificați și câștigători appeared first on Mircea Meşter.

Australian Open, faza pe colțul mesei. Finala masculină. Bătaie de Djok

de Mircea Meșter @Luni, 2 februarie 2015, 8:04 în

View image | gettyimages.com Nu există multe ocazii în care tenisul să scrâșnească din dinți, să strige cu disperare, să urle cu lacrimi în ochi și să-și întindă toți mușchii într-un stretching chinuit fizic, dar perfect sănătos mental. Însă finala… Continuă să citești

The post Australian Open, faza pe colțul mesei. Finala masculină. Bătaie de Djok appeared first on Mircea Meşter.

Australian Open, faza pe colțul mesei. Ziua 13. Serenadă

de Mircea Meșter @Sâmbătă, 31 ianuarie 2015, 16:03 în

Serena Williams câștigă al 19-lea său titlu de Grand Slam Bolelli/Fognini reușesc să câștige turneul la dublu masculin După ce timp de două săptămâni am văzut pe terenurile de la Melbourne rochițe colorate în curcubeul aromelor Skittles, pumni încleștați cu… Continuă să citești

The post Australian Open, faza pe colțul mesei. Ziua 13. Serenadă appeared first on Mircea Meşter.


Ilias Papageorgiadis

5% TVA pentru proprietățile de până în 450.000 Lei: O decizie cu impact major pentru mulți cumpărători

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 16 septembrie 2015, 11:25 în
90% dintre cetățenii români sau străini ce cumpără proprietăți în România achiziționează proprietăți cu o valoare mai mică de 90.000 €, ca să fiu mai precis, o valoare de sub 385.000 Lei (cca. 85.500 €). Motivul principal este că aceste proprietăți au un TVA de doar 5%. În ultimii 5 ani întregul sector imobiliar din […]

O lecție de viață 1: “Oase aveți?”

de Ilias Papageorgiadis @Luni, 14 septembrie 2015, 9:15 în
Te poți înșela când judeci pe cineva după cum arată Piața centrală din Katerini a fost demolată în 1982. "În 6 luni va fi gata din nou" au anunțat politicienii, însă acest lucru s-a întâmplat doar 6 ani mai târziu. Familia mea a avut o măcelărie acolo din anii 1920, dar, în ciuda promisiunilor, a […]

”Pinocchio” vs. ”Zorba Grecul Conservator”: Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

de Ilias Papageorgiadis @Marţi, 1 septembrie 2015, 14:27 în
”Dacă-l văd pe leu, îl bat de n-o să-l mai recunoașteți!” spuse iepurașul celorlalte animale din pădure. ”Chiar poți să-l bați pe leu?” întrebă ariciul. ”De ce nu?” răspunse iepurașul. ”Sunt puternic și voi mă susțineți. Îi vom arăta că suntem mulți și că putem învinge.” ”Te-ai antrenat pentru această luptă?” întrebă bufnița. ”Sunt destul […]

Martin Harris

On UK-Russia scientific cooperation

de Martin Harris @Joi, 23 iulie 2015, 10:44 în
\r\n \r\n

Guest blog by Sir Martyn Poliakoff, Foreign Secretary and Vice-President of the Royal Society

I am delighted to be contributing to the Embassy’s blog. I am a British chemist, born in London, with a Russian father and English mother. I work at the University of Nottingham, and my research is focussed on Green Chemistry, a hugely important area of research. Green Chemistry is looking for environmentally cleaner and more economic approaches to making chemicals and materials; it seeks to reduce the negative impact of chemistry on the environment by minimizing the use of hazardous chemicals, reducing toxic chemical wastes and using fewer natural resources among others.
I am also the Foreign Secretary of the Royal Society (RS), the UK Academy of Sciences. The Society was founded in 1660 and has a long connection with Russia. As long ago as the 17th century, a letter was sent to Russia asking more than 50 questions about science in Russia and Peter the Great visited the Society in 1698.

The Society is still very much collaborating with Russia. In 2013, we organized a joint Frontiers of Science conference in Kazan attended by 70 young British and Russian scientists. The meeting was a joint project of the Academy of Sciences of the Republic of Tatarstan, the Russian Academy of Sciences (RAS) and the RS with the support of the Embassy. When in Kazan, I also took the opportunity to visit the chemical museum there to see where the element Ruthenium was discovered, a rare transitional metal belonging to the platinum group with curious application potential. For instance, ruthenium-based compounds have been used for light absorption in dye-sensitized solar cells, a promising new low-cost solar cell system.

As a chemist, I was excited by the discovery of chemical element No 114, synthesized in December 1998 in the Dubna Institute, which I look forward to visiting at first opportunity.

I have a long record of scientific collaboration with Russia and visit Russia frequently. Since 1999, I have been an Honorary Professor at Moscow State University and, in 2012, I was elected a Foreign Member of the RAS. I was a speaker at the 2013 launch of the EU-Russia Year of science and a year later at the UK- Russia Chemistry Week. This year I will be participating in International Conference on Supercritical Fluids in the Kaliningrad Oblas’t in September.
Today UK-Russia scientific cooperation is continuing and the Embassy’s Science and Innovation team has a crucial role to play in catalysing partnerships between researchers in our two countries. I feel that there are good opportunities for UK-Russian collaboration in areas outside my own, for example in the science of the Arctic and Accelerator Science.
I’m also excited about the Russian Government’s Global Education Scheme, which will provide funding to Russian Bachelor and Specialist degree holders to continue their studies in top UK universities I am delighted that the University of Nottingham is one of the UK universities covered by the funding scheme. I am particularly pleased that chemistry, chemical technology, nanomaterials and nanotechnologies can be funded by the Scheme as they all contribute to Green Chemistry.
The University of Nottingham has a long history of Russian scientists doing their research here and contributing to the advance of science. Our School of chemistry currently has two Russian scientists: Elena Bichoutskaia, a leading theoretician, and Andrei Khlobystov, Director of our Nanotechnology Centre.
I look forward to welcoming more Russian students to Nottingham in the near future and, as Vice President of the Royal Society, will continue to work with Russia to develop scientific collaboration.

Sir Martyn Poliakoff

Poliakoff-2011-11-16

A story of a British-built Russian icebreaker, who took part in the Arctic convoys

de Martin Harris @Miercuri, 3 iunie 2015, 18:02 în
\r\n \r\n

Guest post by Keith Allan, Consul General in St. Petersburg

The Russian ice-breaker, the Krasin, was built in Newcastle in 1916-17 and went on to play an important role in the Arctic Convoys of World War II. In this blog, Consul General Keith Allan talks about his recent visit to Newcastle University where a model of the Krasin is displayed in the Naval Architecture Department.

The Krasin is a fine example of shared British/Russian history. She was commissioned by Russia, built in Newcastle, and went on to play a significant role in the Arctic Convoys during World War II. For more on the Arctic Convoys, including the recent visit by British veterans, please see my earlier articles on the recent Arctic Convoys exhibition in St Petersberg and Sir Nicholas Soames’ message to St Petersburg Veterans.

HRH visit

HRH The Princess Royal visits Russian ice-breaker The Krasin

The Krasin is now a floating museum on the Neva river in St Petersburg. I have visited her many times and we were honoured when HRH The Princess Royal visited the ship and met Russian veterans of the convoys during her visit to St Petersburg in February 2014.

I read an article about the ship which said there was a model in a glass case at Newcastle University, and decided I would seek it out during a future visit to the UK. This finally happened on 21 May when I was in Newcastle visiting a veterans association. Sure enough, an excellent model of the ship stands in a glass case in a corridor along with a number of others in the Department of Naval Architecture.

Model of the The Krasin

Model of the The Krasin at Newcastle University

The plate on the case reads: ‘Triple screw icebreaking steamer ‘Sviatogor’ built by Sir W. G. Armstrong, Whitworth & Co. (Shipbuilders) Ltd. Newcastle-On-Tyne for the Imperial Russian Government.’

The ship was designed by the famous Russian seaman, Admiral Stepan Makarov, and was originally named after the Russian mythological warrior, ‘Sviatogor’. The Sviatogor sailed from Newcastle to Arkhangelsk on its maiden voyage in 1917 and was soon involved in the civil war hostilities following the October 1917 Revolution.  During the allied intervention against the Bolsheviks in Northern Russia (1918–19) the ice-breaker was scuttled in the Dvina River. The Royal Navy raised her for use in the White Sea and later brought her back to the UK for minesweeping in Scapa Flow. She was returned to the USSR under the Krasin trade agreement in 1921. In 1927 the ice-breaker was renamed by the Soviet government to honour a recently deceased Bolshevik leader and Soviet diplomat Leonid Krasin.

IMG_20150522_112441

The plate on the glass case display

The Krasin played an important role in the Arctic Convoys. In February 1942, the Krasin crossed the Atlantic (from the US) and reached Glasgow in early April. On 26 April 1942, she joined convoy PQ-15 and left Reykjavik for Murmansk. During the convoy Krasin shot down two German planes. Between 1942-1944 the ice-breaker continued to lead cargo convoys through ice in the Arctic despite heavy bombardment and the constant threat of submarine attacks. Many Allied ships and cargo vessels failed to reach their destination, but the Krasin was lucky enough to survive. In October 1945, the Krasin was disarmed. In addition to the convoys, the ship also participated in rescue expeditions in the Arctic in the 1920-30s, including one led by Umberto Nobile.

As a museum ship on the Neva river, the Krasin will continue to play an important role in reminding us of our shared British/Russian history and the heroic sacrifice made by British and Russian participants of the Arctic Convoys during World War II.

Triumph and Tragedy: remembering World War II – Guest post by Jon Sharp, Consul General in Ekaterinburg

de Martin Harris @Joi, 7 mai 2015, 11:35 în
\r\n \r\n

JonSharp

A number of military anniversaries are being celebrated at the moment. Earlier this month there were striking images from the centenary of the Gallipoli landings. I’m sure there will be similar scenes throughout the period leading to 2018 and the centenary of the ending of World War I. In Russia we have been marking the centenary with a number of events aimed, in particular, at young people which have sought to highlight Britain and Russia’s shared history in WW1. We have been holding reading aloud contests in cities across the country of British war poetry and literature. We have also invited people to nominate quotations from Russian and British literature to be inscribed on a new WW1 memorial which will be unveiled this summer at our Embassy in Moscow.

This year is also the 70th anniversary of the end of World War II and the Great Patriotic War between the Soviet Union and Nazi Germany with its allies. The anniversary will be commemorated across Russia on 9 May, Victory Day.

Here in Ekaterinburg we have been marking our shared history, and our alliance to defeat Nazi Germany, with a joint photographic exhibition which I opened last month. Working with the local photography and history museums, and with colleagues from the American Consulate, we have displayed images that demonstrate the personal triumphs and tragedies of World War II. The title of the exhibition is taken from Winston Churchill’s book of the same name, part of his six-volume history of the conflict. The exhibition includes images from the Imperial War Museum’s archives which show parts of the conflict that are less well known in Russia, such as the Battle of Britain and the fighting in the Far East. It also includes images from the local archives, which have not been displayed before.

Some of the images can be seen here.

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg


cipinicolae

Cum trebuie sa arate un proiect castigator in cadrul Programului Comert 2015

de cipinicolae @Marţi, 30 iunie 2015, 8:57 în
    In lipsa unor finantari consistente din fonduri europene, IMM-urile isi indreapta atentia si spre finantarile nationale, mai ales ca din punct de vedere al conditiilor pare sa fie mai putin complicat sa acceseze o asemenea finantare. Ieri, 29.06.2015, a fost lansat oficial Ghidul solicitantului pentru Programul Comert 2015 (Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata). Proiectele se vor putea depune online, pe site-ul www.aippimm.ro, in perioada 06.07.2015 – 15.07.2015. In acest context, apare intrebarea: “Cum fac sa pregatesc un proiect castigator?”. Mai jos redau cateva elemente esentiale pentru realizarea unui proiect care la evaluare sa obtina 100 de puncte.   1. Indeplinirea conditiilor de baza pentru accesarea finantarii Daca doriti sa depuneti un proiect la aceasta finantare, trebuie sa va asigurati ca: firma este IMM, cu capital integral privat, inregistrata in Romania si care isi desfasoara activitatea in Romania firma are cel putin 2 ani vechime la data de 06.07.2015 (a se vedea data de inregistrare la Registrul Comertului) codul CAEN pe care doriti sa depuneti proiectul este autorizat de cel putin 3 luni la data de 06.07.2015 firma nu a beneficiat de finantare in cadrul Programului in ultimii 3 ani, respectiv asociatii/actionarii/administratorii ei nu au detinut aceasta calitate in firme care au obtinut finantare din program in ultimii 3 ani firma nu are datorii de bugetul de stat si bugetele locale firma nu a obtinut finantari de minimis de 200.000 Euro de la 01.01.2013 pana in prezent firmei nu i s-a recuperat un ajutor de stat primit in cadrul unui proiect firma nu au fost respinsa la finantare in ultimii 5 ani in cadrul programelor nationale nu exista legaturi intre structurile actionariatului firmei si personalul din cadrul MEIMMMA/OTIMMC si afini si rudele acestora pina la gradul II inclusiv codul CAEN pe care se doreste finantare se afla in lista codurilor eligibile (a se vedea aici)   2. Conditiile pentru obtinerea a 100 puncte Daca ati validat toate conditiile de la punctul 1, atunci trebuie sa luati in calcul si criteriile de evaluare, astfel incat sa obtineti un punctaj maxim sau apropiat de maxim. Trebuie sa tineti cont de faptul ca obtinerea unui punctaj mai mic de 100 puncte, scade considerabil sansele la finantare. Astfel, in 2015 MEIMMMA estimeaza finantarea a 133 proiecte. Daca ne uitam la numarul de proiecte depuse in 2014 (1.031 proiecte), vom vedea ca nu mai putin 93 au obtinut 100 puncte, iar 143 au obtinut 95 puncte. Situatia e cu mult mai complicata daca tinem cont ca in 2015 nu au fost disponibile fonduri structurale pentru achizitii de echipamente si utilaje in intreprinderi si ca nu se previzioneaza a se intampla mare lucru pana la finele acestui an. Astfel, conditiile pe care ar trebui sa le indepliniti pentru a obtine 100 puncte sunt urmatoarele: sa solicitati finantare pentru un cod CAEN incadrat in sfera serviciilor (a se vedea Anexa 2 la procedura aici) – 10 puncte cifra de afaceri din 2014 sa fi fost obtinuta cel putin […]

Ras si plans cu fonduri europene

de cipinicolae @Vineri, 19 iunie 2015, 8:40 în
    Viata de consultant in domeniul fondurilor europene e condimentata cu tot felul de situatii, fie de ras, fie de plans. De obicei, pe moment iti vine sa plangi, dar dupa ani iti aduci aminte cu un zambet macar. Ramane insa o zona de ridicol si de gust amar: nu ne facem bine si fondurile mai mult ne incurca pe noi romanii…   Finantarea de 0 lei Pe la inceputul anului 2015 am preluat pe www.proiecteue.ro informatii despre o finantare (nu e important care). Si fiindca in ghidul solicitantului nu aparea informatia privind valoarea minima a finantarii ce poate fi solicitata am pus “1 leu”. M-am gandit ca mai putin de atat nu are logica. Si totusi… O persoana de la autoritatea responsabila de program m-a sunat si mi-a zis ca valoarea minima nu poate fi 1 leu: “Teoretic ea poate fi si zero lei. Mai bine nu puneti nimic… treceti doar valoarea maxima”. Nu zau? O sa vina Dorel sa solicite finantare “0 lei”? Daca da, poate-l trimiteti sa ia si-un credit de 0 lei…   Subventia de curs – o bataie de joc Prin 2013, la o intalnire cu mai multe persoane implicate in proiecte finantate POSDRU, am inceput sa schimbam impresii. Si asa am ajuns la grupul tinta. Cineva zice: “Sa vedeti ce interesati sunt somerii de cursuri… Sunam intr-o zi pe unul, ii spunem ca avem un curs pe tema X si el intreaba: – Cat e subventia? – Pai e 900 lei pe luna. – Hmm… Si de ce sa vin la voi, cand la proiectul Y subventia e de 1.400 lei pe luna?” Si probabil ca e refuzat si proiectul Y, ca 1.400 lei era mai putin decat salariul mediu pe economie    Fondurile cresc cifra de afaceri ca praful de copt aluatul de cozonac La un moment dat citeam niste proiecte pe zona de competitivitate IMM. Si ce sa vezi… desi punctajul maxim era obtinut la o crestere a cifrei de afaceri cu 10% in 3 ani de la finalizarea proiectului, am gasit pe unii care sustineau ca in 3 ani cifra de afaceri crestea cu peste peste 1000% crestere in 3 ani. Da, ati citit bine, o crestere de peste 10 ori… Uneori putem sintetiza asa povestile din proiecte: “Daca ne dati bani din fonduri europene vom creste ca Fat-frumos … Avem doua utilaje cu capacitate de productie totala de 100 suruburi si mai luam unul automatizat cu capacitate de 70. In total vindem de peste 10 ori mai mult… A si nu am zis nimic despre reducerea somajului la nivel national, de eradicarea bolilor incurabile si de calatoria spatiu-timp. Noi meritam finantarea!” Desigur, proiectele sunt facute de consultanti. Daca ar fi si citite de consultantii care le fac… probabil unii nu le-ar intelege    Rata rentabilitatii e corecta cum e scrisa Si iar citeam un proiect pe zona de competitivitate IMM. La momentul ala, POSCCE avea o aplicatie online prin intermediul careia se realizau previziunile financiare. Un alt coleg zicea ca proiectul e […]

5 conditii esentiale de verificat de catre cei care vor sa aplice la Programul START 2015

de cipinicolae @Luni, 15 iunie 2015, 10:33 în
    In data de 12.06.2015 Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism a anuntat lansarea Programului START 2015 (Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare). Perioada de depunere a proiectelor este 22.06.2015 – 01.07.2015. Inainte de a incepe pregatirea unui proiect pentru a primi finantare din Programul START 2015, ar trebui sa verificati indeplinirea catorva conditii esentiale, pe care le prezint mai jos.   Conditia referitoare la vechimea societatii Potrivit Ghidului solicitantului, pot depune proiecte IMM-urile care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data deschiderii aplicatiei electronice de inscriere a planului de afaceri; adica au cel mult 2 ani la data de 22 iunie 2015. Atentie la data inscrisa pe certificatul de inregistrare la Registrul Comertului.   Conditiile referitoare la finantarile anterioare 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor care au beneficiat de alocatii financiare nerambursabile in cadrul programului START in anii anteriori (2013 si 2014). 2. Nu se acorda finantare in cazul depasirii plafonului de minimis de 200.000 Euro (exceptie: 100.000 pentru IMM-urile care desfasoara activitati de transport de marfuri in contul tertilor sau contra cost) pe durata a trei exercitii financiare. Pentru mai multe detalii, click aici.    Conditiile referitoare la asociati/actionari 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor ai caror asociati, actionari sau administratori detin sau au detinut calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatii financiare nerambursabile in cadrul Programului START in anii anteriori (2013 si 2014). Mai mult, nu se acorda ajutor financiar pentru societatile ai caror asociati/administratori au calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatie financiara nerambursabila la oricare din Programele derulate de catre Ministerul Energiei, IMM si Mediul de Afaceri in anul 2015. Se excepteaza de la aceasta prevedere firmele incubate si beneficiarii de cursuri UNCTAD Empretec care pot sa primeasca ajutor pe cel mult 2 programe. 2. Asociatii, actionarii sau administratorii care detin mai multe societati nu pot aplica in cadrul Programului START 2015 decat cu o singura societate. 3. Desi nu este o conditie eliminatorie, nu se acorda 5 puncte la evaluare daca asociatul/actionarul/administratorul a mai avut/are calitatea de asociat/actionar in alta societate infiintata in baza Legii 31/1990 cu completarile si modificarile ulterioare.   Conditia referitoare la activitatea pentru care se solicita finantare Pe langa faptul ca activitatea pentru care se solicita finantare in cadrul Programului START 2015 trebuie sa figureze in lista activitatilor eligibile (a se vedea lista codurilor CAEN aici), aceasta trebuie sa fie si autorizata. Astfel, codul CAEN pentru care solicita finantare trebuie sa fie autorizat la momentul decontului, adica pana la finalizarea proiectului (maxim 2 noiembrie 2015!).   Conditia referitoare la punctajul obtinut Inainte de a va apuca sa pregatiti un proiect pentru finantare, ar fi bine sa va masurati sansele, mai ales ca finantarea proiectelor se face in ordinea punctajelor obtinute. Chiar daca aceasta este doar o estimare la acest moment, consider ca ar fi bine sa tineti cont de ea. S-ar putea sa va salveze timp si bani pentru un proiect cu sanse mici sau chiar inexistente. Astfel, daca ne uitam la anul precent (2014), pe site-ul www.aippimm.ro observam ca s-au depus pentru finantare 636 de proiecte care au obtinut cel putin 50 puncte (conditie obligatorie pentru luarea in calcul a proiectului). Dintre acestea, nu mai putin de 84 de proiecte […]

igs

Despre PFA-uri și neutralitate fiscală

de igs @Marţi, 21 aprilie 2015, 9:24 în

Mi-a atras atenția săptămâna trecută un articol din Ziarul Financiar care făcea referire la creșterea numărului de persoane fizice autorizate (”PFA”) care operează în România, fapt văzut ca un semn bun pentru antreprenoriatul românesc. În plus, articolul atrăgea atenția asupra faptului că măsurile ce urmează a intra în vigoare anul viitor o dată cu noul cod fiscal, ar urma să îngreuneze viața PFA-urilor printr-o impozitare mai apăsătoare.

Trecând peste faptul că analiza era incompletă, făcând referire doar la PFA-urile înregistrate la Registrul Comerțului și ignorându-le pe cele care au la bază profesiile liberale (așa-numite-le PFI-uri), îndrăznesc să contrazic concluziile prezentate acolo și să afirm că această structură de desfășurare a activității a fost și este folosită în ultima vreme în România mai ales cu scopul de a evita plata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor și că reprezintă prea puțin un semn de creștere a spiritului antreprenorial în România. Iar în sprijinul meu voi aduce doar două argumente:

Nivelul impozitării: în prezent la fiecare 1 leu salariu net se plătesc la bugetul de stat încă 75 de bani sub formă de impozite și contribuții, pe când la un sistem de PFA pentru același 1 leu obligațiile către stat sunt în jurul a 30 de bani. O diferență semnificativă.

Riscul afacerii: știm cu toții că diferența majoră între a desfășura o afacere prin intermediul unei firme (SRL) vis-a-vis de un PFA este riscul asociat: în prima variantă, SRL-ul răspunde în fața creditorilor în limita capitalului social pe când în a doua, PFA-ul este responsabil cu întregul patrimoniu, atât cel personal cât cel afectat afacerii. În condițiile în care falimentul personal este încă subiect al dezbaterii publice, aceasta este de asememenea o diferență semnificativă.  Și totuși foarte multă lume preferă PFA-ul în detrimentul unei firme. De ce? Pentru că vorbind de salarii  mascate și nu de antreprenoriat în adevăratul sens al cuvântului, riscul asociat afacerii este practic zero...

Întorcându-mă la viitorul cod fiscal, acolo se face în opinia mea un mic și timid pas înainte în corectarea acestei anomalii (de ce mic și timid voi prezenta mai pe larg într-un alt articol). Dar este totuși un pas înainte în direcția respectării unui principiu de bază prevăzut în codul fiscal încă din 2004: cel al neutralității fiscale.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că sunt împotriva antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător. Dimpotrivă, cred că doar din această zonă putem aștepta creștere economică sănătoasă și ridicarea nivelului de viață și educație în România. Dar antreprenoriatul nu trebuie ajutat cu facilități iluzorii ci cu o fiscalitate clară, fără ambiguități și care să nu lase loc de interpretări. Altfel nu facem decât să ne furăm singuri căciula și să ascundem gunoiul sub preș.

Succes!

 

 

 

Lumini și Umbre în Viitoarea Legislație Fiscală

de igs @Luni, 6 aprilie 2015, 17:45 în
Se împlinesc în curând două luni de la momentul în care noile coduri ce ar trebui să guverneze fiscalitatea românească începând din 2016 au fost publicate pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe. Am urmărit cu interes dezbaterea publică ce a avut loc pe marginea lor și am participat la ea ori de câte ori am avut ocazia.

Și pentru că în zilele următoare proiectele respective vor pleca pentru dezbatere în Parlament, mi-am zis că e momentul să punctez câteva elemente importante care fie nu au fost suficient analizate, fie au rămas în afara discuției. Nu voi aminti aici de măsurile bune de reduceri sau eliminări de impozite, nici nu voi ridica semne de întrebare cu privire la sursele de acoperire a potențialului deficit bugetar. Au facut-o suficient politicienii aflați la putere sau în opoziție și experții în macroeconomie. Voi încerca să trec în revistă câteva zone care rămân în ceață, ca niște pete albe pe harta fiscalității, pete care vor provoca în mod sigur naufragiul multor contribuabili aventurieri ce se vor avânta într-acolo.
Care ar fi acestea?

Plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor sociale
Propunerea mediului de afaceri pentru descurajarea muncii ”la negru” și ”la gri” a fost introducerea obligației de plată a contribuțiilor sociale pe toate veniturile din muncă, indiferent de forma contractuală în care acestea sunt obținute. Iar plafonarea să se facă la un nivel decent, 3 salarii medii pe economie. Acest lucru ar fi trebuit să elimine tentația de a ”călca alături”, încurajând contribuabilii către conformare voluntară.
Din păcate, modul în care este scrisă noua legislație nu face însă decât să perpetueze actuala stare de fapt, schema de remunerare prin PFA fiind în continuare net avantajoasă contractului de muncă: la contractul de PFA se datorează doar o parte dintre contribuții, ceea ce face ca sarcina fiscală totala să fie din nou disproporționată.
Astfel, după calculele mele făcute la nivelul plafonului de 5 salarii medii pe economie, conform noilor reguli situația se prezintă în felul următor:
    • Contract de PFA:       la 1 leu venit net corespund 43 bani costuri fiscale  
    • Contract de muncă:  la 1 leu venit net corespund 77 bani costuri fiscal
E greu de crezut că în aceste condiții va dori cineva să schimbe sistemul de la PFA la salariu...

Plafonarea contribuțiilor sociale datorate de angajator rămâne o poveste frumoasă
Noi cei care lucrăm în domeniu am atras atenția de multă vreme asupra unui aspect pe care, fără să mă gândesc de două ori l-aș cataloga drept înșelătorie cu acte în regulă: modul în care se face plafonarea contribuției de asigurări sociale la angajator. Printr-un artificiu tehnic (în ale cărui detalii nu voi intra aici), statul obligă angajatorii să plătească o contribuție suplimentară care nu beneficiază nimănui, neintrând în punctajul de pensie al angajaților.
Începând cu noul cod fiscal, această nedreptate urmează să fie legiferată și în cazul contribuției la asigurările de sănătate. Bine spunea cineva că statul îți dă cu o mână și îți ia cu amândouă!

Impozitarea microîntreprinderilor și eliminarea impozitului pe dividende
Coroborat cu cele prezentate mai sus, noul sistem propus de impozitare a dividendelor va reprezenta un adevărat El Dorado pentru cei care doresc să evite costurile fiscale ridicate în cazul contractelor de PFA și a celor de muncă.
Practic, în noua formulă, o microîntreprindere al cărei asociat unic este și angajat în funcția de director cu salariul minim pe economie (eventual cu normă parțială 2h/zi) ajunge să plătească doar un impozit de 3% pe venit. O invitație la scheme de remunerare alternativă.
Dar ce se va întâmpla în viitor cu regulile antiabuz, cele care fac diferența între activități dependente și cele independente? Așa cum este scrisă propunerea de legislație, porțile sunt lăsate în continuare deschise, iar fiscul va avea grijă pe viitor să îi sancționeze pe cei care vor trece prin ele. Sau cel puțin pe unii dintre aceștia.

”In dubio contra fiscum”
Este binecunoscut comportamentul agresiv și de multe ori abuziv al inspectorilor fiscali în relația cu plătitorii de impozite, orice prevedere echivocă a legislației fiscale fiind automat interpretată în favoarea autorităților. Pentru a reduce aceste abuzuri, mediul de afaceri a propus introducerea în codul de procedură a unui principiu din dreptul roman: ”in dubio contra fiscum”. Conform acestuia, orice prevedere legală neclară se interpretează în favoarea contribuabilului.
Guvernul se mândrește cu preluarea acestei idei și introducerea ei în legislație. Din păcate, modul în care această regulă a fost scrisă o face aproape inaplicabilă, urmând să intre în categoria celei care prevede modificarea legislației fiscale doar prin lege, cu 6 luni înaintea intrării în vigoare și care nu s-a aplicat niciodată, deși de la intrarea în vigoare a codurilor au trecut mai bine de  11 ani...

Penalitatea de nedeclarare
Punct de final pe care vreau să îl ating în articolul de față este legat de o ultima ”găselniță” a autorităților, prin care se pune un nou instrument coercitiv în mâna inspectorilor fiscali: penalitatea de nedeclarare de până la 50% din sumele neînscrise în declarațiile fiscale. După părerea mea, măsura este abuzivă, în condițiile în care deja există sancțiuni în acest sens în legislația actuală: se aplică amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale, iar în situația în care sumele declarate și plătite sunt greșite, contribuabilii datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Făcând o paralelă, în vechea lege a evaziunii fiscale exista o prevedere oarecum similară, prin care contribuabilul caruia inspecția fiscală îi descoperea sume nedeclarate și neplătite, avea obligația de plată a unei penalități egale cu diferența respectivă. Curtea Constituțională a considerat prevederea ca fiind nelegală. Voi urmări cu interes în ce măsură istoria se repetă.

Concluzionând, aș spune că deși noua legislație fiscală pare să ne transforme în paradisul fiscal din estul Europei, realitatea cu care ne vom confrunta va fi una dură și ne va în continuare multe bătăi de cap.

Așadar, după cum spunea Murphy, zâmbiți, maine va fi și mai rău!

 


Amnistia Fiscala - Studiu de Caz - Episodul 4

de igs @Luni, 8 septembrie 2014, 15:10 în
Vom încheia astăzi seria articolelor pe tema amnistiei fiscale. Daca in primele trei articole (pe care le puteți citi aici: Ep. 1, Ep 2., Ep. 3) am prezentat aspecte teoretice, exemple din experiența altor state și un scurt istoric al masurilor de amnistie fiscală mascată ce au fost luate în România ultimilor aproape 25 de ani, astăzi voi prezenta un punct de vedere personal cu privire la oportunitatea adoptării unei astfel de măsuri acum în România și voi încerca să fac un pronostic cu privire la șansele de reușită.

Dar cine ar putea fi beneficiarii și care ar fi scopul pentru care s-ar legifera o amnistie fiscală în România în acest moment?

Așa cum am arătat în ep. 3 al acestei serii, măsurile cu caracter de amnistie fiscală adoptate până acum la noi au vizat în principal firmele și numai într-o mică măsură (și în mod indirect) persoanele fizice. Acum, cel mai probabil că atenția s-ar concentra asupra indivizilor.

Printre motivele pe care autoritățile le-ar putea urmări cu o asemenea măsură, amintim:

(i) Incurajarea repatrierii in România a sumelor ascunse de români în conturi de peste hotare. Lucru destul de puțin probabil, având în vedere că:
  • există destul de mari șanse ca acele sume să nu fi fost obținute din operațiuni comerciale licite ci din activități ilegale, ceea ce ar ridica niște mari semne de întrebare asupra persoanelor respective în cazul repatrierii. Este deci destul de puțin probabil că aceste persoane îți vor asuma riscul.
  • pentru a fi aduși în România ar trebui să existe proiecte în care aceste sume să fie investite și înmulțite. Ori economia românească nu oferă în acest moment aceste oportunități, proiectele mari de investiții trenează iar băncile au de asemenea bani suficienți care ar putea fi folosiți dar politicile de creditare pe de o parte și reticența jucătorilor din economie pe de altă parte, fac ca acești bani să rămână nefolosiți.
  • sistemul fiscal de la noi rămâne în continuare instabil și imprevizibil. Foarte puțini ar risca să își transfere banii puși deoparte într-un sistem cu tradiție de zeci sau sute de ani într-altul unde (cum spunea un coleg de breaslă) singura constantă este schimbarea. Așa cum toți cei care aveau active imobilizate s-au trezit peste noapte cu povara numită ”taxa pe stâlp”, se poate întâmpla ca lipsa resurselor la bugetul de stat să conducă la introducerea unui impozit pe averea persoanelor fizice. Dar mai bine să mă opresc aici, să nu dau idei...

(ii)  Șansa de a scăpa de problemele cu legea evaziunii fiscale pentru anumite persoane bine poziționate în ierarchia politică și socială. Acesta fiind un motiv care nu ține de fiscalitate, nu îl voi dezvolta în articolul meu.

(iii) În final, dar nu în cele din urmă, s-ar putea urmări marcarea unui punct de referință, un așa-numit ”moment-zero”: fiecare persoană care afișează un standard de viață care nu poate fi justificat de veniturile sale declarate la autoritățile fiscale ar avea șansa de a-și ”curăța” istoricul fiscal și a începe o viață nouă, în schimbul unui anumit preț (i.e. impozitul datorat pe sumele declarate în cadrul procesului de amnistie fiscală).
Asta va da și posibilitatea aplicării reglementărilor privind ”impozitarea averii afișate” care în prezent sunt greu de pus în practică în lipsa momentului-zero menționat mai sus.

Acest ultim argument ar putea fi, în opinia mea, singurul valabil într-o discuție pe tema amnistiei fiscale. Pentru a fi transformat într-o reușită, ar fi necesar să fie respectate câteva condiții foarte importante:
  • Introducerea acestei măsuri să fie foarte bine pregătită din punct de vedere al comunicării (astfel încât să fie cunoscută și bine înțeleasă de către toți cei care ar putea intra sub incidența ei), cât și din punct de vedere al capacității admnistrației fiscale de a o gestiona (i.e. fiscul să dispună de instrumentele de control care să nu mai permită astfel de derapaje pe viitor, lucru care să îi împingă pe cei vizați să intre în proces.
  • Impozitul care ar trebui să fie plătit de către cei care vor beneficia de măsură să fie la un nivel rezonabil atât pentru aceștia (astfel încât să îi convingă să coopereze) cât și pentru bugetul de stat care să încaseze niște sume decente.
  • Măsura să fie urmată de un program sever de urmărire și control, cu pedepse dure pentru cei care sunt descoperiți ulterior. Asta pentru a se evita situația în care amnistia fiscală devine un joc pe care autoritățile să îl reia la fiecare 2-3 ani, decredibilizându-l în ochii contribuabililor.
În concluzie, după părerea mea, măsura ar trebui să mai aștepte o vreme, cel puțin până la momentul în care reforma ANAF, care a început se dorește a fi un proiect serios și de anvergură (cu finanțare de la Banca Mondială și cu suport de la experți de primă mână) se va finaliza și va oferi posibilitatea controlului strict de care vorbeam mai sus.

Succes!
 

noreply@blogger.com (Menaru

Calin

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

O sansa pentru industria online din Romania?

de Calin @Joi, 24 octombrie 2013, 12:06 în
Singura certificare destinată industriei de publicitate online, recunoscută la nivel internațional, e disponibila din luna aceasta si in Romania. Certificarea atestă cunoștințele necesare profesioniștilor care lucrează în domeniul digital, în special în zona de vânzare (media buying and selling). Dar … Continue reading

Doc

Este Crin Antonescu de “dreapta”?

de Doc @Vineri, 2 mai 2014, 14:39 în
Întrebarea nu este pentru mine. Aș putea să încerc o definiție a termenului ”dreapta”, una cât de cât rezonabilă, ideologică, dar mă îndoiesc că ar fi comună cu cele care sunt circulate prin spațiul nostru public – de unde și nevoia de ghilimele din titlu. Iar, o dată definiția dată, răspunsul meu personal la ar [...]

Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană

de Doc @Marţi, 4 martie 2014, 12:55 în
Nu e tocmai o surpriză pentru cine cunoaște palmaresul și ”ce-l mână în luptă” pe dl Nicolicea faptul că propunerea de ministru pentru relația cu Parlamentul în cabinetul Ponta III își face ca prioritate legea amnistiei și grațierii. Dar, vai mie, am fost surprins de seninătatea cu care omul aruncă o minciună mizerabilă în argumentația [...]

Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

de Doc @Luni, 17 februarie 2014, 12:35 în
“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.” “Este nepermis să nu [...]

Dragos Salageanu

DRAGON-ul a scos flacari (in stil “american”)

de Dragos Salageanu @Vineri, 28 martie 2014, 21:29 în

Imagineaza-ti ca ai luat acasa la tine un DRAGON. Sa zicem ca l-ai luat in data de 13.11.2013. Face parte din “familia” ta, il iei cu tine peste tot, te bucuri de el, el se bucura de tine, rezolvati probleme impreuna, ajungeti in impas impreuna, se intampla si bune, dar si rele, apoi… intr-o zi, sa zicem ca pe data de 03.03.2014, DRAGON-ul spune ca lui nu ii mai place “atmosfera” si ca nu i-a placut niciodata. Pai bine, mah, DRAGON-ule, dar de ce nu ai spus mai devreme…? Te-a fortat cineva? Poate ca da…

Lectia 1: Nu forta un DRAGON. Lasa-l in ritmul lui.

 

Tocmai de aceea, din data de 04.03.2013 si pana astazi, noi, “romanii din Birmania (Myanmar)” am fost ocupati cu “astuparea” gaurilor facute de DRAGON.

Lectia 2: DRAGON-ul face gauri in jurul lui. Dureaza cam 3-4 saptamani sa le astupi.

 

In tot acest scenariu au fost implicati atat prieteni, cat si “parteneri”. Unul dintre ei, american. DRAGON-ul a plecat la american. Dar a incercat sa se mai uite printre gaurile facute, chiar sa intre prin ele. Totodata a sustinut incercarea sa de a intra printre gaurile lasate in urma prin expresia: “Am semnat noi “ceva”?”. Indiferent de raspunsul la aceasta intrebare:

Lectia 3: Pentru un DRAGON doar semnaturile conteaza! Gentlemen agreement-ul nu!

 

Va mai amintiti ca, la un moment dat, DRAGON-ul a scris pe acest blog despre asa-numitul “Junior”? Pe vremea aceea DRAGON-ul era considerat (pe buna dreptate!) “Senior”. Cat despre blog, tot ce a fost postat pana acum, a fost postat de “Senior” (DRAGON). Vorba noastra: “Da-ti, da-ti!” (imi cer scuze daca nu o intelegeti). Noi suntem destul de tristi ca am pierdut un DRAGON, dar trebuie sa mergem mai departe… e trist, e dureros, dar trebuie, trebuie, sa mergem mai departe. In momentul in care ne-am despartit de DRAGON, lumea si evenimentele au stat in loc… o zi, doua zile, trei zile… o saptamana, doua saptamani… apoi am invatat:

Lectia 4: Nu iti lua un DRAGON “Made in Romania”! Ia-ti, mai bine, doi Junior-i “Made in Myanmar”! Vei fi mai satisfacut; vei fi mai performant.

 

Cunoasteti vorba aceea: “Doamne, pazeste-ma de prieteni, caci de dusmani ma pazesc singur”? Aceasta se poate aplica si in Myanmar. Iar, prin extrapolare, se poate (se va!) aplica chiar si in America. Nu stiam pana de curand ca ea se aplica chiar si DRAGON-ilor. “Prietenii” si “dusmanii” se regasesc in folclorul romanesc, nu-i asa? Atunci de ce am senzatia ca daca voi mai scrie multe despre acest lucru, o voi da in “manele”? Probabil ca din cauza “lui”, din cauza DRAGON-ului. Sic!

Lectia 5: Daca ai stat mai multe luni langa un DRAGON, atunci te numesti SUPRAVIETUITOR.

 

Spuneam, in titlu, ca DRAGON-ul a scos flacari. Da, asa este, a scos flacari si a ars cateva lucruri in jurul lui… printre care si oameni. Intr-o anumita masura este si vina mea pentru ca am intretinut focul. L-am invatat pe DRAGON sa aiba flacari “perfecte”. Dar de-acum spun “piua”!

Lectia 6: DRAGON-ul e viclean. DRAGON-ul nu are nimic sfant! Este ruda cu sarpele.

 

DRAGON-ii nu fac parte din cultura si folclorul Myanmarului. Mai degraba fac parte din peisajul romanesc. Socant!

Lectia 0: Ai grija ce vrei sa exporti in Myanmar!

 

Asadar, cei “trei” romani din Myanmar sunt tot doi! Cei doi!

F & F


Job fair

de romaniinbirmania @Sâmbătă, 1 martie 2014, 18:28 în

Apuc sa scriu mai rar, din varii motive. Multa treaba de facut, multa viata de trait. Astazi, cel mai important proiect investitional al nostru (de pana acum) a facut primii pasi in lume. In avanpremiera lansarii, din aprilie, a noului nostru produs software pentru piata myanmareza, ne-am gandit sa facem o pre-lansare, ca sa “luam pulsul pietei”. In consecinta, am participat la un targ de job-uri, in parcarea MICT park, mandria Myanmarului si epicentrul zonei de tech din Yangon.

Ieri si azi ne-am hamalit din greu. Am intins bannere, am carat scaune si mese, am printat topuri peste topuri de hartie, am adunat un palc de rawange rapitoare care sa se alature staff-ului nostru pe perioada evenimentului (booth babes) – din nou, sunt absolut uluit de neamul lor minuscul si de ce oameni poate sa produca -, am facut un chef monstru cu toata lumea aseara, asa, ca sa ne dam chef de munca in weekend, am dormit 3 ore, apoi am stat toata ziua sub soarele tropical gestionand un flux de vizitatori si candidati de vreo 3 ori mai mare decat ne asteptam. Dat fiind ca maine la ora 7 o luam de la inceput, pun acum cateva selfie-uri si ne citim dupa ce trece nebunia ;)

20140301-225211.jpg

20140301-225224.jpg

20140301-225253.jpg

20140301-225333.jpg

20140301-225347.jpg

20140301-225406.jpg

20140301-225435.jpg

20140301-225454.jpg

20140301-225504.jpg

20140301-225519.jpg

20140301-225528.jpg

20140301-225542.jpg

20140301-225559.jpg

20140301-225608.jpg

20140301-225621.jpg

20140301-225636.jpg

20140301-225628.jpg

20140301-225643.jpg

20140301-225652.jpg

20140301-225703.jpg

20140301-225716.jpg

20140301-225724.jpg

20140301-225733.jpg

20140301-225740.jpg



Cristian Orgonas

Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

de Cristian Orgonas @Marţi, 28 ianuarie 2014, 21:13 în

Datele BNR publicate marti arata o scadere semnificativa a restantelor la credite in luna decembrie, insa aceasta scadere s-a datorat cel mai probabil acceptarii de catre banci a pierderilor, fapt care care explica si scaderea semnificativa a profiturilor inregistrate de sistemul bancar in T4.13.

Astfel, daca in primele 9 luni din 2013, profitul cumulat inregistrat de bancile din Romania era de 1,5 miliarde lei, in ultimul trimestru, pierderile au insumat 1 miliard, astfel incat, la nivelul intregului an, profitul a ajuns la 497 milioane lei, fata de o pierdere de 2,3 miliarde lei in 2012.

In suma absoluta, la sfarsitul lunii decembrie, restantele au insumat 32,69 miliarde lei, in scadere cu 1,38 miliarde fata de noiembrie, insa in crestere cu 4 miliarde lei comparativ cu decembrie 2012. Variatia lunara a soldului restantelor atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta se poate observa in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.

Ca pondere in soldul total de credite, restantele la creditele in lei au ajuns la 15,27%, in crestere de la 13,18% in urma cu un an, iar restantele la creditele in valuta au ajuns la 14,59%, in crestere de la 12,19%, detalii in graficul numarul doi

Continue reading: Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

de Cristian Orgonas @Duminică, 26 ianuarie 2014, 9:55 în

Gradul de educatie al populatiei influenteaza in mod semnificativ gradul de dezvoltare economica, iar faptul ca Romania se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punctul de vedere al ponderii populatiei cu studii superioare nu este o surpriza.

Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, daca in anul 2000, doar 7,5% dintre romanii cu varsta intre 15 si 64 de ani aveau studii superioare, procentul a crescut la 13,5% in anul 2012, in timp ce ponderea celor care aveau cel mult 8 clase a scazut de la 35,6%, la 28,8%. Ponderea persoanelor cu studii medii s-a mentinut in jurul a 57%.

In cifre absolute, in 2012, numarul romanilor pe segmentul de varsta 15-64 ani era de 14,9 milioane, dintre care 2 milioane aveau studii superioare, aproape dublu fata de anul 2000, 8,6 milioane aveau studii medii (numar similar celui din anul 2000), in timp ce numarul celor care au absolvit cel mult 8 clase a scazut la 4,33 milioane (fata de circa 5,4 milioane in 2000). Sursa datelor este Eurostat

Continue reading: Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an

de Cristian Orgonas @Joi, 23 ianuarie 2014, 20:58 în

Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in trimestrul trei al anului trecut s-a inregistrat o scadere semnificativa a numarului de angajati cu contract de munca, acest numar reducandu-se cu 588.815 fata de T3.12, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire. Comparativ cu T3.11, scaderea este de 521.000, iar comparativ cu T3.10, scaderea este de circa 272.000.

In ce priveste evolutia in procente, scaderea anuala inregistrata in T3.13 este de 10,8%, de departe cel mai mare procent de cand aceste date au inceput sa fie publicate, respectiv din T2.10, detalii in graficul numarul doi. Datele reflecta evolutia numarului de asiguratii cu norma intreaga si/sau cu timp partial, sursa fiind declaratiile privind evidenta nominala a asiguratilor raportate de angajatori. Cei cu mai multe contracte de munca sunt numarati o singura data

Continue reading: Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an


textier

Emy’s Day 2014

de textier @Miercuri, 15 ianuarie 2014, 16:46 în
De 15 ianuarie anul ăsta, am vrut să scriu despre ceea ce mi s-a părut ca știrea eminesciană cea mai relevantă din anul care tocmai s-a încheiat: descoperirea din ziarul Ring că Eminescu ar fi avut o valiză Louis Vuitton! Carevasăzică iată trendsetterul, iată luxosul, iată-l pe mondenul Eminescu, a fost opinia predominantă. Mă limitez [...]

Cîntece laice de Crăciun

de textier @Marţi, 10 decembrie 2013, 8:10 în
Dintre cîntecele laice de Crăciun în limba română, preferatul meu este Milioane (Iarna) al Nicolei (muzica de Mihai Alexandru, versuri???… probabil de Nicola și Mihai în tandem). Ca text, îmi place sentimentul de mozaic festiv și de uimire copilărească pe care îl transmite. Deși e difuzat des în această perioadă a anului, își păstrează mereu [...]

V-a plăcut „Jos cenzura”? Acum de ce vă suciți?

de textier @Miercuri, 27 noiembrie 2013, 14:18 în
Un nou trend pe facebook: Cheloo a devenit nefrecventabil după declarațiile de la X Factor, considerate homofobe (în realitate suficient de ambigue ca să treacă juridic de orice posibilă acuzație; e posibil chiar ca rapperul și concurentul gay să fi băut împreună o berică post festum, cu sentimentul datoriei împlinite față de cerințele show-ului). Nu discut [...]

Adrian

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea a II-a

de Adrian @Marţi, 7 ianuarie 2014, 8:05 în

Spuneam în prima rundă că vom povesti oleacă și despre mirificele prețuri practicate cu ocazia Black Friday. Oamenii care comentează pe marginea subiectului par a se împărți în două categorii: cei care urăsc evenimentul și consideră că e o șarlatanie uriașă și cei care iubesc reducerile de BF și trompetează cu entuziasm despre ce-și vor cumpăra ei cu acea ocazie. Aceștia din urmă, în marea lor majoritate blogeri, jurnaliști și alte specii înrudite (inclusiv al dumneavoastră subsemnat) care “condimentează” mai mult sau mai puțin discret articolele/blogurile cu linkuri de afiliat la diferite magazine online.

La cealaltă extremă, prima categorie va sta să-ți explice cu lux de amănunte cum au văzut “cu ochii lor” (și un eventual screenshot “dovadă”) un produs scumpit cu nesimțire înainte de BF pentru ca apoi magazinul cu pricina să se laude cu o reducere consistentă. In consecință Black Friday nu e altceva decât un gigantic șmen. Sau cel puțin așa susțin ei.

Adevărul este – așa cum era și firesc – undeva la mijloc. Explică foarte bine acest articol mai vechi din WSJ care deși surprinde metode folosite de magazinele din US cred că se aplică fără probleme comerțului de pe frumoasele plaiuri mioritice.

Cifrele sunt clare: din 2009 până în 2012 numărul produselor vândute la reduceri a crescut cu 60%, iar reducerea medie a crescut de la 25% la 36%. In același interval, marja de profit a magazinelor a rămas aproximativ aceeași. Fenomenul nu are decât o singură explicație: multe produse apar pe raft cu un preț inițial mai mare tocmai în ideea de a fi vândute în timpul reducerilor și nu în sezonul normal. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să intrați într-un magazin într-o perioadă oarecare din an și să remarcați niște articole interesante dar parcă exagerat de scumpe în raport cu prețurile uzuale? Raționamentul e simplu: nu se intenționează vânzarea acelor produse la prețul întreg, ci doar discountate. Ele vor juca un simplu rol de decor pe rafturi până la sosirea reducerilor din iarnă sau a soldurilor.

Un exemplu interesant. Gigantul Amazon.com a introdus în oferta din vara 2013 un televizor Samsung de 60″ la 1800$ care se vindea în alte locuri pe Internet la doar 1300$. Ori, nu stă în obiceiul celor de la Amazon să se ocupe cu astfel de “cascadorii” de neam prost. Misterul s-a lămurit de Black Friday când televizorul cu pricina a fost redus un “amețitor” 45% până spre 1000$.

Altfel, metoda urcării prețurilor în “pregătirea” perioadelor de reduceri este o realitate. Market Track au constatat că prețurile urcă în medie cu 8% în noiembrie, înainte de BF și de sărbătorile de iarnă. Așa cum era de așteptat, cele mai spectaculoase creșteri de prețuri le înregistrează jucăriile, care iau un “avânt” mediu de 23%. De unde rezultă că bietul Moș Crăciun este cel mai lovit de aceste perioade de reduceri. Ar fi înțelept să-și facă stocurile încă din vară.

Sau cel mai bine-ar fi să revenim cu toții la obiceiul strămoșesc de a ne cumpăra un obiect pentru că avem nevoie de acesta, atunci când avem nevoie. Greu?

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea I

de Adrian @Vineri, 29 noiembrie 2013, 14:20 în

Căutarea ta s-a sfârșit: ai ajuns la punctul în care vei afla tot ceea ce trebuie să știi dar în special ceea ce nu trebuie să știi despre Black Friday. N-are rost să mai consumi energie în mod inutil, astfel încât poți închide chiar acum toate celelalte taburi de browser inclusiv cel în care George Buhnici explică modul în care a importat el BF în România (pro tip: n-a “adus” nimic nici George, și nici vreun alt jurnalist – ci magazinele online și în special eMag-ul).

Primul lucru important de reținut este că spre deosebire de datele altor “sărbători comerciale” mai mult sau mai puțin inventate (gen Sf. Valentin) momentul Black Friday este foarte clar plasat. Si anume: ultima vineri din noiembrie dă startul sezonului de cumpărături de final de an (la americani și în general în lumea occidentală). E momentul în care consumatorii încep să se îmbulzească în neștire prin magazine iar comercianții își maximizează profitul într-un final de an mai mult sau mai puțin euforic. Pentru cei interesați de etapele acestei frenezii de cumpărături am detaliat codul culorilor într-un articol mai vechi.

Cu alte cuvinte, ideea de a muta Black Friday cu o săptămână în avans este complet lipsită de logică. La fel de bine ne putem apuca să întârziem oleacă echinocțiul până de Paște. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mai mulți comercianți din România să “mute” cu nonșalanță BF 2013, în premieră mondială. Explicația fiind ceva aburitor cu ziua de 1 decembrie care pică prost și taie cheful de cumpărături. Să vedem totuși adevărata cauză.

Da, anul acesta Black Friday pică foarte aproape de 1 decembrie dar nu are nici o legătură cu sărbătoarea națională a românilor. Pur și simplu sezonul cumpărăturilor în lumea occidentală – care începe cu Black Friday și se termină de Crăciun – este mai scurt cu câteva zile decât de obicei. Mai precis, este cel mai scurt sezon de shopping din 2002 ceea ce se va traduce într-o pierdere potențială de 1.5 miliarde $ la nivel mondial. Asta nu va împiedica magazinele să bată noi recorduri anul acesta, dar ar fi putut să încaseze și mai mulți bani.

Sigur că în ultimă instanță dacă oamenii chiar au nevoie de acele lucruri înseamnă că le vor cumpăra la un moment dat, chit că e în sezon sau în afara lui. Dar comercianții nu gândesc astfel – orice bănuț potențial pierdut în trimestrul 4 îi face să intre în fibrilație. Parcă îmi imaginez discuția:

- Sefu’, sefu’ ce ne facem că anul ăsta sezonul de cumpărături e mai scurt?
- Nici o problemă Costele, îl lungim.
- Sefu’, sefu’ nu înteleg cum o să lungim sezonul?
- Mutăm Crăciunul de Anul Nou, hai că-i simplu Costele. Pac, pac – am adăugat o săptămână.
- Sefu’, sefu’ cred că e o mică problemă acolo cu Crăciunul…
- Bine atunci dă Black Friday mai încoace o săptămână, că doar noi am inventat chestia asta.
- Da sefu’, ce idee deșteaptă! 

Sigur că puteau să-i spună “Zi Specială de Reduceri Masive ca Voi să Credeți că Sezonul de Cumpărături a Inceput Deja” (ZSRMVCSCID). Dar cred c-ar fi fost un pic complicat de reținut așa încât s-a preferat formula cu mutatul Black Friday.

Uite cum am lămurit chestiunea cu mutatul sezonului. In partea a II-a voi clarifica treaba cu prețurile.

Jocuri PSN (Playstation Network) acum si pe Amazon

de Adrian @Marţi, 12 noiembrie 2013, 21:43 în

Se apropie gerul, serile lungi de iarnă și zilele relaxante de sărbătoare când tot omul stă la gura sobei și joacă un shooter, un adventure sau strategy game pe Playstation. V-ar interesa poate să știți că prietenii de la Amazon au lansat un nou store din care puteți cumpăra coduri pentru achiziția de jocuri de pe PSN, și ca să fie treaba bună cumpărătura e însoțită de un cupon de 5$ reducere pentru următorul joc luat de la ei.

Pentru achiziție trebuie să declari un Billing Address oarecare în SUA (și dacă problemele continuă să apară, verifică țara conform discuției de pe forumul Kindle). Cam orice card bancar este acceptat (eu am de la Unicredit – a mers din prima), iar livrarea este doar un cod astfel încât nu veți avea bătăi de cap cu vama sau orice altă minunată instituție a statului nostru de drept.

Pe mine mă tentează The last of us, am auzit că merge bine cu vinul fiert…


Dan Selaru

Câteva puncte despre Roşia Montană

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 12:21 în
Proiectul Roşia Montană ridică grave semne de întrebare, şi pentru a nu fi uitate să le enumerăm şi analizăm:

1. Guvernul ne prezintă exploatarea aurului de la Roşia Montană ca proiect “de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. De ce e un proiect de interes public nu ştim, de ce exploatarea de la Certej nu e clasificată la fel? Dar putem reţine că este de "interes public naţional", deci toţi avem dreptul şi obligaţia de a ne exprima părerea, nu e de interes local, părerea celor din Bucureşti contează la fel de mult ca a locuitorilor Roşiei Montane. De la Guvern citire.

2. Proiectul nu are aviz de mediu. Guvernul spune că va aviza proiectul DUPĂ votul Parlamentului. Parlamentarii nu au specialişti în mediu, ăsta e şi motivul pentru care e necesar avizul, ca în eventualitatea unei legi Parlamentul să se bazeze pe o părere avizată. Decizia Parlamentului este luată pe criterii politice, nu tehnice, deci, în principiu, este o părere lipsită de orice valoare tehnică. Parlamentul poate vota modificarea tabelului lui Mendeleev, asta nu schimbă realitatea.

3. Cum Guvernul nu a fost capabil să îşi spună părerea trebuie să privim spre forurile care au expertiză tehnică. Acestea sunt Academia Română şi Institutul Geologic al României, ambele şi-au expus părerea, ambele păreri sunt negative. Acuza adusă contestatarilor că nu ştiu despre ce vorbesc nu este susţinută de fapte, cum Guvernul nu a fost capabil să-şi spună părerea orice opinie tehnică a Guvernului e lipsită de orice suport, contestatarii se sprijină pe Academie şi institutul de specialitate.

4. Atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta s-au acuzat că au primit mită în cazul în speţă. Mai mult, Victor Ponta, Prim Ministru, a declarat că a fost luată mită de politicieni de la RMGC. Într-un caz atât de controversat o asemenea declaraţie ar trebui elucidată ÎNAINTE de orice vot. Dacă în cazul Petrom acuzele de mită au fost ale Partidului România Mare, puţin credibile, acum acuzele sunt aduse de Primul Ministru, evident mult mai credibile, fiind necesară investigarea lor. Acest proiect a început cu controversatul personaj Frank Timiş, acesta e doar începutul neclarităţilor legale ale proiectului.

5. RMGC şi Guvernul susţin că mineritul este singura soluţie pentru zonă şi singurul mod în care apar locuri de muncă. Absolut fals, există nenumărate zone montane care există fără minerit. De altfel, mineritul în subteran nu are nicio legătură cu actualul proiect, acesta este un proiect de suprafaţă, minerii de subteran nu au niciun rol, experienţa lor anterioară e inutilă. Deschiderea proiectului o să creeze locuri de muncă, indiscutabil, nu ştim câte pentru cei din zonă, dar câte locuri de muncă DISPAR prin deschiderea proiectului? Locuri de muncă deja existente în fabrici de mobilă, agricultură sau turism. Zona a fost, politic, declarată monoindustrială blocându-se orice dezvoltare, la Albac, la 30 de kilometri sunt zeci, dacă nu sute, de pensiuni.

6. De fiecare dată ne este spus că Roşia Montană este deja un dezastru ecologic, perfect adevărat, ce reţine Ministerul Mediului să acceseze fonduri europene şi să ecologizeze zona oferind locuri de muncă şi o şansă celor din zonă, argumentul că este un dezastru ecologic deja este fals şi răuvoitor, "dacă e rău să facem mai mult rău că oricum nu contează". Este metoda absolut evidentă de a distruge definitiv orice şansă pentru cei din zonă în afara proiectului RMGC.

7. Cum în ţară părerile sunt emoţionale şi extrem de divergente, acuzele de mită şi incompetenţă la ordinea zilei, o soluţie capitalistă este expertiza exterioară, Statul poate să ceară ca întreg proiectul să fie asigurat de un mare asigurator internaţional. Acesta lucrează pe banii lui şi, în consecinţă, nu poate fi influenţat. RMGC a încercat să se asigure la Allianz, Allianz a refuzat. Putem aştepta până RMGC este asigurat? Evident.

8. Există acuzele că în spatele mişcării împotriva proiectului se află forţe străine reprezentate de Soros. În favoarea proiectului sunt, de asemenea, forţe străine reprezentate de Paulson şi Steinmetz şi care. conform Primului Ministru, s-au folosit de corupţie. Dacă asta e situaţia de ce nu căutăm o altă soluţie?

9. Există zvonuri destul de întemeiate că în zona propusă spre exploatare există şi alte minerale, care este situaţia juridică a acestora? Nu cumva, prin corupţie, acestea au fost excluse din redevenţe? Este de datoria Statului să clarifice public acest aspect ÎNAINTE de a aviza proiectul.

Aceste câteva puncte mă fac să declar fără dubiu că în acest moment proiectul Roşia Montană este profund dăunător României, un proiect bazat pe corupţie, minciună, desconsiderare a specialiştilor, manipulare.

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 1:41 în
Roşia Montană este, indiscutabil, un subiect. Deşi nu mai scriu, cel puţin aici, este absolut necesar să aduc nişte clarificări vis a vis de subiect, pentru că manipularea a depăşit orice nivel imaginabil.

1. Proiectul Roşia Montană ne este prezentat ca un proiect

Economie fără ideologie

de Dan Selaru @Sâmbătă, 23 februarie 2013, 13:47 în
Economia mondială este interconectată cu mediul, iar economia funcţionează cu energie. Orice altă viziune economică este în general partizană a unui model economic care, în ultima vreme, au devenit adevărate ideologii. Întregul fenomen economic trebuie tratat la nivel global, unitar, mai ales azi câmd economia este globală în strânsă legătură cu mediul şi cu resursele energetice.

În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.

Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.

Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.

Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.

Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.

Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.



Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.

Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.

Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.



Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012

Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9

Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1

Dragos Manac

Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!

de Dragos Manac @Vineri, 7 decembrie 2012, 12:41 în

"Wishes won’t wash dishes"

Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati. 

Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex: companie.ro), este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.

Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.

Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.

Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.

Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse. 

Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business?  Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email,  contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd. 

Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.

Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.

Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.

Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.  

Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina. 

Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.

+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe Revevol.ro

PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.

Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti

de Dragos Manac @Marţi, 27 noiembrie 2012, 7:34 în

"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"

Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.

Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).

Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!

Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:

  1. Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
  2. Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
  3. Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
  4. Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
  5. Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.

Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.

Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.

Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.

Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.

Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.

Rezumand:

  • Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
  • Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
  • Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
  • Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
  • Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.

Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?

 

 

 

Appnor MSP are un nou CEO

de Dragos Manac @Joi, 31 mai 2012, 15:40 în

"The best thing about the future is that it comes one day at a time."

Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.

Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.

Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)

Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.

Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.

Back to work! 


Mihail Marcu

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Incep fuziunile in sistemul bancar?

de Mihai Marcu @Duminică, 28 august 2011, 11:39 în
Bancile grecesti Alpha Bank si EFG vor fuziona, iar anuntul oficial se va face luni.

Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.






Cristian Dimofte

Viata la curte

de Cristian Dimofte @Marţi, 24 aprilie 2012, 17:31 în

O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Culmea optimismului in imagini

de Cristian Dimofte @Joi, 12 aprilie 2012, 22:01 în

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

Unele şcoli primare sunt mai bune decât altele

de Vali Petcu @Joi, 23 februarie 2012, 10:40 în
Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în [...]

Merlin

Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile  sociale la norma

de Merlin @Vineri, 10 decembrie 2010, 13:40 în
Am primit pe email de la un prieten urmatorul text. Mi-a scris ca noi pe Hotnews.ro scriem rapid despre ceea ce declara Basescu si Geoana, dar ca despre ceea ce se intampla in viata reala reactionam greu. De aceea ma grabesc sa-i public textul: Conform Ghidului Solicitantului – Conditii Specifice pentru cererile de propuneri de [...]

Cum am dislocat televizorul din casa

de Merlin @Luni, 26 iulie 2010, 9:57 în
(Un articol aparut in Dilema, cam gratuit si cam speculativ ) Televizorul este asociat cu ideea de “casa”, de spatiu personal si familial, dar aceasta perceptie se modifica sub presiunea unei reechipari a omului de astazi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, insa “magia” ecranului va disparea. Din ce in ce mai [...]

Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic

de Merlin @Sâmbătă, 17 octombrie 2009, 11:31 în
Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta,  esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc [...]

Ioana Avădani

Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 23:09 în
În conferinţa de presă de azi, dl. Ghişe ne spune: “Situaţia periculoasa în care sunt jurnaliştii în raport cu patronii de presă poate duce la deprofesionalizarea acestora, făcându-i nişte manipulatori de interese patronale necunoscute populaţiei.” El a adăugat ca doreşte “reglementarea conceptului de jurnalism, precum şi diminuarea abuzului autorităţilor sau patronilor de mijloace de informare [...]

Presa şi Strategia Naţională de Apărare

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 9:21 în
De mult nu am mai văzut unanimitate de păreri într-un grup mai mare de trei persoane – dar ieri mi-a fost dat să văd politicieni, oameni de media şi ONG-işti susţinând, timp de trei ore, aceeaşi idee: nu amestecaţi presa şi siguranţa naţională. Am participat (şi moderat – cu greu!) o dezbatere pe marginea Strategiei [...]

Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?

de Ioana Avădani @Joi, 23 septembrie 2010, 18:36 în
ANRMAP a lansat in dezbatere publica un Proiect de Ho t ă r â r e pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de [...]

Teo

O chestiune de onoare? A cui?

de Teo @Luni, 27 septembrie 2010, 12:22 în
Ministrul de interne si-a anuntat demisia de onoare dupa ce mai multi politisti s-au dat in stamba in fata Palatului Cotroceni. Foarte frumos, emotionat,  la tati ni-i greu.  Demisia domnului Blaga nu rezolva insa o problema mult mai concreta.  Cine … Continue reading

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

de Teo @Duminică, 12 septembrie 2010, 23:07 în
Ministerul de externe a anuntat  ca va oferi un grant de 50.000 de euro pentru finalizarea documentarului animat  ”Crulic – sau drumul spre dincolo”. Filmul reconstituie poveste tragica a romanulu Claudiu Crulic,  mort prin infometare in urma cu doi ani, … Continue reading

Pururea tanar, infasurat in revendicari

de Teo @Sâmbătă, 4 septembrie 2010, 12:27 în
I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun … Continue reading

petrea

Un avertisment ignorat

de petrea @Marţi, 14 aprilie 2009, 14:26 în
In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber [...]

Traduttore, traditore

de petrea @Sâmbătă, 14 martie 2009, 7:21 în
Conversatie despre FX: A: Mai creste euro? B: Fata de ce? A: Fata de cat e acum. Ce faci cand esti jurnalist de business la un ziar financiar si iti trebuie stiri pentru site-ul ziarului? Deschizi platforma de stiri si cotatii in timp real, apesi F9, tastezi EURRON= si astepti. Mai devreme sau mai tarziu tot pica o stire. [...]

Falimentul analistilor de pe Wall Street

de Sergiu Mihai-Popescu @Vineri, 13 martie 2009, 14:28 în
Intr-o piata aflata pe un trend descendent de aproximativ un an si jumatate, cu o accentuare a scaderilor in ultimele 6 luni, orice “bear market rally” este o oportunitate pentru diversi analisti ai fenomenului bursier de a proclama bottom-ul indicilor. Si acum ne aflam intr-un astfel de moment:  indicele S&P 500 a stabilit pe 9 [...]

Asigurari si Pensii

ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Life
Bancul zilei: Ocazie unica! Afacere excelenta
URGENT!!! OCAZIE UNICA! Nu postez anunturi de vanzare dar de data asta e o urgenta. Un amic si-a cumparat bilete la finala Campionatului European fara sa stie ca o sa pice in aceeasi zi cu propria nunta. Deci, e cineva....
Clipul zilei: Cand te crezi prea repede invingator
Bucuria se transforma intr-o suparare teribila pentru ca ai fost... un pacalici :)
citeste mai multe articole din LIFE
Distractie si confort maxim la pret modest. Pensiune Azuga-Casa Barcaru. Cazare 28 locuri, bucatarie si bar. Rezervari: 0744.302.373, 0244.326.418
S-a dat START-ul la sezonul nuntilor! Inscrieri urgente! Castiguri garantate! 0730.32.32.16
Google Apps Business si Managed Hosting in Romania, Olanda si SUA prin Appnor MSP.
Cel mai mare numar de marfuri si camioane. Peste 10.000 de membri. Bursa de transport nr. 1 in Romania.
Perdele, draperii, falduri romane. Proiectare si montare perdele, draperii, accesorii pentru orice tip de fereastra. Solutii si executii pretentioase. Noi modelam lumina in casa ta! www.lafereastra.ro
Agrocom France, radacina proiectelor tale. Arhitect peisagist, proiecte 2D/3D, plante ornamentale. Universul dvs exterior modelat cu bun gust. www.pepiniera.com
Reduceri consistente la Zaza Pizza: 12 lei pizza. Intra pe pagina noastra de Facebook si afla produsul si parola zilei.
Vrei permis de camion/autobuz, recunoscut in UE? Vino la PILOTAJ PROF BUZAU pentru permis categoriile B, C, CE si D pe autovehicule de ultima generatie!
Auto Grand - Rent a car. Inchirieri autoturisme cu sau fara sofer. Preturi incepand de la 19 euro/zi.
Calm, Putere, Relaxare. Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.
Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice. O carte scrisa de Lisa Sanders, cea care prin rubrica din New York Times a inspirat crearea serialului Dr. House. Pe Psihoshop.ro. Carti de psihologie.

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri