La mulți ani pandemie, te pup pe gingii
Acum 1 an, pe 5 martie, luam un paracetamol și mă suiam în avionul spre Londra, trebuia să mă întorc cu mașina 7 zile mai târziu și am venit fix 7 luni mai târziu, după un ocol prin Spania care mi-a devenit, în minte, acasă. Deși în primele zile de bejenie, închiși într-o casă de unde vedeam marea, am blestemat ziua în care am urcat în avion, gândindu-mă cum o să moară ai mei singuri și eu o să crăp sub un pod în Catalunia, azi o sărbătoresc ca pe ziua bobârnacului final, cel care în sfârșit a rupt ața care mă lega de România, făcându-mă să înțeleg că indiferent ce misiuni cred eu că am de îndeplinit și cruci de dus, toate sunt doar iluziile unui om singur care a fost mințit că e important.
Acum un an scriam despre ce este și ce va veni.
La mulți ani pandemie. Te pup pe gingii.
Nu văd niciun om cu mască nici în tren, nici în metrou, nici în aeroport, nici la cârciumă, nici pe stradă. Singurele măști sunt cele ale profesionalismului pe care le-am văzut purtate cu plictis de vameșii români.
Masca sobră a competenței te ferește de concediere.
Și de Covid-19.
Televiziunile bubuie cu informații despre virus, a mutat exact ca PSD-ul, acum e Pro România. Închideți-vă-n case, nu mergeți la teatru, investiți în acțiuni la Netflix.
Și în făbricuțe de pastile. Spălați-vă pe mâini, tușiți în batistă și nu vă atingeți cu mâinile fața. Dacă vă atingeți fața o să descoperiți că nu sunteți voi, că relieful e complet diferit decât ceea ce vă imaginați, că aveți nasul mai mare și ochii mai mici, aveți o mască de carne care vă acoperă adevărata fața, Doamne, ați da orice să vă treziți din coșmarul ăsta în care voi nu sunteți voi.
Mai bine nu vă pipăiți fața.
3000 de oameni au murit până acum uciși de coronavirus. Dar poluarea aerului trimite în fiecare an 7 milioane de cetățeni la Creator.
Creatorul se uită la ei și îi întreabă: ce-i mă cu voi aici? Ce-ați făcut?
Am respirat.
Dracu v-a pus. Nu puteați să vă țineți respirația vreo 28 de ani?
Nu. Că nu suntem anaerobi. Ne-ai făcut după chipul și asemănarea ta. Să tușim, să ne curgă mucii, să tragem în piept aer și să-l dăm afară pe nas. Să facem cancer. Chiar așa, atoatecreatorule, există măști anticancer?
Dumnezeu își pune masca indiferenței și ridică din umeri.
Dumnezeu ne-a mințit. Nu ne-a creat după chipul lui. El nu face cancer. Nici tuberculoză.
Nu se spală pe mâini și își poate atinge fața când vrea el.
7 milioane de oameni mor în fiecare an de la poluarea aerului. Mor tăcut, fără camere de luat vederi plasate în fața spitalului. Mor neștiuți, fără ca planeta să-și umple cămara în așteptarea Armagedonului. Mor de la o abstracție.
Aerul e invizibil.
Murdărirea lui e invizibilă.
Covid-19 arată ca un buzdugan. Ca buzduganul moldoveanului care a atacat acum patru zile clădirea guvernului. Coronavirusul are o față.
Poluarea nu.
Dumnezeu nu i-a dat una.
https://www.theguardian.com/commentisfree/2020/mar/05/governments-coronavirus-urgent-climate-crisis
Scurtă odă femeilor troiță. De mărțișor.
Pe marginea drumului, îngheață în spatele câte unui zid de flori femei cu părul strâns sub broboade. Nu știi că sunt femei, dar baticul îți spune asta, bărbații ar avea băști sau căciuli, nu se văd forme de sub șubele gri, umbre ale nimănui, marcând traseul fără soare către București. Florile sunt îngrijit cuprinse de plastice, puse în vaze, lalele roșii și galbene, narcise și zambile. De unde le-or fi luat, sigur e un distribuitor care oprește la poarta țăroșenilor care vând must și carrofi din Balotești și Ciolpani și le face un preț bun. Dacă nu le dau până diseară, mâine le mănâncă vaca.
Femeile care vând flori în ploaie nu par să știe că vând flori. Femeile care vând flori în ploaie nu le-a dat nimeni mărțișor de dimineață și nimeni nu le-a urat o primăvară frumoasă. Ar fi putut la fel de bine să vândă făcălețe, de ziua aluatului național. Ar fi putut la fel de bine să vândă mâncare de pisici, de ziua mieunatului carpatin.
Am vorbit cu un prieten despre feminism, sexo-marxism, -ismurile create în laboratoarele de alintaromă și fainoșag, unde ni se spune ce trebuie să simțim și când și de câte ori.
Femeile de pe marginea drumului nu mai știu să fie femei d-apăi să primească o floare. Ele sunt mame, gospodine, agenți economici, persoane fizice autorizate. Ele dau flori copiilor lor care merg la grădi sau la școală, dar floarea nu e o floare, este o bifă, alergi ca să poți să rămâi pe loc.
E o tristețe imensă în primăvara asta care a încetat de mult să fie altceva decât un anotimp, devenind un citat din, ce în ce mai scobit și artificial, al renașterii și feminității.
Mai jos, o bucățică din Să nu râzi :((, o carte-nemărțișor pentru toate doamnele și domnișoarele care este ele.
— Las’ că o să ajungi şi tu mamă. Îţi doresc să ai parte de copii la fel de răi şi neobrăzaţi cum aţi fost voi, mi‐aţi mâncat zilele, m‐aţi îmbătrânit. La 43 de ani sunt o fosilă.
Tu eşti cea mai frumoasă mamă din lume.
Luna martie are gust de lipici, steluţe, carioci, un ţiuit constant, tinitus, vocile ascuţite ale copiilor care recită poezii dedicate mamei.
— Mama, e bine? mă opresc din spus poezia captivă în cerculeţul desenat cu cretă unde vrăjitoarea cea rea nu mă poate ajunge cu blesteme. Am patru ani, îmi frâng degetele grase, cu unghii roase, e bine?
Am făcut‐o de ruşine oare? Nu?
Sunt sigură că ceva nu o să fac bine.
Mily dă din cap cu un zâmbet uşor stânjenit. De ce m‐am oprit, oare nu mai ştiu versurile? Cu cine oi semăna atât de uitucă, ea la vârsta mea era iute de minte.
Sala râde, nici nu mai contează că m‐am blocat, disperarea mea nu este înţeleasă de MAME. Eh, ai uitat poezia, de ce nu mă mir că nu eşti în stare să faci nimic bine?
De ce aş vrea să fiu mamă?
Nu vreau să fiu mamă.
Nu mi‐am dorit niciodată să fiu mamă. Am făcut trei chiuretaje. Trei.
Nu sunt foarte inteligentă, ştiu. Nici foarte chivernisită. Dacă eram mai gospodară, puneam nişte bani deoparte pentru un sterilet şi nu‐mi mai păsa de ciclu, pastile, prezervative, alcool, noduli la sân, cancere sau ce dracu’ oi avea.
Orice numai să nu fiu mamă.
Nici mătuşă nu aş vrea să fiu. Sper ca Vlad să nu mă pună în situaţia asta oribilă în care să trebuiască să mă pre‐ fac că îmi plac copiii şi să fac complimente vreunei viţici care a vrut să‐şi împlinească destinul biologic. Am citit undeva asta.
Împlinit destinul biologic.
Dă ovulul şi apoi mori.
Nu pare deloc genul lui Mily de ieşire din scenă.
Mai degrabă, dai ovulul şi apoi demonstrezi că nimeni, dar absolut nimeni nu este în stare să crească puiul aşa cum o faci tu. Rămâi, demonstrezi nu numai unicitatea şi expertiza dumitale în crearea de oameni, ci şi superioritatea de netăgăduit faţă de restul persoanelor care se consi‐ deră mame.
Ele nu ştiu să şteargă cum trebuie la cur.
Nici să spele copilul pe dinţi.
Habar nu au să împletească părul în codiţe spic.
Şi nici să îi îndese în gură lu’ ăla mic iaurtul cu pâine.
Mily e MAMA. Ea ar fi trebuit să joace în locul Margaretei Pâslaru în film, arată chiar mai bine decât Margareta.
Tu eşti cea mai frumoasă mamă din lume.
Oare câţi dintre noi, copiii speriaţi care desenam cu pastă de dinţi floarea ghiocelului pe felicitarea de 8 martie pentru mama, oare câţi dintre noi credeam că mama e cea mai frumoasă din lume?
Eu, oare, credeam?
Gunoi și guvoi
Gunoi fugit din container, gunoi pierdut din găleată, gunoi părăsit la marginea drumului de oameni curați, care nu suportă gunoiul, gunoi aruncat pe geam, din mersul mașinii, gunoi aruncat pe geam, de la etajul 5 sau 1 sau 8, gunoi luat de vânt, se știe că vântul se plictisește repede, și lăsat 30 de metri mai încolo, în crăcile unui copac.
Curvele de pe DN 1 sunt plantate în mijlocul unor poienițe de gunoi.
La mine în curte e altfel de gunoi, gunoi strâns de vecinu sub prelate, sub foi de plastic, și-a clădit un templu de lemn sub care strânge gunoi. Gunoi cu viitor. Gunoi reciclabil. Gunoi donator de organe.
Nu chiar gunoi.
Gunoiul se lăfăie pe marginea drumului spart care ține malul Vedei.
E mult gunoi, dintr-acela pe care îl lasă în spate 5000 de refugiați în goana lor spre generosul cârnat bavarez. Mă uit la gunoiul mănos, mă uit cum huzurește printre brazdele ogoarelor părăsite. E nesimțit gunoiul, nesimțit ca oamenii care l-au lăsat în urmă, memento al urii față de orice nu este al lor. Câmpul? Nu e al meu. E al lu vecinu. E al lu primaru. E al lu statu.
În sate, în fața bodegilor fără nume, pe mese acoperite cu mușama înflorată, tac sticle de bere goale. Altele se sting acum între buzele oamenilor. Îmi amintesc de un cătun din Transilvania, nu îi mai știu numele, unde țăranii strânși la birt dădeau peste cap halba de bere și apoi, fără să se întoarcă, o trimiteau peste creștet, în spate. Jap, zdrang, zbang.
Pe jos crescuse un covoraș de sticlă.
Ecologic. Nu plastic d-ăsta de nu moare niciodată ci grăunțe de nisip primordial topit și împreunat într-o îmbrățișare nucleară.
Într-un sat, Pietrișu, gunoiul nu e din plastic ci din piatră și are forma unui hibrid turbat de castel butaforic și biserică reformată. Acoperișul trimite un șpiț unui nor c-un vârf ascuțit la 23 de grade. Mai sunt alte două turle mai mici, în V-uri înguste, iar pe schele robotesc niște muncitori care sunt orbi la urâțenia pe care o construiesc.
Oroarea e a unui cămătar care are depozit de materiale de construcții, mult cash și mulți clienți analfabeți sau miopi care nu au citit fine printul care spune că, de ți-oi lua 1600 de lei sau 6000 de lei cu împrumut de la el, de nu poți să plătești, îți ia casa.
Cum îl cheamă bre pe nenea ăsta, cămătaru?
Na că nu-mi amintesc, da-l știe tot Teleormanu..
Înfricoșat de blestemele amărâților păcăliți, cămătarul își face biserică.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare, eu sunt slab, tu fă-mă tare.
Plasma, canapeaua sau spitalizarea lu bunica golește casele și satele de oameni. Îi trimite pe câmp cu tot cu gunoiul lor sărman. Cu pungi, sticle, trențe și fiare. Apoi oamenii se risipesc.
Gunoiul lor însă rămâne, răvășit de câini hoinari, de bursuci coțcari și de vânturi rebele.
Luați pe sus de tornade insolite, refugiații ajung în Oz. Sunt desculți însă și geaba pocnesc din călcâie. Nimic nu îi mai poate întoarce acasă, la mușamaua înflorată pe care tac beri ieftine.
Mă rog să ningă 12 zile încontinuu. Mă rog să vină o alunecare de teren sau o inundație biblică. Mă rog să se crape pământurile și resturile vieților mărunte spulberate de dorința de a avea o canapea, plasmă sau proteză dentară nouă, să dispară.
Mă rog să crească porumbul mare, rapița, soia și vița și să acopere gunoiul.
Mă rog în zadar. Cine dracu să mai cultive pământul?
Și cât de mare să crească porumbul ca să acopere mutația creștină născocită de cămătar?
Mă rog să vină un cutremur care să dărâme biserica din Pietrișul.
Dar Dumnezeu nu mă aude. Dumnezeu stă la o bere cu sătenii care nu au poftit la plasme, ci doar la o bere.
Dumnezeu nu vrea bătăi de cap.
Concursuri în martie
Moldova trece… Rubiconul
Under Armour. Și noul său pantof de alergare
Pe culmile plictiselii, cu Emil Cioran
Cum merge ANAF-ul pe la alții
Cum de a ajuns ENEL mai ieftin ca Hidroelectrica
Galerie FOTO. „Vara cu Iulică” sau cum am redescoperit frumusețile patriei în pandemie
Fotografii de Iulian Preda.
La început au fost cuvintele: „Vara cu Iulică” – ăsta-i titlu pentru o galerie foto. O aberație dacă stai să te gândești puțin, dar asta e, atât s-a putut, până la urma există circumstanțe atenuante, se și băuse…
Mai târziu ne-am luat în serios. Așa că am adunat pozele făcute cu prilejul primului anotimp estival în care, din cauză de pandemie, am putut redescoperi frumusețile patriei în compania celor dragi. Dar nici asta nu ne-a fost îndeajuns, căci după ce am încropit o selecție, Gabi, proprietar de blog versat, care știe nevoile publicului cititor, și-a dat seama că nu poate să urce pozele fără, măcar, să menționăm locul unde au fost făcute și n-ar fi rău nici o scurtă descriere.
Ceea ce este foarte adevărat și înțeleg.
Însă există o problemă. Nu se vrea. Respectiv nu vreau gunoi în jurul meu. Drept urmare, cred că se poate recunoaște unde au fost făcute unele poze, iar dacă nu… înseamnă că nu e un loc atât de cunoscut, de unde rezultă avantaj eu, în privința gunoiului.
Și nici nu-mi place să-mi descriu pozele. Îmi pare rău, mi se pare aiurea și nu văd rostul. Cred că dacă e bună, o poză nu are nevoie de descriere. Ajunge să fie doar privită.































Sfârșit.
Articolul Galerie FOTO. „Vara cu Iulică” sau cum am redescoperit frumusețile patriei în pandemie a aparut prima data pe Travel Zoom.
Ce restricții de călătorie au țările din UE în februarie 2021
Din cauza noile tulpini de coronavirus, țările din Uniunea Europeană adoptă măsuri de restricții suplimentare pentru călătoriile în această perioadă.
De exemplu, Franța a decis ca, începând cu data de 31 ianuarie 2021, toate persoanele ce vin din statele UE trebuie să prezinte la trecerea frontierei sau la compania de transport un test PCR cu rezultat negativ prelevat cu maxim 72 de ore înaintea deplasării.
Prezentăm mai departe condițiile de călătorie valabile la 1 februarie 2021 în fiecare stat din Uniunea Europeană.
Austria- carantină până la efectuarea unui test negativ
Secretarul de stat al Ministerului Infrastructurii și Transporturilor, Magnus Brunner (ÖVP-PPE), consideră că interzicerea zborurilor din țările cu risc ridicat nu are sens; el sugerează să testeze toți pasagerii din țările cu risc ridicat direct înainte de plecare, așa cum a propus Comisia Europeană. După aterizare, pasagerii trebuie să intre în carantină pentru câteva zile (minim cinci) iar apoi să prezinte un test negativ PCR sau antigen.
Belgia- toate călătoriile neesențiale au fost interzise până pe 1 martie
Până pe 1 martie a.c., autoritățile belgiene au interzis toate călătoriile neesențiale (în scop turistic sau recreativ) spre și dinspre Regatul Belgiei. În această perioadă, sunt autorizate doar călătoriile esențiale, respectiv:
- din motive imperative familiale (decese, căsătorii, regrupare familială, custodia copiilor etc.);
- din motive umanitare (în scop medical, asistență persoane vulnerabile etc.);
- deplasările pentru studii (cercetători, studenți, stagiari, elevi etc.);
- deplasările rezidenților transfrontalieri;
- călătoriile de afaceri sau profesionale;
- din alte motive urgente (motive juridice, relocări, reparații urgente etc.).
Toți călătorii care vor sosi în Regatul Belgiei, indiferent de mijloacele de transport utilizate, vor trebui să prezinte o declarație pe proprie răspundere pentru a justifica motivul deplasării, disponibilă la: https://www.info-coronavirus.be/fr/. Declarația pe propria răspundere va fi anexată la „Formularul de localizare a pasagerului” (Passenger Location Form) și va trebui să fie însoțită de documente justificative.
Bulgaria- test PCR obligatoriu pentru toate persoanele care intră în țară
Testul PCR obligatoriu pentru toți cei care intră în Bulgaria a fost introdus pe 29 ianuarie, conform unui nou ordin al ministrului sănătății Kostadin Angelov. Testul trebuie făcut cu maxim 72 de ore înainte de plecare. Sunt exceptați de la test șoferii de camioane și de autobuze, personalul companiilor aeriene etc.
Cipru- cetățenii din România nu pot călători în scop turistic
Pentru autoritățile din Cipru doar Australia, Noua Zeelandă, Singapore și Thailanda sunt singurele țări considerate cu risc scăzut, iar călătorii nu trebuie să se prezinte nici test negativ și nici nu trebuie să stea în carantină.
În ceea ce privește statele UE, Germania, Grecia și Finlanda sunt considerate cu risc mediu și pasagerii din aceste țări trebuie să prezinte un test PCR negativ efectuat cu cel mult 72 de ore înainte de plecare. Pasagerii care provin din alte state membre ale UE sunt considerați cu risc ridicat și trebuie să prezinte un test PCR negativ efectuat cu cel mult 72 de ore înainte de plecare și, în plus, să rămână auto-izolați 14 zile după intrare.
Cehia- sunt excluse călătoriile în scop turistic
Începând cu data de 30 ianuarie 2021, autoritățile cehe au decis să interzică toate călătoriile neesențiale în Republica Cehă pentru toți cetățenii străini, independent de clasificarea statelor de proveniență în funcție de nivelul de risc de infecție (roșu, portocaliu, verde). Este în continuare permis accesul în Republica Cehă pentru motive întemeiate, respectiv întoarcerea la reședință, relații de muncă, studii, probleme de familie. Sunt excluse călătoriile în scop turistic. Aceste măsuri nu se aplică cetățenilor cehi.
Germania- test PCR sau antigen
Germania a împărțit țările în trei categorii de risc. România se află în categoria a treia.
Toate persoanele, indiferent de cetățenie, care intră în Germania după ce s-au aflat într-una din celelalte zone de risc (categoria 3, inclusiv România) oricând în ultimele 10 zile înainte de sosire, trebuie să prezinte un test molecular tip PCR sau antigen cu rezultat negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, în limba germană sau engleză, efectuat cu maximum 48 de ore anterior intrării pe teritoriul german sau să se testeze la cel mult 48 de ore după sosire.
Persoanele sunt obligate să se deplaseze direct, cu minimizarea contactelor, și să se autoizoleze la domiciliu sau în alte spații de cazare adecvate pentru o perioadă de 10 zile de la sosire (termenul legal folosit fiind cel de „carantină“). Respectarea acestei obligații de autoizolare este verificată de autoritățile de land atât aleatoriu, cât și în cadrul anchetelor epidemiologice uzuale.
Danemarca- test PCR sau antigen efectuat cu maxim 24 de ore anterior îmbarcării în avion
Până pe data de 28 februarie 2021, toate persoanele care doresc să intre în Danemarca, respectiv persoanele care au un motiv întemeiat să intre în această țară, trebuie să prezinte un test cu rezultat negativ pentru infecția cu SARS-CoV-2, molecular tip PCR sau antigen, efectuat cu maximum 24 de ore anterior îmbarcării în avion, cu destinația Danemarca. Rezultatul testului trebuie să fie redactat într-una din limbile engleză, germană, franceză, spaniolă, italiană sau în limbi scandinave.
Copiii cu vârsta de sub 12 ani sunt exceptați de la această măsură. Măsura se aplică inclusiv cetățenilor danezi și persoanelor cu permis de ședere/muncă în Danemarca, la frontiera aeriană, aceștia fiind, însă, exceptați de la obligativitatea prezentării unui test negativ pentru infecția cu SARS-CoV-2, molecular tip PCR sau antigen la trecerea frontierei terestre.
Finlanda- compania aeriană Finnair solicită test negativ la urcarea în avion
Guvernul Finlandei a decis să refuze intrarea tuturor lucrătorilor străini începând de pe 27 ianuarie (valabil 30 de zile), cu excepția „profesiilor relevante pentru societate”, cum ar fi lucrătorii din domeniul sănătății și salvatorilor.
Ministerul de externe din Finlanda descurajează toate călătoriile în Irlanda, Marea Britanie și Africa de Sud din cauza mutațiilor virale găsite în aceste țări. Cu toate acestea, zborurile directe sunt din nou permise, dar toți pasagerii sunt testați la aeroport la sosirea în Finlanda.
Începând cu 28 ianuarie, Finnair solicită un test de coronavirus negativ de la toți pasagerii cu vârsta peste 12 ani care merg în Finlanda sau un certificat medical care să ateste că ați avut COVID-19 în ultimele șase luni, dar acum sunteți complet recuperați.
Grecia- izolare pentru șapte zile
Toate persoanele care intră pe teritoriul Greciei (pe cale aeriană, rutieră sau maritimă), până la data de 8 februarie 2021, sunt supuse măsurii de autoizolare la locul de domiciliu/reședință pentru o perioadă de 7 zile. Persoanele care sosesc în Republica Elenă pentru o ședere cu o durată mai mică de 7 zile, trebuie să rămână în autoizolare pe întreaga perioadă în care se află pe teritoriul țării.
Persoanele care sosesc din Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord au obligația de a prezenta un test molecular tip PCR cu rezultat negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, efectuat pe cheltuială proprie, pentru a putea ieși din autoizolare.
Părăsirea domiciliului se va face cu transmiterea prealabilă a unui mesaj SMS la numărul de telefon 13033;
Având în vedere sezonul turistic viitor, ministrul turismului Harri Theorcharis a explicat că și cei care nu vor fi vaccinați vor putea vizita Grecia.
„Nu va exista nici o interdicție și nici o dificultate în vizitarea țării noastre sau a oricărei alte țări, fie că este sau nu vaccinată. Vaccinarea nu va fi o condiție prealabilă”, a spus el.
Între timp, ministrul Theocharis a fost de acord cu omologul său sârb că, pentru ca turiștii sârbi să intre în Grecia, iar grecii să intre în Serbia, un certificat de vaccinare poate fi utilizat în locul unui test PCR negativ.
Franța- test PCR negativ
Începând cu data de 31 ianuarie 2021, toate persoanele cu vârsta de peste 11 ani care sosesc în Franța din țările spațiului european (Uniunea Europeană, Andorra, Islanda, Liechtenstein, Monaco, Norvegia, San Marino, Vatican și Elveția) au obligația de a prezenta companiei de transport și autorităților care efectuează controlul de frontieră un test molecular tip PCR cu rezultat negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, prelevat cu maximum 72 de ore înaintea deplasării.
Măsura se aplică pentru toate tipurile de deplasare: aeriană, rutieră, maritimă și feroviară. De asemenea, autoritățile franceze recomandă evitarea călătoriilor neesenţiale dinspre statele spațiului european către Franța.
Autoritățile franceze recomandă insistent ca persoanele care sosesc în Republica Franceză dintr-un alt stat al spațiului european să se autoizoleze pentru o perioadă de șapte zile de la sosire și să efectueze, la finalul acestei perioade, un al doilea test tip PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2.
Croația- test PCR efectuat cu maxim 48 de ore anterior intrării în țară
La data de 29 ianuarie 2021, Autoritatea Națională de Protecție Civilă din Republica Croația a prelungit, până la 15 februarie 2021, măsura obligativității prezentării la intrarea pe teritoriul Republicii Croația, de către cetățenii străini care sosesc din zone sau state cu risc epidemiologic ridicat, inclusiv România, a unui test molecular (PCR) cu rezultat negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, efectuat cu maximum 48 ore anterior intrării sau de a efectua un test PCR după intrarea în Republica Croaţia, pe cheltuială proprie, cu obligația de a intra în autoizolare până la primirea unui rezultat negativ.
Lista unităților care efectuează teste moleculare tip RT-PCR pentru depistarea infecției cu virusul SARS-CoV-2 la intrarea în Republica Croația poate fi consultată aici: https://www.koronavirus.hr/svi-testni-centri-u-republici-hrvatskoj/763. Costul pentru efectuarea unui test variază între 70 și 200 euro.
Spania- test PCR cu rezultat negativ
Toate persoanele care călătoresc în Spania, pe cale aeriană sau maritimă, provenind din zone/state cu risc epidemiologic ridicat trebuie să prezinte un test molecular (PCR) cu rezultat negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, care să fie efectuat cu maxim 72 ore anterior intrării pe teritoriul spaniol.
Începând cu 10 decembrie a.c., călătorii care provin din zone/state cu risc epidemiologic ridicat pot prezenta la intrarea pe teritoriul Spaniei, pe cale aeriană sau maritimă, ca alternativă la testul molecular tip PCR cu rezultat negativ pentru infecția cu SARS-CoV-2, un test TMA negativ (Transcription-Mediated Amplification) sau alte probe moleculare echivalente.
Citește și: CE REGULI ANTI-COVID-19 VOM RESPECTA CÂND CĂLĂTORIM CU AVIONUL
Potrivit listei în vigoare la acest moment (anexa 2 a documentului disponibil aici), România se regăsește printre statele care sunt vizate de măsura privind obligativitatea prezentării unui test molecular (PCR) cu rezultat negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2.
De asemenea, toate persoanele care călătoresc spre Spania, pe cale aeriană sau maritimă, trebuie să completeze, anterior efectuării călătoriei, un formular privind starea de sănătate prin intermediul aplicației Spain Travel Health (SpTH) sau a paginii de internet www.spth.gob.es.
Insulele Canare (Tenerife)
Călătorilor provenind din state cu risc epidemiologic ridicat, inclusiv România, li se aplică același regim ca cel stabilit la nivel național, respectiv obligativitatea prezentării unui test molecular negativ tip PCR sau TMA pentru infecția cu SARS-CoV-2 la sosirea în arhipelag, care să fie efectuat cu maxim 72 de ore anterior intrării pe teritoriul spaniol.
Ungaria- sunt interzise călătoriile în scop turistic
Cetățenii străini nu pot intra în Ungaria în scop de şedere, cu excepţia situaţiilor strict reglementate.
Categorii de persoane care pot călători în Ungaria fără restricții:
- posesorii de pașapoarte diplomatice/de serviciu sau carnet de marinar;
- conducătorii auto în cadrul traficului de marfă;
- posesorii de pașapoarte simple în situația în care solicită intrarea în cadrul unei vizite oficiale (se certifică prin prezentarea documentelor oficiale);
- persoanele care, la intrarea în Ungaria, certifică că au fost infectate cu COVID-19 în termen de 6 luni înainte de data cererii de trecere a frontierei și în prezent sunt vindecate.
Irlanda- test PCR, atât la îmbarcarea în avion, cât și la sosirea pe aeroport
Toate persoanele care sosesc în Irlanda trebuie să prezinte un test molecular tip PCR cu rezultat negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, efectuat cu maximum 72 de ore anterior intrării pe teritoriul Irlandei. La acest moment, testul molecular de tip PCR este singurul tip de test acceptat de autoritățile de sănătate publică irlandeze.
Testul trebuie prezentat atât înainte de îmbarcare pe cale aeriană și maritimă, cât și la sosirea pe aeroportul din Dublin.
Sunt exceptate de la măsura obligatorie a prezentării unui test negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 următoarele categorii de persoane: persoanele care călătoresc din Irlanda de Nord, lucrătorii din transportul internațional, inclusiv transportatorii, echipajele aeronavelor și navelor maritime, copiii cu vârsta sub 6 ani, precum și persoanele aflate în tranzit către un alt stat, cu condiția de a nu părăsi zona de tranzit aeroportuar.
La intrarea în Irlanda, pe cale aeriană sau maritimă, pasagerii au obligația de a completa un formular de localizare (disponibil online: https://www.gov.ie/en/publication/ab900-covid-19-passenger-locator-form/ sau distribuit de către compania aeriană sau compania de feribot cu care călătoresc).
Italia- test PCR sau antigen cu 48 de ore înainte de intrarea pe teritoriul italian
Persoanele care s-au aflat sau au tranzitat teritoriul României în ultimele 14 zile anterioare sosirii în Italia au obligația de a prezenta transportatorului la momentul îmbarcării sau oricărei persoane desemnate să efectueze controale, o adeverință care confirmă efectuarea, în cele 48 de ore anterioare intrării pe teritoriul italian, a unui test de diagnostic molecular sau de captură antigen, de tip tampon, cu rezultat negativ pentru infecția cu SARS-CoV-2.
În cazul neprezentării testului menționat anterior, este necesară autoizolarea pentru 14 zile. Având în vedere că autoritățile italiene nu au stabilit, până la acest moment, un format/model al adeverinței care atestă rezultatul testului pentru infecția cu SARS-CoV-2, MAE recomandă ca documentul să fie redactat în limba italiană sau engleză.
Lituania- test PCR și autoizolare pentru 14 zile
Începând cu 25 ianuarie, toți călătorii din țările UE trebuie să prezinte un test negativ pentru COVID-19 efectuat în 48 de ore înainte de intrarea în Lituania (tradus în limbile lituaniană, engleză sau rusă). Dacă testul nu este prezent, călătorii trebuie să se înregistreze pentru un test în Lituania în termen de 24 de ore de la sosire, fie prin hotline-ul COVID-19 tel. 1808 sau direct într-o instituție medicală care efectuează teste de laborator COVID-19.
În plus față de un test negativ COVID-19, sosirile din toate țările (cu excepția Greciei, Finlandei și unele părți ale Norvegiei) trebuie să se autoizoleze timp de 14 zile. Dacă testul din ziua a 10-a este negativ, autoizolarea se suspendă.
Călătorii care sosesc în Lituania prin transport regulat, special sau charter pe cale aeriană, maritimă sau terestră trebuie să se înregistreze aici pe site-ul Centrului Național de Sănătate Publică și să prezinte confirmarea primită, codul QR, în momentul îmbarcării.
Letonia- se așteaptă noi măsuri restrictive
Începând cu 15 ianuarie este necesar un test negativ obligatoriu COVID-19 pentru a intra în Letonia. Începând cu 25 ianuarie, un singur tip de metodă de testare recunoscută la nivel internațional va fi acceptată: testul PCR. De asemenea, cei care au avut COVID-19 în ultimele trei luni vor putea prezenta declarația medicului.
Autoritățile au anunțat însă că Guvernul ar putea decide în această săptămână asupra înăspririi restricțiilor de călătorie.
Malta- test PCR sau carantină 14 zile
România face parte dintre statele care sunt incluse în lista statelor/zonelor cu cod portocaliu, pentru care este necesară prezentarea unui test molecular tip PCR pentru infecția cu SARS-CoV-2 (în caz contrar fiind necesară efectuarea acestuia după sosire sau intrarea în carantină timp de 14 zile).
Olanda- test PCR plus test rapid făcut cu 4 ore înainte
Toate persoanele cu vârsta de peste 13 ani care intenționează să efectueze o călătorie pe cale aeriană, feroviară, maritimă sau cu autocarul în Regatul Țărilor de Jos au obligația de a prezenta un rezultat negativ al unui test molecular tip PCR pentru depistarea infecției cu virusul SARS-CoV-2.
Testul pentru infecția cu SARS-CoV-2 trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
- să fie efectuat în ultimele 72 ore anterior sosirii și să fie negativ;
- să fie un test molecular tip PCR;
- să fie emis într-una din limbile engleză, germană, franceză, spaniolă sau olandeză;
- să cuprindă numele și prenumele călătorului, în conformitate cu datele din pașaport;
- să conțină detalii despre laboratorul care a efectuat testul, precum și data efectuării acestuia.
- Începând cu data de 23 ianuarie 2021, pe lângă testul molecular tip PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, persoanele care sosesc în Regatul Țărilor de Jos din zonele de risc (inclusiv România) pe cale maritimă sau aeriană, trebuie să prezinte și un test rapid (antigen sau LAMP – amplificare izotermă mediată prin buclă) efectuat cu maximum 4 ore înainte de plecare/îmbarcare. Măsura se aplică inclusiv pasagerilor aflați în tranzit. Mai multe informații cu privire la testul rapid pot fi consultate aici: https://www.rijksoverheid.nl/onderwerpen/coronavirus-covid-19/testen/tes….
Operatorii care asigură servicii de transport de persoane au obligația de a verifica dacă pasagerii care sosesc pe cale aeriană sau maritimă dețin cele două teste pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, lipsa acestora atrăgând imposibilitatea îmbarcării.
Polonia- carantină 10 zile
Călătorii care sosesc în Republica Polonă în perioada 28 decembrie 2020 – 31 ianuarie 2021, din statele membre UE, inclusiv România, prin intermediul transportului organizat (cu avionul, trenul sau autocarul), precum şi cetăţenii statelor membre UE care se deplasează în Polonia prin trecerea frontierei externe a UE (respectiv din Ucraina, Belarus sau Federaţia Rusă) trebuie să intre în carantină la o locație declarată la sosire, pentru o perioadă de 10 zile, cu suportarea cheltuielilor aferente de către persoanele în cauză.
La intrarea în Republica Polonă, călătorii trebuie să furnizeze autorităţilor de frontieră adresa la care vor efectua carantina obligatorie, precum şi un număr de telefon de contact și să se deplaseze imediat la locuința declarată. Perioada de 10 zile de carantină va fi calculată începând cu ziua următoare intrării în acest stat.
LOT (compania aeriană națională) a informat că toți pasagerii care se întorc în Polonia nu mai sunt obligați la carantină dacă prezintă dovada unui test negativ efectuat în ultimele 48 de ore sau vaccinare; în conformitate cu un regulament modificat, care a intrat în vigoare la 23 ianuarie.
Portugalia- test PCR pentru călătorii din România
Portugalia se confruntă cu o situație deosebită din cauza numărului mare al infectărilor cu coronavirus. Guvernul a suspendat toate zborurile dintre Portugalia și Marea Britanie, permițând doar zborurilor care repatriază cetățenii portughezi și britanici. Portugalia va suspenda, de asemenea, toate zborurile din și către Brazilia, în vigoare începând de vineri 29/01 până la 14/02 – chiar dacă nu a fost identificat niciun caz din varianta braziliană.
În ceea ce privește România, statele care au între 150 – 500 de cazuri la 100.000 de locuitori în ultimele 14 zile (Germania, Austria, Belgia, Cipru, Croația, Danemarca, Franța, Ungaria, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, România, Suedia, Elveția), în cazul cărora autoritățile portugheze recomandă doar efectuarea de călătorii esențiale – obligația de a prezenta un test molecular (tip RT-PCR) cu rezultat negativ pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, efectuat cu maximum 72 de ore anterior îmbarcării.
Suedia- cetățenii români pot călători în Suedia
- Intrarea tuturor persoanelor (cu excepția cetățenilor suedezi) care călătoresc din Norvegia, Marea Britanie sau Danemarca către Suedia este interzisă până la data de 14 februarie 2021, inclusiv pentru persoanele aflate în tranzit (lista excepțiilor poate fi consultată mai jos).
- Cetățenii români care sosesc din alte state nu au restricții de intrare în Suedia.
Recomandări ale MAE pentru cetățenii români care efectuează deplasări dinspre România către Suedia:
Recomandări generale:
Consultați restricțiile menționate anterior!
Pe perioada pandemiei nicio călătorie nu este lipsită de riscuri. În cazul în care alegeți să călătoriți, planificați cu atenție și informați-vă cu privire la toate condițiile de drum și de ședere.
Pentru deplasările turistice sau de scurtă durată, cetățenii români sunt rugați să țină cont de necesitatea deținerii Cardului European de Asigurări de Sănătate sau a unei alte forme de asigurare medicală, precum și a unei asigurări de călătorie care să acopere diversele riscuri.
Cetățenii români trebuie să se asigure că deţin resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor de întreținere pentru întreaga perioadă a deplasării, inclusiv pentru întoarcere
Slovenia- carantină de zece zile sau prezentarea unui test PCR negativ
La intrarea în Slovenia, persoanele cu reședința într-un stat aflat pe lista roșie trebuie să se supună unei perioade de carantină de 10 zile la adresa de domiciliu declarată, prin decizie comunicată de autoritatea competentă (Ministerul Sănătății) autorităților de frontieră. Cheltuielile ocazionate de carantinare sunt suportate de către persoana în cauză.
Este posibilă testarea pentru infecția cu SARS-CoV-2 în timpul perioadei de carantină, iar dacă rezultatul este negativ, autoritatea competentă va anula decizia de carantinare, însă numai după efectuarea a cel puțin 5 zile de carantină.
Pot fi exceptate de la această obligație persoanele care prezintă la intrarea în Slovenia un test molecular tip PCR cu rezultat negativ pentru infecția cu SARS-CoV-2, nu mai vechi de 48 ore, efectuat într-un stat membru UE, al spațiului Schengen sau în Slovenia, de către o entitate/persoană recunoscută/listată de Institutul de Microbiologie și Imunologie și Laboratorul Național pentru Sănătate, Mediu și Alimentație (https://www.nlzoh.si/), sau un test rapid de antigen efectuat numai într-un stat membru UE/spațiul Schengen, cu o valabilitate de 24 de ore.
Slovacia- izolare și efectuarea unui test PCR după cinci zile
- Cetăţenii români pot tranzita teritoriul Slovaciei în scopul repatrierii sau al deplasării în statul UE de destinaţie, fără prezentarea unui test negativ pentru infecția cu SARS-CoV-2, fără aprobare prealabilă din partea autorităţilor slovace, cu condiţia ca deplasarea pe teritoriul Slovaciei să aibă loc fără oprire, în decurs de maxim 8 ore de la intrarea pe teritoriul Slovaciei, inclusiv pentru realimentarea cu combustibil.
- Cetăţenii români care sosesc în Slovacia trebuie să intre în izolare la domiciliu sau reşedinţa temporară (hotel, unitate de cazare etc.) şi să efectueze un test RT-PCR pentru SARS-CoV-2 în Slovacia, nu mai devreme de a 5-a zi de izolare. Dacă nu prezintă simptome de infecţie cu SARS-CoV-2, cetățenii români pot ieși din izolare după a 10-a zi, fără efectuarea testului RT-PCR. Alternativ, cetăţenii români care sosesc în Slovacia pot prezenta, la intrare, un test RT-PCR cu rezultat negativ pentru infecția cu SARS-CoV-2, nu mai vechi de 72 de ore sau un test antigen cu rezultat negativ, cu o valabilitate de cel mult 72 de ore, efectuat în laboratoare din Austria sau Republica Cehă.
Articolul Ce restricții de călătorie au țările din UE în februarie 2021 a aparut prima data pe Travel Zoom.
4 plaje frumoase din Turcia unde poți să ajungi din București într-o zi, cu mașina
La 11-12 ore de mers cu mașina de București există câteva plaje în Turcia care, chiar dacă nu pot fi comparate cu faimoasele Bodrum, Marmaris sau Antalya, reprezintă variante de vacanță ideale pentru cei care nu au mult timp la dispoziție și vor să fie mai aproape de casă.
2020 nu este chiar anul vacanțelor lungi, cu atât mai puțin al vacanțelor îndepărtate. Pandemia COVID-19, restricțiile de călătorie în străinătate, nevoia de distanțare și de reducere a riscurilor ne-au motivat să căutăm locuri de relaxare mai aproape de România.
Turcia este o variantă accesibilă cu mașina personală, Andrei Stanca a făcut în acest articol un ghid pentru o călătorie de două săptămâni prin această țară într-o perioadă complicată cum este anul 2020.
Citește și: SCURT GHID PENTRU O VACANȚĂ ÎN TURCIA CU MAȘINA, ÎN TIMPUL PANDEMIEI
Ce poți să faci însă în Turcia dacă ai mai puține zile la dispoziție, nu ai chef să conduci mii de kilometri (deși pe drumurile din această țară, condusul poate fi o îndeletnicire chiar plăcută) și cauți doar locuri frumoase, mare, plajă, prețuri mici și relaxare?
În cele ce urmează voi prezenta câteva locuri din Turcia unde poți să ajungi cu mașina în aceeași zi, plecând de dimineață din București (și trecând prin două granițe și un ferryboat).
Să le luăm pe rând.
Assos-Behramkale

Am să încep cu cel mai frumos dintre locurile pe care le voi prezenta în acest articol: Assos sau Behramkale, un orășel încărcat de istorie, aflat la 730 de kilometri de București, pe coasta Mării Egee.
Ca să ajungi în Assos, după ce treci granița bulgaro-turcă, trebuie să mergi prin Edirne, apoi pe malul mării pe drumul spre Izmir, să iei ferryboatul peste Dardanele în dreptul orașului Canakkale (la Eceabat), să continui pe drumul expres (un fel de autostradă, cu două benzi pe sens, dar care în dreptul localităților are semafoare și sensuri giratorii) pentru ca, la un moment dat, indicatorul să-ți arate că trebuie să faci la dreapta, spre Behramkale. De la drumul expres mai trebuie să mergi încă vreo 16-17 kilometri, printre dealuri stâncoase cu păduri de pin și livezi de măslini, până la malul mării.

În Behramkale vei descoperi ruinele unei cetăți antice, unde există și Templul zeiței Atena, construit pe la 530 B.C.. Mai multe despre istoria senzațională a acestor locuri poți găsi chiar pe site-ul UNESCO.
Ca să ajungi la plajă, de la ruinele cetății, vei continua drumul spre portul vechi (Antik Liman) pe o șosea îngustă care parcă se prăbușește în mare și vei ajunge apoi într-un mic sat turistic, cu multe boutique hoteluri, restaurante, terase, magazine de suveniruri. Aici să află și un miniport pentru bărci și, în general, ambarcațiuni de agrement. Plaja este foarte mică, dar există pontoane amenajate, confortabile, cu scări pe care poți să cobori ca să faci baie în mare.

Dacă altădată era un loc aglomerat, cu mulți turiști străini, în septembrie 2020 Assos-ul era neobișnuit de lejer, cu terase goale și vânzători de suveniruri care se băteau de muscă, semn că turismul local a avut de suferit groaznic în 2020.
Chiar dacă nu vei găsi aici o plajă mare, cu nisip fin, locul merită cel puțin câteva zile din vacanța ta, mai ales într-o perioada asta, când prețurile sunt mai mici și numărul turiștilor considerabil mai redus.
Küçükkuyu

La vreo 25-26 de kilometri de Behramkale, pe drumul scurt de pe malul mării, se află o altă stațiune turcească foarte puțin cunoscută de români: Küçükkuyu.
După cum am aflat de localnici, turiștii străini ajung destul de rar pe aici, chiar și în anii fără pandemie. Economia locală se bazează în principal pe măsline și pescuit, dar judecând după numărul mare al teraselor, restaurantelor, cafenelelor, turismul este în creștere. Magazinele vând ulei de măsline, produse cosmetice din măsline, produse de igienă din măsline etc.

Plaja e mică, dar frumoasă, iar prețurile sunt mai mici decât în Behramkale (oricum prețurile din Turcia sunt în această perioadă incomparabile cu cele din orice stațiune de pe litoralul românesc).
În Küçükkuyu poți să petreci o zi-două într-un orășel autentic turcesc, pentru relaxare, plajă și shopping și pentru a schimba modelul turistic din Behramkale.
Güzelyalı-Canakkale

Güzelyalı este practic un sat de vacanță de la periferia orașului Canakkale (cam 15 kilometri de centrul orașului), pe malul mării. În această localitate se află și resortul Troia Tusan, care nu are o plajă deosebită, dar se află în mijlocul unei păduri de pini superbă. Plaja localității este însă suficient de largă, curată și oferă niște apusuri de soare superbe. În Guzelyali sunt câteva restaurante și terase cu mâncăruri delicioase și cu prețuri mici (cu echivalentul în lire turcești a 35-40 de lei două persoane pot mânca confortabil aici).
Canakkale

Canakkale este unul dintre cele mai importante porturi ale Turciei la Mediterană, fiind amplasat în cel mai îngust loc din strâmtoarea Dardanele (de aici se ia ferryboatul pentru a trece din partea asiatică în cea europeană a Turciei).
Faleza din Canakkale este plină de restaurante, terase, baruri și magazine și este un loc foarte potrivit pentru petrecerea unei după-amiezi.
Orașul este la câțiva kilometri de unul din locurile legendare ale acestei planete și anume de ruinele cetății Troia.
Foarte aproape de Canakkale se află și insula Bozcaada apreciată pentru sporturi nautice sau diving.








Articolul 4 plaje frumoase din Turcia unde poți să ajungi din București într-o zi, cu mașina a aparut prima data pe Travel Zoom.
“Călătorie pe Volta”: cum am scăpat de izolare
Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor tocmai a ieșit din tipar la începutul acestei săptămâni, nici n-am apucat s-o pipăi, fiindcă sunt la Bruxelles, ea n-a ajuns la mine, nici eu n-am venit încă la ea. De ce m-am apucat de scris cărți pentru copii? Ca să-mi distrez copilul. Ca să mă răzbun pe pandemie și […]
The post “Călătorie pe Volta”: cum am scăpat de izolare appeared first on Comanescu.ro.
“Călătorie pe Volta”: cum am scăpat de izolare
Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor tocmai a ieșit din tipar la începutul acestei săptămâni, nici n-am apucat s-o pipăi, fiindcă sunt la Bruxelles, ea n-a ajuns la mine, nici eu n-am venit încă la ea. De ce m-am apucat de scris cărți pentru copii? Ca să-mi distrez copilul. Ca să mă răzbun pe pandemie și […]
The post “Călătorie pe Volta”: cum am scăpat de izolare appeared first on Comanescu.ro.
Ce se joacă în meciul Firea-Nicușor
Nu e despre un oraș, e despre un partid. Și nu e despre străzi, țânțari sau apă caldă, e despre viitor. Un lucru care m-a surprins de la plecarea din România e faptul că meciul dintre Gabriela Firea și Nicușor Dan, pentru Primăria Bucureștilor, se joacă foarte strâns. Lipsa de performanță a primeia în mandatul […]
The post Ce se joacă în meciul Firea-Nicușor appeared first on Comanescu.ro.
Ce șanse are Băsescu de a câștiga primăria capitalei?
În 2004, când candidatul de acum al PMP și-a încheiat ultimul mandat de primar pentru a pleca la președinție, Bucureștiul avea în mod oficial 2,15 milioane locuitori. Acum are, conform Institutului Național de Statistică, la fel de mulți. Dar bucureștenii sunt altfel și, oricât de bizar ar suna, alții.
În anii scurși începând cu 2005, în capitală s-au născut 300 de mii de copii iar 728 de mii de oameni veniți din alte localități au căpătat "buletin de București". Deci plus un milion.
În același interval de timp, s-au dus în altă lume 325 de mii de locuitori ai Capitalei iar 743 de mii au plecat în Ilfov sau în alte localități din țara noastră în mod oficial. Deci minus un milion.
Din cei 2,15 milioane din 2004, jumătate au părăsit orașul într-un fel sau altul. Aproape la fel de mulți au venit între timp în București în mod oficial, tot într-un fel sau altul. Dacă includem și migrația neoficială spre străinătate lucrurile se înclină și mai mult.
Asta înseamnă că jumătate din bucureșteni sunt acum alții decât cei de pe vremea lui Băsescu. Nu îl știu ca primar și nici drept candidat la primărie. Pentru ei este o figură ce definește criza economică de acum ceva ani sau un zumzet periferic pe ecranele televizoarelor din copilărie, eventual adolescență.
Iar cealaltă jumătate, adică cei care locuiau și atunci, și acum în oraș au alte preocupări și griji. Un prunc născut în ultimele zile de mandat ale lui Traian Băsescu e acum licean. Cine își rodea atunci cu nervozitate unghiile, pregătindu-se de bacalaureat, e acum mamă sau tată, poate chiar de copil de grădiniță. Oamenii care atunci erau de vârsta medie a țării sunt acum pensionari. Îți amintești ce visai în 2004? Ce doreai? Unde erai în carieră? Cum era viața ta în fiecare zi? Ce muzică ascultai? Ce te enerva și voiai să schimbi? Cu cine făceai dragoste? Dar acum, ce răspunsuri ai da la aceste întrebări? Mai sunt la fel? Aceleași schimbări imense s-au petrecut și cu orașul.
Aceasta mi se pare a fi marea limitare de natură calitativă cu care operează Traian Băsescu în această campanie.
Iar acum să vorbim despre voturi.
Capacitatea lui Traian Băsescu de a capta votanți în București "pe persoană proprie", alții decât electoratul fidel al PMP, a fost deja măsurată.
Sumarizând, că ninge sau că plouă, PMP ia în jur de 46 de mii de voturi în București. Traian Băsescu candidează acum pentru a securiza 23 de mii de voturi pentru PMP pe care partidul, fără aportul numelui său, nu le primește. Aceste 23 de mii de voturi sunt 3-4% din totalul celor de la locale. Sunt diferența dintre un PMP demobilizat la parlamentare și unul încrezător.
(Poți spune: "dar prezența se schimbă între diferite tipuri de alegeri. Nu poți compara mere cu pere. Mai bine zi diferența în scoruri între atunci când Băsescu candidează și când nu".
Ce înseamnă asta în vederea alegerii primarului? Cu 69 de mii de voturi și o prezență la vot ca la ultimele locale, Traian Băsescu ar obține un scor de 12%. Victoria însă este departe. Cel mai mic număr de voturi cu care s-a obținut vreodată locul unu în cursa pentru primăria capitalei a fost de 245 de mii. O triplare a electoratului lui Băsescu este insuficientă pentru a-l duce la victorie.
Să punem cele 69 de mii de voturi în balans cu perspectivele competitorilor.
La cele trei tururi de scrutin de anul trecut - europarlamentare și două etape la prezidențiale - PSD sau candidata sa au obținut 150, 160 și 315 mii voturi. Media (208 mii voturi) este apropiată de numărul de voturi primit de Firea la ultimele locale (245 mii).
Spațiul USRPLUS-PNL a cules 460, 515 și 635 de mii de voturi. Atenție însă, o parte din acestea, cam 100 de mii/scrutin, provin de la persoane fără drept de vot la localele din București - oameni fără adresa din cartea de identitate în oraș și care nici nu au viză de flotant. De asemenea, mobilizarea acestui electorat în 2019 a fost la cote extrem de înalte, greu de repetat la locale. În plus, printre ei se află și cei 23 de mii pe care i-am acontat mai sus ca tranzitând spre Băsescu. Toate astea puse laolaltă înseamnă că Nicușor Dan nu merge pe un covor de roze, toate sondajele apărute în spațiul public sugerând că se află într-o competiție consistentă cu Gabriela Firea.
Prin comparație, baza de pornire a lui Traian Băsescu este semnificativ mai mică, dacă nu chiar mignonă.
Dacă prezența la alegerile din 2019 n-ar fi fost atipic de mare, Traian Băsescu ar fi putut capta pe cei dezinteresați de politică. Dar anul trecut au venit la cele trei evenimente electorale 850, 900 și 910 mii de bucureșteni. La localele câștigate de Firea au venit 600 de mii. Mai degrabă întrebarea este "cine a venit la vot în 2019 în București și nu va mai veni acum?"
Nici indecișii sau nehotărâții nu mai sunt foarte mulți. Deși mai recent fuge de siglă, Firea este un politician PSD tipic pentru epoca post-2009 a partidului, polarizând puternic de când a intrat în politică. Contrastul dintre ea și Nicușor Dan este evident și s-a clădit în patru ani. Nu există mulți care să ezite între cei doi. În sondaje o ezitare în astfel de situații este mai degrabă comportamentul prudent caracteristic oamenilor care nu prea vor să recunoască că nu vor veni la vot. (Facem la fel în viața de zi cu zi. "Vii la nunta verișoarei nepotului vecinului meu?" "Ăăă, sunt indecis, îți zic mai târziu").
O comparație foarte importantă ar fi cu cea cu anul 2000, când Traian Băsescu a pornit în campanie târziu, în circumstanțe potrivnice și a ajuns să câștige. Atunci însă sistemul de vot era în două tururi. În primul tur Traian Băsescu a ocupat locul doi, calificându-se "în finală". În mod concret, el a primit atunci 108 mii voturi. Repetarea acestei performanțe ar fi remarcabilă - 62 de mii de voturi peste "electoratul natural PMP" în doar 45 de zile - dar l-ar duce la același scor insuficient pentru locul unu ca și atunci: 17%.
Ce îngustează șansele lui Traian Băsescu? Probabil severitatea istoriei și o oarecare lipsă de agilitate organizațională. În 2004, el obținea într-o campanie glorioasă pentru reconfirmarea ca primar 417 mii voturi. Înjumătățirea naturală de care am scris la începutul articolului ar fi dus PMP - și pe Traian Băsescu în această campanie - la două sute de mii de voturi. Doar rămânând pe redute ca la Verdun, fără a capta votanți dintre noii sau tinerii bucureșteni, PMP ar fi avut un cuvânt greu de spus în această campanie. Partidul este însă la un sfert din această cotă, iar Traian Băsescu luptă pentru a obține jumătate.
Existența în sine a candidaturii lui Traian Băsescu produce efecte insolite. Vectorii prietenoși lui Firea promovează ideea că el va supra-performa, peste câteva săptămâni cifrele vehiculate în public urmând a fi mirobolante. Scenariul ideal pentru Firea este unul în care, păcăliți de sondaje conform cărora Traian Băsescu este aproape de victorie, mii sau zeci de mii de bucureșteni pun ștampila pe numele său, crezând că "votează util", adică pentru candidatul cu șansele cele mai mari de a o învinge. În realitate, acțiunea lor ar determina scăderea numărului de voturi pentru Nicușor Dan la o cotă care să permită depășirea acestuia de către Firea. Este un scenariu complicat, bazat de vectori de credibilitate redusă, dar primarul capitalei e acum în situația de a trage cu pistoalele pe care le are, nu cu pistoalele pe care le-ar dori. Tentativa lui Traian Băsescu de a activa 23 de mii de potențiali votanți PMP este acum unul din aceste pistoale.
Surse: INS, tabelele POP201D, POP206D, POP301B și POP302B.
Un pronostic în oglindă pentru prezidențiale
Motivul: intensitatea va fi la pământ prin comparație cu cataclismele Năstase vs Băsescu, Băsescu vs moguli, Ponta vs anti-Ponta.
În plan emoțional prezidențialele au cam avut deja loc, Dragnea fiind înfrânt de Iohannis.
Prezența mică oferă un bonus candidaților care au ceva de zis. Dacă am 100 de votanți potențiali din care la vot vin 10, iar tu ai 50 de votanți potențiali din care la vot vin 30... rezultatele vor fi cum vor fi, adică definite de cine vine la vot și nu de electorate teoretic mari.
Ca ipoteză:
Iohannis 36%. Sub scorurile din sondaje, unii votanți potențiali dând o șansă candidatului USR-PLUS ("oricum Iohannis ajunge în turul doi").
Candidatul USR-PLUS 28%. Inițial am scris "aproape că nu contează cine este", dar aici sunt mai mulți factori implicați care, odată menționați, ar distrage de la discuția principală. Și anume:
(Câștigătorul simbolic) Liviu Pleșoianu, independent, 11%. Promotorul mesajelor introduse de PSD, din 2012 încoace, în mintea votanților partidului. Ca și prezidențiabilul USR-PLUS, Pleșoianu va avea o linie asumată, răspicată, care răspunde nevoilor istorice ale unor segmente sociale vaste (deși e evident că Pleșoianu și candidatul USR-PLUS se vor da cap în cap, că doar nu sunt aliați - dar ei și doar ei vor aduce dinamism în campanie). Revenind strict la Pleșoianu, va avea o campanie acerbă, de gherilă, punctată de flyere sau bannere pe Facebook cu texte gen:
"În ultimele zile, mai ales în București dar și în restul țării, PSD a declanșat o campanie puternică împotriva lui Liviu Pleșoianu.
PSD nu-l atacă pe Iohannis.
#rezist a declanșat o campanie violentă împotriva lui Liviu Pleșoianu.
#rezist nu îl atacă pe candidatul PSD.
Cine seamănă se adună.
Liviu Pleșoianu - singur împotriva lui Iohannis!"
Nu trebuie să faci ochii mari când vezi un scor de "11%" pentru Pleșoianu. La o prezență mică (8 milioane persoane) asta nu înseamnă nici măcar un milion de voturi. Să nu existe un milion de eurosceptici / eurofobi? Păi 10% din populația aflată în țară (1,4 milioane persoane) avea încredere mare sau foarte mare în Dragnea în clipa când el a fost arestat.
Dacă Pleșoianu e liniștit cu o funcție, va fi altcineva în locul său. Poate Tăriceanu (detalii mai jos, mult mai jos).
Candidatul PSD 10%. Da, locul patru, deși lumea va fi prea interesată de duelul cu Pleșoianu ca să mai observe că PSD nu termină pe podium. Antena 3, care îl va susține pe Pleșoianu, va avea o noapte de extaz. Pur și simplu alegerile astea prind PSD pe picior greșit.
Tăriceanu 6%. Dublează mesajele lui Pleșoianu dar fără vervă. Calm și prezentabil precum candidatul PSD dar nu îi are organizațiile. Tăriceanu e ușor nepotrivit psihologic pentru rolul de contender, lui îi stă bine într-o funcție pe care s-o apere.
Hamsii - restul de 9%.
(CTP în 2000, la o emisiune despre turul doi. Poză de pe YouTube)
Am botezat pronosticul de mai sus "în oglindă", pentru că am luat pur și simplu cifrele din primul tur din 2000 și am inversat polaritățile. Iliescu (50% intenție de vot în mai 2000 conform Metro Media Transilvania) e Iohannis. Forța dinamică anti-guvernare "care vine, vine, vine, calcă totul în picioare" era Vadim și este acum USR-PLUS, o exprimare plastică a diferențelor colosale dintre România anului 2019 și cea a finalului de mileniu. Guvernarea deraiată este pe cealaltă parte a spectrului politic. Până și textul pe care l-am asociat cu Pleșoianu e adaptat din acea toamnă, dintr-un poster CDR. 28% mi se pare mult pentru candidatul USR-PLUS, dar după ce s-a întâmplat în primăvară cerul e limita. Divizarea din PSD e mult mai puternică și autentică decât cea din 2000, de pe dreapta. Situația pare a fi coaptă pentru un remake. Marx spunea că atunci când un fenomen istoric are loc de două ori, prima dată e tragedie iar a doua oară e farsă. Să vedem dacă râdem și dacă e ceva de râs.
Observații rapide după alegerile europarlamentare
1. Campania PNL a avut nuanțe emoțional-punitive (Rareș Bogdan) dar și rațional-aspiraționale (promovarea administrațiilor liberale din Transilvania).
Și în plan socio-demografic PNL a fost moderat: locul 2 la toate categoriile de vârstă, locul 1 sau 3 la niciuna.
PNL obține o victorie majoră, adică primește peste 40% din voturi, în doar două județe, Alba și Sibiu.
Nicăieri, cu excepția HarCov și Bucureștiului, nu este sub 20%.
În planul regiunilor, doar în Transilvania partidul trece de 30%.
PNL ia peste 40% în doar 5 din cele 103 de municipii ale României: Alba-Iulia, Blaj, Mediaș, Sebeș și Sibiu.
În paradigma societate deschisă vs. societate închisă, care este axa ideologică a deceniului, votanții PNL nu sunt nici fani hotărâți ai schimbării, modernizării, sincronizării (ar fi devenit votanți USRPLUS) și nici susținători sau beneficiari ai sistemului de patronaj feudal cu nuanțe naționalist-anti-europene (pentru că atunci ar fi votat PSD).
Pe această axă, PNL e centrul și moderația.
Într-o epocă tumultoasă, a fi centrul e periculos. Din fericire România nu se confruntă cu o criză gigantică non-politică (economică, de imigrație, etc) care să despice lucrurile în două.
Un lucru vital pentru înțelegerea scorului PNL: mobilizarea filialelor a fost considerabilă, la cote fără egal de la unificare. Mobilizarea electoratului potențial sau maximal al PNL a fost de un neverosimil 87% (da, optzeci și șapte). Fiecare primar PSD a adus în medie 1214 voturi partidului său. Fiecare primar PNL a adus în medie 2253 voturi PNL, adică dublu.
Ca ipoteză, intuiesc că PNL beneficiază de o susținere majoră din partea decrețeilor, în sensul extins al termenului (adică cei născuți între 1967 și 1977 inclusiv, adică cei care au între 42 și 55 de ani acum). În continuarea acestei ipoteze, românii mai tineri au votat în majoritate USRPLUS.
2. Vacanța Mare avea în anii '90 un scheci la care poanta era: "Haiducul avea vestă anti-glonț, dar ce să vezi, boierul avea gloanțe anti-vestă."
PSD s-a mobilizat în mod serios. Nu ca la parlamentare sau prezidențiale, dar serios. Cele 2,0 milioane voturi reprezintă o performanță autentică, fiind vorba de repetarea numărului de voturi obținut la europarlamentarele din 2014 în contextul în care Pro România, UNPR și PRU le-au ciugulit voturi.
Dacă prezența la europarlamentare ar fi fost normală, numărul de voturi al PSD ar fi asigurat un scor liniștitor. Idem la ALDE.
Concret, chiar și la o prezență cu 2% mai mare decât la europarlamentarele precedente, scorul PSD ar fi fost 33,5% iar al ALDE 6,2%!
Însă, și e un gigantic "însă", pentru restul societății aceste alegeri nu au fost parlamentare, ci un fel de prezidențiale:
PNL și USRPLUS au luat mai multe voturi (4,4 milioane) decât Iohannis și Macovei cumulat în primul tur de la prezidențiale (3,3 milioane).
De asemenea PMP a luat mai multe voturi decât Udrea în primul tur din 2014.
Discursul lui Dragnea a divizat societatea și a produs aceleași efecte ca cel cvasi-identic al lui Ponta din 2014: pentru fiecare om mobilizat de respectivul discurs în sensul votului pentru PSD, opoziția a câștigat doi.
Ca exemplu, faimoasele mitinguri din Iași și Galați au împins PSD în aceste municipii sub 22%.
La parlamentare luase în fiecare din ele cel puțin 40%...
3. Aproximativ 400 de mii de oameni aflați în țară au optat pentru USRPLUS deși nu apăreau în estimările maximale cu privire la electoratul Alianței.
Acum o săptămână scriam: "Deseori - nu atât de des pe cât s-ar crede - [sondajele] dau eșecuri evidente, ratând în special valuri de emoție negativă și demobilizări bruște. E loc de o surpriză sau două și acum."
Pe românește, USRPLUS părea să aibă 15 votanți potențiali din care la vot urmau să vină 11, 13 sau poate 14.
Și au venit la vot 19.
Cei 4 în plus, dacă ar fi să continuăm metafora cu o analiză a datelor, sunt... cele 4, fiind vorba de femei tinere sau foarte tinere; există de asemenea o probabilitate majoră ca 2 dintre ele să locuiască într-o reședință de județ din Muntenia sau într-un oraș (indiferent de mărime) din Moldova iar 1 sau 2 dintre ele să locuiască într-unul din marile orașe ale României, mă refer în special la București, Cluj , Timișoara sau Iași.
USRPLUS va termina, probabil, la doar 10 mii de voturi în spatele unei organizații gigantice (PSD) care, după cum am arătat mai sus, a fost mobilizată de pocneau toți cilindrii.
(Poza aparține Hotnews)
4. Te rog să ignori hărțile care colorează județele României pe baza identității ocupantului locului unu. Lucrurile trebuie privite altfel:
La parlamentare puterea (suma PSD+ALDE) a câștigat 36 de județe și București, adică acolo a depășit suma PNL+USR.
Acum a câștigat 7: Giurgiu, Buzău și Oltenia (dar nu Vâlcea). Niciunul din aceste județe nu este în Moldova...
La nivel național, scena s-a rotit.
Coaliția obținuse 52%, acum s-a înjumătățit.
Opoziția obținuse 29%, acum 49%.
5. Fiecare al cincilea votant din spațiul PSD+Pro România a optat pentru partidul condus de Victor Ponta. Situația este încurcată, nefiind vorba nici de un eșec răsunător și nici de o pătrundere gigantică în electoratul PSD.
6. Am atras atenția cu privire la Moldova înainte de alegeri. Dacă facem abstracție în continuare de votanții UDMR:
- situația PNL în Moldova și Muntenia e cvasi-identică (între 20% și 25% din voturi)
- cea a USR Moldova (24%) e mai degrabă similară cu cea a USR în Transilvania (26,7%) decât cu cea a USR în Muntenia (17%)
- situația PSD în Moldova (26%) seamănă cu cea a PSD în Transilvania (19,7%, diferență 6,3%) mai degrabă decât cu dominația PSD în Muntenia (38%, diferență 12%).
Moldova e în schimbare. Mare grijă la formulări precum "Vechiul Regat" sau "Moldova și Muntenia", nu numai în politică ci și în alte domenii ele pot fi perimate.
Mulțumesc lui Cristian Andrei pentru datele privind votul pe localități/județe.
De apreciat faptul că datele defalcate ale exit-poll-ului CURS & Avangarde au fost făcute publice, nu-i obliga nimeni.
La mulți ani, Radu Hossu!
Guvernul ne îndeamnă să ne spionăm vecinii
(articol preluat de pe www.inovarepublica.ro)
Mai țineți minte bancul cu virusul albanez? „Vă rugăm să vă ștergeți singuri toate fișierele de pe calculator”. Așa și cu Guvernul României și aplicația de monitorizare a bolnavilor. S-a transformat dintr-un app, într-un site pe care suntem rugați să ne înregistrăm și să ne dăm singuri datele medicale, ale noastre și ale familiei și prietenilor și vecinilor și străinilor.
Dincolo de glumă, pagina http://www.jurnalmedical.ro, administrată de Autoritatea pentru Digitalizarea României, ridică numeroase semne de întrebare legate de folosirea datelor cetățenilor, mai ales atunci când ei nu știu că cineva îi urmărește și îi raportează către Guvern.
Aplicația este simplă: te înregistrezi și completezi, cât mai des, un chestionar despre: dacă suferi de anumite boli; dacă ai simptome asociate Covid-19; când și de ce ieși din casă (motivul, ora ieșirii și ora revenirii).

Datele rămân pe serverele Guvernului pe durata pandemiei, și pot fi transmise către orice instituție publică, în condițiile legii: „Autoritatea pentru Digitalizarea României va furniza datele personale pe care utilizatorii le-au înregistrat către Ministerul Sănătății și Direcțiile de Sănătate Publică județene. […] Datele pot fi furnizate și către instituții sau autorități publice, precum și altor organe abilitate ale statului, în baza și în limitele prevederilor legale, ca urmare a unor cereri expres formulate de acestea.”
Până aici totul pare ca în gluma cu virusul albanez: statul nu e în stare să colecteze date, așa că ne roagă pe noi să le introducem. Doar că cine dorește poate să introducă date despre oricine altcineva: familie, prieteni, vecini, sau pur și simplu străini. Orice tip de relație e permisă.

Trebuie să adăugăm numele persoanei, numărul de telefon, localitatea și să completăm exact același chestionar: boli, simptome, pe unde umblă…
Adică, dacă vreau, pot să mă apuc acum să spionez vecinii și să notez conștiincios în aplicația Guvernului orele la care intră și iese din casă și motivul – prezumat de mine – plimbării în afara domiciliului.
Aplicația poate lesne să devină raiul indiscreților. Oricine se plictisește acasă, poate să își țină un mic jurnal cu deplasările vecinilor, direct pe serverul Guvernului.
Termenii și condițiile aplicației sunt vagi și departe de standardul impus de Regulamentul General privind Protecția Datelor. Este neclar dacă aplicația este administrată de ADR sau de altă organizație/instituție. Nu se știe cine este ofițerul însărcinat cu protecția datelor (DPO), nici dacă ADR (sau administratorul) are competențele și a pus la punct procedurile necesare pentru prelucrarea datelor cu caracter special.
Iar în cazul persoanelor ale căror date sunt introduse de „binevoitori”, nici măcar nu au posibilitatea să afle de acest lucru, cu atât mai puțin să se opună prelucrării lor de către Guvern.
Avem nevoie de scenarii individuale pentru deschiderea școlilor
Nu înțeleg nicicum de ce singurul scenariu pentru începerea școlii este că toate școlile vor face la fel. Dimpotrivă, ar trebui să fie evident că trebuie pregătite scenarii diferite, în funcție de situația din fiecare localitate.
Sunt multe comune și chiar orașe mici care nu au niciun caz de Covid, sau sunt cazuri izolate, iar numărul de elevi într-o clasă este rezonabil. Toate aceste școli pot să înceapă cursurile normal, dar cu măsuri suplimentare de siguranță. Dezinfecția și educarea elevilor pentru igienă și menținerea distanței sunt obligatorii. Ar fi de dorit ca profesorii să fie testați la două săptămâni.
Sunt apoi localitățile cu cazuri puțin și izolate, dar în care sunt școli cu clase aglomerate. Aici trebuie găsită o soluție pentru a separa elevii: fie sunt create clase noi, dacă se găsesc spații (preferabil), fie merg pe varianta participării prin rotație. Soluțiile trebuie alese de la caz la caz, în colaborare cu autoritățile locale. Trebuie alocate resurse pentru profesori noi, dacă se fac clase noi. Lucrurile astea trebuie făcute din timp, nu pe 15 septembrie.
În fine, situația cea mai dificilă este a localităților cu cazuri multe, mai ales dacă sunt și clase aglomerate. Alternanța și școala online vor fi regula.
E foarte posibil ca o școală să treacă succesiv prin diverse etape, în funcție de incidența bolii în localitatea respectivă. Primarii, directorii și profesorii trebuie să se pregătească pentru asta, să aibă un mecanism de decizie și instrucțiuni clare.
Nimic din aceste lucruri nu se întâmplă. Cine știe, poate la Ministerul Educației, în spatele ușilor închise, cineva analizează scenarii. Dacă se întâmplă asta, ar cam fi cazul să vină și cu niște concluzii, că timpul trece repede. Mi-e teamă însă că la Ministerul Educației, în spatele ușilor închise, e doar multă incompetență.
Partidul București 2020 pentru Robert Negoiță?
Dl. Robert Negoiță, primarul sectorului 3, a anunțat că mâine, 9 iulie, ne va spune din partea cărui partid, altul decât PSD, va candida în acest an.
Partidul București 2020 a primit undă verde de la Tribunalul București pe 9 iunie, acum o lună, deci ar fi timp suficient pentru comunicarea deciziei și epuizarea perioadei de apel. Este înființat de doi directori și un sportiv de la Dinamo: Vlad Pelinescu-Onciul, Andrei David și Bogdan Neacșu. Patronul clubului Dinamo este dl. Negoiță.
Este interesant că o echipă de doi angajați și un consilier de la primăria sector 3 (Cotigă, Ciobîcă și Ciolac) au încercat să înregistreze Partidul Alianța Sector 3. În cazul lor, demersul a fost respins de instanță, cel mai probabil pentru că nu au avut un statut bine întocmit.
Actele pentru înregistrarea Partidului Alianța Sector 3 au fost depuse în noiembrie anul trecut, iar cele pentru Partidul București 2020 în ianuarie anul acesta, după ce primul partid a fost respins prima dată de Tribunalul București (cei trei fondatori au făcut apel, care tocmai a fost respins definitiv săptămâna aceasta).
Pare că dl. Negoiță a avut un plan mai vechi pentru a avea un vehicul electoral înainte de alegerile locale. Cred că mâine ne va anunța că va candida din partea Partidului București 2020.
„Mai bine viu decît mort” – un cîntec din capsula timpului
Dan Andrei Aldea – artist subversiv
Cartile mele favorite din 2019
Hai că tot suntem în perioada perfectă pentru citit și cumpărat cărți, uite cum ar arăta un pachet foarte bun de pus sub brad. Fiecare titlu l-am testat personal în ultimul an și sunt favoritele mele pe 2019. * “Bărbați fără femei”, de Haruki Murakami – o colecție de povestiri miniaturale, excelent motiv de pornit … Continue reading Cartile mele favorite din 2019
The post Cartile mele favorite din 2019 appeared first on mixich.ro.
Povesti din tara lagar si eliberarea ei – Decembrie 1989 NU UITAM
Suntem într-o săptămână cu simboluri puternice: trei decenii de la Revoluția din decembrie 1989, trei decenii de la căderea comunismului în România. E important ca noi să nu uităm. E important ca cei tineri să afle. Lucruri similar odioase s-au întâmplat și în alte popoare. Doar cele care au uitat, le-au repetat. Și a fost … Continue reading Povesti din tara lagar si eliberarea ei – Decembrie 1989 NU UITAM
The post Povesti din tara lagar si eliberarea ei – Decembrie 1989 NU UITAM appeared first on mixich.ro.
Am fost intrebat daca am emigrat…
Am fost întrebat de mai mulți dacă am emigrat din România. Nu, dar sunt plecat pentru aproape un an în Statele Unite cu o bursă Fulbright/Humphrey la Facultatea de Medicină a Emory University din Atlanta. Așa se explică postările mele din ultimele săptămâni. Ce fac aici? În primul rând voi învăța practic cum funcționează în … Continue reading Am fost intrebat daca am emigrat…
The post Am fost intrebat daca am emigrat… appeared first on mixich.ro.
Alege un lavoar perfect pentru baia ta moderna
Intr-o baie amenajata modern cel mai mult conteaza ca obiectele sanitare sa fie alese astfel incat sa se potriveasca cat mai bine cu design-ul interior. Din punct de vedere al formei si modelului potrivit de lavoar baie nu exista nici o restrictie ci, mai degraba conteaza cum combini totul astfel incat sa se potriveasca cu restul baii.
Pentru a putea obtine o baie cu un design unitar, trebuie sa te asiguri ca modelul de lavoar baie ales de tine este ales astfel incat sa creeze un efect vizual placut, sa nu incarce si sa nu ofere senzatia unui spatiu mai mic decat este in realitate.
Lavoare pentru baie potrivite stilului modern
Indiferent de stilul de amenajari ales exista lavoare baie potrivite. Pentru o baie amenajata in stil clasic si luminos, combinatia dintre elemente din lemn si obiecte sanitare reprezinta o combinatie de impact. In acest caz se potriveste cel mai bine un lavoar tip bol cu forma rotunjita care ofera un aspect solid si impunator. Un astfel de lavoar baie se monteaza usor pe blatul din baie si se integreaza perfect intr-un decor modern.
Un design de baie modern este definit prin intermediul aspectului sau simplu, linii drepte, curate, spatiile fara surplusuri de obiecte nefolositoare reprezinta cea mai buna caracterizare a acestui stil. Un alt model de lavoar baie potrivit pentru acest stil este lavoarul pe blat dreptunghiular. Acesta se potriveste si in cazul in care ai abordat un stil minimalist unde conteaza foarte mult ca spatiul sa nu fie incarcat.
Un lavoar baie patrat de dimensiuni mici reprezinta inca o alegere potrivita si poate sa fie folosita cu succes in amenjararea bailor de mici dimensiuni. Acest tip de lavoar asezat pe un blat patrat foarte bine organizat va fi perfect pentru o baie in care domina ordinea si curatenia.
In cazul bailor cu dimensiuni generoase lavoarul ideal este cel rotund asezat pe un blat generos. Acesta din urma trebuie sa aiba dimensiuni generoase deoarece montarea pe un blat mai mic se poate dovedi a fi destul de dificil.
De unde poti sa achizitionezi un atfel de lavoar baie?
Daca esti in cautarea unui lavoar baie potrivit pentru casa ta atunci este foarte important sa achizitionezi de la un brand in care poti sa ai incredere. In mediul online este foarte usor sa gasesti orice tip de lavoar baie incepand de la cele avantajoase ca pret pana la cele de lux care presupun o investitie destul de consistenta. Dar, indiferent de modelul de lavoar baie ales trebuie sa te asiguri ca este de calitate si va rezista foarte bine in timp.
Atunci cand cumperi din mediul online tot secretul pentru a nimeri un produs bun si de calitate este sa te documentezi. Brand-urile de succes ofera transparenta si iti vor pune la dispozitie toate informatiile necesare pentru a putea lua o decizie potrivita si sa alegi un lavoar baie care sa fie potrivit dorintelor si necesitatilor tale. Daca esti in cautarea unui model de lavoar potrivit pentru o baie moderna atunci poti lua in considerare modelele sugerate in aceste cateva randuri.
Serviciile oferite de TranscarSrl.ro – tot mai multe persoane apelează la ele
Ceea ce ne determină să apelăm la anumite servicii închiriere microbuze în București în mod repetat poate fi redat în câteva cuvinte. La fel cum și partea de inchirieri microbuze Bucuresti nu va mai fi o problemă atunci când vrem să ne deplasăm undeva anume. Dar există foarte multe întrebări care vin odată cu decizia de a lua în considerare un serviciu, de a-l recomanda și, mai apoi, de a apela din nou la el.
Îți amintești ultima dată când ai apelat la același serviciu? Același serviciu prestat de aceeași firmă? Poate că o faci sau poate că nu. Din păcate, mulți dintre noi tindem să optăm mereu pentru altceva. Nu suntem fideli unei sigure companii. Motivele din spate sunt, de cele mai multe ori, plauzibile. Ele sunt în conformitate cu modul în care am fost tratați, modul în care problemele au fost rezolvate, în cazul în care au apărut.
Și asta nu este tot. Revenirea la un anume serviciu, precum cel de închiriere microbuze București, prestat de aceeași firmă poate fi justificată de mai multe aspecte. Aspecte care ne-au mulțumit și ne-am rămas impregnate în minte. TranscarSrl.ro este una dintre acele companii de prestări servicii închirieri microbuze în București pentru care foarte mulți optează! Într-un număr cât mai mare! O perioadă cât mai lungă de timp! Ani la rând!
Ce i-a determinat pe cei care au apelat deja la aceste servicii să revină? Ce-i determină pe oameni, în general, să apeleze la un serviciu ca acesta și la TranscarSrl.ro?Întâi de toate, astfel de servicii sunt prestate la calitate înaltă. Calitate dobândită prin prisma experienței în domeniul închirierilor de autobuze și nu numai. O calitate superioară, de apreciat rezultată din munca cu omenii, din pasiunea pentru domeniu și pentru activitățile prestate.
Toate acestea din dorința de a se face remarcați! Din dorința de a mulțumi cât mai mulți clienți, pentru ca aceștia să știe unde să revină atunci când au nevoie. Nu este ușor să mulțumești o nișă mare de oameni! Însă ceea ce aduce un plus de valoare serviciului închirieri microbuze este partea de recomandare.
Și cum să nu fie recomandarea și recomandările, în genere, legate de profesionalism și calitate? Cred că îți dai și tu seama că anumiți factori influențatori sunt chiar profesionalismul, calitatea și deschiderea către oameni. Dorința de a-i ajuta și de a le oferi servicii de calitate, microbuze cu un confort ridicat, dar și prețuri accesibile!
Să fi auzit și tu de TranscarSrl.ro https://transcarsrl.ro/inchirieri-autocare/ de la prieteni? Dacă nu, uite că ai auzit de la mine!
Cea mai buna minciuna e adevarul
Da, e adevarat, se stie ca minciuna are hibe si se poate descoperi chiar si la poligraf fara ca macar sa poti face ceva.
Tot mai des vedem auzim despre invinuiri de furturi in randul oamenilor obisnuiti, chiar si pe canalele de stiri poti citi titluri de genul: detectorul de minciuni folosit tot mai des la angajare, testarea angajatilor cu poligraful, examinarea cu aparatul poligraf, testarea poligraf pentru stabilirea adevarului intr-o situatie controversata.
Necesitatea eliminarii din cercul de banuiti ca urmare a unor conjuncturi nefavorabile poate fi rezolvata foarte simplu prin metoda poligraf. Chiar si infidelitatile in relatiile de cuplu se pot rezolva cu ajutorul detectorului de minciuni.
Sistemul Poligraf a devenit o unealta necesara in zilele noastre, nu mai poti avea incredere in nimeni. Tara noastra parca a luat drumul pierzaniei. Metoda testarii cu poligraful va fi utilizata tot mai des, iar la televizor vom auzi tot mai des de detectorul de minciuni sau testarea poligraf.
Cu precadere aceasta metoda are un procent considerabil de utilizare in special in zona privata, mediu de afaceri, transport de bani, tranzactionari la bursa. Poate fi o masura de siguranta pentru orice patron care doreste sa aiba angajati cinstiti si sa aiba incredere in ei. Aceasta metoda poate fi utilizata periodic.
Tehnica poligraf nu este influentata de factorul timp si ca atare are un grad mare de stabilitate, adica o eroare de 1%. Asociatia Romana Poligraf prevede ca metoda de analiza a subiectului diferite tipuri de teste din care expertul poligraf va alege doar unul pentru subiectul sau. Testele ce stau la baza tehnicii poligraf sunt: testul problematicii de baza, testul de stimulare specifica, testul cu intrebari amestecate, testul afirmativ “da”, testul “varf de tensiune”, testul “complex de culpabilitate” si testul raspunsului mut.
Convingerile noastre de toate zilele
Acest text a apărut în Revista Biz.
“Testul pentru o inteligență de prim rang e abilitatea de a ține simultan în minte două idei opuse, fără a-ți pierde capacitatea de a funcționa”. Scott Fitzgerald
“Argumentele tale, impecabil susținute pe Facebook, m-au determinat să-mi schimb convingerile”. Nimeni Niciodată
De ceva vreme mă preocupă felul în care ajungem să ne formăm convingerile. Mă preocupă pentru că văd în jurul meu o sumedenie de oameni cu convingeri ferme, de nestrămutat, angajați în dispute cu alți oameni cu convingeri la fel de ferme. Mai mult decât atât, fermitatea convingerilor fiecărei părți determină, desigur, că partea cealaltă este complet și radical greșită. Disputele astea sunt mereu sterile și uneori periculoase, pentru că pot degenera în tot soiul de conflicte. Și situațiile astea devin din ce în ce mai dese. Parcă trăim într-un balamuc. Dar cel mai tare mă preocupă faptul că, în ciuda eforturilor mele, mă regăsesc adeseori în aceeași situație.
Nu am pretenția că am o explicație irefutabilă pentru acest fenomen. Ca tot ce scriu aici, e un articol de opinie, bazat pe observații și lecturi. Mi-ar fi plăcut să am date despre el, pentru că mi se pare fascinant, dar nu am. Dacă aș avea 20 de ani mai puțin și un doctorat în sociologie aș dedica 10 ani din viață ca să cercetez fenomenul ăsta. Neavând, am doar câteva observații personale.
Una e următoarea: convingerile, ca și preferințele de alt tip, au o origine, undeva, într-un eveniment sau moment marcant. Am citit un articol în care autorul demonstra o corelație între preferințele sportive ale unor oameni și evenimente marcante din viața lor. Rezultă că preferințele puternice, pe viață, se fac undeva la vârsta primelor descoperiri identitare, ceva între 7 și 10 ani. Dacă o echipă a câștigat campionatul de câteva ori în acea perioadă, devii fanul ei pe viață. Eu, de pildă, provin după mamă dintr-o familie care a trăit mult timp adunată pe o singură stradă în apropierea stadionului Giulești. Ei și toți vecinii și prietenii lor erau rapidiști. Ca atare, dacă m-ai fi întrebat, o bună parte din viața mea m-am declarat rapidist, deși nu am fost la niciun meci și detest fotbalul. Aveam o vârstă apropiată când Ilie Năstase devenea nr.1 mondial în tenis. Mi-am luat rachetă de tenis, una care să semene (deși era făcută la Reghin) cât mai bine cu racheta Dunlop cu care juca el. Sunt un anti-talent total. Fetițele care au împlinit 8-10 ani în 1974 au făcut toate gimnastică. Și tot așa. E un moment în viață când te identifici cu niște eroi către care aspiri. Și această identitate devine a ta.
Dar fenomenul nu e valabil doar în copilărie. Facem asta și ca adulți, mai ales în momente-cheie ale vieții, momente de alegere, de cumpănă sau de mare angajament personal. Am văzut adeseori genul ăsta de identificare idolatră cu oameni de orice fel dar cel mai vizibil cu politicieni. Idolul tău devine de neatins, i se estompează puternic, uneori până la dispariție, umbrele, îi strălucesc peste măsură calitățile. Evident, pentru idolii rivalilor ai doar dispreț și îi vezi exact invers. Nici unii nici alții nu mai sunt oameni cu bune și rele, cu lumini și umbre, sunt zei sau monștri. Susținătorii lor devin adulatorii unui zeu, “martorii lui…”.
Sunt, însă, câteva fenomene despre care am observat că ne accentuează idolatria și bigotismul și cred că putem să ni le atenuăm dacă le înțelegem. Le iau pe rând.
Primul e identitatea. Convingerile noastre ne sunt cu atât mai tari cu cât tindem să ne identificăm cu ele, nu sunt păreri despre lume ci sunt reflecția lumii în noi, noi suntem judecătorii binelui și ai răului, suntem, cumva, întruparea lui Dumnezeu. Opinia noastră devine cumva sacră, de neatins.
Al doilea e ecoul. Orice convingeri am avea, nu le-am putea ține mult dacă nu am găsi oameni care să ni le împărtășească și să le susțină. De asta sunt așa de idolatre mișcările civice sau politice, pentru că sunt triburi de idolatri care se susțin unul pe celălalt. Cel mai pervers și neașteptat efect pentru mine al rețelelor sociale e că au creat uriașe camere cu ecou, practic globale, în care se reverberează orice convingere, oricât de absurdă, de la vaccinurile care produc autism și până la pământul plat ceea ce a produs armate de noi idolatri.
Al treilea e așa numitul “confirmation bias”. Pentru că punerea la îndoială a convingerilor ne pune la îndoială identitatea, orice semnal avem care ne arată că ceva nu e în regulă cu ele e îndepărtat prin mecansime defensive de tot felul, de la ignorare la raționalizare, în timp ce orice semnal care ne întărește că sunt valide e înregistrat cu litere de aur în evanghelia credinței noastre.
Ultimul, în fine, e efortul excesiv. E o consecință a disonanței cognitive. Dacă punem efort foarte mare în ceva, cu cât mai exagerat de mare cu atât mai puternic efectul, atunci acel ceva devine prețios și de ne-negat. Pentru că dacă îl negăm, ne negăm efortul și înseamnă că ne-am risipit energia și încrederea și angajamentul și timpul și banii degeaba. Înseamnă că am fost proști, naivi sau ambele. Și noi nu putem fi proști. Deci obiectul convingerilor noastre e de neatins.
Nu spun să nu mai avem convingeri. Nu am putea trăi fără ele. Dacă am pune la îndoială orice decizie, la orice pas, ar trebui să fim instituționalizați. Dar ar trebui să punem la îndoială mecanismele prin care convingerile noastre devin de nestrămutat, să le atacăm de la rădăcină. Ar trebui să ne scrutăm în adânc, cu atenție și să ne desprindem identitatea de orice sistem de convingeri rigid. Ar trebui să ne înconjurăm cu oameni cu păreri diferite, de tot felul și să le luăm părerile în seamă cu deschidere, să facem asta conștient și depunând efortul necesar. Când suntem într-o dispută de convingeri, ar trebui să ascultăm pe celălalt ca să fim convinși, nu ca să găsim argumente de a-l contracara. Și ar trebui să înțelegem că trecutul nu poate fi schimbat, chiar dacă în el am fost proști sau naivi sau ambele și că asta nu ar trebui să ne decidă acțiunile din viitor.
Ar trebui, într-un cuvânt, să ne dorim despre noi să fim mai înțelepți.
Convingere sau învingere?
Acest articol a apărut în revista Biz
Am scris cu ceva vreme în urmă, în paginile acestei reviste, un articol intitulat “Dreptate și Adevăr”. În el argumentam că în situații în care ne regăsim în conflict de idei cu cineva, demersul către dreptate e un demers pierzător, în timp ce demersul către Adevăr e cel util, câștigător. Nu reiau aici ideea, dacă vă interesează puteți găsi articolul online, aici.
Dar vreau să extind un pic aici argumentul într-o direcție, anume în direcția limitelor și provocărilor unui demers orientat spre convingerea celorlalți de justețea punctelor noastre de vedere.
Am să încep cu un pic de etimologie: cuvântul “convingere” își are originea în Latină, con-vincere, cu sensul de “a reuși împreună”. Sensul lui original, deci, e fundamental diferit de sensul pe care i l-am dat astăzi când înseamnă mai degrabă a determina pe cineva să adopte un punct de vedere pe care nu-l împărtășește inițial, în urma unui demers oarecare.
Deși convingerea nu e, în sine, ceva rău, demersul cu pricina este, însă, esențial. Cel mai adesea el se desfășoară sub forma unui argument rațional, desfășurat într-un mediu public, sprijinit de cât de multe date autorul lui a putut aduna în jurul subiectului și, de regulă, desfășurat cu aplomb, și asertivitate. Văzută într-o astfel de lumină, convingerea e, de fapt, imposibilă. Oamenii nu-și schimbă punctele de vedere sub imperiul unui astfel de asalt, nu imediat și, mai cu seamă, nu în public. Uitați-vă la polemicile de pe Facebook. De câte ori ați văzut pe cineva spunând celuilalt: “da, înțeleg ce spui, nu mă gândisem așa, ai dreptate”. Să vă prezic eu un număr? Unul rotund de tot?
De ce nu-și schimbă oamenii punctele de vedere așa? Pentru că acest demers nu e, de fapt, un demers de convingere ci unul de învingere. Relația e poziționată din capul locului dihotomic, avem două idei, una singură e cea corectă și eu lupt să fie a mea. Dacă ideea celuilalt e bună, atunci a ta e, prin definiție, cea proastă. În cultura hiper-competitivă în care trăim, pentru cei mai mulți dintre oameni, calitatea ideii lor e echivalată cu valoarea lor ca persoană. Dacă ideea lor a pierdut întrecerea, atunci ei au pierdut întrecerea, dacă ideea lor e proastă atunci ei sunt proști, inferiori. Ori asta e ceva foarte greu de acceptat și sigur nu în public. Asta îi determină pe ceilalți să își construiască tot felul de bariere și obstacole cu care să țină la distanță idei care le zdruncină convingerile sau punctele de vedere proprii. Aceste bariere nu sunt strategii de apărare conștiente, în spatele lor persoanele respective nu își ridică întrebări sau dileme pe care să le soluționeze apoi în tihnă. Pentru a putea funcționa, barierele trebuie să fie internalizate, trebuie să crezi în validitatea lor. Dacă vă întrebați, când auziți oameni susținând tot felul de chestii mirobolante, dacă ei chiar cred acele lucruri sau doar joacă teatru, vestea proastă e că chiar le cred și, mai mult decât atât, au nevoie să le creadă, altminteri felul lor de a înțelege lumea s-ar prăbuși ca un castel din cărți de joc.
Dar, sunt sigur, veți fi întâlnit și situații, mai ales în mediul profesional, când un astfel de demers a funcționat, când o serie de argumente bine construite, prezentate într-un cadru public, unde celălalt nu a putut să se eschiveze cu ușurință de la întrebările incomode, a reușit să convingă. Este? Dar, întrebați-vă puțin: chiar l-ați convins, sau doar l-ați învins? E parcursul ulterior un parcurs comun, înțeles, acceptat, internalizat, sau aveți drept partener de drum un învins resentimentar care-și linge rănile și așteaptă primul prilej să vă demonstreze că v-ați înșelat sau, și mai rău, îl provoacă? Sunteți siguri că vă e util să vă învingeți așa adversarii? Sunt ei dușmani care trebuie puși la pământ și anihilați, sau parteneri de drum care trebuie aduși în aceeași barcă și angrenați la un efort comun? Cât de des vă întâlniți cu prima situație și cât cu a doua?
Și mai e o problemă. Toate meciurile astea se desfășoară pe un teren al logicii, al argumentelor raționale. Problema e că știm din cercetări că aproximativ jumătate din populație nu își ia deciziile așa, ci și le explică așa. Adică de luat cam jumătate dintre oameni le iau mai degrabă intuitiv, proiectându-se în situația dorită și “simțind” dacă impactul ei e mai degrabă bun sau rău. Dacă e nevoie să le explice, construiesc argumente raționale, dar ele sunt mereu raționalizări post-hoc. Și mai e ceva: acest fel de a lua decizii e puternic condiționat genetic, deci dacă ar fi dat rezultate proaste, mecanismele evoluției l-ar fi eliminat. Dar el persistă la jumătate din populație. Asta înseamnă că pe acei oameni logica singură nu-i convinge niciodată, doar îi învinge.
În cele mai multe dintre echipele de conducere cu care am lucrat, discuțiile pe marginea unor decizii comune se poartă ca la un club de dezbateri: fiecare vine cu argumente, cel mai bun argument învinge. Iar uneori nici măcar cel mai bun, ci cel mai vocal, mai vehement, mai susținut de lider, mai acceptat de grup. Dar echipele nu sunt cluburi de dezbateri, nu calitatea argumentului contează ci calitatea ideii. Așteptarea asta ca argumentele cele mai bune să aparțină ideilor celor mai bune, e complet falsă. În mod curios pentru mine, adeseori ea nici nu e cu adevărat așa. Când le arăt participanților că oameni tăcuți și care nu au prea știut să-și argumenteze punctele de vedere au avut, de fapt, ideile cele mai bune, reacția quasi-unanimă e: “ce să-i fac, dacă nu a știut să și le apere?”. Ați avut-o și voi? Ziceți drept. Asta e abordarea de tip club de dezbatere: argumentul tare a câștigat, cel slab a pierdut, ce să-i facem noi acum? Calitatea ideii nu contează, doar cea a argumentului. Dar în viața reală contează, contează al dracului.
Dacă v-am convins (nu învins) și vreți să știți cum puteți scăpa din capcana asta, urmăriți această rubrică; voi aborda subiectul într-un articol viitor.
Leadership și Smerenie
Am scris acest text la invitația revistei Cariere, cu ceva timp în urmă, pe subiectul mult discutat al liderului smerit.
Smerenia e, într-adevăr, asimilată adeseori cu modestia sau, cel puțin, cu comportamente submisive. Din această perspectivă e incompatibilă cu conducerea. Grupurile umane au nevoie de lideri, e o nevoie adâncă, atavică, transmisă prin gene de la o generație la alta. Nevoia nu e absurdă. Au existat în istorie o seamă de experimente naturale ale unor micro-societăți construite în situații limită: naufragiații. Pentru cineva care citește istoria celor câteva sute de naufragii ale căror istorii se cunosc, încep să iasă la iveală niște modele destul ce clare.
Evoluția acestor micro-comunități, aflate mereu în situații limită, e foarte diferită, radical diferită. O parte dintre ele reușesc foarte bine în jocul supraviețuirii. Altele nu, cei mai mulți dintre membrii lor pier. Foarte puține se regăsesc la mijloc. Diferența între cele două extreme e mereu aceeași: raportarea la regulile sociale general umane și un conducător respectat, dar nu autoritar. Lipsa unui conducător sau, aproape în egală măsură, prezența unui conducător dominator, opresiv au dus mai mereu la dispariția sau diminuarea drastică a comunităților respective.
Un conducător, însă, nu poate fi nici umil, nici submisiv, pentru că atunci nu își mai îndeplinește rolul de conducător. El trebuie, însă, să înțeleagă, în primul rând, care e acel rol. Foarte mulți conducători se văd pe sine ca sursa unică (sau principală) de putere și autoritate a grupului, proprietarii tuturor deciziilor, sursa viziunii despre viitor și a căilor de acțiune. E modelul liderului eroic. Dacă se retrag din această postură, acești lideri o fac pe bază de delegare, dau din puterea lor altora, discreționar și cu înțelegerea implicită că și-o pot lua în orice moment înapoi. Acest comportament de conducere produce dependență din partea celorlați, pasivitate sau, uneori, revoltă și conflict. El poate da rezultate bune, dar e total dependent de calitatea liderului și de abilitatea lui de a ține ordine în grup.
Dar nu acesta e, de fapt, rolul unui lider, nu de acest fel de lider au oamenii, cu adevărat, nevoie. Principalul rol al unui lider e de a fi păstrătorul binelui comun. Este persoana care ține vie comunitatea, adună oamenii unul în jurul celuilalt, păstrează și întreține valorile sociale umane, face distincția între bine și rău, apără morala comună. Acest lider este cel care dă putere și coeziune comunității și îi mărește enorm capacitatea de a performa și a supraviețui în situații grele. Într-o comunitate astfel unită, dificultățile sunt obstacole de surmontat, ele unesc și adună. Într-o comunitate condusă autoritar, dificultățile sunt scuze pentru a diminua eforturile, ele împrăștie oamenii. De aici rezultatele complet diferite pe care le obțin.
Un lider care își asumă acest rol, de catalizator al comunității, e un lider care conduce din interior, e un conducător în sensul literal al cuvântului. Latina, ca și româna, au surprins bine acest rol: conduce, duce cu sine, adună oamenii în jurul său și conduce din mijlocul lor. Din această postură, un astfel de lider nu se percepe pe sine ca pe un erou pe un piedestal. Mai mult decât atât, nu caută și nu-și dorește acastă poziție pentru că știe că de acolo nu mai poate să-și exercite la fel de bine această menire. Înțelege că nu e superiorul celorlalți, ci catalizatorul lor. În această cheie trebuie înțeleasă, de fapt, smerenia.
În cultura creștină, smerenia are adeseori conotații religios-monastice. Motivul pentru asta este că Învățătorul ei e primul și cel mai bun exemplu al subiectului. Iisus nu a fost nici umil, nici submisiv, nici naiv. Atunci când a fost nevoie a știut să fie aprig și tăios. Dar nu a fost niciodată șeful discipolilor săi, ci sursa lor de bine și înțelepciune. Și cu aceste calități a schimbat lumea.
Meșterviuri. Cezar Crețu, 18 ani, jucător de tenis: “Sunt dispus să muncesc oricât pentru a merge mai departe în acest sport”
Red Bull Next Gen Open 2019: Danezi și câștigi
Red Bull Next Gen Open 2019: Ai noștri tineri la Milano-nvață rachetei cum să-i facă nodul
3000 de teste gratuite pentru depistarea cancerului colorectal
Citiţi restul pe Caia.ro
Călătorie în Iran: 30 august – 10 septembrie 2019
Citiţi restul pe Caia.ro
Mituri și legende: românii și străinii
Citiţi restul pe Caia.ro
Intimitatea ta valorează mai puțin de 83 lei

Subiectul ăsta legat de privacy începe să mă intereseze tot mai mult în ultima vreme, iar asta grație scandalurilor recente. Mai ales cele legate de... Mai departe »
© Copyright 2018
Subiectiv.ro.
Intimitatea ta valorează mai puțin de 83 lei

Subiectul ăsta legat de privacy începe să mă intereseze tot mai mult în ultima vreme, iar asta grație scandalurilor recente. Mai ales cele legate de... Mai departe »
© Copyright 2018
Subiectiv.ro.
Intimitatea ta valorează mai puțin de 83 lei

Subiectul ăsta legat de privacy începe să mă intereseze tot mai mult în ultima vreme, iar asta grație scandalurilor recente. Mai ales cele legate de... Mai departe »
© Copyright 2018
Subiectiv.ro.
BOR in modernitate
Ce este de facut in weekend
Cum ar fi fost daca…
Stopping the massive increase in gas prices for population can only be achieved through a functional market
According to the Gas Law, consumers will be able to have a fair treatment, in a competitive market, which can be achieved only by ensuring conditions of competition and transparent and non-discriminatory access of buyers to the gas amounts offered on the competitive market.
According to a press release of ANRE, the gas market in Romania must ensure price references based on supply and demand, leading to fair competition among operators in the gas sector, in favor of consumers.
According to the Intelligent Energy Association, which has repeatedly shown that stopping the massive increase in gas prices for population can only be achieved through a functional market.
Although at declaratory level there are no divergent points, actions taken are different and in contradiction with legal provisions. The Intelligent Energy Association supports the need to comply with the obligations established by the Gas Law and the preparation in emergency regime of General rules on the gas market, ensuring:
- A truly competitive gas market (on the centralized market and on the market for bilateral contracts)
- Gas suppliers should be forced to come up with gas offers in line with their own Best Practice Guides for Selling Gas in a Competitive, Transparent and Non-Discriminatory Manner.
- Gas suppliers should be obliged to regularly conduct self-assessment reports on how the offers are made and make proof that they are carried out in line with the Best Practice Guides.
- Suppliers should be obliged to make gas offers in line with demand in the market, at least in terms of quantity packages, guarantee conditions, payment terms etc.
- Suppliers should be obliged to provide public reports analyzing monthly, quarterly, half-yearly and yearly the requests for offer received, respectively the requests for offer in the market, and adapt its offer to the entire range of requests for offer according to its own algorithm, publicly motivated.
- Suppliers should be obliged to periodically prepare self-assessment reports and make proof that their offers in the market are in line with the requests for offer in the market.
- Real conditions of transparent and non-discriminatory access of buyers to the gas amounts offered on the competitive market
- the obligation of each supplier to publish on its own website the Best Practice Guide for Gas Acquisition in a Competitive, Transparent and Non-Discriminatory Manner, containing how the supplier will purchase its gas. These Guides aim to ensure transparency of its gas purchase intentions for multi-annual, annual, half-yearly, quarterly, monthly and daily periods. Best Practice Guides must substantiate each intention established.
- If gas is purchased for population, the Supplier should be obliged to additionally establish under the Best Practice Guides how gas purchased for population is the one purchased in conditions of minimization of cost of resources allocated and, at the same time, the supplier allows the equal and non-discriminatory treatment of persons participating in the gas procurement procedure, as bidders.
- the obligation of each supplier to publish on its own website the Best Practice Guide for Gas Sale in a Competitive, Transparent and Non-Discriminatory Manner, containing how the supplier will sell its gas. These Guides aim to ensure transparency of its gas sale intentions for multi-annual, annual, half-yearly, quarterly, monthly and daily periods. Best Practice Guides must substantiate each intention established.
- the obligation of each supplier to publish on its own website regular reports to prove how it implemented the elements self-imposed under its own Best Practice Guides for Gas Acquisition/Sale in a Competitive, Transparent and Non-Discriminatory manner in the acquisition and sale of natural gas, while presenting the reasons why it has not fulfilled its objectives.
- the supplier’s obligation to establish Procedures to ensure the conditions of transparent access to gas in its portfolio for any potential customer.
- the supplier’s obligation to implement an electronic public system in which to register any request for gas sale addressed to the supplier (date of receiving the request, delivery point, quantity, requested price, date of resolution, how it was resolved).
- the supplier’s obligation to regularly prepare public self-assessment reports to prove how the Procedures that ensure the conditions of transparent access meet the public needs and how its behavior as supplier is in line with the requirements of transparency and non-discrimination.
The Association believes that this approach is the only one complying with the legislation in force and aims to ensure price references based on supply and demand, leading to a real fair competition of operators in the gas sector in favor of consumers.
Note: Fair competition is defined by some authors as being the prefect competition. The gas market in Romania tends to normality, which should go through the current realities, before becoming “perfect”.
Stoparea creșterii masive a prețului gazelor naturale la populație, se poate face doar într-o piață funcțională
Conform Legii gazelor naturale, consumatorii vor putea avea parte de un tratament correct, într-o piață concurențială, care se poate realiza doar asigurând condiții de concurență și de acces transparent și nediscriminatoriu al cumpărătorilor la cantitățile de gaze naturale ofertate pe piața concurențială.
Conform unui comunicat al ANRE, piața de gaze din România trebuie să asigure referințe de preț bazate pe cerere și ofertă, care să conducă la o concurență loială a operatorilor din sectorul gazelor naturale în favoarea consumatorilor.
Conform Asociației Energia Inteligentă, care a arătat în repetate rânduri că stoparea creșterii masive a prețului gazelor naturale la populație, se poate face doar într-o piață funcțională.
Desi, afirmativ nu există puncte divergente, se acționează diferit și mai ales diferit de prevedrile din lege. Asociașia Energia Inteligentă susține necesitatea respectării obligațiilor stabilite prin Legea gazelor și realizarea în Regim de Urgență a Regulilor generale privind piața de gaze naturale, care să asigure:
- Realizarea unei piețe concurentiale reale a gazelor naturale (pe piața centralizată și pe piața contractelor bilaterale)
- Furnizorii de gaze să fie obligați să pună pe piață oferte de gaze în concordanță cu elementele stabilite prin propriile Ghidurile de Bune Practici pentru Vânzarea Gazelor în mod Concurențial, Transparent și Nediscriminatoriu.
- Furnizorii de gaze să fie obligați să efectueze periodic rapoarte de autoevaluare a modului de ofertare și să facă dovada că aceasta se desfășoară în concordanță cu elementele stabilite prin propriile Ghidurile de Bune Practici.
- Furnizorii să fie obligați să pună pe piața oferte de gaze în concordanță cereriile de ofertă din piață, cel puțin sub aspectul pachetelor de cantitate, condiților de garantare, termenelor de plată etc.
- Furnizorii să fie obligați să realizeze rapoarte publice prin care analizează periodic lunar, trimestrial, semestrial, anual cererile de ofertă care i sunt adresate, respectiv cererile de ofertă din piață și își adaptează oferta la toată gama de cereri de ofertă după un altgoritm propriu, motivat public.
- Furnizorii să fie obligați să efectueze periodic rapoarte de autoevaluare și să facă dovada că ofertele lor în piață răspund cererilor de oferte de pe piață.
2. Condiții reale de acces transparent și nediscriminatoriu al cumpărătorilor la cantitățile de gaze naturale ofertate pe piața concurențială
- obligația fiecărui furnizor de a publica pe site ul propriu un Ghid de Bune Practici pentru Achiziționarea Gazelor în mod Concurențial, Transparent și Nediscriminatoriu care să coțtină modul în care furnizorul își va achiziționa gazele. Aceste Ghiduri au ca și scop asigurarea transparenței intenților sale de cumpărare a gazelor pentru perioade multianuale, anuale, semestriale, trimestriale, lunare și zilnice. Ghidurile de Bună Practică trebuie să aibă fundamentate fiecare intenție stabilită.
- În situația în care gazele sunt achiziționate pentru populație Furnizorul trebuie să fie obligat să și stabilească suplimentar în cadrul Ghidurilor de Bună Practică, modul în care gazele achiziționate pentru populație sunt cele achiziționate în condițiile de minimizare a costului resurselor alocate și în același timp, furnizorul permite tratamentul egal și nediscriminatoriu al persoanelor care participă la procedura de achiziție a gazelor naturale, în calitate de ofertanți
- obligația fiecărui furnizor de a publica pe site ul propriu un Ghid de Bune Practici de Vânzare Gaze în mod Concurențial, Transparent și Nediscriminatoriu care să conțină modul în care furnizorul își va vinde gazele. Aceste Ghiduri au ca și scop asigurarea transparenței intenților sale de vânzare a gazelor pentru perioade multianuale, anuale, semestriale, trimestriale, lunare și zilnice. Ghidurile de Bună Practică trebuie să aibă fundamentate fiecare intenție stabilită.
- obligația fiecărui furnizor de a publica pe site ul propiriu, rapoarte periodice prin care să dovedească modul în care și a realizat elementele autoimpuse prin propriile Ghiduri de Bună Practică pentru Achiziționare/Vânzare Gaze în mod Concurențial, Transparent și Nediscriminatoriu în achiziționarea și vânzarea gazelor naturale, cu expunerea motivelor pentru care nu au îndeplinit ceea ce și au propus.
- obligația furnizorului să si stabilească Proceduri care să asigure condițiile de acces transparent la gazele pe care le are în portofoliu a oricărui potențial client.
- obligația furnizorului să si implementeze un sistem electronic public, în care să se înregistreze orice solicitare de vânzare gaze adresată furnizorului (data primirii solocitării, punct de livrare, cantitate, preț solicitat, data soluționării, modul în care a fost soluționată).
- obligația furnizorului să realizeze periodic rapoarte publice de autoevaluare prin care să dovedească modului în care Procedurile care asigură condițile de acces transparent răspund nevoilor publice și a modului în care comportamentul său în calitate de furnizor răspund cerințelor de transparență și nediscriminare.
Asociația consideră că această abordare este singura care respectă legea în vigoare și este menită să asigure referințe de preț bazate pe cerere și ofertă, care să conducă la o concurență loială reală a operatorilor din sectorul gazelor naturale în favoarea consumatorilor.
Notă: Concurența loială, este definită de unii autori ca fiind concurența perfectă. Piața de gaze din România tinde după normalitate, care trebuie să treacă prin realitățile curente, înainte să devină “perfectă”.
Altă întrebare! Singura concluzie a ultimei dezbateri privind Codul Rețelei de Gaze
Zilele trecute ANRE și TRANSGAZ, a organizat o dezbatere pe modificările care se intenționează a fi aduse Codului Rețelei de Transport Gaze Naturale la care au fost invitate entitățile de pe piața de gaze. Întâlnirea, a scos în evidență încă o data, dezorientarea care însoțește acest subiect.
Având în vedere incoerența și lipsa de orizont, privind unul dintre cele mai importante acte normative care poate asigura funcționarea pieței de gaze din România – Codul rețelei – Asociația Energa Inteligentă se constituie Parte Civică împotriva incompetenței. Asociația Energia Inteligentă, în cadrul proiectului de țară intitulat Punct și de la capăt pe piața gazelor în 10 pași, a hotărât pe data de 28 februarie 2018, cu ocazia Mesei Rotunde organizată de Asociația Energia Inteligentă împreună cu Publicația Energy-Center.ro cu tema : “Putem avea un preț corect la gaze naturale doar cu un Cod de Rețea obiectiv și o piață funcțională“, lansarea Inițiativei Civice pentru rescrierea Codului rețelei de transport gaze naturale. Ultima experiență asupra acestui subiect, eșecul unei dezbaterii, arată că singura cale de a evita blocarea pieței de gaze, ca și evitarea a nenumărate procese în instanță este Initiativa Civică.
Codul rețelei de transport, pe lângă lipsa funcționalității sale, crează și o problemă în relația România – UE, aceasa din urmă considerând că România încă nu are o piața de gaze funcționale. Pentru a asigura UE de transpunerea legislației europene și asigurarea funcționalității elementelor de piață a gazelor se impune realizarea Codului de rețea a sistemului de transport în interiorul unui pachet mai larg, pe care l-am intitulat Codul pieței de gaze, care alături de Codul rețelei de transport trebuie să cuprindă: Codul de tranzacționare, Codul rețelei de distribuție, Codul rețelei din amonte de SNT, Codul rețelei de branșamente multiplu de consumatori, Codul sistemelor de înmagazinare și Codul sitemelor de transport adiacente.
Aplicabilitatea Codului rețelei de transport (cât și a viitorului Cod al pieții de gaze) trebuie să ia în considerare cateva din principii importante, pe care Asociatia Energia Inteligenta le promovează încă de la înființarea ei:
- separarea contractării capacității de intrare, de capacitatea de ieșire,
- capacitatea de intrare contractată exclusiv de partenerul de sistem sau de împuternicitul acestuia (producător, operator de înmagazinare, importatorul intern),
- capacitatea de ieșire se poate realiza de către orice partener de sistem
- tranzacționarea cantităților se va face exclusiv în Punctul Virtual de Transport (PVT) dupa introducerea gazelor în SNT si inainte de livrarea catre Sistemele de Distribuție din SNT. Pentru gazelle in care in circuitul fizic nu se interpune SNT, sunt necesare definirea a altor tipuri de Puncte de Tranzactionare, în sistemele de distribuție, în conductele de transport regionale sau locale, in conductele din amonte etc.
- asigurarea excepției legale, privind permisiunea persoanelor fizice sau juridice de a tranzacționa dezechilibre intraday și expost, fără a deține licență comercială, prin intermediul introducerii in Legea Gazelor a Titlurilor de Schimb,
- înființarea unui Operator de Piață Gaze, independent de activitatea de transport, organizat ca societate comercială, licențiat de ANRE și cu activitate reglementată, care va avea exclusiv rol de contraparte în tranzacții, fără a putea deveni proprietar pe gazele tranzacționate, respectiv care va beneficia de profit 0 din această activitate. Astfel, se asigură echidistanța între UR și OST, și există posibilitatea sancționării și a OST atunci când introduce dezechilibre în SNT, respectiv plata către alți UR a gazelor consumate de OST și neprimite de UR.
Asociația Energia Inteligentă va supune discuției publice un set de principii pentru Codul Pieței de Gaze din România și va organiza întâlniri periodice cu participanții la piața de gaze sub forma unor Mese Rotunde , unde se vor dezbate documentele supuse discuției publice alături de invitați din țară și străinătate:
Formarea pietei gazelor naturale in Romania.
19 Aprilie 2018, Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, str Ioan Ghica, nr 4
Invitat Aura Sabadus – Editor, Turkish Energy Hub Daily, Agentia de presa ICIS Londra
Regândirea activității de proiectare-execuție-exploatare a obiectivelor din sectorul gazier ca o acțiune destinată stimulării tranzacțiilor
21 Mai 2018, Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, str Ioan Ghica, nr 4
Invitat Flavius Dordea – expert tehnic gaze naturale
Scaderea/cresterea pretului gazelor prin restructurarea sectorului gazelor naturale
26 Septembrie 2018, Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, str Ioan Ghica, nr 4
Invitat Sorin Elisei – expert in energie
Reducerea saraciei energetice in Romania
11 Octombrie 2018, Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, str Ioan Ghica, nr 4
Invitat Corina Murafa – expert saracie energetica
SRI + date de trafic = LOVE (q.e.d)
Linkul moare. Dar ne pasă?
Supravegherea angajatilor - CEDO pune punctul pe i
Impozitarea în domeniul criptomonedelor: (multe) întrebări și (prea puține) răspunsuri
Analiza fiscală a acestor operațiuni trebuie făcută pe de o parte din perspectiva impozitării câștigului realizat (sau a deductibilității fiscale / reportării pierderii, după caz), atât la persoane fizice cât și la persoane juridice și totodată a impozitării tranzacției (i.e. obligația de plată a TVA). Totul pornind de la cele trei modalități de bază prin care se poate întra în posesia monedei virtuale: (i) schimb cu alte bunuri / servicii, (ii) achiziție în schimbul banilor reali și (iii) în urma procesului de ”minare”.
| Pe Câștig (venit net / profit) | Pe Tranzacție (TVA) | ||||||||||||||
Persoana fizică | Persoană juridică | |||||||||||||||
0 | 1 | 2 | 3 | |||||||||||||
A. Schimb cu alte bunuri / servicii | A1 | A2 | A3 | |||||||||||||
B. Tranzacționare contra bani reali | B1 | B2 | B3 | |||||||||||||
C. ”Minare” | C1 | C2 | C3 |
Este afacerea de familie expresia capitalismului cu fata umana?
Noțiunea ”afacere de familie” este una des intalnita in limbajul curent, dar acest tip de activitate este foarte putin analizata si studiata in Romania. Lucrurile in afacerile de familie se desfasoara intr-un mod nestructurat, acestea fiind conduse intr-o maniera mai degraba empirica decat intr-una organizata riguros. Apare intrebarea de unde aceasta nevoie ca afacerile de familie sa primeasca o atentie speciala comparativ cu entitatile de tip corporatie. Pentru o mai buna intelegere a fenomenului, voi porni de la definitia afacerii de familie, asa cum este ea prezentata in literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea sa se incadreze in categoria de afacere de familie, un business trebuie sa fie detinut majoritar de unul sau mai multi membri ai aceleiasi familii iar conducerea firmei sa fie, de asemenea, asigurata de membrii familiei. Asadar, afacerea de familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia, actionariatul si afacerea. Spre deosebire de corporatii, unde subsistemul „familie” lipseste, riscul de blocaj in functionarea mecanismului este mult mai mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente sa fie armonizat. Existenta celui de-al treilea subsistem genereaza deci o abordare cu totul diferita a modului de conducere si administrare a activitatii afacerii. Aceasta intrucat sistemele de valori aplicabile in familie si in companie sunt diferite si de multe ori chiar conflictuale, dupa cum urmeaza:- Obiectivele urmarite in afaceri, cum ar fi profitul, veniturile, cresterea, nu se regasesc intotdeauna in obiectivele familiei, unde se doreste dezvoltarea personala a membrilor.
- Relatiile in familie sunt profunde, personale si bazate pe sentimente; in afaceri sunt impersonale si de importanta secundara.
- Regulile in cadrul corporatiei sunt clare, in forma stricta si contin recompense si / sau pedepse pentru cei carora li se aplica, pe cand in familie regulile sunt informale si, de multe ori, sunt lasate la o parte.
- Evaluarile in familie se fac de multe ori pe baza de sentimente si dragoste neconditionata, in afaceri sunt intotdeauna legate de criteriile de performanta si sunt urmate, in general, de promovari sau concedieri.
- Implicarea in interesele familiei este inter-generationala si dureaza, de regula, toata viata, pe cand in afaceri aceasta este pe termen scurt fiind bazata pe recompensele sau recunoasterea primite.
Toate aceste elemente fac ca o afacere de familie sa fie cu totul diferita fata de o corporatie. Participantii sai nu sunt doar niste numere pe statul de plata sau un cod de bare pe un card de acces. Legaturile stranse existente dintre membri sunt de ajutor in depasirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante in luarea unor decizii, atunci cand ratiunea este umbrita de partea emotionala, iar lucrurile scapa de sub control. Cea mai importanta provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu facut de John Ward in anul 1987 a concluzionat ca, statistic, doar 30% dintre afacerile de familie care sunt demarate ajung sa fie preluate de a doua generatie, 13% trec si la a treia generatie si numai 3% supravietuiesc pentru a fi preluate de a patra generatie. Asadar, sunt doar 3% sanse ca stra-nepotii fondatorului unui astfel de business sa detina controlul acestuia! Tema continuitatii activitatii este deci una de importanta primordiala, pe care orice lider de afacere de familie trebuie sa o aiba in vedere. Pregatirea din timp a succesorului / succesorilor si definirea unui plan de actiune pe termen mediu si lung, cu sau fara ajutorul unui specialist, trebuie sa reprezinte o prioritate. Alegerea viitorului conducator al afacerii este o decizie cheie care trebuie facuta tinand cont de parerea fiecarui membru al familiei si avand in vedere toate elementele relevante. O alegere bazata pe sentimente si nefundamentata este o cale sigura catre dezastru. Practicile cele mai des intalnite presupun ca noua generatie sa castige mai intai experienta in afara business-ului familiei si sa demonstreze abilitati de conducere si coordonare inainte de a primi fraiele afacerii. Angajarea unui CEO din afara familiei este de asemenea o optiune, destul de des intalnita la afacerile de familie de traditie, in conditiile in care membrii familiei nu doresc sau nu au abilitatile necesare pentru aceasta pozitie. O astfel de situatie poate consta intr-o ”pauza” temporara, pe durata uneia sau mai multor generatii sau poate fi definitiva, in conditiile in care membrii familiei pastreaza proprietatea afacerii dar decid sa nu mai fie implicati activ in aceasta.Un alt tip de ”examen” care se necesita trecut de o afacere de familie este legat de acea intrepatrundere de care vorbeam mai devreme, intre afacere si familie. Un model sanatos presupune existenta interactiunii afacere-familie, dar fara ca aceste subsisteme sa se ”canibalizeze” si unul dintre ele sa dispuna in mare majoritate de resursele (umane, financiare si de timp) existente in afacerea de familie, in detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele doua subsisteme trebuie sa fie permeabila, dar pana la punctul in care simbioza este reciproc avantajoasa. Concluzionand, putem spune ca afacerile de familie au existat, exista si vor exista tot atata vreme cat va exista omenirea si vor reprezenta liantul care sustine economia mondiala. Tine de liderii fiecareia dintre aceste afaceri sa le faca sa fie succese meteorice sau de durata.
Despre PFA-uri și neutralitate fiscală
Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore
„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii
La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.
Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?
Pe scurt:
- Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921. - Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine - Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
- Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”. De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
- Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.
In acest tim, in Romania…
- In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
- A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis. - Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.
Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)
The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.
Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore
„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii
La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.
Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?
Pe scurt:
- Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921. - Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine - Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
- Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”. De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
- Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.
In acest tim, in Romania…
- In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
- A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis. - Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.
Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)
The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.
De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27
Organizarea moderna a ministerelor dateaza de la unificarea administrativa a principatelor, realizata de Cuza la 1861. La acea data existau 8 ministere: interne, finante, justitie, al cultelor si instructiunii publice, al afacerilor straine, al lucrarilor publice, de razboi si cel de control (actuala Curte de Conturi). E drept, Romania avea pe atunci circa 4 milioane de locuitori ( la 1860 — 3,9 mil locuitori, iar la 1866 — 4,1 mil. locuitori). Dupa 150 de ani, avem 27 de ministere, exceptie facand Primul Ministru, dar avem si aproape de 5 ori mai multi cetateni.
- Germania are in prezent 15 cabinete ministeriale (sursa), la 80 de milioane de locuitori. Cred ca sunt exemplul de cea mai buna eficienta din aceasta perspectiva. In alte tari, lucrurile stau altfel.
- Franta are 17 cabinete ministeriale plus premierul (sursa) la 66 de milioane de locuitori.
- Ungaria are 10 ministere si un vicepremier. E drept, populatia Ungariei e la jumatate din cea a Romaniei. Dar in Polonia, la o populatie dubla fata de a noastra, gasim 22 de ministri (sursa).
- In Cehia avem 16 ministere (sursa), la o populatie cam tot la jumatate fata de cea a tarii noastre.
- Consiliul Federal Elvetian are 7 membri (sursa) si slava Domnului, elvetienii o duc bine din punct de vedere al politicilor publice.
Tot atunci capul guvernului devine presedinte al Consiliului de Ministri. Situatia se mentine pana in 24 Ianuarie 1864 cand Ministerul Controlului dispare si se infiinteaza Curtea de conturi.
Dupa Statutul dat de domnitorul Cuza la 2 Mai 1864 ministerul justitiei s-a contopit cu ministerul cultelor si instructiunilor publice, modificare care insa nu a durat decat doi ani (pana la 11 Februarie 1966), cand Locotenenta Domneasca a despartit din nou, cele doua departamente.
Sub domnia lui Carol I la 1883 se infiinteaza Ministerul Domeniilor, care de la 1897 ia numele de ministerul Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, mentinut pana la 1908, cand directiile industriei si comertului formeaza un minister aparte.
In cursul Razboiului de Intregire aoar ministrii fara portofoliu, prin infiintarea unui minister nou al materialului de razboi, minister care a durat pana la 5 Februarie 1918.
In 1920 mai apar trei ministere noi : ministerul muncii si ocrotirilor sociale, cultelor si artelor (acesta desprins din vechiul minister al cultelor si instructiunii publice) si al comunicatiilor desprins din ministerul lucrarilor publice. Tot acum apar pentru prima oara subsecretarii de stat, exercitand prin delegare administrativa o parte din atributiunile ministrilor. Din 1919, ministrii fara portofoliu poarta numele de ministri de stat.
In 1921 se infiinteaza Ministerul Agriculturii prin desprinderea directiilor respective din ministerul agriculturii si domeniilor, iar in 1922 din Ministerul Muncii si Sanatatii Publice se desprinde Ministerul Sanatatii Publice.
In 1922 avem astfel 13 ministri (pentru ca Ministerul Agriculturii fusese din nou contopit cu cel al Domeniilor), doi ministri de Stat (fara portofoliu) si un subsecretar de Stat.
In 1927 s-a adauga un nou ministru de Stat : Comisarul superior pentru Basarabia si Bucovina, ca asa erau vremurile…
Prin legea pentru organizarea Ministerelor din 2 August 1929 se limita la zece numarul departamentelor ministeriale (exceptandu-se Presidentia Consiliului): Interne, Externe, Finante, Justitie, Instructie Publica si Culte, Armata, Agricultura si Domenii, Industrie si Comert, Lucrari Publice si Comunicatii, Munca, Sanatate si Ocrotiri Sociale.
Aceiasi lege decide ca numarul subsecretarilor de Stat sa nu il depaseasca pe cel al ministrilor, repartitia lor pe ministere fiind atributul Presedintelui Consiliului.
De la 1934 numarul departamentelor a inceput din nou sa creasca, prin scindarea unora din cele ce fusesera unite prin legea din 1929 sau prin infiintarea de noi ministere ca cel al Armamentului (1934) al Cooperatiei (1936) sau cel al Aerului si Marinei (1936).
In 1932 s-a pornit o miscare de reorganizare a tuturor departamentelor, provocata de necesitatea economiilor, dar si din nevoia unei grupari mai bine organizate a diferitelor directii din ministere. Asa apar Cabinetul Ministrului, Secretariatul general, Directia Personalului, Directia Contabilitatii, Serviciul Inspectorilor, Registratura, Statistica, Serviciul Contencios, Serviciul Tehnic, cel Medical si Biroul Mobilizarii.
Pentru a nu intra cu deficitul bugetar in gard, sau pentru a evita angajarea de cheltueli mai mari decat fondurile disponibile, s-a instituit pe lânga fiecare minister cate un controlor financiar care apartinea de Ministerul Finantelor.
Interesant e ca pe langa Ministerul de Interne, functiona : atat Institutul Central de Statistica, cat si Oficiul emisiunilor radiofonice si al cinematografiei si Oficiul National de turism.
Prin legea din 12 Aprilie 1933, Ministerul Finantelor reorganizat primeste ca atributii , pe langa administrarea finantelor Statului, supravegherea politicii monetare si de credit a B. N. R. De asemenea, pe lânga Ministerul Finantelor functioneaza ca servicii speciale organizate prin legi distincte , atat Inalta Curte de Conturi cat si Directia Monitorului Oficial si Imprimeriilor Statului ;
The post De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27 appeared first on Dan Popa.
#ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi
Din februarie, împreună cu Librăriile Humanitas, am pornit într-o aventură din toate punctele de vedere. Mulțumesc Bogdan Baciu!
Am pus în discuție literatura noastră, românească. Am spus încă o dată ce-mi place mie din literatura națională. Am arătat defecțiunile de parcurs și creatorii autentici. Atunci aveam și un argument.
Am povestit încă o dată poveștile altora.
Acum îmi dau seama că recapitularea mea nu avea cum să aibă un ecou de mărime. Felul de a face școală în România i-a declupat pe puști de la această literatură. Deschiderea gugăliană a lumii a pus la punct literatura în sine. Codul este dat de experiențe, azi.
Așa că, acum, la finalul acestei campanii, pot să traduc-spun că asta este experiența mea. Și așa cum unii urcă Himalaya, ajung pe bicicletă la mare, descoperă că pâinea bună este din maia, așa și eu am stat ani în bibliotecă, cu drag și spor. Am reușit! Să citesc, să călătoresc din carte în cărți, să le înțeleg, să scriu ce-mi place. Tare! Am fost tare. Este greu să stai în bibliotecă, să cauți Cartea! Să scrii. Și mai greu. Nu e ușor să scrii. Singur. În contra curentului actual și-n toiul tuturor prejucăților la modă.
Dacă vrei să avem âmpreună experiențe, iată-mă aici și aici facebook.com/istodor
Cartea "101 cărți românești" este la Polirom.
Anton Pann, Lucian Boia, Aerul cu diamante, Sorin Vieru
http://istodor.ro/listaluiistodor-recapitulare-inainte-de-vacanta-de-vara-victoria-insolita-a-unei-culturi-mici-2/
Ficțiunea. Boașe pentru ficțiune
Cărțile memoriei. Ion Ghica cel bucolic, cruzimile îndurate de Lena Constante
Umorul românesc. Caragiale, Ionesco
Cărțile care te-nvață. Liiceanu, Pleșu, Noica, Vintilă Mihăilescu, Cioran
Proza de la Ciocoii la Degetele mici a lui Filip Florian și Lucian Teodorovici și Adi Șchiop
Poezia. Dela Alecsandri și poesia populară culeasă de el la Arghezi-Blaga-Bacovia-Arghezi
Istoria poeziei. Dela Nichita la Cărtărescu, Cristi Popescu și Ioan Es Pop
Post-ul #ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi apare prima dată în Istodor.
#ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu
Prima parte a #listeiluiIstodor o puteți citi aici. Campanie susținută de Librăriile Humanitas.
1964
O viziune a sentimentelor de Nichita Stănescu
Dragoste. O generație a iubit ș-a cîntat pe versurile astea.
„Leoaică tînără, iubirea mi-a ieșit în față.” „ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în lumea lui Marte.”„ „Nimic nu-i Simplu” este, vibrație avem, surpriză cît cuprinde, viziunea ne cheamă și chiar ne alintă. Ascultă-l pe muzica lui Nicu Alifantis.
Cartea îi place Mirabelei Sofronie, contabilă en-gros:
„Mi-e dor de Nichita din carne și oase, frumosul meu poet, magicianul cuvintelor. Știu cînd a venit la Buhuși la aceea serată. Deja îi știam întregul volul de versuri pe dinafară. I-am recitat o poezie. Și mi-a dat căldura aceea a vieții ce mă ține și azi în viață.”
1966
11 elegii de Nichita Stănescu
Poezie despre poezia poeziei.
A fanatizat o lume înghețată. Cu poezia și felul lui poetic de-a trăi. Miracolul Nichita. Ce face Nichita? Nichita e însăși starea poetică. Așa au bîntuit prefabricate formule de-a spune cîte ceva despre starea poetică Nichita, dar nu de-a o înțelege.
Cartea îi place lui Vladimir Brilinsky, jurnalist, apărător al Sarmisegetuzei:
„ Frumosul nebun al poeziei româneşti reuşea să reinventeze elegia, sau, mai pe înţelesul tuturor, să inventeze o nouă specie literară, Elegia lui Nichita.
1967
Păsarea tăiată de Ileana Mălăncioiu
Ritualuri, jertfiri, tăieri, rugi, loc de plîns, somn fără trezire, frică, noapte.
A cui o fi poezia asta? A angoasei, a morții. A morții, da! Himere bîntuie, parabole scurtcircuitează, violența e aproape, dar nu-i poezia unei „fete rele”. E neagră, e urîtă, te umpli de sînge și noroi.
Cartea îi place lui Robert Șerban, poet&jurnalist:
“Este o carte ce taie timpul, e ca o teleportare, nu lucrează asupra exteriorului. Dar pe dinăuntru te ţine sus, sus de tot!”
1968
Athanor de Gellu Naum
Athanorul este un cuptor, în viziunea alchimistă, ce dă temperatură uniformă. Athanorul lui Naum este cartea ce-adună versuri de tinerețe, versuri ce s-au călit după focurile suprarealismului parizian, războiului trăit pe viu și rătăcirilor comuniste. Cînd zici Naum, zici suprarealism. stranietăți, alunecări, fragmentarism, somnambulism, inconștiențe fără bătrînețe, dureri abisale pînă la moarte.
Cartea îi place Simonei Popescu, critic literar:
“Poezia lui Gellu Naum se împarte în două mari perioade: poezia de dinainte şi de după Athanor. Primele volume ar putea sta sub semnul "suprarealismului istoric" (din vremea când "viciul numit suprarealism e – cum spunea, de pilda, Louis Aragon – folosirea dezordonată şi pasională a stupefiantului numit imagine")..”
1969
Cartea de vise de Leonid Dimov
Vise ca la carte.
Ia visul, neamule, cu institutoare, de mahala, sezonier, deviscerații, amalgamat, matinal cu haltă, cu berbece, cu bufon, cu licorn, cu spovedanie, cu leneș, vesperal cu un vîrf de cărămidă, de cocoș, de carnedar nu uita de Și caută să nemurești în mintea ta pe cele două dudui: „Lili și densitatea”.
Cartea îi place Ruxandrei Cesereanu, profesoară universitară:
„ Pentru că a visat pînă a pierit și n-a văzut moartea ca moarte.”
1970
Poeme de Mircea Ivănescu
Mopete face poezie.
O joacă de-a anagramele și lecturile. Mopete are ficțiunile lui și le tot plimbă la vedere: spațiu e mizer, însoțirile îi sînt bizare cu rinocalul, broscoporcul, picicîinele, crocomurul, și starea lor este de așteptare a ceea ce nu se întîmplă.
Cartea îi place Luizei Vasiliu, jurnalist:
„Odată ce-ai citit poemele cu mopete, pisicîinele benone, broscoporcul sau bruna rowena, toată blîndeţea lumii coboară peste umerii tăi.”
1971
Invocație nimănui de Mircea Dinescu
Cîntecul unui tînăr pururi veșnic.
Obraznic, trufaș, energic, imaginativ. Direct, sincer, melancolic cu viața imediată, neînchipuit de apropiată, dureros de tangibilă. Cuvintele? N-au taine!
Cartea îi place Claudiei Fitcoschi, PR manager:
“Colind copilăria cum viermele un fruct”. Arghezi? Nu, Dinescu. Unde? “În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi”.”
1990
Levantul de Mircea Cărtărescu
Epopeea voluptății.
Voluptate a slovelor și filosofiei omenești ce stăpînesc lumea noastră mică. O istoria a literaturii române într-o epopee. Divină Comedie este Levantul ăsta!
Cartea îi place lui Adrian Papahagi, filolog&om politic:
„De cetit, cetesc Levantul an de an, precum Băsescu,
Râd parșiv, ca postmodernu, de amestecul livrescu
Ce în epopeul neaoș cogitat-a Cărtărescu.”
1994
Ieudul fără ieșire de Ioan Es Pop
Ieud bărbătesc și desnădăjduit.
„De vineri pînă luni nu mai am la ce trăi.” „Mîine n-o să fie nicicînd mîine.” „Ne trezim într-o zi vii și nu știm ce-i cu noi.” „N-am avut curajul unui strigăt niciodată.” „E fericit are 30 de ani de moarte de la naștere încoace.” „Unde totul este posibil nimic nu mai are rost.” Poezia vegetării în viață, oh, nu, nu cu lamentări, nu, nu cu fericiri, ci conservînd clipa cu spirt medicinal administrat intern.
Cartea îi place lui Bogdan Stănescu, editor:
„Ieudul fără ieșire a însemnat războiul total cu joaca optzecistă, a tras cortina și a arătat o scenă unde actorii mureau pe bune, unde lipsea butaforia, iar lacrimile erau, din nou, de sînge. Ieudul a căscat o gură ca un prădător acvatic și a mușcat din poezie, pentru a i se strecura apoi în măruntaie. Nu e ușor să mai scrii astăzi despre singurătate, alienare, suferință și să o faci astfel încît nimeni să nu mai uite cîntecul tău de sirenă. Ioan Es. Pop a făcut-o: Ieudul lui a lovit cu forța unui cutremur de magnitudine nemăsurabilă. Din dărîmăturile lăsate în urmă încă ies strigoi cu foc în ochi și venin pe buze...”
1994
Arta Popescu de Cristian Popescu
Să faci din familia ta o artă.
Poetul Popescu își scrie-rescrie-revizuiește arta sa poetică numită Arta Popescu. Asta-i este cartea, practic el definește la infinit universul în care trăiește-visează-cugetă-se învîrtește. Și astfel, își povestește-interpretează copilăria, tinerețile, lecturile (inclusiv anunțurile de publicitate ori înscrisurile de pe pereți), maturitățile. Asta face, tu crezi că citești o realitate banală și te trezești aruncat într-un bizar bazar. Nu te aștepta să rîzi sau să plîngi. Popescu nu rîde-nu șochează. Popescu face artă. Așa cum pe o cîntăreață o cheamă Arta Popescu, așa și pe el îl apucă să creeze un prenume banalului Popescu. Și-l găsește în Arta, adică o de-numire, re-numiere a ce-l înconjoară. Bine v-o spun, ca să nu muriți proști, Popescu sîntem noi.
Cartea îi place Tatianei Niculescu Bran, jurnalist și autor al cărții „Spovedanie la Tanacu”:
“Familia Popescu” e, pentru mine, cel mai gingaș și mai profund poem dedicat vreodată morții celor dragi și morții proprii, scris cu melancolia unică pe care o purta în ochi Cristi Popescu. În cartea asta și în amintirea privirii lui regăsesc anii studenției noastre lipsite și de ambiții și de speranțe, dar atât de îndrăgostite de lumile celorlalți...
2000
Opera Somnia de Șerban Foarță
Cunoști vreo altă poezie în care omul ei să se distreze atît?
Aparent, un exercițiu de copil. Cuvînt, cultură, vers, univers - stau însă în inteligența poetului de a-i da rimă, dreptul la joc. Și cum intră în joc acolo i se văd fața, faima și bucuria. E un întreg caleidoscop de lecturi și aventuri ce venind în contagiune cu balansoarul-malaxorul Foarță primesc înțelesuri și sonorități. Luciu și adîncime. S-o ții așa o viață de poet este „defect”-excelent. Ascultă „Phoenix-Cantafabule”.
Cartea îi place Liei Faur, jurnalist:
„Opera Somnia este tărâmul unde se întâlnește rafinamentul estetic al unui scriitor îndrăgostit iremediabil de cuvinte, cu povestea nespus de frumoasă a propriului vis, descifrat mereu printr-un alt vis, uneori al său, alteori al cititorului, martor tăcut al mirajului lingvistic.”
Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu apare prima dată în Istodor.
#ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar
Banal, logic, senzațional: Poezia este metaforă. Adică, un limbaj și un imaginar fără termen de comparație. Poezia românească începe prin secolul XX. Târziu. Dar fără truda și uzura limbii române de către Alecsandri, Văcărești, Eminescu greu de închipuit Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi. Limbajul poetic are nevoie de uzură mai mult decât limbajul prozei. Iar explicație: oglinda acestui limbaj nu este realitatea (vezi Ion Barbu), ci jocul intelectual al este semnificațiilor metaforei. Abstractul te refuză, dar și stimulează, declanșează speculații. Descifrarea metaforei este mai sus de găsirea în iarbă de Pokemoni, desigur, este deliciul de a fi tu însuți Pokemonul cel rar.
De aveți poftă, cărțile, parte din ele, le puteți achiziționa dela Librăriile Humanitas.
Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață", poezia de după 1960.
Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile Alecsandri
Esența poeziei populare românești.
Avem prelucrate de către Alecsandri tot ce știm noi mai bine din creația populară: Miorița, Monastirea Argeșului, Toma Alimoș… Creații-pericol: au dat naționalisme ieftine. De fapt, fapte, impulsuri și dubii de om cu capul pe umeri.
Cartea îi place lui Marius Niță, taximetrist Pelicanul:
„Nu-i zi de la Dumnezeu să nu înjur „Miorița” asta. E ca un blestem. Sîntem neam care nu se răscoală, este călcat în picioare ca un microb și asta de ce? Un cioban se uită pe cer și vede nunți, în loc să pună mîna pe topor!”
Poesii de Mihai Eminescu
Dragoste&filosofie. Romantic buchet.
Citește-l pe Eminescu! Dar află: Eminescu vine la capătul unei istorii infantile de versificare. Asta-I calitate: să faci limba română nu doar să spună, ci s-o faci să și gîndească. Cam de aceea, Eminescu e văzut ca fiind intrat în limba și imagistica noastră zilnică.
Vrei să știi mai mult? „Viața lui Mihail Eminescu” de George Călinescu.
Cartea îi place lui Solomon Marcus, profesor universitar de matematică:
„Impact puternic asupra devenirii mele”
1908
Ce-i mai delicat, mai delicios și mai amuzant în literatura română.
Ienăchiță Văcărescu este cuceritorul, rostul poeziei lui este să înaripeze inima iubită. Alecu Văcărescu e poetul amorului, amor iute. Nicolae Văcărescu e simțitorul, iar dragostea pentru el este jertfă. Iancu Văcărescu sobru, cîntă amorul stăpînit. Văcăreștii au șic. Pentru o mai bună înțelegere a Văcăreștilor, „Dimineața poeților” (1980) de Eugen Simion.
Cartea îi place lui Marcel Tolcea
“Pentru literatură română, Văcăreștii sunt ce au fost Brătienii în politică: numeroși, greu de deosebit, întemeietori, virili, romanțați. Sortiți colectivizării, au apărut în antologia Poeziile Văcăreștilor. Care se adresează și rafinatului filolog, și filosofului, și amorezului.
Mai mult, ecologistul exultă când Ienăchiță nu taie floarea dintr-o grădină, manelistul din noi renaște când Nicolae exclamă: „A trăi făr-a iubi/Mă mir ce trai o mai fi”, iar timidul își tatuează pe inimă un distih al lui Alecu ce sună așa: „Când nu te văz, am chinuri / Iar când te văz, leșinuri".
Romanțe pentru mai tîrziu de Ion Minulescu
Ciocnirea lumilor. Romanță și cinism.
Ambele îți stimulează euforiile și imaginația. Bonomia, ingenuitatea, sinceritatea, vitalitatea cu care te seduce și autoironia, blazarea, afectarea cu care te omoară.
Cartea îi place Cristinei Stihi, PR manager:
„Romanțele” lui Ion Minulescu ce ne învață? mulțumești vieții că simți ceva zguduitor și nu te ascunzi ca de o boală rușinoasă. Să te aștepți să iei viața de la capăt, gol și singur, cu cuvintele tale, oricînd între 20 și 100 de ani –fără să innebunesti dizgrațios sau inutil.”
1916
Plumb de George Bacovia
Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure. Incertul. Vagul. Nevroza. Acuta, maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. „O, țară tristă. Plină de humor!”. Brrr!
Cartea îi place Costinei Barbu, funcționar bancar
„ „Plumbul” se citește cum se mănîncă o mîncare nouă: întîi trebuie să guști, trebuie să-i dai vreme să se așeze și înveți să-ți placă.”
1919
Poemele luminii de Lucian Blaga
Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!
Atît aș spune despre poezia lui Blaga. Dar nu mă astîmpăr și continui: luminoasă, de foc de lemne cu dragostea întinsă pe iarbă, îndrăgostită, ritmată înăuntrul sufletului. Dragostea înseamnă începutul lumii îndrăgostitului, acesta zburînd, fără limite, spre originile lumii, spre esențele curate.
Cartea îi place Doinei Ghiță, Biblioteca Franceză Omnia:
„Cum stau mereu sub semnul jocului și-al întîmplării (deh, zodia...) tot așa mă regăsesc/stau în spațiul mioritic al lui Blaga. Cel în care dealurile încrederii alternează cu văile răstignirii...
1921
După melci de Ion Barbu
O joacă de secol 20, în ritm balcanic.
„Buhuhu la lună șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-îndărate,/ Să nu-i rupă vrun picior Cîine ori Săgetător!”
Cartea îi place lui T.O.Bobe, scriitor:
„Pentru că este o expresie clară, atît de clară încît devine transparentă, a unei teme puțin abordate, și anume crima comisă cu inocență, din joacă, asupra a ceea ce iubim. Iar pentru că arma crimei sînt cuvintele, După melci e în aceeași măsură și despre responsabilitatea literaturii.”
1927
Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi
Harță cu Dumnezeu. Limbă poetică dată de pămînt.
În seria sa de „Psalmi”, începută în „Cuvinte potrivite” și răspîndită prin volumele sale poetice, își tot iscodește Dumnezeul, își tot caută credința, își tot vede limitele de heruvim bolnav, își caută rostul, nu întrevede „astîmpărul”.
1930
Matematica dă profunzime poeziei.
De mergi într-un restaurant cu pretenții te indispune porția mică de mîncare și gotic construită. Nu recunoști nici gustul adevărat al bucatelor. Dar, culmea, după desert, te trezești sătul. Construcția lui Barbu se adresează minții neîndoios, iar asemănarea cu restaurantul rafinat face parte din deconstrucția voită a unui inaccesibil.
Cartea îi place lui Lucian Mîndruță, realizator tv:
„Joc Secund. Pentru cei care vor sa uite "Sara pe deal". Domnule Ion Barbu, iti multumesc ca dupa 10 ani de scoala chinuita cu clasici plicticosi, am dat de tine sa respir un pic!”
1931
ArgheziFlori de mucigai de Tudor Arghezi
Poezia puroaielor. Vigoare, umor.
Exercițiul împunsului acestei bolgii de pe pămînt este continuarea firească a împunsului lui Dumnezeu din cer din „Cuvinte potrivite” (1927).. Duium de licențe lexicale și sintactice. Revalorizări de cuvinte vechi, mixaj de jeg și politețe.
Cartea îi place Andreei Pleșoianu, profesor de limba spaniolă:
„Flori de mucigai e o culegere de koan-uri mai ample, e drept aparţinând unui spaţiu creştin şi scrise de un răspopit.”
Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață" poezia de după 1960.
Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar apare prima dată în Istodor.
Tank and motorized rifle formations of Russia’s Western MD hold trainings on combat readiness
Sea Breeze 2016 – Ukraine
Romania to host NATO multinational brigade
#Colectiv modifică o parte a pieței imobiliare din România
Lecții de viață 3: Cât costă numele tău?
Liniștiți-vă, România nu va intra în colaps! Nu confundați o țară cu politicienii ei.
On UK-Russia scientific cooperation
Guest blog by Sir Martyn Poliakoff, Foreign Secretary and Vice-President of the Royal Society
I am delighted to be contributing to the Embassy’s blog. I am a British chemist, born in London, with a Russian father and English mother. I work at the University of Nottingham, and my research is focussed on Green Chemistry, a hugely important area of research. Green Chemistry is looking for environmentally cleaner and more economic approaches to making chemicals and materials; it seeks to reduce the negative impact of chemistry on the environment by minimizing the use of hazardous chemicals, reducing toxic chemical wastes and using fewer natural resources among others.
I am also the Foreign Secretary of the Royal Society (RS), the UK Academy of Sciences. The Society was founded in 1660 and has a long connection with Russia. As long ago as the 17th century, a letter was sent to Russia asking more than 50 questions about science in Russia and Peter the Great visited the Society in 1698.
The Society is still very much collaborating with Russia. In 2013, we organized a joint Frontiers of Science conference in Kazan attended by 70 young British and Russian scientists. The meeting was a joint project of the Academy of Sciences of the Republic of Tatarstan, the Russian Academy of Sciences (RAS) and the RS with the support of the Embassy. When in Kazan, I also took the opportunity to visit the chemical museum there to see where the element Ruthenium was discovered, a rare transitional metal belonging to the platinum group with curious application potential. For instance, ruthenium-based compounds have been used for light absorption in dye-sensitized solar cells, a promising new low-cost solar cell system.
As a chemist, I was excited by the discovery of chemical element No 114, synthesized in December 1998 in the Dubna Institute, which I look forward to visiting at first opportunity.
I have a long record of scientific collaboration with Russia and visit Russia frequently. Since 1999, I have been an Honorary Professor at Moscow State University and, in 2012, I was elected a Foreign Member of the RAS. I was a speaker at the 2013 launch of the EU-Russia Year of science and a year later at the UK- Russia Chemistry Week. This year I will be participating in International Conference on Supercritical Fluids in the Kaliningrad Oblas’t in September.
Today UK-Russia scientific cooperation is continuing and the Embassy’s Science and Innovation team has a crucial role to play in catalysing partnerships between researchers in our two countries. I feel that there are good opportunities for UK-Russian collaboration in areas outside my own, for example in the science of the Arctic and Accelerator Science.
I’m also excited about the Russian Government’s Global Education Scheme, which will provide funding to Russian Bachelor and Specialist degree holders to continue their studies in top UK universities I am delighted that the University of Nottingham is one of the UK universities covered by the funding scheme. I am particularly pleased that chemistry, chemical technology, nanomaterials and nanotechnologies can be funded by the Scheme as they all contribute to Green Chemistry.
The University of Nottingham has a long history of Russian scientists doing their research here and contributing to the advance of science. Our School of chemistry currently has two Russian scientists: Elena Bichoutskaia, a leading theoretician, and Andrei Khlobystov, Director of our Nanotechnology Centre.
I look forward to welcoming more Russian students to Nottingham in the near future and, as Vice President of the Royal Society, will continue to work with Russia to develop scientific collaboration.
Sir Martyn Poliakoff
A story of a British-built Russian icebreaker, who took part in the Arctic convoys

Guest post by Keith Allan, Consul General in St. Petersburg
The Russian ice-breaker, the Krasin, was built in Newcastle in 1916-17 and went on to play an important role in the Arctic Convoys of World War II. In this blog, Consul General Keith Allan talks about his recent visit to Newcastle University where a model of the Krasin is displayed in the Naval Architecture Department.
The Krasin is a fine example of shared British/Russian history. She was commissioned by Russia, built in Newcastle, and went on to play a significant role in the Arctic Convoys during World War II. For more on the Arctic Convoys, including the recent visit by British veterans, please see my earlier articles on the recent Arctic Convoys exhibition in St Petersberg and Sir Nicholas Soames’ message to St Petersburg Veterans.
The Krasin is now a floating museum on the Neva river in St Petersburg. I have visited her many times and we were honoured when HRH The Princess Royal visited the ship and met Russian veterans of the convoys during her visit to St Petersburg in February 2014.
I read an article about the ship which said there was a model in a glass case at Newcastle University, and decided I would seek it out during a future visit to the UK. This finally happened on 21 May when I was in Newcastle visiting a veterans association. Sure enough, an excellent model of the ship stands in a glass case in a corridor along with a number of others in the Department of Naval Architecture.
The plate on the case reads: ‘Triple screw icebreaking steamer ‘Sviatogor’ built by Sir W. G. Armstrong, Whitworth & Co. (Shipbuilders) Ltd. Newcastle-On-Tyne for the Imperial Russian Government.’
The ship was designed by the famous Russian seaman, Admiral Stepan Makarov, and was originally named after the Russian mythological warrior, ‘Sviatogor’. The Sviatogor sailed from Newcastle to Arkhangelsk on its maiden voyage in 1917 and was soon involved in the civil war hostilities following the October 1917 Revolution. During the allied intervention against the Bolsheviks in Northern Russia (1918–19) the ice-breaker was scuttled in the Dvina River. The Royal Navy raised her for use in the White Sea and later brought her back to the UK for minesweeping in Scapa Flow. She was returned to the USSR under the Krasin trade agreement in 1921. In 1927 the ice-breaker was renamed by the Soviet government to honour a recently deceased Bolshevik leader and Soviet diplomat Leonid Krasin.
The Krasin played an important role in the Arctic Convoys. In February 1942, the Krasin crossed the Atlantic (from the US) and reached Glasgow in early April. On 26 April 1942, she joined convoy PQ-15 and left Reykjavik for Murmansk. During the convoy Krasin shot down two German planes. Between 1942-1944 the ice-breaker continued to lead cargo convoys through ice in the Arctic despite heavy bombardment and the constant threat of submarine attacks. Many Allied ships and cargo vessels failed to reach their destination, but the Krasin was lucky enough to survive. In October 1945, the Krasin was disarmed. In addition to the convoys, the ship also participated in rescue expeditions in the Arctic in the 1920-30s, including one led by Umberto Nobile.
As a museum ship on the Neva river, the Krasin will continue to play an important role in reminding us of our shared British/Russian history and the heroic sacrifice made by British and Russian participants of the Arctic Convoys during World War II.
Triumph and Tragedy: remembering World War II – Guest post by Jon Sharp, Consul General in Ekaterinburg
A number of military anniversaries are being celebrated at the moment. Earlier this month there were striking images from the centenary of the Gallipoli landings. I’m sure there will be similar scenes throughout the period leading to 2018 and the centenary of the ending of World War I. In Russia we have been marking the centenary with a number of events aimed, in particular, at young people which have sought to highlight Britain and Russia’s shared history in WW1. We have been holding reading aloud contests in cities across the country of British war poetry and literature. We have also invited people to nominate quotations from Russian and British literature to be inscribed on a new WW1 memorial which will be unveiled this summer at our Embassy in Moscow.
This year is also the 70th anniversary of the end of World War II and the Great Patriotic War between the Soviet Union and Nazi Germany with its allies. The anniversary will be commemorated across Russia on 9 May, Victory Day.
Here in Ekaterinburg we have been marking our shared history, and our alliance to defeat Nazi Germany, with a joint photographic exhibition which I opened last month. Working with the local photography and history museums, and with colleagues from the American Consulate, we have displayed images that demonstrate the personal triumphs and tragedies of World War II. The title of the exhibition is taken from Winston Churchill’s book of the same name, part of his six-volume history of the conflict. The exhibition includes images from the Imperial War Museum’s archives which show parts of the conflict that are less well known in Russia, such as the Battle of Britain and the fighting in the Far East. It also includes images from the local archives, which have not been displayed before.
Some of the images can be seen here.
Cum trebuie sa arate un proiect castigator in cadrul Programului Comert 2015
Ras si plans cu fonduri europene
5 conditii esentiale de verificat de catre cei care vor sa aplice la Programul START 2015
Semnalul necesar dat de Klaus Iohannis prin vizita la Chisinău. Este pregătită România pentru o eventuală revenire a comuniştilor în coaliţia aflată la putere?
Republica Moldova - un butoi cu pulbere, inaintea unor alegeri cruciale. Cateva analize despre tara vecina
DEZBATEREA, cu D mare, electorală - comentarii si observaţii de a doua zi
Oamenii pot fi convinsi?
Oamenii pot fi convinsi?
O sansa pentru industria online din Romania?
Este Crin Antonescu de “dreapta”?
Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană
Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu
DRAGON-ul a scos flacari (in stil “american”)
Imagineaza-ti ca ai luat acasa la tine un DRAGON. Sa zicem ca l-ai luat in data de 13.11.2013. Face parte din “familia” ta, il iei cu tine peste tot, te bucuri de el, el se bucura de tine, rezolvati probleme impreuna, ajungeti in impas impreuna, se intampla si bune, dar si rele, apoi… intr-o zi, sa zicem ca pe data de 03.03.2014, DRAGON-ul spune ca lui nu ii mai place “atmosfera” si ca nu i-a placut niciodata. Pai bine, mah, DRAGON-ule, dar de ce nu ai spus mai devreme…? Te-a fortat cineva? Poate ca da…
Lectia 1: Nu forta un DRAGON. Lasa-l in ritmul lui.
Tocmai de aceea, din data de 04.03.2013 si pana astazi, noi, “romanii din Birmania (Myanmar)” am fost ocupati cu “astuparea” gaurilor facute de DRAGON.
Lectia 2: DRAGON-ul face gauri in jurul lui. Dureaza cam 3-4 saptamani sa le astupi.
In tot acest scenariu au fost implicati atat prieteni, cat si “parteneri”. Unul dintre ei, american. DRAGON-ul a plecat la american. Dar a incercat sa se mai uite printre gaurile facute, chiar sa intre prin ele. Totodata a sustinut incercarea sa de a intra printre gaurile lasate in urma prin expresia: “Am semnat noi “ceva”?”. Indiferent de raspunsul la aceasta intrebare:
Lectia 3: Pentru un DRAGON doar semnaturile conteaza! Gentlemen agreement-ul nu!
Va mai amintiti ca, la un moment dat, DRAGON-ul a scris pe acest blog despre asa-numitul “Junior”? Pe vremea aceea DRAGON-ul era considerat (pe buna dreptate!) “Senior”. Cat despre blog, tot ce a fost postat pana acum, a fost postat de “Senior” (DRAGON). Vorba noastra: “Da-ti, da-ti!” (imi cer scuze daca nu o intelegeti). Noi suntem destul de tristi ca am pierdut un DRAGON, dar trebuie sa mergem mai departe… e trist, e dureros, dar trebuie, trebuie, sa mergem mai departe. In momentul in care ne-am despartit de DRAGON, lumea si evenimentele au stat in loc… o zi, doua zile, trei zile… o saptamana, doua saptamani… apoi am invatat:
Lectia 4: Nu iti lua un DRAGON “Made in Romania”! Ia-ti, mai bine, doi Junior-i “Made in Myanmar”! Vei fi mai satisfacut; vei fi mai performant.
Cunoasteti vorba aceea: “Doamne, pazeste-ma de prieteni, caci de dusmani ma pazesc singur”? Aceasta se poate aplica si in Myanmar. Iar, prin extrapolare, se poate (se va!) aplica chiar si in America. Nu stiam pana de curand ca ea se aplica chiar si DRAGON-ilor. “Prietenii” si “dusmanii” se regasesc in folclorul romanesc, nu-i asa? Atunci de ce am senzatia ca daca voi mai scrie multe despre acest lucru, o voi da in “manele”? Probabil ca din cauza “lui”, din cauza DRAGON-ului. Sic!
Lectia 5: Daca ai stat mai multe luni langa un DRAGON, atunci te numesti SUPRAVIETUITOR.
Spuneam, in titlu, ca DRAGON-ul a scos flacari. Da, asa este, a scos flacari si a ars cateva lucruri in jurul lui… printre care si oameni. Intr-o anumita masura este si vina mea pentru ca am intretinut focul. L-am invatat pe DRAGON sa aiba flacari “perfecte”. Dar de-acum spun “piua”!
Lectia 6: DRAGON-ul e viclean. DRAGON-ul nu are nimic sfant! Este ruda cu sarpele.
DRAGON-ii nu fac parte din cultura si folclorul Myanmarului. Mai degraba fac parte din peisajul romanesc. Socant!
Lectia 0: Ai grija ce vrei sa exporti in Myanmar!
Asadar, cei “trei” romani din Myanmar sunt tot doi! Cei doi!
F & F

Job fair
Apuc sa scriu mai rar, din varii motive. Multa treaba de facut, multa viata de trait. Astazi, cel mai important proiect investitional al nostru (de pana acum) a facut primii pasi in lume. In avanpremiera lansarii, din aprilie, a noului nostru produs software pentru piata myanmareza, ne-am gandit sa facem o pre-lansare, ca sa “luam pulsul pietei”. In consecinta, am participat la un targ de job-uri, in parcarea MICT park, mandria Myanmarului si epicentrul zonei de tech din Yangon.
Ieri si azi ne-am hamalit din greu. Am intins bannere, am carat scaune si mese, am printat topuri peste topuri de hartie, am adunat un palc de rawange rapitoare care sa se alature staff-ului nostru pe perioada evenimentului (booth babes) – din nou, sunt absolut uluit de neamul lor minuscul si de ce oameni poate sa produca -, am facut un chef monstru cu toata lumea aseara, asa, ca sa ne dam chef de munca in weekend, am dormit 3 ore, apoi am stat toata ziua sub soarele tropical gestionand un flux de vizitatori si candidati de vreo 3 ori mai mare decat ne asteptam. Dat fiind ca maine la ora 7 o luam de la inceput, pun acum cateva selfie-uri si ne citim dupa ce trece nebunia

Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei
Datele BNR publicate marti arata o scadere semnificativa a restantelor la credite in luna decembrie, insa aceasta scadere s-a datorat cel mai probabil acceptarii de catre banci a pierderilor, fapt care care explica si scaderea semnificativa a profiturilor inregistrate de sistemul bancar in T4.13.
Astfel, daca in primele 9 luni din 2013, profitul cumulat inregistrat de bancile din Romania era de 1,5 miliarde lei, in ultimul trimestru, pierderile au insumat 1 miliard, astfel incat, la nivelul intregului an, profitul a ajuns la 497 milioane lei, fata de o pierdere de 2,3 miliarde lei in 2012.
In suma absoluta, la sfarsitul lunii decembrie, restantele au insumat 32,69 miliarde lei, in scadere cu 1,38 miliarde fata de noiembrie, insa in crestere cu 4 miliarde lei comparativ cu decembrie 2012. Variatia lunara a soldului restantelor atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta se poate observa in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.
Ca pondere in soldul total de credite, restantele la creditele in lei au ajuns la 15,27%, in crestere de la 13,18% in urma cu un an, iar restantele la creditele in valuta au ajuns la 14,59%, in crestere de la 12,19%, detalii in graficul numarul doi
Continue reading: Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei
Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?
Gradul de educatie al populatiei influenteaza in mod semnificativ gradul de dezvoltare economica, iar faptul ca Romania se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punctul de vedere al ponderii populatiei cu studii superioare nu este o surpriza.
Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, daca in anul 2000, doar 7,5% dintre romanii cu varsta intre 15 si 64 de ani aveau studii superioare, procentul a crescut la 13,5% in anul 2012, in timp ce ponderea celor care aveau cel mult 8 clase a scazut de la 35,6%, la 28,8%. Ponderea persoanelor cu studii medii s-a mentinut in jurul a 57%.
In cifre absolute, in 2012, numarul romanilor pe segmentul de varsta 15-64 ani era de 14,9 milioane, dintre care 2 milioane aveau studii superioare, aproape dublu fata de anul 2000, 8,6 milioane aveau studii medii (numar similar celui din anul 2000), in timp ce numarul celor care au absolvit cel mult 8 clase a scazut la 4,33 milioane (fata de circa 5,4 milioane in 2000). Sursa datelor este Eurostat
Continue reading: Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?
Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an
Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in trimestrul trei al anului trecut s-a inregistrat o scadere semnificativa a numarului de angajati cu contract de munca, acest numar reducandu-se cu 588.815 fata de T3.12, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire. Comparativ cu T3.11, scaderea este de 521.000, iar comparativ cu T3.10, scaderea este de circa 272.000.
In ce priveste evolutia in procente, scaderea anuala inregistrata in T3.13 este de 10,8%, de departe cel mai mare procent de cand aceste date au inceput sa fie publicate, respectiv din T2.10, detalii in graficul numarul doi. Datele reflecta evolutia numarului de asiguratii cu norma intreaga si/sau cu timp partial, sursa fiind declaratiile privind evidenta nominala a asiguratilor raportate de angajatori. Cei cu mai multe contracte de munca sunt numarati o singura data
Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea a II-a
Spuneam în prima rundă că vom povesti oleacă și despre mirificele prețuri practicate cu ocazia Black Friday. Oamenii care comentează pe marginea subiectului par a se împărți în două categorii: cei care urăsc evenimentul și consideră că e o șarlatanie uriașă și cei care iubesc reducerile de BF și trompetează cu entuziasm despre ce-și vor cumpăra ei cu acea ocazie. Aceștia din urmă, în marea lor majoritate blogeri, jurnaliști și alte specii înrudite (inclusiv al dumneavoastră subsemnat) care “condimentează” mai mult sau mai puțin discret articolele/blogurile cu linkuri de afiliat la diferite magazine online.
La cealaltă extremă, prima categorie va sta să-ți explice cu lux de amănunte cum au văzut “cu ochii lor” (și un eventual screenshot “dovadă”) un produs scumpit cu nesimțire înainte de BF pentru ca apoi magazinul cu pricina să se laude cu o reducere consistentă. In consecință Black Friday nu e altceva decât un gigantic șmen. Sau cel puțin așa susțin ei.
Adevărul este – așa cum era și firesc – undeva la mijloc. Explică foarte bine acest articol mai vechi din WSJ care deși surprinde metode folosite de magazinele din US cred că se aplică fără probleme comerțului de pe frumoasele plaiuri mioritice.
Cifrele sunt clare: din 2009 până în 2012 numărul produselor vândute la reduceri a crescut cu 60%, iar reducerea medie a crescut de la 25% la 36%. In același interval, marja de profit a magazinelor a rămas aproximativ aceeași. Fenomenul nu are decât o singură explicație: multe produse apar pe raft cu un preț inițial mai mare tocmai în ideea de a fi vândute în timpul reducerilor și nu în sezonul normal. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să intrați într-un magazin într-o perioadă oarecare din an și să remarcați niște articole interesante dar parcă exagerat de scumpe în raport cu prețurile uzuale? Raționamentul e simplu: nu se intenționează vânzarea acelor produse la prețul întreg, ci doar discountate. Ele vor juca un simplu rol de decor pe rafturi până la sosirea reducerilor din iarnă sau a soldurilor.
Un exemplu interesant. Gigantul Amazon.com a introdus în oferta din vara 2013 un televizor Samsung de 60″ la 1800$ care se vindea în alte locuri pe Internet la doar 1300$. Ori, nu stă în obiceiul celor de la Amazon să se ocupe cu astfel de “cascadorii” de neam prost. Misterul s-a lămurit de Black Friday când televizorul cu pricina a fost redus un “amețitor” 45% până spre 1000$.
Altfel, metoda urcării prețurilor în “pregătirea” perioadelor de reduceri este o realitate. Market Track au constatat că prețurile urcă în medie cu 8% în noiembrie, înainte de BF și de sărbătorile de iarnă. Așa cum era de așteptat, cele mai spectaculoase creșteri de prețuri le înregistrează jucăriile, care iau un “avânt” mediu de 23%. De unde rezultă că bietul Moș Crăciun este cel mai lovit de aceste perioade de reduceri. Ar fi înțelept să-și facă stocurile încă din vară.
Sau cel mai bine-ar fi să revenim cu toții la obiceiul strămoșesc de a ne cumpăra un obiect pentru că avem nevoie de acesta, atunci când avem nevoie. Greu?
Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea I
Căutarea ta s-a sfârșit: ai ajuns la punctul în care vei afla tot ceea ce trebuie să știi dar în special ceea ce nu trebuie să știi despre Black Friday. N-are rost să mai consumi energie în mod inutil, astfel încât poți închide chiar acum toate celelalte taburi de browser inclusiv cel în care George Buhnici explică modul în care a importat el BF în România (pro tip: n-a “adus” nimic nici George, și nici vreun alt jurnalist – ci magazinele online și în special eMag-ul).
Primul lucru important de reținut este că spre deosebire de datele altor “sărbători comerciale” mai mult sau mai puțin inventate (gen Sf. Valentin) momentul Black Friday este foarte clar plasat. Si anume: ultima vineri din noiembrie dă startul sezonului de cumpărături de final de an (la americani și în general în lumea occidentală). E momentul în care consumatorii încep să se îmbulzească în neștire prin magazine iar comercianții își maximizează profitul într-un final de an mai mult sau mai puțin euforic. Pentru cei interesați de etapele acestei frenezii de cumpărături am detaliat codul culorilor într-un articol mai vechi.
Cu alte cuvinte, ideea de a muta Black Friday cu o săptămână în avans este complet lipsită de logică. La fel de bine ne putem apuca să întârziem oleacă echinocțiul până de Paște. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mai mulți comercianți din România să “mute” cu nonșalanță BF 2013, în premieră mondială. Explicația fiind ceva aburitor cu ziua de 1 decembrie care pică prost și taie cheful de cumpărături. Să vedem totuși adevărata cauză.
Da, anul acesta Black Friday pică foarte aproape de 1 decembrie dar nu are nici o legătură cu sărbătoarea națională a românilor. Pur și simplu sezonul cumpărăturilor în lumea occidentală – care începe cu Black Friday și se termină de Crăciun – este mai scurt cu câteva zile decât de obicei. Mai precis, este cel mai scurt sezon de shopping din 2002 ceea ce se va traduce într-o pierdere potențială de 1.5 miliarde $ la nivel mondial. Asta nu va împiedica magazinele să bată noi recorduri anul acesta, dar ar fi putut să încaseze și mai mulți bani.
Sigur că în ultimă instanță dacă oamenii chiar au nevoie de acele lucruri înseamnă că le vor cumpăra la un moment dat, chit că e în sezon sau în afara lui. Dar comercianții nu gândesc astfel – orice bănuț potențial pierdut în trimestrul 4 îi face să intre în fibrilație. Parcă îmi imaginez discuția:
- Sefu’, sefu’ ce ne facem că anul ăsta sezonul de cumpărături e mai scurt?
- Nici o problemă Costele, îl lungim.
- Sefu’, sefu’ nu înteleg cum o să lungim sezonul?
- Mutăm Crăciunul de Anul Nou, hai că-i simplu Costele. Pac, pac – am adăugat o săptămână.
- Sefu’, sefu’ cred că e o mică problemă acolo cu Crăciunul…
- Bine atunci dă Black Friday mai încoace o săptămână, că doar noi am inventat chestia asta.
- Da sefu’, ce idee deșteaptă!
Sigur că puteau să-i spună “Zi Specială de Reduceri Masive ca Voi să Credeți că Sezonul de Cumpărături a Inceput Deja” (ZSRMVCSCID). Dar cred c-ar fi fost un pic complicat de reținut așa încât s-a preferat formula cu mutatul Black Friday.
Uite cum am lămurit chestiunea cu mutatul sezonului. In partea a II-a voi clarifica treaba cu prețurile.
Jocuri PSN (Playstation Network) acum si pe Amazon
Se apropie gerul, serile lungi de iarnă și zilele relaxante de sărbătoare când tot omul stă la gura sobei și joacă un shooter, un adventure sau strategy game pe Playstation. V-ar interesa poate să știți că prietenii de la Amazon au lansat un nou store din care puteți cumpăra coduri pentru achiziția de jocuri de pe PSN, și ca să fie treaba bună cumpărătura e însoțită de un cupon de 5$ reducere pentru următorul joc luat de la ei.
Pentru achiziție trebuie să declari un Billing Address oarecare în SUA (și dacă problemele continuă să apară, verifică țara conform discuției de pe forumul Kindle). Cam orice card bancar este acceptat (eu am de la Unicredit – a mers din prima), iar livrarea este doar un cod astfel încât nu veți avea bătăi de cap cu vama sau orice altă minunată instituție a statului nostru de drept.
Pe mine mă tentează The last of us, am auzit că merge bine cu vinul fiert…
Câteva puncte despre Roşia Montană
1. Guvernul ne prezintă exploatarea aurului de la Roşia Montană ca proiect “de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. De ce e un proiect de interes public nu ştim, de ce exploatarea de la Certej nu e clasificată la fel? Dar putem reţine că este de "interes public naţional", deci toţi avem dreptul şi obligaţia de a ne exprima părerea, nu e de interes local, părerea celor din Bucureşti contează la fel de mult ca a locuitorilor Roşiei Montane. De la Guvern citire.
2. Proiectul nu are aviz de mediu. Guvernul spune că va aviza proiectul DUPĂ votul Parlamentului. Parlamentarii nu au specialişti în mediu, ăsta e şi motivul pentru care e necesar avizul, ca în eventualitatea unei legi Parlamentul să se bazeze pe o părere avizată. Decizia Parlamentului este luată pe criterii politice, nu tehnice, deci, în principiu, este o părere lipsită de orice valoare tehnică. Parlamentul poate vota modificarea tabelului lui Mendeleev, asta nu schimbă realitatea.
3. Cum Guvernul nu a fost capabil să îşi spună părerea trebuie să privim spre forurile care au expertiză tehnică. Acestea sunt Academia Română şi Institutul Geologic al României, ambele şi-au expus părerea, ambele păreri sunt negative. Acuza adusă contestatarilor că nu ştiu despre ce vorbesc nu este susţinută de fapte, cum Guvernul nu a fost capabil să-şi spună părerea orice opinie tehnică a Guvernului e lipsită de orice suport, contestatarii se sprijină pe Academie şi institutul de specialitate.
4. Atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta s-au acuzat că au primit mită în cazul în speţă. Mai mult, Victor Ponta, Prim Ministru, a declarat că a fost luată mită de politicieni de la RMGC. Într-un caz atât de controversat o asemenea declaraţie ar trebui elucidată ÎNAINTE de orice vot. Dacă în cazul Petrom acuzele de mită au fost ale Partidului România Mare, puţin credibile, acum acuzele sunt aduse de Primul Ministru, evident mult mai credibile, fiind necesară investigarea lor. Acest proiect a început cu controversatul personaj Frank Timiş, acesta e doar începutul neclarităţilor legale ale proiectului.
5. RMGC şi Guvernul susţin că mineritul este singura soluţie pentru zonă şi singurul mod în care apar locuri de muncă. Absolut fals, există nenumărate zone montane care există fără minerit. De altfel, mineritul în subteran nu are nicio legătură cu actualul proiect, acesta este un proiect de suprafaţă, minerii de subteran nu au niciun rol, experienţa lor anterioară e inutilă. Deschiderea proiectului o să creeze locuri de muncă, indiscutabil, nu ştim câte pentru cei din zonă, dar câte locuri de muncă DISPAR prin deschiderea proiectului? Locuri de muncă deja existente în fabrici de mobilă, agricultură sau turism. Zona a fost, politic, declarată monoindustrială blocându-se orice dezvoltare, la Albac, la 30 de kilometri sunt zeci, dacă nu sute, de pensiuni.
6. De fiecare dată ne este spus că Roşia Montană este deja un dezastru ecologic, perfect adevărat, ce reţine Ministerul Mediului să acceseze fonduri europene şi să ecologizeze zona oferind locuri de muncă şi o şansă celor din zonă, argumentul că este un dezastru ecologic deja este fals şi răuvoitor, "dacă e rău să facem mai mult rău că oricum nu contează". Este metoda absolut evidentă de a distruge definitiv orice şansă pentru cei din zonă în afara proiectului RMGC.
7. Cum în ţară părerile sunt emoţionale şi extrem de divergente, acuzele de mită şi incompetenţă la ordinea zilei, o soluţie capitalistă este expertiza exterioară, Statul poate să ceară ca întreg proiectul să fie asigurat de un mare asigurator internaţional. Acesta lucrează pe banii lui şi, în consecinţă, nu poate fi influenţat. RMGC a încercat să se asigure la Allianz, Allianz a refuzat. Putem aştepta până RMGC este asigurat? Evident.
8. Există acuzele că în spatele mişcării împotriva proiectului se află forţe străine reprezentate de Soros. În favoarea proiectului sunt, de asemenea, forţe străine reprezentate de Paulson şi Steinmetz şi care. conform Primului Ministru, s-au folosit de corupţie. Dacă asta e situaţia de ce nu căutăm o altă soluţie?
9. Există zvonuri destul de întemeiate că în zona propusă spre exploatare există şi alte minerale, care este situaţia juridică a acestora? Nu cumva, prin corupţie, acestea au fost excluse din redevenţe? Este de datoria Statului să clarifice public acest aspect ÎNAINTE de a aviza proiectul.
Aceste câteva puncte mă fac să declar fără dubiu că în acest moment proiectul Roşia Montană este profund dăunător României, un proiect bazat pe corupţie, minciună, desconsiderare a specialiştilor, manipulare.
1. Proiectul Roşia Montană ne este prezentat ca un proiect
Economie fără ideologie
În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.
Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.
Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.
Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.
Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.
Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.
Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.
Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.
Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.
Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012
Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9
Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1
Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!
"Wishes won’t wash dishes"
Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati.
Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex: companie.ro), este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.
Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.
Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.
Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.
Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse.
Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business? Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email, contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd.
Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.
Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.
Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.
Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.
Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina.
Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.
+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe Revevol.ro
PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.
Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti
"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"
Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.
Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).
Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!
Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:
- Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
- Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
- Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
- Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
- Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.
Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.
Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.
Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.
Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.
Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.
Rezumand:
- Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
- Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
- Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
- Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
- Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.
Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?
Appnor MSP are un nou CEO
"The best thing about the future is that it comes one day at a time."
Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.
Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.
Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)
Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.
Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.
Back to work!
Cota de solidaritate - consecinte neasteptate
Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.
Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.
alte referințe: declaratii din 2010
Cota de solidaritate - consecinte neasteptate
Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.
Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.
alte referințe: declaratii din 2010
Incep fuziunile in sistemul bancar?
Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.
Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile sociale la norma
Cum am dislocat televizorul din casa
Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic
Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)
Presa şi Strategia Naţională de Apărare
Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?
O chestiune de onoare? A cui?

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

Pururea tanar, infasurat in revendicari
