BLOGURI
Dumitru Chisalita

CARAVANA „PRET CORECT LA GAZE” s-a oprit in 15.09.2016 la Sala de Cultura a Sindicatelor din Campulung Muscel

de Dumitru Chisalita @Vineri, 30 septembrie 2016, 19:16 în

img_20160915_115745

Campania Preț Corect La Gaze apăruta la începutul anului 2015 din dorința de a contribui la formarea pieței de gaze, prin informarea clienților, a fost preluata ca desfasurare de catre Asociatia Energia Inteligenta, o asociatie care isi propune protejarea consumatorilor si a altor participant la piata, prin colectarea de informatii, analize, diseminarea si producerea de know how catre participantii la piata: consumatori, furnizori, producatori, operatori, proiectanti, constructori, angajati si cetateni.  Obiectivul Asociatiei este dezvoltarea modelor de piata care sa asigure transparenta, nediscriminarea si concurenta, a mecanismelor si cunostiintelor care sa asigure functionalitatea pietei, in conditii de securitate energetica sporita.

https://www.youtube.com/watch?v=LBa03PD1h5o

Discutiile purtate la Camapulungmuscel a aratat ca liberalizarea pieţei de gaze,  a scos în evidenţă practici prin care furnizorii au impus clauze comerciale păguboase pentru clienţi, clauze care se reflectă în costul gazelor care diferă faţă de preţul din contract.

Clienții non-casnici prezenti, si-au expus propriile experiente urmare a inițierii de negocieri cu furnizorii de gaze naturale, si au declarat ca au avut în vedere exclusiv negocierea prețului gazelor. Furnizorii care au definit profilul clientului au reacționat rapid și au făcut oferta de gaze la preț „atractiv”, profitând de lipsa cunostiintelor clienților în interpretarea clauzelor contractului pus la dispoziție de furnizor. Astfel, o serie de „capcane” li s-au întins clienților, aducând costurile specifice cu gazele naturale peste prețul pe care clienții l-au îmbrățișat rapid.

Clauzele introduse în contractele de vânzare cumparare gaze de catre unii furnizori au depășit cu mult cadrul normalității: cantități semnificativ mai mari rezervate în sistemul de transport, programe de consum anual impus clientului, obligarea clientilor la realizarea de nominalizări și renominalizări orare-zilnice, limitarea sau întreruperea fără preaviz a furnizării gazelor naturale, stabilirea obligațiilor doar pentru consumatori, fără a exista posibilitatea de a se negocia sau a se realiza contractual, drepturi excesive pentru furnizori care le permit ca orice se întâmplă pe parcursul derulării contractului, să permită furnizorului să rezilieze unilateral contractul etc.

Intalnirea de la Campulung a adus un plus de cunoștințe consumatorilor, care să le permită o abordare corecta fata de modul in care se pota achizitiona gazele de pe piata libera, oportunitatile si pericolele cu care se pot confrunta la momentul incheierii contractelor de gaze.

https://www.youtube.com/watch?v=7Jzu0Zmt8pE

Piaţa liberalizată a gazelor naturale fără consumatori informaţi, încurajați să intervină, susținuți să negocieze, capabili să analizeze diverse oferte, determinați să acţioneze responsabil, prudent şi fără a se lăsa constrânşi, nu va fi decât o altă dezamăgire pentru poporul român.

img_20160915_130617

Campania de informare a consumatorilor de gaze, va continua, in scopul realizarii unei piete functionale a gazelor in Romania si obtinerea de preturi corecte la gazele achizitionate si va avea raspunsuri cel putin la intrebarile:

 

Cine poate obtine  pretul corect la gaze?

Cum poti obtine pretul corect la gaze?

Cand poti obtine pretul corect la gaze?

De ce sa ai pretul corect la gaze?

 

Mai multe detalii:

www.inteligentenergy.ro

www.pretcorectlagaze.ro

www.dumitruchisalita.ro

 

De ce nu controlează nimeni ANRE-ul?

de Dumitru Chisalita @Duminică, 26 iunie 2016, 22:29 în

imagesAm semnalat în ultima perioadă încălcarea legii, comportamente anormale și manipulatorii, lipsa de transparență, abuzuri etc. Cu toate acestea nimic. Nimic și nimeni nu se atinge de ANRE! A încercat Curtea de Conturi, dar a fost ”trimisă la plimbare” de “lipsa de competență pe fond”. Totuși cine poate controla ANRE ?

Conform legi 160/2012, ANRE  este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric şi funcţional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor.

Annual ANRE prezintă un raport de activitate catre Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, Comisia economică, industrii şi servicii a Senatului, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor şi Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a Senatului. Comisiile întocmesc şi adoptă un raport comun, care se prezintă celor două Camere ale Parlamentului.

La solicitarea acestor comisii, ANRE prezintă şi rapoarte specifice activităţii sale, precum şi un program de măsuri concrete pentru remedierea eventualelor lipsuri semnalate în raportul anual.

Pe site-ul Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, nu am regăsit nici o solicitare a acestei comisii privind controlul activității deficitare în domeniul gazelor a ANRE în perioada 2010 – 2016.

În fapt se gasesc doar Rapoartele anuale de activitate ale ANRE, în care – și prezintă activitatea, și laudațiumul prezentant în fiecare an al Presedintelui Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor. Iată cum a decurs ședinta de acum 2 luni (conform stenogramei de pe pagina Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor)

Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 4 mai 2016

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: … să prezinte rapoartele…, da?!
Domnul Iulian Iancu: Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem în dezbatere şi analiză trei rapoarte, respectiv Rapoartele de activitate pentru anii 2012, 2013 şi 2014 ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie, precum şi Raportul anual al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei privind determinarea preţurilor şi tarifelor reglementate pentru anii 2013 şi 2014.

Stimaţi colegi,

Activitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie este o activitate autonomă, independentă. Activitatea este desfăşurată de către această autoritate în conformitate cu legislaţia în vigoare, respectiv Legea-cadru nr. 123/2012 privind energia electrică şi gazele naturale, autoritatea fiind obligată să prezinte o informare plenului, care informare este susţinută în fiecare an de către preşedintele autorităţii. Plenul ia la cunoştinţă şi dezbate atunci când…, dacă consideră, elementele de detaliu privind aceste rapoarte.

Cu permisiunea dumneavoastră, am să vă aduc la cunoştinţă doar câteva elemente reper din activitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare, rezultate din rapoartele acesteia, respectiv: începând cu anul 2012, autoritatea a prezentat comisiilor parlamentare şi în dezbateri publice în Parlament, organizate de comisiile noastre, elementele-cheie privind cadrul legislativ ce a permis, pe de o parte, consumatorului să-şi aleagă separat operatorul de transport, operatorul de sistem atât pentru sectorul de gaze naturale, cât şi pentru cel al energiei electrice, de asemenea, posibilitatea de renunţare la tarifele reglementate pentru consumatorii finali şi, în paralel, s-a luat la cunoştinţă despre etapele privind dezvoltarea pieţelor concurenţiale în zona energiei electrice şi gazelor naturale, precum şi cea de protecţie a consumatorului, prin înfiinţarea unor comisii de soluţionare a disputelor pe pieţele en-gros şi cu amănuntul, şi care au condus la consolidarea pieţelor concurenţiale de energie electrică şi gaze naturale.

Stimaţi colegi, faţă de aceste rapoarte şi etapele care au fost aduse la cunoştinţă, noutatea o reprezintă decizia Comisiei Europene, respectiv de a-şi redesena politicile energetice începând cu decembrie 2015, urmare a reuniunii COP 21 de la Paris, în urma căreia Uniunea Europeană a definit consumatorul ca fiind un “pilon-cheie” în noile strategii şi politici energetice.

Ca urmare, consumatorul capătă un rol-cheie în zona de piaţă de energie, actor în piaţa de energie, precum şi actor în piaţa şi în zona de producere a energiei electrice. Acest statut oferit de Uniunea Europeană trebuie transpus de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie şi modifică, oarecum, întreg traseul din 2012 până astăzi, în sensul că autoritatea capătă un rol esenţial în procesul de informare a consumatorului, de educare a consumatorului şi de prezentare a ofertei pentru acesta în vederea, pe de o parte, a identificării echipamentelor şi aparaturii necesare privind producţia proprie de energie, modalităţii de conectare la sistem, vânzare-cumpărare de energie din sistem şi, de asemenea, a ofertei privind aparatura şi echipamentele pe care le poate utiliza în calitate de consumator casnic în vederea creşterii eficienţei energetice; ţara noastră având, pe de o parte, un obiectiv triplu: acela de a reduce consumul de energie cu 20% până în 2020, dar, în paralel, şi de creştere a aportului surselor regenerabile de energie cu 20% tot până în 2020, în paralel cu reducerea emisiilor cu 20%.

Aceste aspecte fac parte din, dacă vreţi, dispoziţia pe care Camerele reunite o adresează Autorităţii Naţionale de Reglementare, autoritate care, în urma analizei noastre, are şi o parte din actele normative prevăzute în Legea-cadru nr. 123 încă neoperate în legislaţia secundară. De asemenea, există o prevedere expresă, modificată, faţă de aceste rapoarte, de către noi în decembrie 2014, prin care am extins calendarul privind consumatorul casnic din 2018 până în 2021, având în vedere faptul că cel mai important, cea mai importantă vulnerabilitate a întregului proces legislativ secundar al Autorităţii de Reglementare a reprezentat-o, în fapt, suportabilitatea de către consumator – şi, în special, consumatorul casnic – a preţurilor şi a trendului de creştere a preţurilor la energie electrică şi gaze naturale.

De asemenea, o noutate absolută, care reiese din aceste rapoarte şi care trebuie transpusă însă în legislaţie secundară, este cea de transparentizare a preţului la consumatorul final, respectiv consumatorul casnic. Adică, preţul la energie electrică şi preţul la gaze naturale trebuie, în structura lui, să conţină în detaliu toate elementele de cost, astfel încât consumatorul să cunoască cu exactitate ce aport are fiecare tehnologie din mixul energetic, dar şi ce cost trebuie să suporte pentru transportul energiei, pentru distribuţia energiei, pentru furnizarea energiei şi cât îl costă subvenţiile pe diferite tipuri de tehnologii.

La aceste elemente, care sunt, pe de o parte, prevăzute în aceste rapoarte, dar sunt, pe de altă parte, elemente pe care noi le propunem pentru desfăşurarea în continuare a activităţii Autorităţii de Reglementare, aş vrea să vă mai aduc la cunoştinţă faptul că, în ceea ce priveşte tarifele, respectiv rapoartele comisiei privind tarifele, aş vrea să scot în evidenţă doar faptul că ultimul raport, cel din 2014, scoate…, subliniază faptul – şi e bine să ne reamintim cu toţii – că eliminarea preţurilor reglementate pentru consumatorii noncasnici, pentru consumatorii casnici, atât în sectorul energiei electrice, cât şi în sectorul gazelor naturale, a fost, pe de o parte, inclusă în Memorandumul de înţelegere semnat cu Comisia Europeană, în Scrisorile de intenţie semnate cu Fondul Monetar Internaţional, sunt parte a Acordului de înţelegere de tip preventiv semnat cu Fondul Monetar şi Comisia Europeană.

De asemenea, în baza studiilor efectuate cu privire la evaluarea impactului acestor măsuri asupra consumatorilor finali, autoritatea, precum şi celelalte autorităţi şi instituţii române au avut în atenţie o abordare de creştere graduală a preţurilor, urmând ca această creştere graduală să se desfăşoare pe o plajă între 2012 şi 2018, aşa cum am prevăzut şi în Legea nr. 123.

Însă, aşa cum bine ştiţi, creşterea fiind pe un calendar administrat, cu preţuri stabilite arbitrar, viaţa ne-a demonstrat că piaţa poate să joace un rol exact invers decât cel estimat prin administrarea unor preţuri. Respectiv, în 2016, la sfârşit de 2015 şi 2016, adică acum, ceea ce noi am administrat prin preţuri şi am stabilit ca limită minimă de preţ, acum piaţa a demonstrat că preţurile sunt mult mai mici. Adică, noi am prevăzut la gaze naturale 72 de lei pe MWh preţ, astăzi este în jur de 60, iar la Baumgarten este 53 de lei. Este o răsturnare de situaţie care n-a putut fi prevăzută în legislaţia secundară de către Autoritatea de Reglementare. Şi trebuie să fie în continuare în atenţia noastră şi să solicităm Autorităţii de Reglementare să preia această modificare, pentru că ea vizează direct, are un aport direct asupra bunăstării la nivelul populaţiei, dar şi al competitivităţii economiei româneşti.

Stimaţi colegi,

Închei prin a vă spune că prăbuşirea preţurilor la petrol determină o răsturnare de situaţie şi în preţurile la energie electrică şi gaze naturale. De asemenea, utilizarea surselor regenerabile, aşa cum cele două Camere au susţinut în toţi aceşti ani, a determinat o prăbuşire a preţului de energie electrică în Europa. În Germania s-a ajuns la 21,6 euro pe megawatt oră, faţă de 53 de euro pe megawatt oră.

În Cehia, producătorii au cerut sprijinul… producătorii de energie clasică, adică cei pe cărbune, pe gaze naturale, au cerut sprijinul Guvernului, pentru că, de asemenea, preţul a ajuns în jur de 21 – 22 de euro, adică beneficiul estimat de noi pentru consumator s-a produs în zona de producţie a energiei. De asemenea, răsturnarea de situaţie la preţul petrolului este iarăşi un avantaj pentru consumator şi pentru economie. Dar acest lucru trebuie să se resimtă cu adevărat şi la nivelul consumatorului. El acum este absorbit pe traseu, de la producţie până la consumatorul final, pe zona de transport, de distribuţie şi de furnizare. Sunt elementele pe care eu cred că trebuie să le avem cu toţii în atenţie în continuare în ceea ce priveşte activitatea Autorităţii de Reglementare în Energie.

Vă mulţumesc.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Mulţumesc.

Doamna Cristiana Anghel.

Doamna Cristiana-Irina Anghel: Sună frumos. Dar hai să ne amintim. Acum o săptămână, două, trei, o lună, Curtea de Conturi a venit cu un raport şi a făcut vorbire despre jaful… jaful din banii cetăţeanului pe preţul energiei electrice. Şi noi cosmetizăm totul şi spunem: vai, ce bine este!

Vai, ce bine că băieţii deştepţi au reuşit să-şi ia energie ieftină, iar cetăţeanul prost a plătit, săracul, din banii şi din sudoarea lui, toate aceste preţuri enorme!

Vai, ce bine că în preţul energiei electrice cetăţeanul plăteşte energia verde care, pe urmă, este dusă la export, culmea, subvenţionată din banii cetăţeanului! Vai, ce bine este totul! Şi ce vom face? Vom spune că am luat act de raport, cei de la ANRE vor rămâne în continuare şi vor abuza în continuare acest popor amărât şi prăpădit care plăteşte toate greşelile şi ale lor, şi ale noastre, că le admitem astfel de abuzuri.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Domnul deputat Cernea.
Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Îi mulţumesc domnului Iancu, pentru că a încercat să ne explice conţinutul acestor rapoarte şi, la discuţia pe fond, eu mă bucur foarte mult că a scăzut preţul energiei, graţie surselor regenerabile de energie. Acestea reprezintă viitorul şi pe ele trebuie mizat, întrucât, într-adevăr, preţul pe care-l aduc ele este unul scăzut, iar impactul asupra mediului, de asemenea, spre deosebire de sursele clasice de energie.

Însă motivul principal pentru care am dorit să iau cuvântul ţine de modul în care se desfăşoară această şedinţă.

Ordinea de zi a fost publicată pe site abia în această dimineaţă. Avem 45 de rapoarte, care nu se supun votului, dar scrie pe site că, după dezbateri, Parlamentul ia act. Or, vedem că sunt rapoarte din 2009, 2010, 2011, 2012, deci pe mai mulţi ani.

Această şedinţă, pe lângă faptul că este derulată cu un număr foarte mic – deplorabil de mic – de parlamentari, arată o gravă deficienţă a Parlamentului.

De ce aceste rapoarte nu au fost discutate la momentul la care ele au fost – presupun – realizate, adică în anii 2010, 2011, 2012, 2013 şi aşa mai departe?

De ce sunt îngrămădite 45 de rapoarte într-o singură şedinţă la care vin foarte puţini colegi?

Conţinutul acestora ne-a fost necunoscut până azi-dimineaţă. Oricum, n-avem timp pe parcursul şedinţei să citim aceste rapoarte, să vedem despre ce e vorba. Am văzut că la rapoartele privind SRI-ul sunt zeci de pagini de text. N-avem cum să luăm act sau n-avem cum să dezbatem, dacă ne sunt aduse, brusc, zeci de rapoarte în timpul şedinţei, practic, sau în această dimineaţă.

Aşadar, sper foarte mult pentru a respecta prestanţa acestei instituţii să nu repetăm o asemenea situaţie în… să nu… şi să dezbatem rapoartele la momentul la care ele sunt realizate. Pentru că, altfel, nu avem nicio dezbatere reală, doar ne prefacem că avem o dezbatere, şi asta nu are cum să se răsfrângă asupra imaginii instituţiei noastre şi asupra calităţii muncii pe care o desfăşurăm.

Mulţumesc.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Vă mulţumesc pentru remarcile pe care le-aţi făcut.

Altcineva mai doreşte să participe la dezbaterea rapoartelor? Dacă nu, luăm act de prezentarea lor

ANRE zburdă nepăsător pe piața de gaze, manipulând, (în)călcând, favorizând, nesocotind etc. pentru că are știința că nimeni nu-I poate controla sau trage la răspundere pentru ceea ce fac în afară de Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, comisie care in fapt se reduce la președintele acesteia. Iar președintele acestei comisii este un fin cunoscător al problemelor și nu poate fi acuzat că nu înțelege sau nu știe ce se pterece. În fapt este cel care a participat activ și a influențat (într-o măsură mai mare sau mai mică) toate activitățile de pe piața gazelor naturale din România din ultimii 15 ani.

Președintele ANRE este doar un ”om pe niște scări”, adevărații conducători de pe piața de gaze sunt în spate, bine plasați și apărați de imunități.

Nu este vietate pe pământ mai înclinată spre imitaţie ca omul. Omul se poate lăsa influenţat în toate felurile de mediul în care trăieşte; el imită gestul, gândirea şi sentimentele celor dimprejur, cum nu poate face niciun alt animal. Animalul, în genere, este mai izolat, fiindcă n-are aceleaşi mijloace de comunicaţie cu semenii săi, ca omul. (Gustav von Schmoller)

Cui face jocul ANRE ?

de Dumitru Chisalita @Luni, 20 iunie 2016, 21:01 în

imagesHalucinant ce se întamplă pe piața gazelor. După ce în ultimele săptămâni declarații manipulatorii ale președintelui ANRE și a unor jucătorii au încercat să forțeze anumite decizii în piață, fără a reuși, ANRE a plasat în dezbatere un set de documente cu scop de creștere a importurilor de gaze.

Pe site-ul ANRE a apărut la începutul lunii iunie 2016 un Proiect de Ordin privind modificarea structurii amestecului de gaze naturale pentru clienții casnici. Un proiect ciudat, privind un subiect total neinteresant în plină vară, caracterizată de surplus de ofertă de gaze. Așa cum am gândit eu au gândit probabil majoritatea celor care au văzut acest proiect de Ordin, găsindul probabil neinteresant pentru această perioadă din an.

La câteva zile apare un al Proiect de Ordin privind modificarea metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată desfășurată într-un an de reglementare și de aprobare a prețurilor reglementate în sectorul gazelor natural începând cu anul 2016.

Aparent un alt ordin neinteresant. Dar totuși mi-am pus întrebarea de ce au apărut acum?

Recitind primul proiect de Ordin privind modificarea structurii amestecului de gaze naturale pentru clienții casnici, am identificat un articol interesant strecurat în cadrul Ordinului: în cazul în care furnizorul achiziționează gaze naturale din import la un preț mai mic decât cel al gazelor naturale din producție internă acesta poate furniza clienților săi gaze naturale în structura de amestec cea mai avantajoasă economic pentru clienții casnici.

Mi am zis, un element absolut normal de a da furnizorului posibilitatea de a achiziționa gazele cele mai avantajoase pentru clienții săi. Interesant este că acest articol vine în opoziție cu construcția întregului Ordin, acela de a stabili obligația de a se consuma gaze din producția internă cu prioritate.

De ce s-ar strecura un articol de stimulare a importului de gaze într-un Ordin prin care se stabilește livrarea cu prioritate a gazelor către populație?

Răspunsul l-am găsit în următorul proiect de Ordin, prin care se arată că ANRE va recunoaște în costurile de achiziţie realizate de către furnizorii care asigură gazele la populațíe, pentru gazele naturale din import curent, preţurile mai mici sau cel mult egale cu prețul de achiziție al gazelor naturale din producţia internă extrase din înmagazinare subterană la care se adaugă tarifele aferente prestării serviciilor de înmagazinare subterană aprobate de ANRE.

Analizându-le împreună aceste două acte apreciez că ele în fapt : obligă la creșterea importurilor de gaze în România, (ordinele ANRE având caracter obligatoriu pentru piața de gaze naturale reglementată – dacă se îndeplinește condiția), și permit decontarea importurilor la prețuri mai mari decât au fost ele achiziționate. Toate acestea în raport cu menținerea nejustificată a uni preț mare a gazelor la populație.

În lipsa unor prețuri de referință pe piață românească, privind prețul gazelor din producția internă și a celui din import, practica încheierii în principal a contractelor bilaterale secretizate apreciez că se pot prezenta prețuri pentru gazele din import (aparent mai mici decât cele din producția internă) și ulterior la momentul decontării, să se solicite a fi recunoscute prețuri mai mari conform Ordinului ANRE.

România se laudă cu independența energetică pe piața de gaze naturale. Independență care nu se datora nici unei instituții, fiind una conjuncturală, determinată în principal de închiderea industrie chimice. Acum, vedem diferite jocuri făcute pentru a redeveni dependenți de gazele din import. Este adevărat, conjunctura exporturilor de gaze către Europa, de acum câțiva ani s-a schimbat și piețe neinteresante atunci au devenit extrem de interesante astăzi.

Dependența energetică față de gazele de import, cantitățile de gaze mici care se vor găsi în depozite, va determina un adevărat test de stress, cu un impact important în iarnă asupra securității energetice a României, în condițiile în care ANRE :

  • Îndeamnă la achiziția de gaze din import, indicînd că acestea sunt extrem de ieftine,
  • Sugerează că este mai avantajos să nu se înmagazineze gaze, deoarece la iarnă gazele din import vor fi mai ieftine,
  • Nu se asigură de respectarea obligației pe care o au furnizorii pentru a garanta asigurarea continuității în furnizarea gazelor – condiție obligatorie în licența eliberată de ANRE,
  • Emite Ordine care permite furnizoriilor inginerii financiare de achiziționare a gazelor din import în detrimentul gazelor din intern, cu recunoașterea ulterioară a acestora în prețul gazelor la populație la prețuri mult mai mari.

                                                                                                                                  

Ultima tentaţie este cea mai mare trădare: să faci fapte bune din motive greşite. (T.S.Eliot)

 


La coltu' strazii

Nu votați hipsteri, avem super-ofertă la corupți!

de Ovidiu @Vineri, 30 septembrie 2016, 13:06 în

Co-președintele PNL, al doilea partid ca mărime, este investigat penal pentru o operațiune de finanțare ilegală a partidului, inclusiv o șpagă grasă pentru el.

E un moment excelent pentru PSD, primul partid, să capitalizeze scandalul și să ia un avans considerabil. Ah, stai. Unicul președinte al PSD e deja condamnat pentru fraudă electorală și investigat în alte dosare.

Nu-i nimic! Vin din urmă partide noi, care să schimbe clasa politică. ALDE! Care e condus de… domnul acela investigat penal în vreo două dosare. Iar deputatul care le-a vorbit deunăzi de integritate, a fost exclus din partid. Atunci PMP! Liderul său are doar ceva dosare vechi, dacă nu ții cont de noua investigație privind finanțarea ilegală a campaniei, în care sunt implicați fiica sa și colaboratori apropiați.

Nu-i nimic, există întotdeauna UDMR. Liderul lor e poet, nu are dosare; păcat că o bună din parlamentari și vicepreședinți sunt investigați sau incompatibili. Se naște și noua speranță, PRU, dar cum se naște, cum a devenit magnet pentru corupții ce nu mai au loc prin alte partide.

Desigur, nu se pune problema să votăm USR. Se știe că Nicușor Dan e hipster.

banii-in-plic


Kovesi, plagiatul, Timișoara

de Ovidiu @Marţi, 27 septembrie 2016, 20:31 în

coperta doctorat kovesiChestiunea acuzației de plagiat la adresa dnei. Kovesi este una serioasă și nu ar trebui să ne facem că nu există sub scuza simplistă „doar nu ne uităm în gura lui Ghiță și Băsescu”.

Cu aceștia doi vârf de lance, subiectul va fi rostogolit pe televiziuni și va face mult rău credibilității unor domenii esențiale: justiția și educația. Progresul anti-corupție este reversibil dacă pierde sprijinul popular. Iar cercetarea românească are mare nevoie să se continue micile succesuri anti-plagiat.

Apărarea procurorului-șef DNA este subțire pentru că se bazează pe decizia unei comisii care a spus, cam în aceeași perioadă și aceleași condiții, și despre un alt demnitar, d. Ponta, că nu a plagiat. Ulterior, s-a dovedit contrariul în cazul dlui. Ponta. La fel se poate întâmpla în cazul dnei. Kovesi.

Pentru a lămuri subiectul, avem nevoie de o nouă analiză. Probabil este dificil, legal vorbind, să fie începută de CNATDCU. Tot cazul Ponta ne arată cum se poate descâlci problema. Comisia de Etică a Universității București, unde a primit Ponta titlul, a inițiat o nouă verificare.

Dna. Kovesi și-a primit doctoratul la Universitatea de Vest. Aceasta are o Comisie de Etică. Ar fi momentul ca aceasta să arate că există oarece demnitate sub sloganurile care preamăresc calitățile bănățenilor.


Direcțiile de Sănătate Publică Bistrița, Cluj, Timișoara, Arad… Afară, toți!

de Moromitic @Joi, 22 septembrie 2016, 0:45 în

Când a apărut știrea cu epidemia de rujeolă din Ardeal hăăăt acum câteva ore, recunosc că primul impuls mi-a fost să spurc tinerele viitoare tăntici pe care unii mai din popor le avem pe facebook șeruind beneficiile noroiului de Ciorogârla amestecat la foc mic cu buruienile de Sarmizegetusa. Mai ales că știrea era în așa fel scrisă cât să mă îmbie să fac asta, mai că nu-mi servea o furcă și-un topor digital. Urmând aceeași linie, pe facebookul oficial Ministerul a adăugat lăudabil și o hartă pentru impact maxim.

ms-facebook

Citind mai departe, îmi devenea limpede că amploarea localizată a epidemiei îmi scutura frustrările anti-antivax. Nu că Banatul n-ar fi fruncea și Ardelenii cu A mare cei mai elitiști români din istoria românilor, dar totuși publicul țintă al oliviilor-steer se împarte relativ uniform geografic, din Herăstrău până în San Francisco funcție de Like-uri nu de accentul cu Ioi. Iar oricâtă atenție ar capta și oricâți nervi ne-ar provoca, din fericire zumzetul antivax nu poate exercita forța asta de propagandă ca să provoace o criză sistemică. Încă, cel puțin. Aici a început să mi se ridice sprânceana.

Dând cu deș’tu’ mare pe telefon spre finalul articolului, deja îmi aminteam de prieteni care recent căutau exasperați bătrânescul vaccin ROR pentru copiii lor din farmacie-n farmacie și din pont în pont cu sau fără pile. Unii chiar în Arad, locul celor două decese înregistrate din cauza rujeolei, alții prin București. Prieteni hiperactivi, stresați de joburi, proiecte, casă și rate, oameni care n-au timp și cred că nici habar de Olivia Nuștiucum. Dau știrea pe whatsapp altui relativ proaspăt tătic: „da frate plm nu găsești nicăieri kktul ăla de ROR”. A se scuza acronimul ROR, pe chat pe telefon se tastează rpd.

În fața acestor trei surse proprii și personale acuzând lipsa vaccinelor pe care efectiv „nu le găsești nici cu șpăgi”, în hărmălaia facebook apare rațional jurnalistul Rusu Florin care demască ipocrizia din comunicatul de presă de ieri al  Ministerului Sănătății amintind de un alt comunicat din 1 aprilie 2016, ca să se închege acum în septembrie păcăleala de piar alunecos.

ms-vaccin-ror

Coincidență, focarele localizate în aprilie s-au extins în vecinătăți devenind acum epidemii cu morți. Dar hei! hai să pornim o vânătoare de vrăjitoare digitale. Ce contează că în satele alea de la granița județelor Cluj-Bistrița n-au medic de familie sigur au laptop cu internet prin 3G și o urmăresc  sofisticați fix pe Olivia Steer.

Acum nu știu cum să vă explic eu susțin guvernul tehnocrat și mi-e drag Ministrul ăsta al Sănătății angajat temporar în rol de pompier omniprezent. Și mă oftic că încă o criză d-asta îl va uza din nou în rolul asumat de  carne de tun pentru șmecherii din Sănătate.  Dar am alergie la abureli d-astea de asumare a responsabilității. Nu e vina unor vraci de facebook că deși oficial notificate Direcțiile de Sănătate Publică și-au trăit aprilie-mai Paștele-Ziua Muncii, iunie-liber-de-Rusalii, iulie-august concediile și au lăsat să explodeze o epidemie care deja a ucis trei copii.

Repet: acum patru luni Ministerul cerea oficial „tuturor Direcțiilor de Sănătate Publică mobilizarea, în regim de urgență, pentru desfășurarea campaniilor de vaccinare cu vaccin împotriva rubeolei-rujeolei-oreion (ROR), în contextul apariției unui focar de rujeolă cu 79 de cazuri confirmate în județele Bistrița și Cluj.”

Acum același Minister „condamnă în cei mai duri termeni campaniile iresponsabile împotriva vaccinării”.

Ce-ar fi să privești în propria ogradă și să condamni în cei mai duri termeni proprii angajați din DSP care au frecat-o patru luni? Că doar nu s-au legat veganii antivax cu lanțurile de seringile cu vaccin ROR. Ce să mai faci rapoarte de evaluare a activității? Afară! Valea! Deratizat tot! de la femeia de serviciu până la toți directorii DSP din județele respective afectate de epidemie. Nu știu, aduse asistente-doctori-directori din alte județe în criza din Ardeal-Banat, importat asistente din Republica Moldova și Ucraina, aduși doctori din India și Filipine, orice dar redați-le concediul celor din DSP Bistrița, Cluj, Timișoara, Arad.

PS: în România, neglijența nu se pedepsește. Ca un disc stricat voi repeta placa asta la acest colț de stradă.



Alerg.ro

Zece ani de alergare montană în România

de Alerg.ro @Joi, 29 septembrie 2016, 23:54 în
Există documente care arată că încă acum 90 de ani s-au organizat concursuri de alergare montană la noi în țară. Am mai scris despre asta. Numai că aceste competiții au fost sporadice, cu participare restrînsă. În 2006, însă, pe 14 octombrie, se organiza prima ediție a Maratonului Piatra Craiului. La ...

Utile. Pentru alergători

de Alerg.ro @Joi, 29 septembrie 2016, 11:07 în
Cîteva recomandări mai inedite pentru alergători, făcute de CrazyFlower, product reviewer al revistei Alerg. Informațiile au apărut și în revista Alerg #31. Direct pe piele Unul dintre cele mai mari dezavantaje ale dispozitivelor care măsoară parametrii fiziologici în timp ce alergi este acuratețea insuficientă a acestora. Dacă centura de puls, ...

Știri pe scurt. Rezultatele

de Alerg.ro @Marţi, 27 septembrie 2016, 22:17 în
Cum despre cel mai important eveniment de alergare al week-endului 24-25 septembrie am relatat deja pe larg, nu ne rămâne decît să trecem în revistă restul curselor. Maraton montan Prima ediție a Cucuieții Maraton, o cursă care și-a propus, printre altele, atragerea asupra exploatărilor forestiere din România. Concursul, care s-a ...

Jeopardy

Cladirile cu bulina: nu inteleg de ce o lungim atat de mult!

de Emil Stoica @Joi, 29 septembrie 2016, 16:36 în
Exista in Romania cateva mii de locuinte cu aflate in cladiri cu bulina. Aceste cladiri reprezinta un risc nu doar pentru locatari, ci pentru public in general; deci ori trebuie consolidate, ori demolate. Nu cred ca putem lasa ca 100% din aceste cateva mii de familii sa consolideze sau sa demoleze, asta nu se va […]

Labutele lui Mordoch in Romania sunt o coincidenta? Si o noua cheie cu reportajul Sky News.

de Emil Stoica @Miercuri, 28 septembrie 2016, 0:24 în
Cand am vazut reportajul Sky News cu traficantii – vanatori – actori, mi-am adus aminte de sceneta Divertis despre “animalele mici fara frontiere” cu regretatul Ioan Gyuri Pascu. Doar ca reporterul Sky News era foarte serios. Cumva nu m-a mirat faptul ca Sky News a inventat un reportaj care sa sustina ideea ca Brexitul este […]

Cresterea castigurilor angajatilor. Deficit de forta de munca in Romania?

de Emil Stoica @Luni, 26 septembrie 2016, 14:52 în
Din ce in ce mai des aud despre lipsa de lucratori in anumite domenii. Uneori de lucratori sezonieri, cum ar fi la culesul viei, alteori la lucratori din comert. Este posibil ca salariile in domeniul privat sa creasca cu peste 10% in urmatoarele 12 luni. Deja in 2015 salariile au crescut cu aproape 10% fata […]

feher

O țară cu miros de cimitir

de feher @Joi, 29 septembrie 2016, 16:05 în

Mi-e frică.
Dacă ăștia l-au lăsat pe Gyuri să moară, ce șanse am eu să supraviețuiesc unui atac de panică?
Se moare în România de atâta panică, se dă ortu popii de la frică.
Tolontan a spus ieri că, în ultimii 2 ani de zile, speranța de viață a românilor nu a mai crescut așa cum s-a întâmplat an de an după 1989. Murim cu 10 ani mai repede decât mor ceilalți europeni. Murim de groază, captivi într-un horror cu birocrați în taioare, cu medici cu buzunare largi la halate murdare, cu politicieni hoți.
Doar n-o să mori dacă îți cer 3000 de euro să te operez, doar nu crăpi dacă te chem de 8 ori la administrație să îți cer 187 de hârtii de care nu ai nevoie, doar nu se termină viața dacă rămâi fără serviciu.
Mi-e frică.
La un an după Colectiv, nimic nu s-a schimbat. Au căzut niște capete, așa am crezut noi. Că au căzut niște capete. Dar nu s-a auzit poc, capetele ălea nu cad ci se ridică, baloane cu heliu, sărută tavanul, undeva sus, unde nimeni nu se uită și când e cazul, cineva trage de ața care le leagă gurile și le readuce în spațiul nostru vizual.
Arafat, dispărut scurt de pe ecran, a fost coborât de pe tavan. E aici iar. Și Ponta e vârlav. Cum să nu-ți fie frică atunci când ăștia, de îi credeai morți, morți politic, sunt vii, cu burțile și capetele spintecate, înconjurându-te cu mersul șontâcăit al unui zombie care își târăște șoldul dislocat într-un Thriller din care nu te poți trezi.
La alegeri, morții-vii o să fie votați de morții-morți. Suntem o țară cu miros de pământ reavăn și jerbe putrefacte de flori.
O țară unde se trăiește mai mult după moarte decât în timpul vieții.
Mi-e frică.


Faust național

de feher @Marţi, 27 septembrie 2016, 10:12 în

Știi pe cineva la…?
Ai intrare?
Cum aș putea să ajung la X-ulescu?
Rețeaua.
Cutărică îl știe pe cutărelu care are o mătușă a cărei nașă a lucrat cu vărul al doilea al secretarului comisiei care …Fractalii ruralului replicați la scară națională. Cumetrie la puterea 878.
Am și eu o verișoară care nu a avut noroc și aș vrea să îi găsești ceva pentru că și eu i-am dat lu nepotu-tău o mână de ajutor când cu accidentu.
Dacă tragi de o ață, se deșiră tot plovărașul ăsta care îi ține de cald societății și ne lasă în cucul gol.
Unii ar spune că așa este peste tot, că diplomația, comerțul, rezistența în timpul războiului, rezistența în timpul comunismului, toate au fost susținute de această pânză de păianjen care ne leagă pe toți de toți, de la vlădică la opincă, un uriaș ghem de interese, probleme și rezolvări. Barter cu servicii: eu îți dau asta și tu îmi dai asta și dacă nu ai să-mi dai, nu-i nimic, poate îmi faci intrarea la nenea ăsta care știe el să mă rezolve.

Nimic nu funcționează altfel. Nimic nu se rezolvă pentru că există instituții care ar trebui să rezolve respectivele probleme.
-Cine te-a trimis? Aaaa, ești din partea lui nea Gelu? Ok, cu ce te pot ajuta?

A cui ești, ghea?
Asta, ultima, era întrebarea pe care o auzeai pe ulițele comunei Bragadiru de Teleorman de la babe cu ochi mijiți, cocoțate pe bănci prea înalte, cu picioarele încălțate în ciupici bălăngănindu-se în golul de dedesubt.
Al cui ești? Să știe și ele cu cine au de-a face și în funcție de materialul genetic identificat să știe ce pot să îți ceară: zi lu mă-ta marea să treacă pe la mine, lu tactu-marele să vină să mă ajute cu porumbu, lu…

Oprea este omul lui Băsescu și Udrea tot al lui Băsescu și împreună cu Ponta toți sunt oamenii americanilor care se luptă cu nemții care îl au pe Iohannis și pe Cioloș și pe Mihai Răzvan Ungureanu și toți se opun rușilor care îl au pe Dragnea, Voiculescu și pe Tăriceanu și pe, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Ion Iliescu.
Logica cumetriei devine geopolitică.
-Știi pe cineva care să se priceapă la geopolitică, dar să nu fie omul cuiva ci pe bune?
-Păi Năumescu.
-Fugi dragă de aici, ăla e al americanilor. Soroș, ăștia. Dar de fapt și tu ești Soroș, ăștia de la Frontline Club sunteți sigur plătiți de Soroș. Și cum ați ajuns să intrați la Muzeul Țăranului, să vă expuneți teoriile aici, într-o instituție finanțată de bugetul de stat?
-E Clubul Țăranului. E un bar. Nu e finanțat de ministerul culturii ci de bețivii care beau bere și mănâncă tochitură.
-Las că știu eu că știți pe cineva, sigur ați intrat pe pile că eu nu aș fi reușit să..
-Dar ați încercat?
-Ce-s nebun să-mi pierd timpul?
Prezumția de neîncuscrire nu există. Cu toții suntem o mare familie infracțională, copii vânduți din burtă de mame care au semnat contracte pe viețile noastre.

Un gigantic Faust.

De ce am scris asta? Aș vrea să îl rog pe domnul Pleșu să îmi citească ultima carte și eventual, dacă îi place, să scrie ceva pentru copertă. Știți pe cineva care să mă poată prezenta domniei sale?


La vânătoare de eroi

de feher @Sâmbătă, 24 septembrie 2016, 21:06 în

Pe Cătălin Gomboș l-am cunoscut prin Marian Voicu acum doi ani, la Frontline Club. E foarte bun pe Orientu Mijlociu, a locuit acolo, a fost corespondent de război. Un jurnalist strălucit. Așa a fost descris Cătălin de către Marian, un alt ziarist cu reputație extraordinară, presat ca o floare de colț în cărămida birocratică a structurii TVR.
Cătălin a vorbit de câteva ori la dezbaterile Frontline despre Afganistan, Iran, Irak, refugiați, Siria, de fiecare dată pregătit, lucid, coerent, interesant, informat, calculat. Acum vreun an am ieșit la bere.
-Unde mergem?
-Știu eu un loc, a zis el.
Am intrat într-un beci claustrofob, în intestinele unei clădiri de lângă Cișmigiu. De ce aici?
Pentru că aici Cătălin este barman, atunci când nu lucrează la Radio România. Servește bere pentru că salariile din radio sunt mici, pentru că Mira, soția lui, lucrează tot în radio, pentru că au două fetițe și nu se ajung cu banii.
Un jurnalist extraordinar care trebuie să își ia un al doilea job, de barman într-o speluncuță, ca să își întrețină familia.
Iar acum este pe cale să își ia un al treilea job care să îl înlocuiască pe primul pentru că directorul general al postului Radio România a convocat o comisie specială care să îl ancheteze pe el și pe colegul lui Alexandru Rusu pentru că la o dezbatere Frontline, în luna aprilie, au declarat că în instituție se fac giumbușlucuri și sforării și atunci a scris presa și a aflat și CNA-ul ce căcănării face conducerea Radioului și a mustrat conducerea. Dar a venit vara și lumea a uitat, dar conducerea n-a uitat și acum și-a trimis cozile de topor să îi ia iar la rost pe Cătălin și pe Alexandru.
-Eu mă aștept să mă dea afară, a zis Cătălin.
Și uite așa am pe conștiință eu cu rahatul meu de Frontline familia unui jurnalist dar și pe voi, ăștia de ascultați radioul public, care nu o să mai aveți șansa să îi auziți nici pe el și nici pe Alexandru Rusu pentru că ei au avut curajul să spună că Minculescu de la Radio se poartă ca Dragnea în Teleorman. Măcar dacă ar fi zis asta, dar nu au zis, au spus că nu e în regulă să manipulezi opinia publică și să orchestrezi campanii din banii contribuabilului, adică banii mei și ai tăi.
Nu pot să nu mă gândesc: ce bine am făcut că am adus Frontline în România?
Am ajutat pe cineva?
Mai rău am încurcat.
Cătălin o să își piardă probabil jobul de la radio. Dacă nu acum, sigur în viitorul apropiat, când nu o să mai fie lumea cu ochiul pe scandal. Oare o să-l angajeze vreunul din decrețeii care s-au încântat la textul scris de o cunoștință azi pe pagina lui Tolo?
Oare de ce nu a avut același succes materialul de ieri, publicat tot pe tolo.ro, despre audierea absurdă de la radio a celor doi jurnaliști?
De ce nu au curs likeurile și sharerurile?
Am un răspuns dar nu o să vă placă: pentru că oamenii ăștia care fac ceva, care încearcă să schimbe ceva, nu au vână de piariști. Trăiesc vieți modeste, ștergând pahare sau umplând halbe, cu al doilea job luat într-o cârciumă la subsolul unei clădiri cu bulină roșie.
Nu au timp să scrie eseuri despre ce ar fi trebuit să facă dar nu au făcut pentru că nu au avut curaj, le-au plăcut banii și au pus botul la capitalism. Pentru că nu au bani și nu au pus botul la capitalism.
Iar curajul îl au nu doar în texte ci și în viață. Nu într-un mâine ipotetic, când s-or ridica de la masă și o să mute munții, ci într-un azi concret, când vorbesc despre o instituție publică, despotică și anacronică.

Dar se vede treaba că noi suntem un popor liric. Likeurile și sharurile curg doar pentru menestrelii care descriu eroii.
Nu și pentru eroi.

PS. Aici e textul de la tolo despre ce s-a întâmplat ieri la Radio România.

Radio, în prealabil, România



Mircea Meșter

UEFA Champions League, faza pe gazon. Oktobertest

de Mircea Meșter @Joi, 29 septembrie 2016, 8:08 în
Cică unchiul Miguel, un pic pilit, intră în sufragerie și-l vede pe micuțul Rafael lipit de televizor. În glumă, îl ia la rost: -Mă, tu ca cine ai vrea sa joci când o sa fii mare, ă? Ca Messi? Ca… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. Zinegal Zidane

de Mircea Meșter @Miercuri, 28 septembrie 2016, 9:45 în
Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine serile de marți și de miercuri în care se aude imnul Champions League pe stadioanele Europei echivalează la nivel ecumenic cu senzațiile pe care le are Gigi Becali când cară bancnote cu… Continuă să citești

Liga 1 Orange, faza pe fotoliu. Etapa 10: Ioan Undone

de Mircea Meșter @Marţi, 27 septembrie 2016, 10:53 în
Una dintre teoriile de bază ale fotbalului spune că un campionat este cu atât mai spectaculos și mai urmărit cu cât echipele sunt mai echilibrate, iar meciurile cât mai imprevizibile. Ăsta este motivul pentru care campionatul Angliei este unul dintre… Continuă să citești

Alex Mihăileanu

Uber vs. Taxify în Bucureşti

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 28 septembrie 2016, 17:53 în

Acu’ vreo două zile, mă duc la colegu’ Dan să-mi explice nişte trebi legate de GIT şi alte trăznăi care ţin de programare. La plecare, zic să chem un Uber, ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

Prima expoziţie

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 28 septembrie 2016, 16:00 în

La jumătatea lunii septembrie, am avut prima expoziţie, alături de colegul Dan Cotruţă. Nu o să mă mai apuc acum să dau copy/paste la concept, dar o să fac o ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

Prima expoziţie

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 28 septembrie 2016, 16:00 în

La jumătatea lunii septembrie, am avut prima expoziţie, alături de colegul Dan Cotruţă. Nu o să mă mai apuc acum să dau copy/paste la concept, dar o să fac o ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.


Dollo

Ziua în care statul te tratează cu un selfie

de Dollo @Miercuri, 28 septembrie 2016, 8:30 în

De ziua internațională a dreptului de a ști guvernul ne îndeamnă să ne facem selfie cu o instituție care nu ne răspunde la solicitări și să o postăm pe Facebook. Ghici care a fost prima instituție pozată?

Mega Image „acrește” sucul de portocale

de Dollo @Marţi, 27 septembrie 2016, 8:35 în

Cum justifică Mega Image creșterea cu 3 lei a prețului la sucul proaspăt de portocale, între 14 și 19 septembrie? Păstrarea lor la frigider s-a scumpit brusc cu 20%?

Coadă de 3 luni la înscrierea în USR

de Dollo @Luni, 26 septembrie 2016, 8:34 în

Consilierii USB/USR se luptă cu mârșăviile din consiliile locale bucureștene și fac față cu greu valului de adeziuni la partid, venite din partea societății

Barbu Mateescu

Jocul de-a întinderea elasticului: decalaje economice în România

de Barbu Mateescu @Marţi, 27 septembrie 2016, 18:41 în
Între 2000 și 2006 PIB-ul României s-a mărit cu 327%.
Între 2006 și 2015 PIB-ul României s-a dublat.

Există 6 județe unde, în fiecare din cele două intervale menționate mai sus, PIB-ul crește cu o valoare peste media națională. Este vorba de Ilfov, Cluj, Timiș, Prahova, Constanța și, poate surprinzător, Dâmbovița. De asemenea în această categorie intră și municipiul București.

Există însă 17 județe - undeva între o treime și jumătate din total - unde, în ambele intervale, PIB-ul crește cu o valoare sub media națională. Față de restul țării, aceste județe au pierdut teren în tot acest mileniu. Este vorba despre:
- Satu Mare
- sud-vest: două "insule", unul mai vestică (Caraș Severin-Mehedinți-Gorj-Hunedoara) și una mai estică (Olt-Teleorman).
- un bloc colosal ca dimensiuni care, pe o axă nord-sud, începe din Suceava și se oprește în Ialomița. Să nu intrăm în stereotipii apropo de sărăcia Moldovei: acest bloc de județe include Mureș, Harghita și Covasna dar exclude Brăila, Vaslui, Iași și Botoșani. 

De asemenea există 11 județe care sunt într-o pierdere de viteză doar doar pentru perioada post-aderare (între 2000 și 2006 aveau creștere peste media națională) și care, datorită performanței economice slabe din ultimii ani, sunt sub media națională când vine vorba de dezvoltarea pe toată perioada 2000-2016. Aceste 11 județe se află într-o situație similară cu cele din paragraful de mai sus, diferența fiind că măcar între 2000 și 2006 situația lor fusese mai bună. Cele 11 județe sunt marcate cu albastru în harta de mai jos; cele care au fost întotdeauna cu o creștere sub media națională în roșu; cele care au avut tot timpul creștere peste medie în galben; cele în crem (Timiș, Alba, Sibiu, Brașov, Maramureș, Iași, Giurgiu și Călărași) au fost ba sub medie ba peste medie - în funcție de interval - dar au per total o creștere a PIB-ului peste media națională între 2000 și 2016.




Să presupunem că emigrația și-a atins limitele - e doar o presupunere. Să considerăm de asemenea ceva ce pare mult mai probabil, și anume că trend-urile continuă.

0. În 14 județe creșterea e peste media națională. În 27 de județe e sub media națională. Cele 14, după cum vei vedea mai jos, "merg" cu o viteză fenomenală. Și nici măcar toate la fel, ci mai ales 3-4 dintre ele. Dar vom ajunge și acolo...

1. Timișoara, Cluj, Iași și București sunt și vor fi sub o presiune puternică datorită populației pe care o vor atrage din județele înconjurătoare. Discrepanța dintre numărul oficial de locuitori ( = cei cu cărți de identitate în municipiul respectiv) și populația reală a orașului va atinge în următorii ani un nivel ridicol. Primarii bâjbâie și vor trebui să bâjbâie în continuare. 
1a. În cazul Constanței presiunea e oarecum limitată de apropierea Bucureștiului. Pentru un locuitor al județului Ialomița, de exemplu, migrarea spre București e facilă.
1b. Din punct de vedere economic Iași are potențialul de a deveni următoarea mare poveste de succes a României, cu condiția unei minime gândiri strategice din partea responsabililor actuali. Deja județul se mișcă cu o viteză fenomenală: în 2000, PIB-ul său era cu o treime mai mic decât suma PIB-urilor județelor Bacău și Neamț; acum este egal cu suma lor.
1c. În teorie Cluj-ul ar fi trebuit să beneficieze de o competiție serioasă din partea Alba (Iulia), Sibiu și Brașov. Acest lucru ar fi trebuit să reducă impactul migrației spre Cluj (județ galben) dinspre județele menționate în fraza anterioară (crem). Din câte înțeleg, acest lucru nu s-a întâmplat, impactul Universității Babeș-Bolyai și al sectorului IT din municipiu fiind imens și suprascriind alți factori.
1d. Municipiile Arad și Oradea limitează de asemenea presiunea asupra Timișoarei. Harta de mai sus arată situația județelor, însă poți foarte bine să te afli într-un județ în pierdere de viteză cu un municipiu pe creștere - ceea ce înseamnă că ai opțiunea reală să nu trebuiască să părăsești județul pentru un loc de muncă mai bine plătit.

2. Creșterea peste media națională a județelor Maramureș, Giurgiu și Călărași este mult mai "tăcută", contând probabil în mod decisiv absența unor centre universitare de mare calibru. Cel mai ușor pentru un angajator care caută aptitudini de înaltă calificare e să fie activ exact în zonele unde se găsește deja resursa umană respectivă - nimeni nu-i dispus să plătească o taxă de relocare ca un designer de grafică din Iași să vină să muncească și să locuiască în Călărași. Ca să nu mai zicem că poate designer-ul respectiv nu e de acord.

3. În ceea ce privește Oltenia, blocul albastru-roșu al Carpaților Orientali cu tot cu estul Transilvaniei și estul Munteniei, ne jucăm ca țară de-a întinsul elasticului. Aici se află 24 (!) de județe. Păi:

În 2000, PIB-ul regiunii București-Ilfov era 56% din valoarea totală a PIB-ului acestor județe însumate. Deja mult.
În 2006, era 62%. O creștere de un procent pe an. Nu intrasem încă în Uniunea Europeană.
În 2015 era 81%. Ritmul creșterii s-a accelerat la două procente pe an. Dacă ritmul se menține, în 10 ani, o zonă de 1800 de kilometri pătrați va avea un PIB cât mai mult de jumătate din România. Iar dacă ritmul se accelerează și mai mult, putem vorbi chiar de câțiva ani, nu zece. Implicațiile sunt foarte numeroase, de la politice la culturale și sociale.
Putem vorbi nu numai de București. Dacă luăm primii centri de creștere (București/Ilfov, Timiș și Cluj), în 2006 aceste zone însumau 8% din PIB-ul național. Acum însumează 36%!

Reacția guvernelor din viitor vizavi de aceste decalaje va scrie, indirect, soarta a milioane de oameni.

4. Există și o veste bună. PIB-ul tuturor județelor crește. Pe de altă parte, percepțiile oamenilor nu țin întotdeauna cont de statistici. Migrația din anii imediat de după 2000 a avut dimensiuni majore deși România era pe creștere economică.

5. În plan politic, disonanțele vechi din anii '90 încep să se șteargă, iar o altă scenă începe să se coace. Și asta fără să privim spre sigle sau partidele de acum, ci pur și simplu spre cifre. Dar despre asta altă dată.

Nu folosesc mai sus PIB/cap de locuitor întrucât nimeni n-are realmente habar câți oameni se află în județul Vaslui sau în Cluj-Napoca sau în București sau cam oriunde.

Alegerile parlamentare din Rusia, 2016

de Barbu Mateescu @Luni, 19 septembrie 2016, 15:34 în
* Partidul aflat la putere, Rusia Unită, s-a temut de un cvasi-eșec. La alegerile anterioare, din 2011, cu fraude de diferite feluri, au obținut 49,3% din voturi. De atunci și până acum situația economică a rușilor s-a înrăutățit. Exprimat în dolari americani, salariul mediu a scăzut cu 31% (de la 833 USD la 569 USD).

De la începutul verii, Partidul Rusia Unită depășea un scor de 45% în doar cinci sondaje din 30. În alte patru sondaje obțineau un scor cu 3 în față. Rezumând altfel, marea majoritate a sondajelor arătau că partidul ar obține între 40% și 45% din voturi, o scădere de 4-9% față de 2011 și 19-24% față de 2007 (!).

Pentru a preîntâmpina o finalitate nesatisfăcătoare, sistemul de vot a fost schimbat. Jumătate din parlament urma să fie ales prin vot proporțional, ca până acum, iar jumătate uninominal, fără redistribuire. Acest mecanism favorizează partidul cel mai puternic... în cazul în care există un partid disproporționat de puternic. Chiar și cu un scor de, să zicem, 39%, Rusia Unită urma să câștige multe din bătăliile uninominale, dacă nu chiar toate, și să-și mențină capacitatea de a guverna fără alianțe.

* Temerile partidului nu au avut fundament. Scorul Rusiei Unite la votul proporțional a fost de 52%. Poate că mecanismele de fraudare au mai fost eficiente, lucru pe care nu-l bănuiesc întrucât nu există acum în Rusia nici măcar o fărâmă din emoția publică prezentă în 2011 vizavi de acest subiect. Partidele celelalte însă au eșuat să convingă. Prezența la vot a fost extrem de mică:

2007: 63,7%
2011: 60,1%
Acum: aproximativ 48%.

În milioane voturi exprimate:

2007: 69,5 milioane
2011: 64,6 milioane
Acum: 50 milioane.

* Prezența în scădere a afectat inclusiv Rusia Unită, care a pierdut voturi. În 2007 primea 44,7 milioane. În 2011: 32,3 milioane. Acum se va apropia de 28 milioane, dar probabil că nu va depăși acest prag.

Cum e posibil să pierzi voturi din 2011 încoace, dar să câștigi procente? Se poate doar dacă ceilalți reușesc să piardă și mai multe voturi decât tine.

Partid cu partid, față de 2011 toți au fost loviți de un tsunami al dezinteresului:

Partidul Comunist: de la 12,6 milioane voturi la 6,8 milioane. Minus 44%. Cel mai mic număr de voturi din ultimii 22 de ani. Lovit de apariția unui competitor minor ("Comuniștii Rusiei"). Probabil și de demografie.

Partidul Liberal Democrat (al lui Jirinovski, e liberal cum e Papa de la Roma sârb) : de la 7,6 milioane la 6,7 milioane. Minus 10%.

Rusia Justă (o variantă mai de stânga a Rusiei Unite): de la 8,7 milioane la 3,2 milioane. Minus 63%.

Yabloko (un partid de centru-stânga ceva mai apropiat de cum e termenul înțeles în Europa de Vest): de la 2,2 milioane voturi la 1 milion. Minus 54%.

În schimb alte partide și partidulețe au primit 3,5 milioane voturi spre deosebire de 1 milion la alegerile anterioare. E vorba în principal de facțiuni ale partidelor de mai sus.

Cu excepția lui Jirinovski și a Partidului Rusia Unită (pierderi de doar 10% din voturile de la alegerile precedente), toate partidele au primit un șut în dinți. Înțeleg că voturi le-au fost furate în 2011. Dar să le fi fost furate și mai multe în 2016? După cum scriam mai sus, am dubii.

* De când există alegeri parlamentare în Federația Rusă, de la ruperea URSS adică, nu a mai fost o prezență atât de redusă. Există două aspecte vizavi de scăderea interesului rușilor în politica electorală.

În primul rând, e un fenomen caracteristic societăților unde politica a devenit irelevantă, dezbaterile și conflictele din societate fiind fie de natură non-politică, fie scăzute ca intensitate. Cea mai mică prezență la alegerile parlamentare din România s-a înregistrat în 2008, un moment de creștere accelerată a nivelului de trai (criza abia începuse în State, efectele nu se simțeau încă aici). Ascensiunea partidului nazist din Germania în perioada interbelică e asociată cu creșteri majore ale prezenței la vot și nu cu absenteism. Aproape întotdeauna o prezență mare la vot semnalează crize, emoție și radicalitate.

Pe de altă parte există și o vulnerabilitate. O scenă politică care nu reprezintă populația e slabă când și dacă apar nemulțumiri autentice. Generalizând un pic, oamenii care se simt nereprezentați ies în stradă întrucât la televizor sau online nu găsesc parteneri politici de discuție care să-i reprezinte, măcar parțial. Iar în ultimii cinci ani cam 15 milioane de ruși, aproape o șesime din populația țării, și-au pierdut reprezentarea. Trei sferturi dintre ei votau alte partide decât Rusia Unită. Acum n-au mai votat de fel. E de așteptat ca, în lunile următoare, Kremlin-ul să-și creeze unul sau două partide noi de opoziție, ceva mai dinamice și mai eficiente decât cele actuale când vine vorba de a capta eventuale nemulțumiri.


Costurile impreciziei: oferta electorală vs guvernare

de Barbu Mateescu @Vineri, 19 august 2016, 14:45 în
O situație periculoasă atât pentru un guvern cât și pentru populație ca atare e dată de imprecizie. Imprecizia direcției guvernării. Guvernezi dar de ce? Pentru ce? (Sau cine?). Ironia este că se pot câștiga alegeri sau forma niscaiva majorități:

a) nespunând în campanie ce o să faci
sau
b) spunând în campanie că o să faci altceva decât ce o să faci.

Ideea că voturile primite sunt un mandat nelimitat ("am primit cheile, acum gata, pot să fac ce vreau, de la vopsit pereții și mutat bucătăria până la dărâmatul casei și construitul unei piscine în loc") este extrem de păguboasă. În cel mai bun caz pierzi alegerile dezastruos. În cel mai rău caz te pomenești cu proteste stradale consistente.

Dacă ce-am scris mai sus pare teorie, hai să luăm două situații:

A) O ofertă de guvernare - nu numai scrisă pe o foaie, ci și comunicată intens - ce include:

- distribuirea proprietății statului din mediul rural către: familiile cu mulți copii, tineri, specialiști (medici, profesori). Acești specialiști urmează să primească de asemenea pământ pentru construirea casei și materialele necesare
- mărirea pensiilor din rural
- creditarea tinerilor din urban cu banii necesari construirii unei locuințe
- mecanisme legale care să garanteze, citez, 'formarea unei preț corect' la alimente de bază, servicii publice și medicamente
- un ajutor lunar de 10% din salariul mediu net pentru fiecare copil cu vârsta sub 16 ani
- pietruirea și iluminarea drumurilor sătești, electrificarea, conectarea la rețelele de apă, canalizare și telefonie a satelor din România. Nu a tuturor în patru ani, ci a 30-60%.
- mărirea de urgență a bugetelor pentru învățământ, sănătate și cultură.

În practică nu s-a întâmplat cam nimic din toate astea. Măsurile de mai sus provin din Contractul cu România al CDR din 1996. S-a guvernat pe baza a cu totul altor priorități; ce era util din punct de vedere electoral n-avea nimic de-a face cu ce trebuia făcut la guvernare.
CDR, nesurprinzător, a dispărut în cea mai mare prăbușire electorală de după 1992.

B) În 2008 și 2009 partidele respectiv candidații la președinție au făcut vorbire despre vrute și nevrute. Nimeni nu a înțeles criza. Nimeni nu a avut la dispoziție specialiști care să le explice că vine criza - sau că venise. Practic politicienii s-au dus spre putere ca mieii la tăiere. Promiseseră miere și huzur în timp ce la orizont era cenușă. Dacă Traian Băsescu ar fi pierdut prezidențialele din 2009, era în anii următori un fenomenal lider al opoziției. Din nefericire pentru el a câștigat și a fost pus în situația de a ului o țară întreagă cu ideea că de fapt lucrurile nu merg bine, ba chiar merg foarte prost. Lucru pentru care nici el nici PDL nu pregătiseră consistent populația.

Acum el și noul său partid se luptă cu pragul de accedere în parlament.

Implicațiile pentru prezent sunt două:

1) PNL trebuie să aibă mare atenție. Când vine vorba de exprimarea a ce și cum vrea să facă, e în acest moment pe dinafară. Și este singurul partid pe dinafară.

ALDE înțelege prin liberalism "libertatea lui Călin Popescu Tăriceanu". Cine e fan Tăriceanu, e la ALDE.
PMP are drept scop salvarea Elenei Udrea de închisoare.

Cele două partide de mai sus n-au o viziune complexă, dar măcar emit o idee clară, emoțională și inteligibilă. Votezi PMP, știi pentru ce votezi. Idem ALDE.

USR pare să se îndrepte spre o platformă simplă și perfect coerentă cu acțiunile guvernului Cioloș.

PSD e un partid al status quo-ului, chiar - având în vedere schimbările din ultimii ani - reacționar. "Hai să menținem legăturile interpersonale, modus operandi-ul din instituții, de la universități și ministere la cultură și spitale. Hai să ne întoarcem la modul cum se făceau lucrurile în România atâția zeci de ani. Hai să nu transparentizăm. Hai să protejăm oamenii [... bugetarii], de ce să-i deranjăm în numele eficienței? Hai să nu aia și ailaltă. Mai încet. Mai puțin. Mai lent. Și în anumite domenii-cheie: deloc."
Când votezi PSD, știi ce votezi.
[ Mai există oameni care au iluzia relativ simpatică că PSD ar fi un partid care se concentrează pe îndeplinirea nevoilor românilor săraci. Nu mai există dovezi consistente în sensul ăsta de un deceniu și mai bine. PSD este un partid al lower middle class-ului vârstnic din orașele mici și nu numai, cu un strat semnificativ de susținere rurală datorat primarilor în funcție, susținere care n-are nimic de-a face cu partidul ci cu oamenii respectivi. (... situația există și la PNL). ]

La PNL e spațiu gol.
Există posibilitatea ca după alegeri o formulă de tipul PNL-UDMR-USR să dețină majoritatea. Ce vor face? Va ajunge USR (să zicem, conform scenariului, un partid de 5-7%) să impună PNL (iarăși conform scenariului un partid de peste 30%) ce trebuie făcut? Presupun că nu. PNL ar prelua ministere cheie. Ce ar face cu ele? Cum ar arăta România după 2 luni de guvernare PNL? Dar după 3 ani? Are PNL mecanismele de a monitoriza ce vor votanții partidului de-a lungul guvernării ? Cât de periculos este să ajungi la guvernare fără să știi ce vor votanții tăi, pentru că în campanie n-ai deschis subiectul? Cât de periculos este să guvernezi și să descoperi - cu o rezonabilă stupefacție - că măsura A sau Z te costă în sondaje pentru că e contrară intereselor celor care te-au votat sau unora dintre ei?

Oferta de guvernare a PNL e de departe unul dintre cele mai interesante subiecte ale anului, chit că aparent e unul minor.

2) A apus epoca programelor electorale de zeci de pagini pe care le citesc câțiva oameni (să-i numim: Dan Tăpălagă, Irina Ursu, Andrei Tiut și ONG-iștii de la Funky Citizens).

Mai ales că respectivele programe, după cum arătau exemplele A și B, nu prea supraviețuiesc contactului cu realitatea. Nu e vorba întotdeauna de prostia sau machiavelismul autorilor ("scriem prostii că oricum nu contează" / "scriem chestii populiste ca să luăm voturile și după ce ajungem să guvernăm ne orientăm noi"); pur și simplu începem să trăim într-o lume prea complicată pentru a putea afirma cu certitudine cum va fi România, de exemplu, în 2018.

O cale mai rezonabilă este enunțarea unor priorități, simultan cu gândirea pe planuri alternative ("dacă PIB-ul scade atunci facem A și renunțăm la B" / "dacă încasările la buget cresc cu X% față de estimarea noastră - care e de Y% - vom face în plus și Z" ).

2b) Dacă totuși și la toamnă o să existe niște PDF-uri dense, nu voi lua în serios decât programele de guvernare cu capitole semnate, și nu de către oricine ci de către oferta partidului respectiv pentru ministerul respectiv. Nu-i nimic mai simplu decât "să angajezi niște băieți deștepți" să scrie un document inteligent și stufos, după care să vii la putere și să pui la vârful ministerului respectiv un om care n-are habar ce vrea să facă în domeniul respectiv - nu că n-are habar ce vrea să facă peste 3 ani - n-are habar ce vrea să facă mâine.

Producerea ofertei electorale trebuie unificată cu oferta de guvernare pentru domenii. Cine scrie trebuie să guverneze și invers. Mâna care va ține stiloul de ministru trebuie să fie mâna care apasă tastele pentru scrierea respectivei bucățele din programul de guvernare. După cum arată trecutul, disocierea costă.


Iulian Comanescu

De ce am adormit la Sieranevada

de Iulian Comanescu @Vineri, 23 septembrie 2016, 13:41 în
Dacă mă urmăriți pe Facebook, știți că insolențele pe care le-am făcut live duminica trecută, din sală de la Sieranevada, după ce m-am trezit dintr-o scurtă moțăială, au stârnit un val de furie printre fanii lui Cristi Puiu. Puteți să vă distrați sau să vă oripilați de ceea ce-am făcut mai la vale,...

[Read along on Comanescu.ro]

Orice schooling e homeschooling

de Iulian Comanescu @Miercuri, 21 septembrie 2016, 15:21 în
N-am apucat să spun până acum ce cred despre homeschooling, dar cum am trăit în ultimii ani niște chestii destul de intense pe propria piele, cred că experiența mea – limitată și subiectivă, dar reală – e utilă în genul ăsta de discuție publică.  În primul rând, aflați despre mine că...

[Read along on Comanescu.ro]

Dichis’n Blues 2: vaporul cu muzică

de Iulian Comanescu @Luni, 5 septembrie 2016, 16:26 în
E luni, se termină vara, se termină și concediile. De aceea, e puțin traumatizant să stai la calculator și să te gândești că ieri la ora asta erai pe un vapor, în Deltă,  la un pahar de Aligote și ascultând blues live, cântat de meseriași și nu de o trupă de croazieră. Cum chestia asta mi... Read...

[Read along on Comanescu.ro]

Ana-Maria Caia

Pe vremea mea nu se chema homeschooling

de Ana-Maria Caia @Marţi, 20 septembrie 2016, 15:48 în
În  ciclul primar eu am fost la școală puțin spre deloc. Nu se spunea homeschooling pe vremea aia la asta, dar se chema că am stat acasă masiv și m-am educat acasă. Mă duceam la școală să dau...

Citiţi restul pe Caia.ro

♥ Turcia

de Ana-Maria Caia @Sâmbătă, 16 iulie 2016, 17:14 în
Locul meu preferat din toată lumea asta e în Turcia. Mardin se numește, un oraș crescut ca un mușuroi de culoarea șofranului în imensele câmpii ale vechii Mesopotamii. Acolo am fost cea mai fericită...

Citiţi restul pe Caia.ro

Concurs. Rochia Guerrilla Girl și aventurile ei prin lume

de Ana-Maria Caia @Miercuri, 13 iulie 2016, 13:48 în
“Plec în Palestina și n-am cu ce mă îmbrăca”, i-am mărturisit prietenei mele Lucia Roșca de la Picabu, în primăvară. Sigur, era ceva, așa, semialint, cum e tot timpul asta cu n-am ce mă...

Citiţi restul pe Caia.ro

Vlad Mixich

La intoarcere

de Vlad Mixich @Vineri, 16 septembrie 2016, 13:15 în

Nu am auzit niciodată pe cineva vorbind atât de urât despre țara în care s-a născut ca pe unii (subliniez: doar unii) tocmai sosiți pe aeroportul Otopeni. În general, totul pute. Dacă un nor întunecă temporar cerul e pentru că ‘asta e România’. Dacă se așteaptă 10 minute la security check e pentru că ‘asta … Continue reading La intoarcere

The post La intoarcere appeared first on mixich.ro.

Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil

de Vlad Mixich @Sâmbătă, 9 ianuarie 2016, 12:09 în

Vai, nu! Miliardarul Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, vrea să își ucidă propria fetiță! A dus-o la vaccinat! Bagă cu forța chimicale în ea! Și el și nevastă-sa sunt niște inconștienți ratați (știați că pe el l-au dat afară de la Harvard?). E clar: Zuckerberg e cumpărat de industria farma! E timpul ca toți anti-vacciniștii din … Continue reading Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil

The post Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil appeared first on mixich.ro.

Azi mi-a murit un erou

de Vlad Mixich @Duminică, 30 august 2015, 16:39 în

Astăzi a murit unul dintre eroii mei: scriitorul şi neurologul Oliver Sacks. I-am scris anul trecut, când eram în State, în speranţa unei întâlniri. Mi-a răspuns, moale şi bun, că e bolnav şi că timpul îi este tare preţios şi că dacă eu (eu Vlad) am să-i transmit ceva care merită un preţ de acest … Continue reading Azi mi-a murit un erou

The post Azi mi-a murit un erou appeared first on mixich.ro.


bogdan

Al cincilea proiect de lege înregistrare a utilizatorilor pre-pay. Incompetență, tupeu nemărginit sau rea-intenție?

de bogdan @Vineri, 9 septembrie 2016, 14:51 în
Ministerul Comunicațiilor și Societății informaționale pune pe pagina de proiecte de acte normative un nou proiect de lege (datat 6 septembrie 2016) care propune, pentru a cincea oară, ca toți cetățenii rom&a…

Noua legislatie privind semnatura electronica intra in vigoare azi, 1 iulie 2016

de bogdan @Vineri, 1 iulie 2016, 12:45 în
Astăzi, 1 iulie 2016 intră în vigoare Regulamentul UE 910/2014 (numit și EIDAS) care practic stabilește noile reguli unitare la nivel european cu privire la semnătura electronică și alte servicii adiacente (Secțiu…

De ce publicarea a 200 000 de nume de prezumtivi datornici pe Internet este o prostie uriașă

de bogdan @Joi, 19 mai 2016, 11:01 în
ANAF a publicat zilele trecute pe Internet o bază de date cu aproape 200.000 de cetățeni români care ar avea datorii de peste 1500 de RON către fisc. Chiar dacă este o măsură care deocamdată a făcut deliciul…

istodor

#ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi

de istodor @Luni, 22 august 2016, 8:54 în

10392068_10208767791982384_834464799799406310_nDin februarie, împreună cu Librăriile Humanitas, am pornit într-o aventură din toate punctele de vedere. Mulțumesc Bogdan Baciu!

Am pus în discuție literatura noastră, românească. Am spus încă o dată ce-mi place mie din literatura națională. Am arătat defecțiunile de parcurs și creatorii autentici. Atunci aveam și un argument.

Am povestit încă o dată poveștile altora.

Acum îmi dau seama că recapitularea mea nu avea cum să aibă un ecou de mărime. Felul de a face școală în România i-a declupat pe puști de la această literatură. Deschiderea gugăliană a lumii a pus la punct literatura în sine. Codul este dat de experiențe, azi.

Așa că, acum, la finalul acestei campanii, pot să traduc-spun că asta este experiența mea. Și așa cum unii urcă Himalaya, ajung pe bicicletă la mare, descoperă că pâinea bună este din maia, așa și eu am stat ani în bibliotecă, cu drag și spor. Am reușit! Să citesc, să călătoresc din carte în cărți, să le înțeleg, să scriu ce-mi place. Tare! Am fost tare. Este greu să stai în bibliotecă, să cauți Cartea! Să scrii. Și mai greu. Nu e ușor să scrii. Singur. În contra curentului actual și-n toiul tuturor prejucăților la modă.

Dacă vrei să avem âmpreună experiențe, iată-mă aici și aici facebook.com/istodor

Cartea "101 cărți românești" este la Polirom.

PRIMELE OPT: DE LA "JURNALUL" LUI JENI ACTERIAN LA "AMAZOANELE" LUI BABEȚI, DE LA "PATIMA" CONSTANȚEI GHIȚULESCU LA "EUROPA" LUI BOGDAN MURGESCU + MATEIU CARAGIALE, SADOVEANU, TOPÎRCEANU.

 

Anton Pann, Lucian Boia, Aerul cu diamante, Sorin Vieru

http://istodor.ro/listaluiistodor-recapitulare-inainte-de-vacanta-de-vara-victoria-insolita-a-unei-culturi-mici-2/

Cărțile copilului

 

Ficțiunea. Boașe pentru ficțiune

 

Cărțile memoriei. Ion Ghica cel bucolic, cruzimile îndurate de Lena Constante

 

Umorul românesc. Caragiale, Ionesco

 

Cărțile care te-nvață. Liiceanu, Pleșu, Noica, Vintilă Mihăilescu, Cioran

 

Proza de la Ciocoii la Degetele mici a lui Filip Florian și Lucian Teodorovici și Adi Șchiop

 

Poezia. Dela Alecsandri și poesia populară culeasă de el la Arghezi-Blaga-Bacovia-Arghezi

 

Istoria poeziei. Dela Nichita la Cărtărescu, Cristi Popescu și Ioan Es Pop

 

Post-ul #ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu

de istodor @Miercuri, 17 august 2016, 11:37 în

Prima parte a #listeiluiIstodor o puteți citi aici. Campanie susținută de Librăriile Humanitas.

1964

UnknownO viziune a sentimentelor de Nichita Stănescu

Dragoste. O generație a iubit ș-a cîntat pe versurile astea.

„Leoaică tînără, iubirea mi-a ieșit în față.” „ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în lumea lui Marte.”„ „Nimic nu-i Simplu” este, vibrație avem, surpriză cît cuprinde, viziunea ne cheamă și chiar ne alintă. Ascultă-l pe muzica lui Nicu Alifantis.

Cartea îi place Mirabelei Sofronie, contabilă en-gros:

„Mi-e dor de Nichita din carne și oase, frumosul meu poet, magicianul cuvintelor. Știu cînd a venit la Buhuși la aceea serată. Deja îi știam întregul volul de versuri pe dinafară. I-am recitat o poezie. Și mi-a dat căldura aceea a vieții ce mă ține și azi în viață.”

 

 

1966

 

11 elegii de Nichita Stănescu

 

Poezie despre poezia poeziei.

A fanatizat o lume înghețată. Cu poezia și felul lui poetic de-a trăi. Miracolul Nichita. Ce face Nichita? Nichita e însăși starea poetică. Așa au bîntuit prefabricate formule de-a spune cîte ceva despre starea poetică Nichita, dar nu de-a o înțelege.

Cartea îi place lui Vladimir Brilinsky, jurnalist, apărător al Sarmisegetuzei:

„ Frumosul nebun al poeziei româneşti reuşea să reinventeze elegia, sau, mai pe înţelesul tuturor, să inventeze o nouă specie literară, Elegia lui Nichita.

 

 

1967

Păsarea tăiată de Ileana Mălăncioiu

 

Ritualuri, jertfiri, tăieri, rugi, loc de plîns, somn fără trezire, frică, noapte.

A cui o fi poezia asta? A angoasei, a morții. A morții, da! Himere bîntuie, parabole scurtcircuitează, violența e aproape, dar nu-i poezia unei „fete rele”. E neagră, e urîtă, te umpli de sînge și noroi.

 

Cartea îi place lui Robert Șerban, poet&jurnalist:

“Este o carte ce taie timpul, e ca o teleportare, nu lucrează asupra exteriorului. Dar pe dinăuntru te ţine sus, sus de tot!”

 

 

1968

Athanor de Gellu Naum

 

Athanorul este un cuptor, în viziunea alchimistă, ce dă temperatură uniformă. Athanorul lui Naum este cartea ce-adună versuri de tinerețe, versuri ce s-au călit după focurile suprarealismului parizian, războiului trăit pe viu și rătăcirilor comuniste. Cînd zici Naum, zici suprarealism. stranietăți, alunecări, fragmentarism, somnambulism, inconștiențe fără bătrînețe, dureri abisale pînă la moarte.

Cartea îi place Simonei Popescu, critic literar:

“Poezia lui Gellu Naum se împarte în două mari perioade: poezia de dinainte şi de după  Athanor. Primele volume ar putea sta sub semnul "suprarealismului istoric" (din vremea când "viciul numit suprarealism e – cum spunea, de pilda, Louis Aragon – folosirea dezordonată şi pasională a stupefiantului numit imagine")..”

 

1969

Cartea de vise de Leonid Dimov

 

Vise ca la carte.

Ia visul, neamule, cu institutoare, de mahala, sezonier, deviscerații, amalgamat, matinal cu haltă, cu berbece, cu bufon, cu licorn, cu spovedanie, cu leneș, vesperal cu un vîrf de cărămidă, de cocoș, de carnedar nu uita de Și caută să nemurești în mintea ta pe cele două dudui: „Lili și densitatea”.

Cartea îi place Ruxandrei Cesereanu, profesoară universitară:

„ Pentru că a visat pînă a pierit și n-a văzut moartea ca moarte.”

 

1970

Poeme de Mircea Ivănescu

 

Mopete face poezie.

O joacă de-a anagramele și lecturile. Mopete are ficțiunile lui și le tot plimbă la vedere: spațiu e mizer, însoțirile îi sînt bizare cu rinocalul, broscoporcul, picicîinele, crocomurul, și starea lor este de așteptare a ceea ce nu se întîmplă.

Cartea îi place Luizei Vasiliu, jurnalist:

„Odată ce-ai citit poemele cu mopete, pisicîinele benone, broscoporcul sau bruna rowena, toată blîndeţea lumii coboară peste umerii tăi.”

 

 

1971

 

Invocație nimănui de Mircea Dinescu

Cîntecul unui tînăr pururi veșnic.

Obraznic, trufaș, energic, imaginativ. Direct, sincer, melancolic cu viața imediată, neînchipuit de apropiată, dureros de tangibilă. Cuvintele? N-au taine!

Cartea îi place Claudiei Fitcoschi, PR manager:

“Colind copilăria cum viermele un fruct”. Arghezi? Nu, Dinescu. Unde? “În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi”.

 

 

 

1990

Levantul de Mircea Cărtărescu

 

Epopeea voluptății.

Voluptate a slovelor și filosofiei omenești ce stăpînesc lumea noastră mică. O istoria a literaturii române într-o epopee. Divină Comedie este Levantul ăsta!

Cartea îi place lui Adrian Papahagi, filolog&om politic:

„De cetit, cetesc Levantul an de an, precum Băsescu,

Râd parșiv, ca postmodernu, de amestecul livrescu

Ce în epopeul neaoș cogitat-a Cărtărescu.”

 

1994

Ieudul fără ieșire de Ioan Es Pop

 

Ieud bărbătesc și desnădăjduit.

„De vineri pînă luni nu mai am la ce trăi.” „Mîine n-o să fie nicicînd mîine.” „Ne trezim într-o zi vii și nu știm ce-i cu noi.” „N-am avut curajul unui strigăt niciodată.” „E fericit are 30 de ani de moarte de la naștere încoace.” „Unde totul este posibil nimic nu mai are rost.” Poezia vegetării în viață, oh, nu, nu cu lamentări, nu, nu cu fericiri, ci conservînd clipa cu spirt medicinal administrat intern.

Cartea îi place lui Bogdan Stănescu, editor:

Ieudul fără ieșire a însemnat războiul total cu joaca optzecistă, a tras cortina și a arătat o scenă unde actorii mureau pe bune, unde lipsea butaforia, iar lacrimile erau, din nou, de sînge. Ieudul a căscat o gură ca un prădător acvatic și a mușcat din poezie, pentru a i se strecura apoi în măruntaie. Nu e ușor să mai scrii astăzi despre singurătate, alienare, suferință și să o faci astfel încît nimeni să nu mai uite cîntecul tău de sirenă. Ioan Es. Pop a făcut-o: Ieudul lui a lovit cu forța unui cutremur de magnitudine nemăsurabilă. Din dărîmăturile lăsate în urmă încă ies strigoi cu foc în ochi și venin pe buze...”

 

 

1994

Arta Popescu de Cristian Popescu

 

Să faci din familia ta o artă.

Poetul Popescu își scrie-rescrie-revizuiește arta sa poetică numită Arta Popescu. Asta-i este cartea, practic el definește la infinit universul în care trăiește-visează-cugetă-se învîrtește. Și astfel, își povestește-interpretează copilăria, tinerețile, lecturile (inclusiv anunțurile de publicitate ori înscrisurile de pe pereți), maturitățile. Asta face, tu crezi că citești o realitate banală și te trezești aruncat într-un bizar bazar. Nu te aștepta să rîzi sau să plîngi. Popescu nu rîde-nu șochează. Popescu face artă. Așa cum pe o cîntăreață o cheamă Arta Popescu, așa și pe el îl apucă să creeze un prenume banalului Popescu. Și-l găsește în Arta, adică o de-numire, re-numiere a ce-l înconjoară. Bine v-o spun, ca să nu muriți proști, Popescu sîntem noi.

Cartea îi place Tatianei Niculescu Bran, jurnalist și autor al cărții „Spovedanie la Tanacu”:

“Familia Popescu” e, pentru mine, cel mai gingaș și mai profund poem dedicat vreodată morții celor dragi și morții proprii, scris cu melancolia unică pe care o purta în ochi Cristi Popescu. În cartea asta și în amintirea privirii lui regăsesc anii studenției noastre lipsite și de ambiții și de speranțe, dar atât de îndrăgostite de lumile celorlalți...

 

2000

Opera Somnia de Șerban Foarță

Cunoști vreo altă poezie în care omul ei să se distreze atît?

Aparent, un exercițiu de copil. Cuvînt, cultură, vers, univers - stau însă în inteligența poetului de a-i da rimă, dreptul la joc. Și cum intră în joc acolo i se văd fața, faima și bucuria. E un întreg caleidoscop de lecturi și aventuri ce venind în contagiune cu balansoarul-malaxorul Foarță primesc înțelesuri și sonorități. Luciu și adîncime. S-o ții așa o viață de poet este „defect”-excelent. Ascultă „Phoenix-Cantafabule”.

 

Cartea îi place Liei Faur, jurnalist:

„Opera Somnia este tărâmul unde se întâlnește rafinamentul estetic al unui scriitor îndrăgostit iremediabil de cuvinte, cu povestea nespus de frumoasă a propriului vis, descifrat mereu printr-un alt vis, uneori al său, alteori al cititorului, martor tăcut al mirajului lingvistic.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar

de istodor @Marţi, 16 august 2016, 7:26 în

Banal, logic, senzațional: Poezia este metaforă. Adică, un limbaj și un imaginar fără termen de comparație. Poezia românească începe prin secolul XX. Târziu. Dar fără truda și uzura limbii române de către Alecsandri, Văcărești, Eminescu greu de închipuit Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi. Limbajul poetic are nevoie de uzură mai mult decât limbajul prozei. Iar explicație: oglinda acestui limbaj nu este realitatea (vezi Ion Barbu), ci jocul intelectual al este semnificațiilor metaforei. Abstractul te refuză, dar și stimulează, declanșează speculații. Descifrarea metaforei este mai sus de găsirea în iarbă de Pokemoni, desigur, este deliciul de a fi tu însuți Pokemonul cel rar.

De aveți poftă, cărțile, parte din ele, le puteți achiziționa dela Librăriile Humanitas.

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață", poezia de după 1960.

 

 

poezii-populare-ale-romanilor_1_fullsize1866

Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile Alecsandri

 Esența poeziei populare românești.

Avem prelucrate de către Alecsandri tot ce știm noi mai bine din creația populară: Miorița, Monastirea Argeșului, Toma Alimoș… Creații-pericol: au dat naționalisme ieftine. De fapt, fapte, impulsuri și dubii de om cu capul pe umeri.

Cartea îi place lui Marius Niță, taximetrist Pelicanul:

„Nu-i zi de la Dumnezeu să nu înjur „Miorița” asta. E ca un blestem. Sîntem neam care nu se răscoală, este călcat în picioare ca un microb și asta de ce? Un cioban se uită pe cer și vede nunți, în loc să pună mîna pe topor!”

 

 

 

 

poezii-mihai-eminescu-editia-maiorescu-55-600x6001884

Poesii de Mihai Eminescu

Dragoste&filosofie. Romantic buchet.

Citește-l pe Eminescu! Dar află: Eminescu vine la capătul unei istorii infantile de versificare. Asta-I calitate: să faci limba română nu doar să spună, ci s-o faci să și gîndească. Cam de aceea, Eminescu e văzut ca fiind intrat în limba și imagistica noastră zilnică.

Vrei să știi mai mult? „Viața lui Mihail Eminescu” de George Călinescu.

Cartea îi place lui Solomon Marcus, profesor universitar de matematică:

„Impact puternic asupra devenirii mele”

 

 

1908

681476935427502237504932-4189255-700_700Poeziile Văcăreștilor

Ce-i mai delicat, mai delicios și mai amuzant în literatura română.

Ienăchiță Văcărescu este cuceritorul, rostul poeziei lui este să înaripeze inima iubită. Alecu Văcărescu e poetul amorului, amor iute. Nicolae Văcărescu e simțitorul, iar dragostea pentru el este jertfă. Iancu Văcărescu sobru, cîntă amorul stăpînit. Văcăreștii au șic. Pentru o mai bună înțelegere a Văcăreștilor, „Dimineața poeților” (1980) de Eugen Simion.

Cartea îi place lui Marcel Tolcea

“Pentru literatură română, Văcăreștii sunt ce au fost Brătienii în politică: numeroși, greu de deosebit, întemeietori, virili, romanțați. Sortiți colectivizării, au apărut în antologia Poeziile Văcăreștilor. Care se adresează și rafinatului filolog, și filosofului, și amorezului.

Mai mult, ecologistul exultă când Ienăchiță nu taie floarea dintr-o grădină, manelistul din noi renaște când Nicolae exclamă: „A trăi făr-a iubi/Mă mir ce trai o mai fi”, iar timidul își tatuează pe inimă un distih al lui Alecu ce sună așa: „Când nu te văz, am chinuri / Iar când te văz, leșinuri".

 

 

minulescu-ion-nu-sunt-ce-par-a-fi-volum-poezii-1-6381909

Romanțe pentru mai tîrziu de Ion Minulescu

Ciocnirea lumilor. Romanță și cinism.

Ambele îți stimulează euforiile și imaginația. Bonomia, ingenuitatea, sinceritatea, vitalitatea cu care te seduce și autoironia, blazarea, afectarea cu care te omoară.

Cartea îi place Cristinei Stihi, PR manager:

„Romanțele” lui Ion Minulescu ce ne învață? mulțumești vieții că simți ceva zguduitor și nu te ascunzi ca de o boală rușinoasă. Să te aștepți să iei viața de la capăt, gol și singur, cu cuvintele tale, oricînd între 20 și 100 de ani –fără să innebunesti  dizgrațios sau inutil.”

 

 

 

 

 

 

 

1916

Plumb de George Bacovia

 

Unknown-2Eul alienat.

Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure. Incertul. Vagul. Nevroza. Acuta, maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. „O, țară tristă. Plină de humor!”. Brrr!

 

Cartea îi place Costinei Barbu, funcționar bancar

„ „Plumbul” se citește cum se mănîncă o mîncare nouă: întîi trebuie să guști, trebuie să-i dai vreme să se așeze și înveți să-ți placă.”
 

1919
2012-06-24-b6c3fc4c472dcefa383e85fac8f60eb8-205801-700_700Poemele luminii de Lucian Blaga

Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!

Atît aș spune despre poezia lui Blaga. Dar nu mă astîmpăr și continui: luminoasă, de foc de lemne cu dragostea întinsă pe iarbă, îndrăgostită, ritmată înăuntrul sufletului. Dragostea înseamnă începutul lumii îndrăgostitului, acesta zburînd, fără limite, spre originile lumii, spre esențele curate.

Cartea îi place Doinei Ghiță, Biblioteca Franceză Omnia:

„Cum stau mereu sub semnul jocului și-al întîmplării (deh, zodia...) tot așa mă regăsesc/stau în spațiul mioritic al lui Blaga. Cel în care dealurile încrederii alternează cu văile răstignirii...

 

 

1921

După melci de Ion Barbu

 

O joacă de secol 20, în ritm balcanic.

„Buhuhu la lună șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-îndărate,/ Să nu-i rupă vrun picior Cîine ori Săgetător!”

Cartea îi place lui T.O.Bobe, scriitor:

„Pentru că este o expresie clară, atît de clară încît devine transparentă, a unei teme puțin abordate, și anume crima comisă cu inocență, din joacă, asupra a ceea ce iubim. Iar pentru că arma crimei sînt cuvintele, După melci e în aceeași măsură și despre responsabilitatea literaturii.”

 

 

 

 

1927

Unknown-1Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi

Harță cu Dumnezeu. Limbă poetică dată de pămînt.

În seria sa de „Psalmi”, începută în „Cuvinte potrivite” și răspîndită prin volumele sale poetice, își tot iscodește Dumnezeul, își tot caută credința, își tot vede limitele de heruvim bolnav, își caută rostul, nu întrevede „astîmpărul”.

 

1930

prod-1345-coperta_ion_barbuJoc secund de Ion Barbu

Matematica dă profunzime poeziei.

De mergi într-un restaurant cu pretenții te indispune porția mică de mîncare și gotic construită. Nu recunoști nici gustul adevărat al bucatelor. Dar, culmea, după desert, te trezești sătul. Construcția lui Barbu se adresează minții neîndoios, iar asemănarea cu restaurantul rafinat face parte din deconstrucția voită a unui inaccesibil.

 

Cartea îi place lui Lucian Mîndruță, realizator tv:

Joc Secund. Pentru cei care vor sa uite "Sara pe deal". Domnule Ion Barbu, iti multumesc ca dupa 10 ani de scoala chinuita cu clasici plicticosi, am dat de tine sa respir un pic!”

 

 

1931

Unknown-1ArgheziFlori de mucigai de Tudor Arghezi

Poezia puroaielor. Vigoare, umor.

Exercițiul împunsului acestei bolgii de pe pămînt este continuarea firească a împunsului lui Dumnezeu din cer din „Cuvinte potrivite” (1927).. Duium de licențe lexicale și sintactice. Revalorizări de cuvinte vechi, mixaj de jeg și politețe.

Cartea îi place Andreei Pleșoianu, profesor de limba spaniolă:

Flori de mucigai e o culegere de koan-uri mai ample, e drept aparţinând unui spaţiu creştin şi scrise de un răspopit.”

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață" poezia de după 1960.

 

Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar apare prima dată în Istodor.


Paul Ciocoiu

Tank and motorized rifle formations of Russia’s Western MD hold trainings on combat readiness

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:30 în
Tank and motorized rifle formations of the Western MD located in the Leningrad, Moscow, Kalinigrad and Bryansk Regions have been alerted and departed to the […]

Sea Breeze 2016 – Ukraine

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:27 în

Romania to host NATO multinational brigade

de Paul Ciocoiu @Duminică, 10 iulie 2016, 21:51 în
“As for the concrete initiatives that concern Romania, we will have a multinational brigade (…) So far, during the summit, Poland has announced its contribution […]

hymerion

Despre listele negre cu clientii bancari. Cateva precizari utile

de hymerion @Vineri, 3 iunie 2016, 17:32 în

Nu sunt foarte putini cei care confunda listele negre ale bancilor cu listele transmise de Biroul de Credit, acolo unde sunt inregistrati restantierii. E bine de stiu ca sunt liste separate. Bancile isi au propriile liste negre pe care le actualizeaza in permanenta. Te poti trezi pe acele liste din varii cause: ai de pilda un comportament “inadecvat” cu functionarii bancii. Sau ai incercat sa ii tragi in teapa. Sau, mai nou, dai in plata. Cum sa te ierte banca pentru o asemenea ofensa?

motive

E drept, au fost cazuri in Romania, si nu putine, in care domnul Ionescu si-a facut o firma care functiona legal timp de 4-5 luni. A angajat la fel de legal 10 oameni, le-a achitat contributiile la Stat, dupa care a luat in numele fiecarui angajat cate 10.000 de euro credit cu buletinul, bani cu care patronul firmei a disparut. Firma avea sediul inchiriat, angajatii erau niste homelesi, dar treaba a mers.  Bancile care au muscat-o (si stiu numai eu vreo 4 banci mari) sufla acum si-n iaurt. Deci e normal sa isi faca propriile statistici despre ce inseamna un client rau platnic.

norme prima casa

Atunci cand te duci sa iei un credit, banca te verifica peste tot pe unde poate. In bazele de date proprii, la Biroul de Credit si “la terti”. Am intrebat si eu pe cineva ce inseamna “la terti”. Mi s-a spus ca e vorba de ANAF dar si de alte banci, daca ai o cunostinta acolo care sa te ajute. Fotografia de mai sus este luata din normele interne ale unei banci de top cu privire la procedurile pentru Prima Casa.

Una peste alta, te poti trezi cu cererea de credit respinsa, fara sa stii de ce. Si asta pentru ca asa au bancile notat in normele lor interne.

Ce nu inteleg eu este de ce nu ti se spune direct motivul pentru care esti respins la un credit. Asa ar fi onest:Dom`ne nu iti putem acorda imprumutul pentru ca Mneata iei banii si dupa aia dai in plata si ne strici businessul. Sau entru ca esti spagar de profesie.Sau din cutare motiv.

Nu va mai spun ca exista institutii de credit care excludeau rromii de la creditare . Din pacate, normele lor au o vechime mai mare de un an asa incat nu pot fi atacate la Consiliul privind combaterea discriminarii.

rom

 

Povesti sunt multe. Dar e bine pentru fiecare client sa stie sa isi calibreze relatia cu banca pentru a incerca sa aiba o cat mai buna relatie. Atata cat se poate.

Precizare: Stiu si sunt convins ca bancile nu sunt organizatii non-profit. Cu tote acestea, imi mentin parerea ca darea in plata in forma in care a fost aprobata, este o lege tampita. Saptamana trecuta un important oficial al Comisiei Europene a fost in vizita la Bucuresti si si-a notat ingrozit initiativele legislative pe care parlamentarii le-ar vota in 10 secunde, din motive electorale. Din cate am aflat, constatarile lor au ajuns ieri la EBA. Pana la urma va trebui sa ne decidem: ne place in UE (si respectam regulile lor) sau ii dam naibii si ne facem reguli proprii? Una din doua.

The post Despre listele negre cu clientii bancari. Cateva precizari utile appeared first on Dan Popa.

Despre listele negre cu clientii bancari. Cateva precizari utile

de hymerion @Vineri, 3 iunie 2016, 17:32 în

Nu sunt foarte putini cei care confunda listele negre ale bancilor cu listele transmise de Biroul de Credit, acolo unde sunt inregistrati restantierii. E bine de stiu ca sunt liste separate. Bancile isi au propriile liste negre pe care le actualizeaza in permanenta. Te poti trezi pe acele liste din varii cause: ai de pilda un comportament “inadecvat” cu functionarii bancii. Sau ai incercat sa ii tragi in teapa. Sau, mai nou, dai in plata. Cum sa te ierte banca pentru o asemenea ofensa?

motive

E drept, au fost cazuri in Romania, si nu putine, in care domnul Ionescu si-a facut o firma care functiona legal timp de 4-5 luni. A angajat la fel de legal 10 oameni, le-a achitat contributiile la Stat, dupa care a luat in numele fiecarui angajat cate 10.000 de euro credit cu buletinul, bani cu care patronul firmei a disparut. Firma avea sediul inchiriat, angajatii erau niste homelesi, dar treaba a mers.  Bancile care au muscat-o (si stiu numai eu vreo 4 banci mari) sufla acum si-n iaurt. Deci e normal sa isi faca propriile statistici despre ce inseamna un client rau platnic.

norme prima casa

Atunci cand te duci sa iei un credit, banca te verifica peste tot pe unde poate. In bazele de date proprii, la Biroul de Credit si “la terti”. Am intrebat si eu pe cineva ce inseamna “la terti”. Mi s-a spus ca e vorba de ANAF dar si de alte banci, daca ai o cunostinta acolo care sa te ajute. Fotografia de mai sus este luata din normele interne ale unei banci de top cu privire la procedurile pentru Prima Casa.

Una peste alta, te poti trezi cu cererea de credit respinsa, fara sa stii de ce. Si asta pentru ca asa au bancile notat in normele lor interne.

Ce nu inteleg eu este de ce nu ti se spune direct motivul pentru care esti respins la un credit. Asa ar fi onest:Dom`ne nu iti putem acorda imprumutul pentru ca Mneata iei banii si dupa aia dai in plata si ne strici businessul. Sau entru ca esti spagar de profesie.Sau din cutare motiv.

Nu va mai spun ca exista institutii de credit care excludeau rromii de la creditare . Din pacate, normele lor au o vechime mai mare de un an asa incat nu pot fi atacate la Consiliul privind combaterea discriminarii.

rom

 

Povesti sunt multe. Dar e bine pentru fiecare client sa stie sa isi calibreze relatia cu banca pentru a incerca sa aiba o cat mai buna relatie. Atata cat se poate.

Precizare: Stiu si sunt convins ca bancile nu sunt organizatii non-profit. Cu tote acestea, imi mentin parerea ca darea in plata in forma in care a fost aprobata, este o lege tampita. Saptamana trecuta un important oficial al Comisiei Europene a fost in vizita la Bucuresti si si-a notat ingrozit initiativele legislative pe care parlamentarii le-ar vota in 10 secunde, din motive electorale. Din cate am aflat, constatarile lor au ajuns ieri la EBA. Pana la urma va trebui sa ne decidem: ne place in UE (si respectam regulile lor) sau ii dam naibii si ne facem reguli proprii? Una din doua.

The post Despre listele negre cu clientii bancari. Cateva precizari utile appeared first on Dan Popa.

Critic, vital si secundar intr-o banca. Cum arata planul de continuare a activitatii a unei institutii bancare

de hymerion @Vineri, 3 iunie 2016, 10:42 în

In viata fiecarei banci poate interveni un moment de criza. De dorit sa nu se intample, dar daca momentul ala vine, e bine sa te prinda pregatit. Mai jos veti vedea care dintre activitatile de baza le considera o banca vitale, care sunt critice si care sunt mai de mana a doua. Veti mai putea citi si despre cum agentiile cu peste 7 salariati vor fi mutate in asa numitele centre de repliere, in vreme ce in cazul agentiilor mici, cu sub 7 salariati,  personalul va fi relocat. .

calificarea activitatilor critice

DEFINITII

Criza: criza este definita ca o situatie de risc operational de origine naturala, tehnica sau umana, care poate sa dea nastere la prejudicii importante materiale si /sau umane/ si de imagine, pentru una sau mai multe entitati ale Retelei.

Planul de continuitate: ansamblu de masuri care vizeaza sa asigure, conform unor scenarii determinate, continuitatea activitatilor vitale ale bancii, sau in cel mai rau caz, mentinerea lor temporara la un nivel redus, apoi reluarea graduala a tuturor activitatilor bancii.

Celula de Criza: structura care asigura gestionarea la nivel local a unei situatii de criza, conform Anexei (…).  Celula de criza are o componenta decizionala si o componenta operationala.

Centru de repliere (locatie secundara): spatiu alocat pentru Planul de continuitate intrunul din sediile BANCII (proprietate a BANCII sau inchiriat), pentru desfasurarea activitatilor specifice Celulei de Criza

CALIFICAREA ACTIVITATILOR

A califica o activitate inseamna a stabili care dintre cele patru definitii de mai jos se aplica activitatii respective, avand in vedere importanta activitatii raportata la scara entitatii analizate.

 Activitate vitala: activitate a carei efectuare este fundamentala / obligatorie pentru structura analizata. În caz de întrerupere a activitatii, consecintele vor fi considerate inacceptabile de catre conducere (consecinte financiare extrem de importante, necesitatea modificarii majore si durabile a strategiei, degradare foarte puternica a imaginii de marca, sanctiuni legale majore fara posibilitate de negociere cu autoritatile de tutela).

Activitate critica: activitate a carei efectuare este de dorit pentru structura analizata, dar care nu are un caracter obligatoriu. În caz de întrerupere a activitatii, consecintele sunt considerate de catre conducere foarte îngrijoratoare sau chiar inacceptabile, dar fara a pune în pericol supravietuirea structurii în caz de criza (consecinte financiare importante, necesitatea modificarii strategiei, degradare puternica a imaginii de marca, sanctiuni legale majore, dar cu posibilitate de negociere cu autoritatile de tutela).

Activitate secundara : activitate a carei efectuare este de preferat, pentru buna desfasurare a operatiunilor în cadrul structurii analizate, dar a carei întrerupere poate fi considerata ca acceptabila in cazul unei crize. În cazul întreruperii activitatii, consecintele sunt considerate ca fiind îngrijoratoare dar potential acceptabile într-un context de criza (consecinte financiare moderate pentru BANCA fara afectarea strategiei, degradare semnificativa a imaginii sale de marca, sanctiuni legale minore, dar cu posibilitate de negociere cu autoritatile de tutela).

Activitate neprioritara: activitate ce poate fi suspendata în perioada de criza fara prejudiciu pentru structura. Resursele care participa la efectuarea activitatilor neprioritare în mod nominal pot fi redistribuite pentru reluarea activitatilor « vitale », « critice » sau « secundare » în modul redus. In situatie de criza, vor fi reluate in prima etapa, activitatile vitale si apoi cele critice conform Anexelor (..).

operatiuni2

PRINCIPII PENTRU STABILIREA CENTRELOR DE REPLIERE

Vor fi stabilite centre de repliere numai pentru unitatile cu 7 salariati sau mai mult.

Stabilirea centrelor de repliere se va face de catre Directorul (…), cu avizul Directorului Executiv.

In unitatile cu 7 salariati sau mai mult

La nivelul fiecareilinii de business se vor stabili 6-9 centre de repliere, in functie de necesitati.
Conditiile necesare pentru a fi desemnate centre de repliere sunt: spatiu suficient, posibilitate de amenajare cu posturi de lucru pentru componenta operationala a Celulelor de criza, distanta fata de unitatile deservite, etc.
In acest context, sediile Sucursalelor vor fi selectate cu prioritate drept centre de repliere.

Unitati cu mai putin de 7 salariati

Pentru aceste unitati nu se vor stabili centre de repliere. In situatie de criza, personalul din acest tip de unitati va fi redistribuit de catre Directorul (…)catre alte unitati care-si desfasoara normal activitatea, in scopul preluarii fluxului de clienti si de operatiuni al unitatii afectate.

 

The post Critic, vital si secundar intr-o banca. Cum arata planul de continuare a activitatii a unei institutii bancare appeared first on Dan Popa.


Adrian Stanciu

De ce ne pleacă oamenii?

de Adrian Stanciu @Vineri, 6 mai 2016, 14:08 în

Acest articol a fost publicat în cariereonline.ro

Am primit temă de la editorul meu să scriu despre faptul că oamenii vin la companii, dar părăsesc șefi. Mi s-a părut una ofertantă. Când m-am apucat să scriu, însă, mi-am dat seama că mă duce într-o cu totul altă direcție decât cea spre care mă gândeam că mă voi îndrepta. Să mă explic.

Toți avem nevoie de oameni buni, sunt rari și prețioși. Și atunci când îi găsim e important să-i ținem. Dar adeseori facem lucrurile fix pe dos decât e nevoie ca să păstrăm oamenii talentați. Și asta începe cu faptul că nu prea înțelegem ce-i face să stea și ce-i face să plece.

Acum câteva săptămâni am avut un seminar cu o echipă de conducere a unei entități care lucrează în dezvoltare de software. Îmi povesteau cu amuzament că au niște șefi pe la Londra care le pun mereu în vedere, când se apucă de un proiect nou, că e un proiect important și că jobul lor acolo depinde de reușita lui. Unul dintre ei i-a zis unui astfel de șef cum arată realitatea: « am cel puțin două telefoane de la head-hunteri pe săptămână, trebuie să cauți alt fel de a mă motiva ».

Spunem mereu că oamenii se angajează la companii și părăsesc șefi. E, într-o oarecare măsură, adevărat. Dar măsura e mult mai mică decât tindem să credem. De fapt ei părăsesc companii obtuze, care creează și promovează șefi înguști la minte și slabi de caracter care conduc fără viziune și fără înțelepciune. Eu aș zice, de fapt, chiar pe dos: că stau pentru șefi, în ciuda felului disfuncțional în care organizațiile, uneori, operează.

Și mai e și aspectul datelor și faptelor. Dacă căutați pe Google « motive pentru care oamenii părăsesc locul de muncă » veți descoperi zeci de site-uri care vă dau liste. Problema e că listele nu seamănă între ele 🙂 Unele au la bază un fel de cercetări, evident lipsite de validitate și de consecvență. Altele sunt doar folclor. Pentru că realitatea e mult mai complexă.

În realitate, primul motiv pentru care oamenii părăsesc locul de muncă e că găsesc unul mai bun. Asta înseamnă, adeseori, pur și simplu unul unde nu trebuie să piardă atâta timp pe drum. Alteori e unul cu mai mari perspective de promovare sau de creștere profesională. Iar alteori e mai bine plătit. Deși se crede că oamenii se mută pentru mai mulți bani și deși asta e adevărat, de fapt satisfacția cu salariul e un predictor mai degrabă slab al mutării oamenilor din joburi, explică sub 2% din cazuri. În rest, deși salariul în noul loc de muncă e mereu mai mare, nu acesta e motivul pentru care oamenii pleacă. Desigur, un manager slab care nu știe să-și țină oamenii va pune mereu explicația pe seama diferenței de salariu, ba se va mai și plânge că oamenii se mută pentru creșteri infime de salariu, sub 10%.

Dacă vă întrebați de ce e salariul mereu mai mare dacă te muți, să știți că e valabil și la voi în firmă: un om angajat din afară pe același post cu voi va primi un salariu mai mare ca voi, ca să-l convingă să facă pasul. Dacă e adus din afară înseamnă că nu a răspuns nimeni din interior la cerințe și asta justifică un salariu mai mare. E o realitate, nu una bună, dar așa stau lucrurile. Ulterior persoana va fi sărită de la câteva creșteri salariale ca să fie adusă înapoi în pluton.

Acum, dacă ne uităm la cauzele interne pentru care oamenii părăsesc un job, e drept că relația cu managerul direct e cea mai importantă. Dar ea explică doar vreo 6% din plecări. Alte 6% sunt explicate de satisfacția cu jobul însuși, alte 6% de conflictul de rol, alte 4% de relația cu colegii, etc.  Sunt multe motivații, oameni diferiți au priorități diferite. În treacăt, dacă vă întrebați ce e conflictul de rol, el răspunde la întrebarea « în ce măsură această organizație îmi cere să mă comport altfel decât aș face-o eu în mod normal ».

În fapt, deci, dacă privim factorii ăștia în ansamblul lor, oamenii părăsesc tot organizații. Dacă e să ne uităm la ce determină satisfacția muncii și ce conflictul de rol, se desprind câteva lucruri simple la care trebuie să fim atenți.

Primul e echitatea. Oamenii pun mare preț pe echitate, e o componentă esențială a codului nostru moral. Suntem dispuși să facem eforturi pentru echitate și sacrificii personale. Lipsa de echitate ne îndeamnă la reacții iraționale și puternice. Sunt multe locuri în care organizațiile tind să compromită echitatea, de la echitatea salarială la favoritismele șefilor. Toate trebuie analizate și rezolvate.

Al doilea e autonomia. Oamenii au nevoie să aibă un spațiu al libertății. El nu e la fel de mare pentru toată lumea, dar există pentru fiecare. Dacă nu ar exista, încarcerarea ar fi o recompensă, nu o pedeapsă. Organizațiile tind adeseori să limiteze spre zero spațiul libertății și să creeze în acest fel medii de lucru stresante, oprimante, care strivesc individualitatea oamenilor și-i împing afară pe cei merituoși.

Al treilea e semnificația. Nevoia noastră de sens e universală și extrem de puternică și, mai ales în România, adeseori ignorată. Am mai scris despre asta. În diverse experimente a rezultat că a da oamenilor sens în muncă, chiar în măsuri mici, are un impact uriaș asupra motivației muncii, de ordinul a 40%. La noi, semnificația muncii e unul dintre cei mai ignorați parametri ai definirii unui job.

Al patrulea e dezvoltarea. Oamenii au o nevoie puternică, centrală, de creștere. Din nou, nu la toți e manifestă, pentru că unii au obosit sau nu au încredere în forțele lor sau au nevoi încă mai mari de stabilitate. Dar e foarte puternică la oamenii buni, capabili. Organizațiile, adeseori, fac tot ce pot ca să le oprească dezvoltarea și să-i țină cât mai mult într-un job, pentru că înlocuirea lor e dificilă și costisitoare. Deși acest demers e legitim și necesar el nu trebuie decuplat de la aspirațiile de creștere și dezvoltare a acelor oameni pentru că altminteri ei vor tinde să-și caute dezvoltarea în altă parte.

O ultimă observație. Nu e doar important ca oamenii să nu plece, e important și unde pleacă și în ce termeni vă despărțiți. E o lecție pe care eu am învățat-o târziu în cariera mea de manager, după ce am fost părăsit de mulți oameni buni, de care m-am simțit, la început, trădat personal. Abia după ce am înțeles că nu îmi datorează viața lor și că au libertatea să aleagă și e treaba mea să-i fac să mă aleagă pe mine am început să ne despărțim prieteni. Prietenii care, unele, datează până azi.

Organizațiile și inovația

de Adrian Stanciu @Sâmbătă, 26 martie 2016, 12:40 în

Am să încep articolul ăsta cu două povești. Prima sună așa. Cu peste 10 ani în urmă am avut drept client o bancă. Era o bancă din cele străine care intrase pe piața românească și avea planuri mari și bune de extindere. Mai era și o bancă bine condusă, cu manageri la vârf de bună calitate, și profesională și umană. Unde mai pui, avea și o direcție strategică bine conturată, clară, coerentă. O plăcere să lucrezi cu ei. În strategia lor figura la loc de mare preț o declarație de valori și principii de acțiune. Am admirat asta foarte tare, mai ales că era o declarație construită de ei, ca urmare a unei analize, nu venită de undeva de la corporație ca o birocrație, cum le vin în general la companiile astea multinaționale. Cea mai importantă valoare pe listă, prima, era inovația. CEO-ul companiei vorbea ori de câte ori avea ocazia despre inovație, despre cum vor ei să fie deschizători de drumuri, cum vor să revoluționeze practicile bancare din companie și să dea un semnal pentru toată industria. Era foarte convingător. Când am măsurat, însă, cum se petrec lucrurile în bancă, surpriză-surpriză: banca era orice, numai inovativă nu. CEO-ul m-a întrebat cum îmi explic asta. I-am arătat cum arată viața unui funcționar de bancă. Tot ce face el e prescris într-o procedură. Tot ce realizează e măsurat cu indicatori și trebuie să fie realizat într-o anumită cantitate într-un anumit timp. Nu doar atât, dar până și felul cum atinge acei indicatori e prescris. De pildă exista o procedură de întâmpinare a clientului, în 13 pași. Procedura era inspectată periodic cu “clienți misterioși”, care de fapt nu erau chiar așa misterioși pentru că erau mereu tineri absolvenți de pe la Accenture sau Cap Gemini, îi vedeai de la o poștă. Procedura, însă, începea cu “bună ziua”!! Banca nu avea încredere că angajații săi au destulă judecată încât să dea bună ziua unui client, trebuia scris în procedură! Și trebuia scrisă și formularea. Dacă-ți venea colegul de bancă din liceu, nu-i puteai spune “salut”, că ieșeai prost la evaluare. Vă imaginați câtă inovație era în bancă? Să vă dau un indiciu. E o cifră rotundă.

A doua e mai recentă. La începutul acestui an am fost chemat de un potențial client cu o temă: ar vrea să fac ceva cu managerii lor ca să devină mai agili, mai deschiși la schimbare, mai inovativi. I-am întrebat dacă sunt siguri că vor asta de la mine. De ce întreb? – au răspuns ei. Pentru că agilitatea nu e doar o calitate personală și, de cele mai multe ori, nu depinde de calitățile personale ci de felul în care e făcut sistemul organizației. Cum adică? Păi, uite așa. Am trei întrebări. Prima: faceți managementul performanței? Da, desigur – vine răspunsul. A doua: dați bonusuri bazate pe performanță? Da, desigur. A treia. Cât la sută din managerii voștri își iau bonus într-un an? 85-90%. Sunteți dispuși să renunțați la sistemele astea? Nu – zic ei, nici nu am putea, vin de la corporație. OK. Uitați de agilitate, atunci. Punct. Puteți să le dați o sută de cursuri, nu faceți decât să-i frustrați și să-i enervați. Un om care are de urmărit o listă de obiective și e împins de la spate cu stimulente nu va face nici un pas în lateral. Stimulentele au acest efect: focalizează. Ăsta e și motivul pentru care funcționează. Dar ăsta e și călcâiul lor al lui Ahile. Focalizarea ucide gândirea laterală, omoară experimentul, ucide creativitatea. E un fenomen demonstrat și para demonstrat. Mai mult decât atât: reacția oamenilor la pierdere e de două-trei ori mai puternică deât reacția la câștig. Și asta e ultra-demonstrat, s-a luat premiul Nobel pentru asta. Dacă îmi primesc stimulentele câțiva ani la rând, motivația mea se mută de la dorința de a le obține la teama de a nu le pierde. Motivația asta e catastrofală pentru agilitate și inovație. Nu mai fac nimic ieșit din comun sau care îmi poate pune obiectivele în cel mai mic risc. Fac cu îndârjire ceea ce știu bine să fac și fac dintotdeauna. Ar fi complet absurd să ții sistemul ăsta și să trimiți oamenii la training. Nu am mai auzit nimic de la acest client. Poate că a găsit pe cineva dispus să facă cursul. Eu nu am fost.

Bine, îmi veți zice unii, sunt sigur. E doar o problemă de felul în care sunt stabilite obiectivele. Nu avem decât să dăm oamenilor obiective de inovare. Ei bine, nu. Nu e posibil. Inovarea nu se face la comandă și nici de frică. Vă dau un exemplu: imaginați-vă că vă zic că până mâine trebuie să veniți cu 10 idei creative altminteri vă iau casa. Veți veni? Poate că da. Vor fi creative? Cu siguranță nu. Sau imaginați-vă că trebuie să vă operați pe creier, o operație delicată și riscantă, care cere suplețe și atenție mai degrabă de natura artei. Cu o zi înainte vă întâlniți cu chirurgul. Aveți la dispoziție două metode de motivare. Prima: îi mulțumiți pentru tot și îl asigurați că vă puneți viața în mâna lui cu toată încrederea, pentru că știți că e un profesionist desăvârșit. A doua: îi spuneți că ați angajat niște ucrainieni și că dacă mâine seară nu sunteți în regulă după operație or să-i rupă picioarele și lui și soției ui. Pe care ați adopta-o? Faceți puțin abstracție de aspectul moral, țineți-vă la psihologie. Care credeți că ar da rezultate mai bune?

Avem această eroare sistematică de gândire: tindem să atribuim rezultatele acțiunilor oamenilor mai degrabă caracterului lor decât contextului. Dar contextul contează cel puțin la fel de mult și, mai ales, contează înaintea caracterului. “Un sistem prost va bate mereu un caracter bun” spunea cândva, inspirat, Edward Deming. Așa e. Caracterul e important, dar el se va vedea numai după ce creăm contextul în care să strălucească.

Deci, ce fel de context trebuie pentru inovație? Ca în orice alt tip de context, trebuie lucrat pe două axe.

Prima e axa motivației. Dorința de a inova e intrinsecă, ea trebuie stimulată, nu poate fi produsă la comandă și în nici un caz de frică. Frica paralizează, face să eviți eșecul, ori eșecul e indispensabil inovației. Inovația trebuie să fie importantă, dorită, apreciată. Inovația trebuie și aliniată la scopurile comune, la sensul activității, trebuie să fie sursă de reușită și recunoaștere. Apoi, inovația vine cu încercare și eroare. Eroarea trebuie văzută ca o parte din viață, ca o cale spre succes, eșecul trebuie valorizat la fel de mult ca și succesul dacă duce la învățare. E celebră remarca lui Edison, atunci când a fost întrebat de un ziarist dacă e adevărat că a avut 1000 de încercări eșuate până să reușească primul bec. Edison a răspuns: “dar nu am avut o mie de încercări eșuate. Am inventat o mie de feluri în care să nu faci un bec”.

A doua e axa capabilității. Aici sunt multe de spus, dar mă opresc la trei lucruri. Primul e cooperarea. Inovația presupune ca oamenii să lucreze în feluri care nu pot fi prescrise de un sistem. Pentru asta trebui să aibă dorința de a coopera. Ca să aibă dorința asta, trebuie conectați la un scop comun, trebuie oprită nebunia asta a măsurării individuale a performanței, cultul vedetei în echipa pierzătoare. Trebuie și învățați să coopereze, să rezolve constructiv conflicte, să rezolve probleme și să ia decizii. Astea sunt subiectele care contează într-o firmă agilă. Al doilea sunt resursele. Inovația cere resurse. În primul rând cere resursa de autonomie, oamenii trebuie să aibă timp și autoritate să încerce lucruri noi. Apoi trebuie și ceva bani, alocați cu grijă, dar cu curaj, cam ca un “venture capitalist” nu ca un board de corporație. Încununându-le pe cele două, al treilea e o cultură a celebrării succesului dar, în egală măsură a eșecului, o cultură a învățării și împărtășirii în care eroii nu sunt doar cei care reușesc ci și cei care încearcă și dau înapoi comunității o experiență valoroasă despre cum să nu faci un bec. Așa apare o firmă agilă. Nu seamănă cu nicio corporație de pe la noi, din păcate.

Nevoia de sens

de Adrian Stanciu @Marţi, 1 martie 2016, 22:07 în

Acest articol a apărut în cariereonline.ro

Conducem organizații azi, în secolul XXI cu metode perfectate în secolul XX după principii enunțate în secolul XIX. E o realitate stranie pentru mine, e aproape de neînțeles cum de supraviețuiesc atât de multe credințe și practici dintr-o vreme care a apus de mult. E o discuție lungă și interesantă cum de așa ceva e posibil, dar ce e cert e că, iată, ele supraviețuiesc.

Cel mai mare motiv de mirare al meu e că știm foarte multe deja despre cum se comportă oamenii în spațiul muncii, ce factori determină performanța, agilitatea organizațională sau inovarea, dar cu toate acestea continuăm să conducem organizațiile cu metode fix pe dos, concepute în vremuri de stabilitate și previzibilitate a mediului. Conducem pe baza unor credințe ancorate adânc în mintea managerilor, în ciuda faptului că ele nu au nici o bază reală, sunt pur și simplu folclor. Dintre toate aceste credințe, cea mai toxică și cea mai departe de adevăr e cea despre motivația muncii.

Aș vrea să am un euro pentru fiecare ocazie când am auzit un manager care se plânge că nu-și poate motiva oamenii pentru că nu are buget. Cred că aș putea să mă retrag… E inclusă în această afirmație o credință profundă, anume aceea că toate motivațiile sunt extrinseci, că munca e un contract, o tranzacție, în care tu dai ceva și primești ceva în schimb. Și atât. O tranzacție materială, efort contra bani. Dacă vrei mai mult efort, mai multă implicare, trebuie să plătești mai mult. Această credință e complet, dar complet falsă.

Deși există o relație între salariu și motivație, ea e mai degrabă inversă, adică salariul e ceva care are mai degrabă potențial demotivator, ne inhibă motivația dacă îl considerăm neadecvat efortului depus sau inechitabil în raport cu ceea ce considerăm că efortul nostru merită. Odată acest prag al satisfacției atins, salariul încetează să mai aibă vreun efect asupra motivației, devine ceva normal, așteptat, meritat. Pentru ca salariul să aibă efect motivator ar trebui să gândim “sunt prea bine plătit pentru cât muncesc, trebuie să depun mai mult efort”. Nu spun că nu or fi și oameni care gândesc așa, dar cu siguranță nu ei sunt norma.

Desigur, nu spun aici că abordarea clasică, tranzacțională, nu are meritele ei. În fond, în afară de salariu mai există și răsplata performanței, iar aceasta sigur are și un potențial motivator. Are în același timp mari limite. Cea mai mare e cea care derivă din principala ei calitate: focalizează, îndreaptă oamenii spre obiective clare dar, prin definiție limitate, inhibă inovația și mărește enorm rezistența organizației la schimbare. Din acest motiv, organizațiile moderne fac din ce în ce mai mult apel la motivațiile intrinseci., la motivele profunde și umane care ne determină să depunem efort susținut, să ne angajăm propriile energii în ceea ce facem. Aș vrea să fiu clar înțeles, nu arguemntez aici pentru a plăti oamenii prost. Argumentez pentru a-i plăti suficient de bine încât să fie mulțumiți și apoi pentru a uita de subiect și a înceta să căutăm legături între bani și motivație.

Ar fi multe de spus aici, dar m-aș opri asupra unui singur aspect. Acum trei ani am avut, împreună cu prietenul și partenerul meu Cosmin Alexandru, un mare proiect de schimbare organizațională la un client, mare companie multinațională, angajator râvnit de orice absolvent. La un moment dat directarea de resurse umane ne-a solicitat să asistăm și la câteva interviuri de angajare în faza de explorare și informare. Am avut enorma surpriză ca la două dintre ele candidații să pună intervievatorului o întrebare care era complet de neimaginat cu doar zece ani în urmă: “în afară de obiectul de activitate al firmei, ce altceva mai faceți bun pentru lume? Ce m-ar putea motiva să lucrez aici?” Pentru acești tineri, relația tranzacțională muncă contra bani nu mai e mulțumitoare. Ei au nevoie de ceva ce ne trebuie tuturor, dar pe care părinții lor au încercat arareori să-l caute la muncă: un sens.

Nevoia de sens e una dintre cele mai adânci, mai puternice și mai subtile nevoi umane. Ea ne alimentează credința, valorile, ne determină acțiunile. În lipsa sensului, motivația noastră scade dramatic și odată cu ea și performanța. Într-un experiment celebru, economistul comportamental Dan Ariely a măsurat efectul lipsei de sens asupra motivației. A dat aceeași sarcină la două grupuri de oameni: să asambleze roboți din piese Lego. Pentru primul robot asamblat oamenii primeau o răsplată, apoi pentru al doilea una ceva mai mică și tot așa până când decideau că banii nu mai justifică efortul și se opreau. În acest fel a putut măsura valoarea percepută a sarcinii, adică cu câți bani trebuie cineva plătit pentru a face acel job. Dar experimentul a avut o variație: pentru un grup, roboții asamblați erau puși undeva pe o masă alăturată și candidatul primea o cutie nouă. La al doilea grup, experimentatorul avea doar două cutii: în timp ce candidatul asambla un robot, experimentatorul îl dezasambla pe cel precedent și-l punea la loc în cutie. Munca acelui om era, deci, distrusă în fața ochilor lui. În plan rațional nu era nicio diferență. Oricum era clar că toți roboții urmau să fie dezasamblați, nu serveau nici unui alt scop. Dar această minimă semnificație dată muncii a făcut ca cei din primul grup să depună cu 40% mai mult efort.

Am măsurat în multe organizații din România semnificația muncii, așa cum e ea percepută de angajați. Răspunsul e că media e în percentila 10, adică într-o organizație medie din România oamenii își înțeleg sensul muncii mai puțin decât în 90% din organizațiile din lume. E, de departe, cea mai importantă resursă irosită în spațiul muncii la noi. De la mare distanță. Asta în timp ce managerii se plâng constant că nu au buget să-și motiveze oamenii.

Încă două remarci de încheiere. Prima: în aceeași organizație de mai sus am întrebat oamenii și care e cea mai bună amintire pe care o au ei de la muncă în firmă. A reieșit că a fost o acțiune în care au construit case pentru sinistrați printr-o fundație a companiei. Vedem din ce în ce mai mulți tineri care își dedică spații importante din carieră, unii pe toată, pentru acțiuni de antreprenoriat social. E un lucru minunat, admirabil, dătătăor de speranță și încredere în umanitate. Vine o generație care consideră că sensul muncii e central vieții și își cere dreptul la el. Dar ar trebui și să ne întrebăm de ce companiile nu pot face ceva ca să le dea acest sentiment de împlinire și celor care lucrează în spațiul organizațiilor profesionale. Dacă vă gândiți puțin, veți vedea că sunt multe, foarte multe lucruri care se pot face.

A doua: Freud spunea că fericirea oamenilor stă pe doi piloni: iubirea și semnificația muncii. Un studiu extins pe mai mulți ani, patronat de universitatea Harvard, i-a dat de curând deplină dreptate: aceștia sunt cei doi factori care ies în evidență în ceea ce ne determină o viață împlinită. A ignora nevoia oamenilor de sens e o colosală eroare. Unde mai pui că rezolvarea ei ar fi și cea mai bună investiție.


adrian halpert

„Educația”, la români: unde dă tata crește și bate-ți nevasta că știe ea de ce…

de adrian halpert @Miercuri, 13 ianuarie 2016, 17:40 în
„Barnevernet”. Un nume pe care românii l-au descoperit brusc în ultimele două luni. Un nume care, pentru mulți, a devenit sinonim cu Gestapo-ul german (asta presupunând că știu ce-i ăla), pentru aceiași Norvegia fiind un fel de Germanie nazistă de … Continuarea

LPC-iști, dați pe România TV! Nea Traian se simte bine la „mafiotul Ghiță”!

de adrian halpert @Vineri, 27 noiembrie 2015, 12:20 în
1. Știți ce-s aceia LPC-iști? Eu unul habar n-aveam până în urmă cu câteva zile, când, tot văzând această abreviere pe Facebook, mi-am întrebat prietenii virtuali ce înseamnă. Am aflat că LPC = „Luptăm Până la Capăt”, iar inițialele i-ar … Continuarea

Cât de tare (nu) este de fapt ISIS. Sperietoare mondială sau pericol mortal?

de adrian halpert @Joi, 26 noiembrie 2015, 12:28 în
    1. Dacă întrebai un occidental mediu în urmă cu doi ani ce este ISIS probabil că, dacă ar fi avut ceva lecturi la activ, s-ar fi gândit imediat la mitologia egipteană… Acum, într-un timp atât de scurt, nu … Continuarea

Ilias Papageorgiadis

5% TVA pentru proprietățile de până în 450.000 Lei: O decizie cu impact major pentru mulți cumpărători

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 16 septembrie 2015, 11:25 în
90% dintre cetățenii români sau străini ce cumpără proprietăți în România achiziționează proprietăți cu o valoare mai mică de 90.000 €, ca să fiu mai precis, o valoare de sub 385.000 Lei (cca. 85.500 €). Motivul principal este că aceste proprietăți au un TVA de doar 5%. În ultimii 5 ani întregul sector imobiliar din […]

O lecție de viață 1: “Oase aveți?”

de Ilias Papageorgiadis @Luni, 14 septembrie 2015, 9:15 în
Te poți înșela când judeci pe cineva după cum arată Piața centrală din Katerini a fost demolată în 1982. "În 6 luni va fi gata din nou" au anunțat politicienii, însă acest lucru s-a întâmplat doar 6 ani mai târziu. Familia mea a avut o măcelărie acolo din anii 1920, dar, în ciuda promisiunilor, a […]

”Pinocchio” vs. ”Zorba Grecul Conservator”: Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

de Ilias Papageorgiadis @Marţi, 1 septembrie 2015, 14:27 în
”Dacă-l văd pe leu, îl bat de n-o să-l mai recunoașteți!” spuse iepurașul celorlalte animale din pădure. ”Chiar poți să-l bați pe leu?” întrebă ariciul. ”De ce nu?” răspunse iepurașul. ”Sunt puternic și voi mă susțineți. Îi vom arăta că suntem mulți și că putem învinge.” ”Te-ai antrenat pentru această luptă?” întrebă bufnița. ”Sunt destul […]

Martin Harris

On UK-Russia scientific cooperation

de Martin Harris @Joi, 23 iulie 2015, 10:44 în
\r\n \r\n

Guest blog by Sir Martyn Poliakoff, Foreign Secretary and Vice-President of the Royal Society

I am delighted to be contributing to the Embassy’s blog. I am a British chemist, born in London, with a Russian father and English mother. I work at the University of Nottingham, and my research is focussed on Green Chemistry, a hugely important area of research. Green Chemistry is looking for environmentally cleaner and more economic approaches to making chemicals and materials; it seeks to reduce the negative impact of chemistry on the environment by minimizing the use of hazardous chemicals, reducing toxic chemical wastes and using fewer natural resources among others.
I am also the Foreign Secretary of the Royal Society (RS), the UK Academy of Sciences. The Society was founded in 1660 and has a long connection with Russia. As long ago as the 17th century, a letter was sent to Russia asking more than 50 questions about science in Russia and Peter the Great visited the Society in 1698.

The Society is still very much collaborating with Russia. In 2013, we organized a joint Frontiers of Science conference in Kazan attended by 70 young British and Russian scientists. The meeting was a joint project of the Academy of Sciences of the Republic of Tatarstan, the Russian Academy of Sciences (RAS) and the RS with the support of the Embassy. When in Kazan, I also took the opportunity to visit the chemical museum there to see where the element Ruthenium was discovered, a rare transitional metal belonging to the platinum group with curious application potential. For instance, ruthenium-based compounds have been used for light absorption in dye-sensitized solar cells, a promising new low-cost solar cell system.

As a chemist, I was excited by the discovery of chemical element No 114, synthesized in December 1998 in the Dubna Institute, which I look forward to visiting at first opportunity.

I have a long record of scientific collaboration with Russia and visit Russia frequently. Since 1999, I have been an Honorary Professor at Moscow State University and, in 2012, I was elected a Foreign Member of the RAS. I was a speaker at the 2013 launch of the EU-Russia Year of science and a year later at the UK- Russia Chemistry Week. This year I will be participating in International Conference on Supercritical Fluids in the Kaliningrad Oblas’t in September.
Today UK-Russia scientific cooperation is continuing and the Embassy’s Science and Innovation team has a crucial role to play in catalysing partnerships between researchers in our two countries. I feel that there are good opportunities for UK-Russian collaboration in areas outside my own, for example in the science of the Arctic and Accelerator Science.
I’m also excited about the Russian Government’s Global Education Scheme, which will provide funding to Russian Bachelor and Specialist degree holders to continue their studies in top UK universities I am delighted that the University of Nottingham is one of the UK universities covered by the funding scheme. I am particularly pleased that chemistry, chemical technology, nanomaterials and nanotechnologies can be funded by the Scheme as they all contribute to Green Chemistry.
The University of Nottingham has a long history of Russian scientists doing their research here and contributing to the advance of science. Our School of chemistry currently has two Russian scientists: Elena Bichoutskaia, a leading theoretician, and Andrei Khlobystov, Director of our Nanotechnology Centre.
I look forward to welcoming more Russian students to Nottingham in the near future and, as Vice President of the Royal Society, will continue to work with Russia to develop scientific collaboration.

Sir Martyn Poliakoff

Poliakoff-2011-11-16

A story of a British-built Russian icebreaker, who took part in the Arctic convoys

de Martin Harris @Miercuri, 3 iunie 2015, 18:02 în
\r\n \r\n

Guest post by Keith Allan, Consul General in St. Petersburg

The Russian ice-breaker, the Krasin, was built in Newcastle in 1916-17 and went on to play an important role in the Arctic Convoys of World War II. In this blog, Consul General Keith Allan talks about his recent visit to Newcastle University where a model of the Krasin is displayed in the Naval Architecture Department.

The Krasin is a fine example of shared British/Russian history. She was commissioned by Russia, built in Newcastle, and went on to play a significant role in the Arctic Convoys during World War II. For more on the Arctic Convoys, including the recent visit by British veterans, please see my earlier articles on the recent Arctic Convoys exhibition in St Petersberg and Sir Nicholas Soames’ message to St Petersburg Veterans.

HRH visit

HRH The Princess Royal visits Russian ice-breaker The Krasin

The Krasin is now a floating museum on the Neva river in St Petersburg. I have visited her many times and we were honoured when HRH The Princess Royal visited the ship and met Russian veterans of the convoys during her visit to St Petersburg in February 2014.

I read an article about the ship which said there was a model in a glass case at Newcastle University, and decided I would seek it out during a future visit to the UK. This finally happened on 21 May when I was in Newcastle visiting a veterans association. Sure enough, an excellent model of the ship stands in a glass case in a corridor along with a number of others in the Department of Naval Architecture.

Model of the The Krasin

Model of the The Krasin at Newcastle University

The plate on the case reads: ‘Triple screw icebreaking steamer ‘Sviatogor’ built by Sir W. G. Armstrong, Whitworth & Co. (Shipbuilders) Ltd. Newcastle-On-Tyne for the Imperial Russian Government.’

The ship was designed by the famous Russian seaman, Admiral Stepan Makarov, and was originally named after the Russian mythological warrior, ‘Sviatogor’. The Sviatogor sailed from Newcastle to Arkhangelsk on its maiden voyage in 1917 and was soon involved in the civil war hostilities following the October 1917 Revolution.  During the allied intervention against the Bolsheviks in Northern Russia (1918–19) the ice-breaker was scuttled in the Dvina River. The Royal Navy raised her for use in the White Sea and later brought her back to the UK for minesweeping in Scapa Flow. She was returned to the USSR under the Krasin trade agreement in 1921. In 1927 the ice-breaker was renamed by the Soviet government to honour a recently deceased Bolshevik leader and Soviet diplomat Leonid Krasin.

IMG_20150522_112441

The plate on the glass case display

The Krasin played an important role in the Arctic Convoys. In February 1942, the Krasin crossed the Atlantic (from the US) and reached Glasgow in early April. On 26 April 1942, she joined convoy PQ-15 and left Reykjavik for Murmansk. During the convoy Krasin shot down two German planes. Between 1942-1944 the ice-breaker continued to lead cargo convoys through ice in the Arctic despite heavy bombardment and the constant threat of submarine attacks. Many Allied ships and cargo vessels failed to reach their destination, but the Krasin was lucky enough to survive. In October 1945, the Krasin was disarmed. In addition to the convoys, the ship also participated in rescue expeditions in the Arctic in the 1920-30s, including one led by Umberto Nobile.

As a museum ship on the Neva river, the Krasin will continue to play an important role in reminding us of our shared British/Russian history and the heroic sacrifice made by British and Russian participants of the Arctic Convoys during World War II.

Triumph and Tragedy: remembering World War II – Guest post by Jon Sharp, Consul General in Ekaterinburg

de Martin Harris @Joi, 7 mai 2015, 11:35 în
\r\n \r\n

JonSharp

A number of military anniversaries are being celebrated at the moment. Earlier this month there were striking images from the centenary of the Gallipoli landings. I’m sure there will be similar scenes throughout the period leading to 2018 and the centenary of the ending of World War I. In Russia we have been marking the centenary with a number of events aimed, in particular, at young people which have sought to highlight Britain and Russia’s shared history in WW1. We have been holding reading aloud contests in cities across the country of British war poetry and literature. We have also invited people to nominate quotations from Russian and British literature to be inscribed on a new WW1 memorial which will be unveiled this summer at our Embassy in Moscow.

This year is also the 70th anniversary of the end of World War II and the Great Patriotic War between the Soviet Union and Nazi Germany with its allies. The anniversary will be commemorated across Russia on 9 May, Victory Day.

Here in Ekaterinburg we have been marking our shared history, and our alliance to defeat Nazi Germany, with a joint photographic exhibition which I opened last month. Working with the local photography and history museums, and with colleagues from the American Consulate, we have displayed images that demonstrate the personal triumphs and tragedies of World War II. The title of the exhibition is taken from Winston Churchill’s book of the same name, part of his six-volume history of the conflict. The exhibition includes images from the Imperial War Museum’s archives which show parts of the conflict that are less well known in Russia, such as the Battle of Britain and the fighting in the Far East. It also includes images from the local archives, which have not been displayed before.

Some of the images can be seen here.

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg


cipinicolae

Cum trebuie sa arate un proiect castigator in cadrul Programului Comert 2015

de cipinicolae @Marţi, 30 iunie 2015, 8:57 în
    In lipsa unor finantari consistente din fonduri europene, IMM-urile isi indreapta atentia si spre finantarile nationale, mai ales ca din punct de vedere al conditiilor pare sa fie mai putin complicat sa acceseze o asemenea finantare. Ieri, 29.06.2015, a fost lansat oficial Ghidul solicitantului pentru Programul Comert 2015 (Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata). Proiectele se vor putea depune online, pe site-ul www.aippimm.ro, in perioada 06.07.2015 – 15.07.2015. In acest context, apare intrebarea: “Cum fac sa pregatesc un proiect castigator?”. Mai jos redau cateva elemente esentiale pentru realizarea unui proiect care la evaluare sa obtina 100 de puncte.   1. Indeplinirea conditiilor de baza pentru accesarea finantarii Daca doriti sa depuneti un proiect la aceasta finantare, trebuie sa va asigurati ca: firma este IMM, cu capital integral privat, inregistrata in Romania si care isi desfasoara activitatea in Romania firma are cel putin 2 ani vechime la data de 06.07.2015 (a se vedea data de inregistrare la Registrul Comertului) codul CAEN pe care doriti sa depuneti proiectul este autorizat de cel putin 3 luni la data de 06.07.2015 firma nu a beneficiat de finantare in cadrul Programului in ultimii 3 ani, respectiv asociatii/actionarii/administratorii ei nu au detinut aceasta calitate in firme care au obtinut finantare din program in ultimii 3 ani firma nu are datorii de bugetul de stat si bugetele locale firma nu a obtinut finantari de minimis de 200.000 Euro de la 01.01.2013 pana in prezent firmei nu i s-a recuperat un ajutor de stat primit in cadrul unui proiect firma nu au fost respinsa la finantare in ultimii 5 ani in cadrul programelor nationale nu exista legaturi intre structurile actionariatului firmei si personalul din cadrul MEIMMMA/OTIMMC si afini si rudele acestora pina la gradul II inclusiv codul CAEN pe care se doreste finantare se afla in lista codurilor eligibile (a se vedea aici)   2. Conditiile pentru obtinerea a 100 puncte Daca ati validat toate conditiile de la punctul 1, atunci trebuie sa luati in calcul si criteriile de evaluare, astfel incat sa obtineti un punctaj maxim sau apropiat de maxim. Trebuie sa tineti cont de faptul ca obtinerea unui punctaj mai mic de 100 puncte, scade considerabil sansele la finantare. Astfel, in 2015 MEIMMMA estimeaza finantarea a 133 proiecte. Daca ne uitam la numarul de proiecte depuse in 2014 (1.031 proiecte), vom vedea ca nu mai putin 93 au obtinut 100 puncte, iar 143 au obtinut 95 puncte. Situatia e cu mult mai complicata daca tinem cont ca in 2015 nu au fost disponibile fonduri structurale pentru achizitii de echipamente si utilaje in intreprinderi si ca nu se previzioneaza a se intampla mare lucru pana la finele acestui an. Astfel, conditiile pe care ar trebui sa le indepliniti pentru a obtine 100 puncte sunt urmatoarele: sa solicitati finantare pentru un cod CAEN incadrat in sfera serviciilor (a se vedea Anexa 2 la procedura aici) – 10 puncte cifra de afaceri din 2014 sa fi fost obtinuta cel putin […]

Ras si plans cu fonduri europene

de cipinicolae @Vineri, 19 iunie 2015, 8:40 în
    Viata de consultant in domeniul fondurilor europene e condimentata cu tot felul de situatii, fie de ras, fie de plans. De obicei, pe moment iti vine sa plangi, dar dupa ani iti aduci aminte cu un zambet macar. Ramane insa o zona de ridicol si de gust amar: nu ne facem bine si fondurile mai mult ne incurca pe noi romanii…   Finantarea de 0 lei Pe la inceputul anului 2015 am preluat pe www.proiecteue.ro informatii despre o finantare (nu e important care). Si fiindca in ghidul solicitantului nu aparea informatia privind valoarea minima a finantarii ce poate fi solicitata am pus “1 leu”. M-am gandit ca mai putin de atat nu are logica. Si totusi… O persoana de la autoritatea responsabila de program m-a sunat si mi-a zis ca valoarea minima nu poate fi 1 leu: “Teoretic ea poate fi si zero lei. Mai bine nu puneti nimic… treceti doar valoarea maxima”. Nu zau? O sa vina Dorel sa solicite finantare “0 lei”? Daca da, poate-l trimiteti sa ia si-un credit de 0 lei…   Subventia de curs – o bataie de joc Prin 2013, la o intalnire cu mai multe persoane implicate in proiecte finantate POSDRU, am inceput sa schimbam impresii. Si asa am ajuns la grupul tinta. Cineva zice: “Sa vedeti ce interesati sunt somerii de cursuri… Sunam intr-o zi pe unul, ii spunem ca avem un curs pe tema X si el intreaba: – Cat e subventia? – Pai e 900 lei pe luna. – Hmm… Si de ce sa vin la voi, cand la proiectul Y subventia e de 1.400 lei pe luna?” Si probabil ca e refuzat si proiectul Y, ca 1.400 lei era mai putin decat salariul mediu pe economie    Fondurile cresc cifra de afaceri ca praful de copt aluatul de cozonac La un moment dat citeam niste proiecte pe zona de competitivitate IMM. Si ce sa vezi… desi punctajul maxim era obtinut la o crestere a cifrei de afaceri cu 10% in 3 ani de la finalizarea proiectului, am gasit pe unii care sustineau ca in 3 ani cifra de afaceri crestea cu peste peste 1000% crestere in 3 ani. Da, ati citit bine, o crestere de peste 10 ori… Uneori putem sintetiza asa povestile din proiecte: “Daca ne dati bani din fonduri europene vom creste ca Fat-frumos … Avem doua utilaje cu capacitate de productie totala de 100 suruburi si mai luam unul automatizat cu capacitate de 70. In total vindem de peste 10 ori mai mult… A si nu am zis nimic despre reducerea somajului la nivel national, de eradicarea bolilor incurabile si de calatoria spatiu-timp. Noi meritam finantarea!” Desigur, proiectele sunt facute de consultanti. Daca ar fi si citite de consultantii care le fac… probabil unii nu le-ar intelege    Rata rentabilitatii e corecta cum e scrisa Si iar citeam un proiect pe zona de competitivitate IMM. La momentul ala, POSCCE avea o aplicatie online prin intermediul careia se realizau previziunile financiare. Un alt coleg zicea ca proiectul e […]

5 conditii esentiale de verificat de catre cei care vor sa aplice la Programul START 2015

de cipinicolae @Luni, 15 iunie 2015, 10:33 în
    In data de 12.06.2015 Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism a anuntat lansarea Programului START 2015 (Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare). Perioada de depunere a proiectelor este 22.06.2015 – 01.07.2015. Inainte de a incepe pregatirea unui proiect pentru a primi finantare din Programul START 2015, ar trebui sa verificati indeplinirea catorva conditii esentiale, pe care le prezint mai jos.   Conditia referitoare la vechimea societatii Potrivit Ghidului solicitantului, pot depune proiecte IMM-urile care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data deschiderii aplicatiei electronice de inscriere a planului de afaceri; adica au cel mult 2 ani la data de 22 iunie 2015. Atentie la data inscrisa pe certificatul de inregistrare la Registrul Comertului.   Conditiile referitoare la finantarile anterioare 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor care au beneficiat de alocatii financiare nerambursabile in cadrul programului START in anii anteriori (2013 si 2014). 2. Nu se acorda finantare in cazul depasirii plafonului de minimis de 200.000 Euro (exceptie: 100.000 pentru IMM-urile care desfasoara activitati de transport de marfuri in contul tertilor sau contra cost) pe durata a trei exercitii financiare. Pentru mai multe detalii, click aici.    Conditiile referitoare la asociati/actionari 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor ai caror asociati, actionari sau administratori detin sau au detinut calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatii financiare nerambursabile in cadrul Programului START in anii anteriori (2013 si 2014). Mai mult, nu se acorda ajutor financiar pentru societatile ai caror asociati/administratori au calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatie financiara nerambursabila la oricare din Programele derulate de catre Ministerul Energiei, IMM si Mediul de Afaceri in anul 2015. Se excepteaza de la aceasta prevedere firmele incubate si beneficiarii de cursuri UNCTAD Empretec care pot sa primeasca ajutor pe cel mult 2 programe. 2. Asociatii, actionarii sau administratorii care detin mai multe societati nu pot aplica in cadrul Programului START 2015 decat cu o singura societate. 3. Desi nu este o conditie eliminatorie, nu se acorda 5 puncte la evaluare daca asociatul/actionarul/administratorul a mai avut/are calitatea de asociat/actionar in alta societate infiintata in baza Legii 31/1990 cu completarile si modificarile ulterioare.   Conditia referitoare la activitatea pentru care se solicita finantare Pe langa faptul ca activitatea pentru care se solicita finantare in cadrul Programului START 2015 trebuie sa figureze in lista activitatilor eligibile (a se vedea lista codurilor CAEN aici), aceasta trebuie sa fie si autorizata. Astfel, codul CAEN pentru care solicita finantare trebuie sa fie autorizat la momentul decontului, adica pana la finalizarea proiectului (maxim 2 noiembrie 2015!).   Conditia referitoare la punctajul obtinut Inainte de a va apuca sa pregatiti un proiect pentru finantare, ar fi bine sa va masurati sansele, mai ales ca finantarea proiectelor se face in ordinea punctajelor obtinute. Chiar daca aceasta este doar o estimare la acest moment, consider ca ar fi bine sa tineti cont de ea. S-ar putea sa va salveze timp si bani pentru un proiect cu sanse mici sau chiar inexistente. Astfel, daca ne uitam la anul precent (2014), pe site-ul www.aippimm.ro observam ca s-au depus pentru finantare 636 de proiecte care au obtinut cel putin 50 puncte (conditie obligatorie pentru luarea in calcul a proiectului). Dintre acestea, nu mai putin de 84 de proiecte […]

igs

Despre PFA-uri și neutralitate fiscală

de igs @Marţi, 21 aprilie 2015, 9:24 în

Mi-a atras atenția săptămâna trecută un articol din Ziarul Financiar care făcea referire la creșterea numărului de persoane fizice autorizate (”PFA”) care operează în România, fapt văzut ca un semn bun pentru antreprenoriatul românesc. În plus, articolul atrăgea atenția asupra faptului că măsurile ce urmează a intra în vigoare anul viitor o dată cu noul cod fiscal, ar urma să îngreuneze viața PFA-urilor printr-o impozitare mai apăsătoare.

Trecând peste faptul că analiza era incompletă, făcând referire doar la PFA-urile înregistrate la Registrul Comerțului și ignorându-le pe cele care au la bază profesiile liberale (așa-numite-le PFI-uri), îndrăznesc să contrazic concluziile prezentate acolo și să afirm că această structură de desfășurare a activității a fost și este folosită în ultima vreme în România mai ales cu scopul de a evita plata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor și că reprezintă prea puțin un semn de creștere a spiritului antreprenorial în România. Iar în sprijinul meu voi aduce doar două argumente:

Nivelul impozitării: în prezent la fiecare 1 leu salariu net se plătesc la bugetul de stat încă 75 de bani sub formă de impozite și contribuții, pe când la un sistem de PFA pentru același 1 leu obligațiile către stat sunt în jurul a 30 de bani. O diferență semnificativă.

Riscul afacerii: știm cu toții că diferența majoră între a desfășura o afacere prin intermediul unei firme (SRL) vis-a-vis de un PFA este riscul asociat: în prima variantă, SRL-ul răspunde în fața creditorilor în limita capitalului social pe când în a doua, PFA-ul este responsabil cu întregul patrimoniu, atât cel personal cât cel afectat afacerii. În condițiile în care falimentul personal este încă subiect al dezbaterii publice, aceasta este de asememenea o diferență semnificativă.  Și totuși foarte multă lume preferă PFA-ul în detrimentul unei firme. De ce? Pentru că vorbind de salarii  mascate și nu de antreprenoriat în adevăratul sens al cuvântului, riscul asociat afacerii este practic zero...

Întorcându-mă la viitorul cod fiscal, acolo se face în opinia mea un mic și timid pas înainte în corectarea acestei anomalii (de ce mic și timid voi prezenta mai pe larg într-un alt articol). Dar este totuși un pas înainte în direcția respectării unui principiu de bază prevăzut în codul fiscal încă din 2004: cel al neutralității fiscale.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că sunt împotriva antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător. Dimpotrivă, cred că doar din această zonă putem aștepta creștere economică sănătoasă și ridicarea nivelului de viață și educație în România. Dar antreprenoriatul nu trebuie ajutat cu facilități iluzorii ci cu o fiscalitate clară, fără ambiguități și care să nu lase loc de interpretări. Altfel nu facem decât să ne furăm singuri căciula și să ascundem gunoiul sub preș.

Succes!

 

 

 

Lumini și Umbre în Viitoarea Legislație Fiscală

de igs @Luni, 6 aprilie 2015, 17:45 în
Se împlinesc în curând două luni de la momentul în care noile coduri ce ar trebui să guverneze fiscalitatea românească începând din 2016 au fost publicate pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe. Am urmărit cu interes dezbaterea publică ce a avut loc pe marginea lor și am participat la ea ori de câte ori am avut ocazia.

Și pentru că în zilele următoare proiectele respective vor pleca pentru dezbatere în Parlament, mi-am zis că e momentul să punctez câteva elemente importante care fie nu au fost suficient analizate, fie au rămas în afara discuției. Nu voi aminti aici de măsurile bune de reduceri sau eliminări de impozite, nici nu voi ridica semne de întrebare cu privire la sursele de acoperire a potențialului deficit bugetar. Au facut-o suficient politicienii aflați la putere sau în opoziție și experții în macroeconomie. Voi încerca să trec în revistă câteva zone care rămân în ceață, ca niște pete albe pe harta fiscalității, pete care vor provoca în mod sigur naufragiul multor contribuabili aventurieri ce se vor avânta într-acolo.
Care ar fi acestea?

Plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor sociale
Propunerea mediului de afaceri pentru descurajarea muncii ”la negru” și ”la gri” a fost introducerea obligației de plată a contribuțiilor sociale pe toate veniturile din muncă, indiferent de forma contractuală în care acestea sunt obținute. Iar plafonarea să se facă la un nivel decent, 3 salarii medii pe economie. Acest lucru ar fi trebuit să elimine tentația de a ”călca alături”, încurajând contribuabilii către conformare voluntară.
Din păcate, modul în care este scrisă noua legislație nu face însă decât să perpetueze actuala stare de fapt, schema de remunerare prin PFA fiind în continuare net avantajoasă contractului de muncă: la contractul de PFA se datorează doar o parte dintre contribuții, ceea ce face ca sarcina fiscală totala să fie din nou disproporționată.
Astfel, după calculele mele făcute la nivelul plafonului de 5 salarii medii pe economie, conform noilor reguli situația se prezintă în felul următor:
    • Contract de PFA:       la 1 leu venit net corespund 43 bani costuri fiscale  
    • Contract de muncă:  la 1 leu venit net corespund 77 bani costuri fiscal
E greu de crezut că în aceste condiții va dori cineva să schimbe sistemul de la PFA la salariu...

Plafonarea contribuțiilor sociale datorate de angajator rămâne o poveste frumoasă
Noi cei care lucrăm în domeniu am atras atenția de multă vreme asupra unui aspect pe care, fără să mă gândesc de două ori l-aș cataloga drept înșelătorie cu acte în regulă: modul în care se face plafonarea contribuției de asigurări sociale la angajator. Printr-un artificiu tehnic (în ale cărui detalii nu voi intra aici), statul obligă angajatorii să plătească o contribuție suplimentară care nu beneficiază nimănui, neintrând în punctajul de pensie al angajaților.
Începând cu noul cod fiscal, această nedreptate urmează să fie legiferată și în cazul contribuției la asigurările de sănătate. Bine spunea cineva că statul îți dă cu o mână și îți ia cu amândouă!

Impozitarea microîntreprinderilor și eliminarea impozitului pe dividende
Coroborat cu cele prezentate mai sus, noul sistem propus de impozitare a dividendelor va reprezenta un adevărat El Dorado pentru cei care doresc să evite costurile fiscale ridicate în cazul contractelor de PFA și a celor de muncă.
Practic, în noua formulă, o microîntreprindere al cărei asociat unic este și angajat în funcția de director cu salariul minim pe economie (eventual cu normă parțială 2h/zi) ajunge să plătească doar un impozit de 3% pe venit. O invitație la scheme de remunerare alternativă.
Dar ce se va întâmpla în viitor cu regulile antiabuz, cele care fac diferența între activități dependente și cele independente? Așa cum este scrisă propunerea de legislație, porțile sunt lăsate în continuare deschise, iar fiscul va avea grijă pe viitor să îi sancționeze pe cei care vor trece prin ele. Sau cel puțin pe unii dintre aceștia.

”In dubio contra fiscum”
Este binecunoscut comportamentul agresiv și de multe ori abuziv al inspectorilor fiscali în relația cu plătitorii de impozite, orice prevedere echivocă a legislației fiscale fiind automat interpretată în favoarea autorităților. Pentru a reduce aceste abuzuri, mediul de afaceri a propus introducerea în codul de procedură a unui principiu din dreptul roman: ”in dubio contra fiscum”. Conform acestuia, orice prevedere legală neclară se interpretează în favoarea contribuabilului.
Guvernul se mândrește cu preluarea acestei idei și introducerea ei în legislație. Din păcate, modul în care această regulă a fost scrisă o face aproape inaplicabilă, urmând să intre în categoria celei care prevede modificarea legislației fiscale doar prin lege, cu 6 luni înaintea intrării în vigoare și care nu s-a aplicat niciodată, deși de la intrarea în vigoare a codurilor au trecut mai bine de  11 ani...

Penalitatea de nedeclarare
Punct de final pe care vreau să îl ating în articolul de față este legat de o ultima ”găselniță” a autorităților, prin care se pune un nou instrument coercitiv în mâna inspectorilor fiscali: penalitatea de nedeclarare de până la 50% din sumele neînscrise în declarațiile fiscale. După părerea mea, măsura este abuzivă, în condițiile în care deja există sancțiuni în acest sens în legislația actuală: se aplică amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale, iar în situația în care sumele declarate și plătite sunt greșite, contribuabilii datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Făcând o paralelă, în vechea lege a evaziunii fiscale exista o prevedere oarecum similară, prin care contribuabilul caruia inspecția fiscală îi descoperea sume nedeclarate și neplătite, avea obligația de plată a unei penalități egale cu diferența respectivă. Curtea Constituțională a considerat prevederea ca fiind nelegală. Voi urmări cu interes în ce măsură istoria se repetă.

Concluzionând, aș spune că deși noua legislație fiscală pare să ne transforme în paradisul fiscal din estul Europei, realitatea cu care ne vom confrunta va fi una dură și ne va în continuare multe bătăi de cap.

Așadar, după cum spunea Murphy, zâmbiți, maine va fi și mai rău!

 


Amnistia Fiscala - Studiu de Caz - Episodul 4

de igs @Luni, 8 septembrie 2014, 15:10 în
Vom încheia astăzi seria articolelor pe tema amnistiei fiscale. Daca in primele trei articole (pe care le puteți citi aici: Ep. 1, Ep 2., Ep. 3) am prezentat aspecte teoretice, exemple din experiența altor state și un scurt istoric al masurilor de amnistie fiscală mascată ce au fost luate în România ultimilor aproape 25 de ani, astăzi voi prezenta un punct de vedere personal cu privire la oportunitatea adoptării unei astfel de măsuri acum în România și voi încerca să fac un pronostic cu privire la șansele de reușită.

Dar cine ar putea fi beneficiarii și care ar fi scopul pentru care s-ar legifera o amnistie fiscală în România în acest moment?

Așa cum am arătat în ep. 3 al acestei serii, măsurile cu caracter de amnistie fiscală adoptate până acum la noi au vizat în principal firmele și numai într-o mică măsură (și în mod indirect) persoanele fizice. Acum, cel mai probabil că atenția s-ar concentra asupra indivizilor.

Printre motivele pe care autoritățile le-ar putea urmări cu o asemenea măsură, amintim:

(i) Incurajarea repatrierii in România a sumelor ascunse de români în conturi de peste hotare. Lucru destul de puțin probabil, având în vedere că:
  • există destul de mari șanse ca acele sume să nu fi fost obținute din operațiuni comerciale licite ci din activități ilegale, ceea ce ar ridica niște mari semne de întrebare asupra persoanelor respective în cazul repatrierii. Este deci destul de puțin probabil că aceste persoane îți vor asuma riscul.
  • pentru a fi aduși în România ar trebui să existe proiecte în care aceste sume să fie investite și înmulțite. Ori economia românească nu oferă în acest moment aceste oportunități, proiectele mari de investiții trenează iar băncile au de asemenea bani suficienți care ar putea fi folosiți dar politicile de creditare pe de o parte și reticența jucătorilor din economie pe de altă parte, fac ca acești bani să rămână nefolosiți.
  • sistemul fiscal de la noi rămâne în continuare instabil și imprevizibil. Foarte puțini ar risca să își transfere banii puși deoparte într-un sistem cu tradiție de zeci sau sute de ani într-altul unde (cum spunea un coleg de breaslă) singura constantă este schimbarea. Așa cum toți cei care aveau active imobilizate s-au trezit peste noapte cu povara numită ”taxa pe stâlp”, se poate întâmpla ca lipsa resurselor la bugetul de stat să conducă la introducerea unui impozit pe averea persoanelor fizice. Dar mai bine să mă opresc aici, să nu dau idei...

(ii)  Șansa de a scăpa de problemele cu legea evaziunii fiscale pentru anumite persoane bine poziționate în ierarchia politică și socială. Acesta fiind un motiv care nu ține de fiscalitate, nu îl voi dezvolta în articolul meu.

(iii) În final, dar nu în cele din urmă, s-ar putea urmări marcarea unui punct de referință, un așa-numit ”moment-zero”: fiecare persoană care afișează un standard de viață care nu poate fi justificat de veniturile sale declarate la autoritățile fiscale ar avea șansa de a-și ”curăța” istoricul fiscal și a începe o viață nouă, în schimbul unui anumit preț (i.e. impozitul datorat pe sumele declarate în cadrul procesului de amnistie fiscală).
Asta va da și posibilitatea aplicării reglementărilor privind ”impozitarea averii afișate” care în prezent sunt greu de pus în practică în lipsa momentului-zero menționat mai sus.

Acest ultim argument ar putea fi, în opinia mea, singurul valabil într-o discuție pe tema amnistiei fiscale. Pentru a fi transformat într-o reușită, ar fi necesar să fie respectate câteva condiții foarte importante:
  • Introducerea acestei măsuri să fie foarte bine pregătită din punct de vedere al comunicării (astfel încât să fie cunoscută și bine înțeleasă de către toți cei care ar putea intra sub incidența ei), cât și din punct de vedere al capacității admnistrației fiscale de a o gestiona (i.e. fiscul să dispună de instrumentele de control care să nu mai permită astfel de derapaje pe viitor, lucru care să îi împingă pe cei vizați să intre în proces.
  • Impozitul care ar trebui să fie plătit de către cei care vor beneficia de măsură să fie la un nivel rezonabil atât pentru aceștia (astfel încât să îi convingă să coopereze) cât și pentru bugetul de stat care să încaseze niște sume decente.
  • Măsura să fie urmată de un program sever de urmărire și control, cu pedepse dure pentru cei care sunt descoperiți ulterior. Asta pentru a se evita situația în care amnistia fiscală devine un joc pe care autoritățile să îl reia la fiecare 2-3 ani, decredibilizându-l în ochii contribuabililor.
În concluzie, după părerea mea, măsura ar trebui să mai aștepte o vreme, cel puțin până la momentul în care reforma ANAF, care a început se dorește a fi un proiect serios și de anvergură (cu finanțare de la Banca Mondială și cu suport de la experți de primă mână) se va finaliza și va oferi posibilitatea controlului strict de care vorbeam mai sus.

Succes!
 

noreply@blogger.com (Menaru

Calin

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

O sansa pentru industria online din Romania?

de Calin @Joi, 24 octombrie 2013, 12:06 în
Singura certificare destinată industriei de publicitate online, recunoscută la nivel internațional, e disponibila din luna aceasta si in Romania. Certificarea atestă cunoștințele necesare profesioniștilor care lucrează în domeniul digital, în special în zona de vânzare (media buying and selling). Dar … Continue reading

Doc

Este Crin Antonescu de “dreapta”?

de Doc @Vineri, 2 mai 2014, 14:39 în
Întrebarea nu este pentru mine. Aș putea să încerc o definiție a termenului ”dreapta”, una cât de cât rezonabilă, ideologică, dar mă îndoiesc că ar fi comună cu cele care sunt circulate prin spațiul nostru public – de unde și nevoia de ghilimele din titlu. Iar, o dată definiția dată, răspunsul meu personal la ar [...]

Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană

de Doc @Marţi, 4 martie 2014, 12:55 în
Nu e tocmai o surpriză pentru cine cunoaște palmaresul și ”ce-l mână în luptă” pe dl Nicolicea faptul că propunerea de ministru pentru relația cu Parlamentul în cabinetul Ponta III își face ca prioritate legea amnistiei și grațierii. Dar, vai mie, am fost surprins de seninătatea cu care omul aruncă o minciună mizerabilă în argumentația [...]

Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

de Doc @Luni, 17 februarie 2014, 12:35 în
“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.” “Este nepermis să nu [...]

Dragos Salageanu

DRAGON-ul a scos flacari (in stil “american”)

de Dragos Salageanu @Vineri, 28 martie 2014, 21:29 în

Imagineaza-ti ca ai luat acasa la tine un DRAGON. Sa zicem ca l-ai luat in data de 13.11.2013. Face parte din “familia” ta, il iei cu tine peste tot, te bucuri de el, el se bucura de tine, rezolvati probleme impreuna, ajungeti in impas impreuna, se intampla si bune, dar si rele, apoi… intr-o zi, sa zicem ca pe data de 03.03.2014, DRAGON-ul spune ca lui nu ii mai place “atmosfera” si ca nu i-a placut niciodata. Pai bine, mah, DRAGON-ule, dar de ce nu ai spus mai devreme…? Te-a fortat cineva? Poate ca da…

Lectia 1: Nu forta un DRAGON. Lasa-l in ritmul lui.

 

Tocmai de aceea, din data de 04.03.2013 si pana astazi, noi, “romanii din Birmania (Myanmar)” am fost ocupati cu “astuparea” gaurilor facute de DRAGON.

Lectia 2: DRAGON-ul face gauri in jurul lui. Dureaza cam 3-4 saptamani sa le astupi.

 

In tot acest scenariu au fost implicati atat prieteni, cat si “parteneri”. Unul dintre ei, american. DRAGON-ul a plecat la american. Dar a incercat sa se mai uite printre gaurile facute, chiar sa intre prin ele. Totodata a sustinut incercarea sa de a intra printre gaurile lasate in urma prin expresia: “Am semnat noi “ceva”?”. Indiferent de raspunsul la aceasta intrebare:

Lectia 3: Pentru un DRAGON doar semnaturile conteaza! Gentlemen agreement-ul nu!

 

Va mai amintiti ca, la un moment dat, DRAGON-ul a scris pe acest blog despre asa-numitul “Junior”? Pe vremea aceea DRAGON-ul era considerat (pe buna dreptate!) “Senior”. Cat despre blog, tot ce a fost postat pana acum, a fost postat de “Senior” (DRAGON). Vorba noastra: “Da-ti, da-ti!” (imi cer scuze daca nu o intelegeti). Noi suntem destul de tristi ca am pierdut un DRAGON, dar trebuie sa mergem mai departe… e trist, e dureros, dar trebuie, trebuie, sa mergem mai departe. In momentul in care ne-am despartit de DRAGON, lumea si evenimentele au stat in loc… o zi, doua zile, trei zile… o saptamana, doua saptamani… apoi am invatat:

Lectia 4: Nu iti lua un DRAGON “Made in Romania”! Ia-ti, mai bine, doi Junior-i “Made in Myanmar”! Vei fi mai satisfacut; vei fi mai performant.

 

Cunoasteti vorba aceea: “Doamne, pazeste-ma de prieteni, caci de dusmani ma pazesc singur”? Aceasta se poate aplica si in Myanmar. Iar, prin extrapolare, se poate (se va!) aplica chiar si in America. Nu stiam pana de curand ca ea se aplica chiar si DRAGON-ilor. “Prietenii” si “dusmanii” se regasesc in folclorul romanesc, nu-i asa? Atunci de ce am senzatia ca daca voi mai scrie multe despre acest lucru, o voi da in “manele”? Probabil ca din cauza “lui”, din cauza DRAGON-ului. Sic!

Lectia 5: Daca ai stat mai multe luni langa un DRAGON, atunci te numesti SUPRAVIETUITOR.

 

Spuneam, in titlu, ca DRAGON-ul a scos flacari. Da, asa este, a scos flacari si a ars cateva lucruri in jurul lui… printre care si oameni. Intr-o anumita masura este si vina mea pentru ca am intretinut focul. L-am invatat pe DRAGON sa aiba flacari “perfecte”. Dar de-acum spun “piua”!

Lectia 6: DRAGON-ul e viclean. DRAGON-ul nu are nimic sfant! Este ruda cu sarpele.

 

DRAGON-ii nu fac parte din cultura si folclorul Myanmarului. Mai degraba fac parte din peisajul romanesc. Socant!

Lectia 0: Ai grija ce vrei sa exporti in Myanmar!

 

Asadar, cei “trei” romani din Myanmar sunt tot doi! Cei doi!

F & F


Job fair

de romaniinbirmania @Sâmbătă, 1 martie 2014, 18:28 în

Apuc sa scriu mai rar, din varii motive. Multa treaba de facut, multa viata de trait. Astazi, cel mai important proiect investitional al nostru (de pana acum) a facut primii pasi in lume. In avanpremiera lansarii, din aprilie, a noului nostru produs software pentru piata myanmareza, ne-am gandit sa facem o pre-lansare, ca sa “luam pulsul pietei”. In consecinta, am participat la un targ de job-uri, in parcarea MICT park, mandria Myanmarului si epicentrul zonei de tech din Yangon.

Ieri si azi ne-am hamalit din greu. Am intins bannere, am carat scaune si mese, am printat topuri peste topuri de hartie, am adunat un palc de rawange rapitoare care sa se alature staff-ului nostru pe perioada evenimentului (booth babes) – din nou, sunt absolut uluit de neamul lor minuscul si de ce oameni poate sa produca -, am facut un chef monstru cu toata lumea aseara, asa, ca sa ne dam chef de munca in weekend, am dormit 3 ore, apoi am stat toata ziua sub soarele tropical gestionand un flux de vizitatori si candidati de vreo 3 ori mai mare decat ne asteptam. Dat fiind ca maine la ora 7 o luam de la inceput, pun acum cateva selfie-uri si ne citim dupa ce trece nebunia ;)

20140301-225211.jpg

20140301-225224.jpg

20140301-225253.jpg

20140301-225333.jpg

20140301-225347.jpg

20140301-225406.jpg

20140301-225435.jpg

20140301-225454.jpg

20140301-225504.jpg

20140301-225519.jpg

20140301-225528.jpg

20140301-225542.jpg

20140301-225559.jpg

20140301-225608.jpg

20140301-225621.jpg

20140301-225636.jpg

20140301-225628.jpg

20140301-225643.jpg

20140301-225652.jpg

20140301-225703.jpg

20140301-225716.jpg

20140301-225724.jpg

20140301-225733.jpg

20140301-225740.jpg



Cristian Orgonas

Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

de Cristian Orgonas @Marţi, 28 ianuarie 2014, 21:13 în

Datele BNR publicate marti arata o scadere semnificativa a restantelor la credite in luna decembrie, insa aceasta scadere s-a datorat cel mai probabil acceptarii de catre banci a pierderilor, fapt care care explica si scaderea semnificativa a profiturilor inregistrate de sistemul bancar in T4.13.

Astfel, daca in primele 9 luni din 2013, profitul cumulat inregistrat de bancile din Romania era de 1,5 miliarde lei, in ultimul trimestru, pierderile au insumat 1 miliard, astfel incat, la nivelul intregului an, profitul a ajuns la 497 milioane lei, fata de o pierdere de 2,3 miliarde lei in 2012.

In suma absoluta, la sfarsitul lunii decembrie, restantele au insumat 32,69 miliarde lei, in scadere cu 1,38 miliarde fata de noiembrie, insa in crestere cu 4 miliarde lei comparativ cu decembrie 2012. Variatia lunara a soldului restantelor atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta se poate observa in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.

Ca pondere in soldul total de credite, restantele la creditele in lei au ajuns la 15,27%, in crestere de la 13,18% in urma cu un an, iar restantele la creditele in valuta au ajuns la 14,59%, in crestere de la 12,19%, detalii in graficul numarul doi

Continue reading: Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

de Cristian Orgonas @Duminică, 26 ianuarie 2014, 9:55 în

Gradul de educatie al populatiei influenteaza in mod semnificativ gradul de dezvoltare economica, iar faptul ca Romania se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punctul de vedere al ponderii populatiei cu studii superioare nu este o surpriza.

Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, daca in anul 2000, doar 7,5% dintre romanii cu varsta intre 15 si 64 de ani aveau studii superioare, procentul a crescut la 13,5% in anul 2012, in timp ce ponderea celor care aveau cel mult 8 clase a scazut de la 35,6%, la 28,8%. Ponderea persoanelor cu studii medii s-a mentinut in jurul a 57%.

In cifre absolute, in 2012, numarul romanilor pe segmentul de varsta 15-64 ani era de 14,9 milioane, dintre care 2 milioane aveau studii superioare, aproape dublu fata de anul 2000, 8,6 milioane aveau studii medii (numar similar celui din anul 2000), in timp ce numarul celor care au absolvit cel mult 8 clase a scazut la 4,33 milioane (fata de circa 5,4 milioane in 2000). Sursa datelor este Eurostat

Continue reading: Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an

de Cristian Orgonas @Joi, 23 ianuarie 2014, 20:58 în

Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in trimestrul trei al anului trecut s-a inregistrat o scadere semnificativa a numarului de angajati cu contract de munca, acest numar reducandu-se cu 588.815 fata de T3.12, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire. Comparativ cu T3.11, scaderea este de 521.000, iar comparativ cu T3.10, scaderea este de circa 272.000.

In ce priveste evolutia in procente, scaderea anuala inregistrata in T3.13 este de 10,8%, de departe cel mai mare procent de cand aceste date au inceput sa fie publicate, respectiv din T2.10, detalii in graficul numarul doi. Datele reflecta evolutia numarului de asiguratii cu norma intreaga si/sau cu timp partial, sursa fiind declaratiile privind evidenta nominala a asiguratilor raportate de angajatori. Cei cu mai multe contracte de munca sunt numarati o singura data

Continue reading: Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an


textier

Emy’s Day 2014

de textier @Miercuri, 15 ianuarie 2014, 16:46 în
De 15 ianuarie anul ăsta, am vrut să scriu despre ceea ce mi s-a părut ca știrea eminesciană cea mai relevantă din anul care tocmai s-a încheiat: descoperirea din ziarul Ring că Eminescu ar fi avut o valiză Louis Vuitton! Carevasăzică iată trendsetterul, iată luxosul, iată-l pe mondenul Eminescu, a fost opinia predominantă. Mă limitez [...]

Cîntece laice de Crăciun

de textier @Marţi, 10 decembrie 2013, 8:10 în
Dintre cîntecele laice de Crăciun în limba română, preferatul meu este Milioane (Iarna) al Nicolei (muzica de Mihai Alexandru, versuri???… probabil de Nicola și Mihai în tandem). Ca text, îmi place sentimentul de mozaic festiv și de uimire copilărească pe care îl transmite. Deși e difuzat des în această perioadă a anului, își păstrează mereu [...]

V-a plăcut „Jos cenzura”? Acum de ce vă suciți?

de textier @Miercuri, 27 noiembrie 2013, 14:18 în
Un nou trend pe facebook: Cheloo a devenit nefrecventabil după declarațiile de la X Factor, considerate homofobe (în realitate suficient de ambigue ca să treacă juridic de orice posibilă acuzație; e posibil chiar ca rapperul și concurentul gay să fi băut împreună o berică post festum, cu sentimentul datoriei împlinite față de cerințele show-ului). Nu discut [...]

Adrian

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea a II-a

de Adrian @Marţi, 7 ianuarie 2014, 8:05 în

Spuneam în prima rundă că vom povesti oleacă și despre mirificele prețuri practicate cu ocazia Black Friday. Oamenii care comentează pe marginea subiectului par a se împărți în două categorii: cei care urăsc evenimentul și consideră că e o șarlatanie uriașă și cei care iubesc reducerile de BF și trompetează cu entuziasm despre ce-și vor cumpăra ei cu acea ocazie. Aceștia din urmă, în marea lor majoritate blogeri, jurnaliști și alte specii înrudite (inclusiv al dumneavoastră subsemnat) care “condimentează” mai mult sau mai puțin discret articolele/blogurile cu linkuri de afiliat la diferite magazine online.

La cealaltă extremă, prima categorie va sta să-ți explice cu lux de amănunte cum au văzut “cu ochii lor” (și un eventual screenshot “dovadă”) un produs scumpit cu nesimțire înainte de BF pentru ca apoi magazinul cu pricina să se laude cu o reducere consistentă. In consecință Black Friday nu e altceva decât un gigantic șmen. Sau cel puțin așa susțin ei.

Adevărul este – așa cum era și firesc – undeva la mijloc. Explică foarte bine acest articol mai vechi din WSJ care deși surprinde metode folosite de magazinele din US cred că se aplică fără probleme comerțului de pe frumoasele plaiuri mioritice.

Cifrele sunt clare: din 2009 până în 2012 numărul produselor vândute la reduceri a crescut cu 60%, iar reducerea medie a crescut de la 25% la 36%. In același interval, marja de profit a magazinelor a rămas aproximativ aceeași. Fenomenul nu are decât o singură explicație: multe produse apar pe raft cu un preț inițial mai mare tocmai în ideea de a fi vândute în timpul reducerilor și nu în sezonul normal. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să intrați într-un magazin într-o perioadă oarecare din an și să remarcați niște articole interesante dar parcă exagerat de scumpe în raport cu prețurile uzuale? Raționamentul e simplu: nu se intenționează vânzarea acelor produse la prețul întreg, ci doar discountate. Ele vor juca un simplu rol de decor pe rafturi până la sosirea reducerilor din iarnă sau a soldurilor.

Un exemplu interesant. Gigantul Amazon.com a introdus în oferta din vara 2013 un televizor Samsung de 60″ la 1800$ care se vindea în alte locuri pe Internet la doar 1300$. Ori, nu stă în obiceiul celor de la Amazon să se ocupe cu astfel de “cascadorii” de neam prost. Misterul s-a lămurit de Black Friday când televizorul cu pricina a fost redus un “amețitor” 45% până spre 1000$.

Altfel, metoda urcării prețurilor în “pregătirea” perioadelor de reduceri este o realitate. Market Track au constatat că prețurile urcă în medie cu 8% în noiembrie, înainte de BF și de sărbătorile de iarnă. Așa cum era de așteptat, cele mai spectaculoase creșteri de prețuri le înregistrează jucăriile, care iau un “avânt” mediu de 23%. De unde rezultă că bietul Moș Crăciun este cel mai lovit de aceste perioade de reduceri. Ar fi înțelept să-și facă stocurile încă din vară.

Sau cel mai bine-ar fi să revenim cu toții la obiceiul strămoșesc de a ne cumpăra un obiect pentru că avem nevoie de acesta, atunci când avem nevoie. Greu?

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea I

de Adrian @Vineri, 29 noiembrie 2013, 14:20 în

Căutarea ta s-a sfârșit: ai ajuns la punctul în care vei afla tot ceea ce trebuie să știi dar în special ceea ce nu trebuie să știi despre Black Friday. N-are rost să mai consumi energie în mod inutil, astfel încât poți închide chiar acum toate celelalte taburi de browser inclusiv cel în care George Buhnici explică modul în care a importat el BF în România (pro tip: n-a “adus” nimic nici George, și nici vreun alt jurnalist – ci magazinele online și în special eMag-ul).

Primul lucru important de reținut este că spre deosebire de datele altor “sărbători comerciale” mai mult sau mai puțin inventate (gen Sf. Valentin) momentul Black Friday este foarte clar plasat. Si anume: ultima vineri din noiembrie dă startul sezonului de cumpărături de final de an (la americani și în general în lumea occidentală). E momentul în care consumatorii încep să se îmbulzească în neștire prin magazine iar comercianții își maximizează profitul într-un final de an mai mult sau mai puțin euforic. Pentru cei interesați de etapele acestei frenezii de cumpărături am detaliat codul culorilor într-un articol mai vechi.

Cu alte cuvinte, ideea de a muta Black Friday cu o săptămână în avans este complet lipsită de logică. La fel de bine ne putem apuca să întârziem oleacă echinocțiul până de Paște. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mai mulți comercianți din România să “mute” cu nonșalanță BF 2013, în premieră mondială. Explicația fiind ceva aburitor cu ziua de 1 decembrie care pică prost și taie cheful de cumpărături. Să vedem totuși adevărata cauză.

Da, anul acesta Black Friday pică foarte aproape de 1 decembrie dar nu are nici o legătură cu sărbătoarea națională a românilor. Pur și simplu sezonul cumpărăturilor în lumea occidentală – care începe cu Black Friday și se termină de Crăciun – este mai scurt cu câteva zile decât de obicei. Mai precis, este cel mai scurt sezon de shopping din 2002 ceea ce se va traduce într-o pierdere potențială de 1.5 miliarde $ la nivel mondial. Asta nu va împiedica magazinele să bată noi recorduri anul acesta, dar ar fi putut să încaseze și mai mulți bani.

Sigur că în ultimă instanță dacă oamenii chiar au nevoie de acele lucruri înseamnă că le vor cumpăra la un moment dat, chit că e în sezon sau în afara lui. Dar comercianții nu gândesc astfel – orice bănuț potențial pierdut în trimestrul 4 îi face să intre în fibrilație. Parcă îmi imaginez discuția:

- Sefu’, sefu’ ce ne facem că anul ăsta sezonul de cumpărături e mai scurt?
- Nici o problemă Costele, îl lungim.
- Sefu’, sefu’ nu înteleg cum o să lungim sezonul?
- Mutăm Crăciunul de Anul Nou, hai că-i simplu Costele. Pac, pac – am adăugat o săptămână.
- Sefu’, sefu’ cred că e o mică problemă acolo cu Crăciunul…
- Bine atunci dă Black Friday mai încoace o săptămână, că doar noi am inventat chestia asta.
- Da sefu’, ce idee deșteaptă! 

Sigur că puteau să-i spună “Zi Specială de Reduceri Masive ca Voi să Credeți că Sezonul de Cumpărături a Inceput Deja” (ZSRMVCSCID). Dar cred c-ar fi fost un pic complicat de reținut așa încât s-a preferat formula cu mutatul Black Friday.

Uite cum am lămurit chestiunea cu mutatul sezonului. In partea a II-a voi clarifica treaba cu prețurile.

Jocuri PSN (Playstation Network) acum si pe Amazon

de Adrian @Marţi, 12 noiembrie 2013, 21:43 în

Se apropie gerul, serile lungi de iarnă și zilele relaxante de sărbătoare când tot omul stă la gura sobei și joacă un shooter, un adventure sau strategy game pe Playstation. V-ar interesa poate să știți că prietenii de la Amazon au lansat un nou store din care puteți cumpăra coduri pentru achiziția de jocuri de pe PSN, și ca să fie treaba bună cumpărătura e însoțită de un cupon de 5$ reducere pentru următorul joc luat de la ei.

Pentru achiziție trebuie să declari un Billing Address oarecare în SUA (și dacă problemele continuă să apară, verifică țara conform discuției de pe forumul Kindle). Cam orice card bancar este acceptat (eu am de la Unicredit – a mers din prima), iar livrarea este doar un cod astfel încât nu veți avea bătăi de cap cu vama sau orice altă minunată instituție a statului nostru de drept.

Pe mine mă tentează The last of us, am auzit că merge bine cu vinul fiert…


Dan Selaru

Câteva puncte despre Roşia Montană

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 12:21 în
Proiectul Roşia Montană ridică grave semne de întrebare, şi pentru a nu fi uitate să le enumerăm şi analizăm:

1. Guvernul ne prezintă exploatarea aurului de la Roşia Montană ca proiect “de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. De ce e un proiect de interes public nu ştim, de ce exploatarea de la Certej nu e clasificată la fel? Dar putem reţine că este de "interes public naţional", deci toţi avem dreptul şi obligaţia de a ne exprima părerea, nu e de interes local, părerea celor din Bucureşti contează la fel de mult ca a locuitorilor Roşiei Montane. De la Guvern citire.

2. Proiectul nu are aviz de mediu. Guvernul spune că va aviza proiectul DUPĂ votul Parlamentului. Parlamentarii nu au specialişti în mediu, ăsta e şi motivul pentru care e necesar avizul, ca în eventualitatea unei legi Parlamentul să se bazeze pe o părere avizată. Decizia Parlamentului este luată pe criterii politice, nu tehnice, deci, în principiu, este o părere lipsită de orice valoare tehnică. Parlamentul poate vota modificarea tabelului lui Mendeleev, asta nu schimbă realitatea.

3. Cum Guvernul nu a fost capabil să îşi spună părerea trebuie să privim spre forurile care au expertiză tehnică. Acestea sunt Academia Română şi Institutul Geologic al României, ambele şi-au expus părerea, ambele păreri sunt negative. Acuza adusă contestatarilor că nu ştiu despre ce vorbesc nu este susţinută de fapte, cum Guvernul nu a fost capabil să-şi spună părerea orice opinie tehnică a Guvernului e lipsită de orice suport, contestatarii se sprijină pe Academie şi institutul de specialitate.

4. Atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta s-au acuzat că au primit mită în cazul în speţă. Mai mult, Victor Ponta, Prim Ministru, a declarat că a fost luată mită de politicieni de la RMGC. Într-un caz atât de controversat o asemenea declaraţie ar trebui elucidată ÎNAINTE de orice vot. Dacă în cazul Petrom acuzele de mită au fost ale Partidului România Mare, puţin credibile, acum acuzele sunt aduse de Primul Ministru, evident mult mai credibile, fiind necesară investigarea lor. Acest proiect a început cu controversatul personaj Frank Timiş, acesta e doar începutul neclarităţilor legale ale proiectului.

5. RMGC şi Guvernul susţin că mineritul este singura soluţie pentru zonă şi singurul mod în care apar locuri de muncă. Absolut fals, există nenumărate zone montane care există fără minerit. De altfel, mineritul în subteran nu are nicio legătură cu actualul proiect, acesta este un proiect de suprafaţă, minerii de subteran nu au niciun rol, experienţa lor anterioară e inutilă. Deschiderea proiectului o să creeze locuri de muncă, indiscutabil, nu ştim câte pentru cei din zonă, dar câte locuri de muncă DISPAR prin deschiderea proiectului? Locuri de muncă deja existente în fabrici de mobilă, agricultură sau turism. Zona a fost, politic, declarată monoindustrială blocându-se orice dezvoltare, la Albac, la 30 de kilometri sunt zeci, dacă nu sute, de pensiuni.

6. De fiecare dată ne este spus că Roşia Montană este deja un dezastru ecologic, perfect adevărat, ce reţine Ministerul Mediului să acceseze fonduri europene şi să ecologizeze zona oferind locuri de muncă şi o şansă celor din zonă, argumentul că este un dezastru ecologic deja este fals şi răuvoitor, "dacă e rău să facem mai mult rău că oricum nu contează". Este metoda absolut evidentă de a distruge definitiv orice şansă pentru cei din zonă în afara proiectului RMGC.

7. Cum în ţară părerile sunt emoţionale şi extrem de divergente, acuzele de mită şi incompetenţă la ordinea zilei, o soluţie capitalistă este expertiza exterioară, Statul poate să ceară ca întreg proiectul să fie asigurat de un mare asigurator internaţional. Acesta lucrează pe banii lui şi, în consecinţă, nu poate fi influenţat. RMGC a încercat să se asigure la Allianz, Allianz a refuzat. Putem aştepta până RMGC este asigurat? Evident.

8. Există acuzele că în spatele mişcării împotriva proiectului se află forţe străine reprezentate de Soros. În favoarea proiectului sunt, de asemenea, forţe străine reprezentate de Paulson şi Steinmetz şi care. conform Primului Ministru, s-au folosit de corupţie. Dacă asta e situaţia de ce nu căutăm o altă soluţie?

9. Există zvonuri destul de întemeiate că în zona propusă spre exploatare există şi alte minerale, care este situaţia juridică a acestora? Nu cumva, prin corupţie, acestea au fost excluse din redevenţe? Este de datoria Statului să clarifice public acest aspect ÎNAINTE de a aviza proiectul.

Aceste câteva puncte mă fac să declar fără dubiu că în acest moment proiectul Roşia Montană este profund dăunător României, un proiect bazat pe corupţie, minciună, desconsiderare a specialiştilor, manipulare.

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 1:41 în
Roşia Montană este, indiscutabil, un subiect. Deşi nu mai scriu, cel puţin aici, este absolut necesar să aduc nişte clarificări vis a vis de subiect, pentru că manipularea a depăşit orice nivel imaginabil.

1. Proiectul Roşia Montană ne este prezentat ca un proiect

Economie fără ideologie

de Dan Selaru @Sâmbătă, 23 februarie 2013, 13:47 în
Economia mondială este interconectată cu mediul, iar economia funcţionează cu energie. Orice altă viziune economică este în general partizană a unui model economic care, în ultima vreme, au devenit adevărate ideologii. Întregul fenomen economic trebuie tratat la nivel global, unitar, mai ales azi câmd economia este globală în strânsă legătură cu mediul şi cu resursele energetice.

În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.

Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.

Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.

Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.

Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.

Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.



Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.

Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.

Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.



Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012

Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9

Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1

Dragos Manac

Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!

de Dragos Manac @Vineri, 7 decembrie 2012, 12:41 în

"Wishes won’t wash dishes"

Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati. 

Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex: companie.ro), este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.

Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.

Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.

Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.

Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse. 

Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business?  Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email,  contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd. 

Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.

Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.

Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.

Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.  

Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina. 

Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.

+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe Revevol.ro

PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.

Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti

de Dragos Manac @Marţi, 27 noiembrie 2012, 7:34 în

"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"

Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.

Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).

Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!

Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:

  1. Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
  2. Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
  3. Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
  4. Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
  5. Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.

Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.

Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.

Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.

Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.

Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.

Rezumand:

  • Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
  • Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
  • Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
  • Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
  • Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.

Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?

 

 

 

Appnor MSP are un nou CEO

de Dragos Manac @Joi, 31 mai 2012, 15:40 în

"The best thing about the future is that it comes one day at a time."

Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.

Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.

Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)

Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.

Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.

Back to work! 


Mihail Marcu

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Incep fuziunile in sistemul bancar?

de Mihai Marcu @Duminică, 28 august 2011, 11:39 în
Bancile grecesti Alpha Bank si EFG vor fuziona, iar anuntul oficial se va face luni.

Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.






Cristian Dimofte

Viata la curte

de Cristian Dimofte @Marţi, 24 aprilie 2012, 17:31 în

O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Culmea optimismului in imagini

de Cristian Dimofte @Joi, 12 aprilie 2012, 22:01 în

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

Unele şcoli primare sunt mai bune decât altele

de Vali Petcu @Joi, 23 februarie 2012, 10:40 în
Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în [...]

Merlin

Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile  sociale la norma

de Merlin @Vineri, 10 decembrie 2010, 13:40 în
Am primit pe email de la un prieten urmatorul text. Mi-a scris ca noi pe Hotnews.ro scriem rapid despre ceea ce declara Basescu si Geoana, dar ca despre ceea ce se intampla in viata reala reactionam greu. De aceea ma grabesc sa-i public textul: Conform Ghidului Solicitantului – Conditii Specifice pentru cererile de propuneri de [...]

Cum am dislocat televizorul din casa

de Merlin @Luni, 26 iulie 2010, 9:57 în
(Un articol aparut in Dilema, cam gratuit si cam speculativ ) Televizorul este asociat cu ideea de “casa”, de spatiu personal si familial, dar aceasta perceptie se modifica sub presiunea unei reechipari a omului de astazi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, insa “magia” ecranului va disparea. Din ce in ce mai [...]

Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic

de Merlin @Sâmbătă, 17 octombrie 2009, 11:31 în
Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta,  esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc [...]

Ioana Avădani

Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 23:09 în
În conferinţa de presă de azi, dl. Ghişe ne spune: “Situaţia periculoasa în care sunt jurnaliştii în raport cu patronii de presă poate duce la deprofesionalizarea acestora, făcându-i nişte manipulatori de interese patronale necunoscute populaţiei.” El a adăugat ca doreşte “reglementarea conceptului de jurnalism, precum şi diminuarea abuzului autorităţilor sau patronilor de mijloace de informare [...]

Presa şi Strategia Naţională de Apărare

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 9:21 în
De mult nu am mai văzut unanimitate de păreri într-un grup mai mare de trei persoane – dar ieri mi-a fost dat să văd politicieni, oameni de media şi ONG-işti susţinând, timp de trei ore, aceeaşi idee: nu amestecaţi presa şi siguranţa naţională. Am participat (şi moderat – cu greu!) o dezbatere pe marginea Strategiei [...]

Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?

de Ioana Avădani @Joi, 23 septembrie 2010, 18:36 în
ANRMAP a lansat in dezbatere publica un Proiect de Ho t ă r â r e pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de [...]

Teo

O chestiune de onoare? A cui?

de Teo @Luni, 27 septembrie 2010, 12:22 în
Ministrul de interne si-a anuntat demisia de onoare dupa ce mai multi politisti s-au dat in stamba in fata Palatului Cotroceni. Foarte frumos, emotionat,  la tati ni-i greu.  Demisia domnului Blaga nu rezolva insa o problema mult mai concreta.  Cine … Continue reading

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

de Teo @Duminică, 12 septembrie 2010, 23:07 în
Ministerul de externe a anuntat  ca va oferi un grant de 50.000 de euro pentru finalizarea documentarului animat  ”Crulic – sau drumul spre dincolo”. Filmul reconstituie poveste tragica a romanulu Claudiu Crulic,  mort prin infometare in urma cu doi ani, … Continue reading

Pururea tanar, infasurat in revendicari

de Teo @Sâmbătă, 4 septembrie 2010, 12:27 în
I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun … Continue reading

petrea

Un avertisment ignorat

de petrea @Marţi, 14 aprilie 2009, 14:26 în
In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber [...]

Traduttore, traditore

de petrea @Sâmbătă, 14 martie 2009, 7:21 în
Conversatie despre FX: A: Mai creste euro? B: Fata de ce? A: Fata de cat e acum. Ce faci cand esti jurnalist de business la un ziar financiar si iti trebuie stiri pentru site-ul ziarului? Deschizi platforma de stiri si cotatii in timp real, apesi F9, tastezi EURRON= si astepti. Mai devreme sau mai tarziu tot pica o stire. [...]

Falimentul analistilor de pe Wall Street

de Sergiu Mihai-Popescu @Vineri, 13 martie 2009, 14:28 în
Intr-o piata aflata pe un trend descendent de aproximativ un an si jumatate, cu o accentuare a scaderilor in ultimele 6 luni, orice “bear market rally” este o oportunitate pentru diversi analisti ai fenomenului bursier de a proclama bottom-ul indicilor. Si acum ne aflam intr-un astfel de moment:  indicele S&P 500 a stabilit pe 9 [...]

Asigurari si Pensii

ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Life
Bancul zilei: Liniste!
Intr-o dupa-amiaza, profesoara le spune elevilor ca vrea sa se faca o liniste atat de mare in clasa, incat sa se auda si iarba crescand. Se lasa o tacere adanca. Dar dupa cateva minute bune, Bula striga in culmea disperarii:
VIDEO 10 ani de Byron, sarbatoriti printr-un turneu in tara
Formatia romaneasca Byron celebreaza in aceasta toamna un deceniu de activitate. Pentru a marca cea de-a 10-a aniversare trupa va porni intr-un turneu prin tara...
citeste mai multe articole din LIFE
Distractie si confort maxim la pret modest. Pensiune Azuga-Casa Barcaru. Cazare 28 locuri, bucatarie si bar. Rezervari: 0744.302.373, 0244.326.418
S-a dat START-ul la sezonul nuntilor! Inscrieri urgente! Castiguri garantate! 0730.32.32.16
Google Apps Business si Managed Hosting in Romania, Olanda si SUA prin Appnor MSP.
Cel mai mare numar de marfuri si camioane. Peste 10.000 de membri. Bursa de transport nr. 1 in Romania.
Perdele, draperii, falduri romane. Proiectare si montare perdele, draperii, accesorii pentru orice tip de fereastra. Solutii si executii pretentioase. Noi modelam lumina in casa ta! www.lafereastra.ro
Agrocom France, radacina proiectelor tale. Arhitect peisagist, proiecte 2D/3D, plante ornamentale. Universul dvs exterior modelat cu bun gust. www.pepiniera.com
Reduceri consistente la Zaza Pizza: 12 lei pizza. Intra pe pagina noastra de Facebook si afla produsul si parola zilei.
Vrei permis de camion/autobuz, recunoscut in UE? Vino la PILOTAJ PROF BUZAU pentru permis categoriile B, C, CE si D pe autovehicule de ultima generatie!
Auto Grand - Rent a car. Inchirieri autoturisme cu sau fara sofer. Preturi incepand de la 19 euro/zi.
Calm, Putere, Relaxare. Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.
Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice. O carte scrisa de Lisa Sanders, cea care prin rubrica din New York Times a inspirat crearea serialului Dr. House. Pe Psihoshop.ro. Carti de psihologie.

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică