BLOGURI
Alerg.ro

Pe scurt. Buget sport, Decathlon, caritabil

de Alerg.ro @Marţi, 12 decembrie 2017, 23:46 în
Patru informații care au legătură, în mod evident, cu alergarea #1. Bugetul Ministerului Tineretului și Sportului pe 2018 a fost avizat marți de către comisiile de specialitate ale Parlamentului. Suma alocată este de 517,3 milioane de lei, cu 15,3 % mai mare decât cea din 2017. Ministrul Marius Dunca a ...

Donarea de sânge. Da sau nu?

de Alerg.ro @Marţi, 12 decembrie 2017, 8:00 în
E indiscutabil un gest umanitar admirabil și necesar, însă alergătorii trebuie să acorde atenție unor amănunte când fac asta. Să începem prin prezentarea unor informații generale, care arată cât de serioasă este problema în România. Întâi de toate, există o criză acută de sânge. În medie, în țara noastră este ...

Pe scurt. La Băneasa sau pe Argeș în jos

de Alerg.ro @Luni, 11 decembrie 2017, 14:48 în
Informații succinte despre ultimele evenimente din alergare.  Semimaraton la Pitești Mîine, 12 decembrie, este ultima zi în care vă puteți înscrie la a patra ediție a Semimaratonului ”Pe Argeș în jos”. Concursul va avea loc pe 17 decembrie, la Pitești. Detalii despre înscrieri se găsesc  pe site sau pe pagina ...

feher

Anotimpul nepăsării

de feher @Marţi, 12 decembrie 2017, 15:26 în

Cioloș are căciulă suedeză de 200 de lei. De unde are bani Cioloș pentru căciula suedeză? Pun pariu că are și ciorapi norvegieni, 18 lei stângul și 20 dreptul, că e un pic mai mare. Sigur are și boxeri bavarezi și ceas elvețian, cu cuc cu blană.
Nu reușesc să mă fac să iert poporul ăsta atât de mare pentru cât de mic e, trăind pe centimetrul pătrat dintre a-moralitate și i-moralitate.
Stați liniștiți, Cioloș nu mai are de ce să poarte căciula suedeză că se duce dracului clima. Cum, nu știați? Soroș a dat drumu la încălzirea globală, ca să distrugă exportul rusesc de gaze și pe cel saudit și iranian de petrol.
Sunteți salvați, iarna e ca vara și, se știe, șlapii chinezești sunt mai ieftini decât căciulile suedeze. Noapte bună.
http://www.telegraph.co.uk/news/2017/12/11/dying-polar-bear-roams-iceless-land-food-soul-crushing-video/

feher

Sunt 5 grade, miroase a iarnă. Dar nu e iarnă. Miroase doar, așa cum îi miroseau lui Prâslea picioarele a picioare de om de îl adulmeca de-ndată Zmeul, obișnuit cu duhoarea de picior de zmeu.
Taică-miu e fericit. Spune că e vreme splendidă, că e soare, că e cald. Nicio urmă de îngrijorare. Unde sunt iernile de altădată? Zăpadă, ger, -5 grade, soare cu dinți, cu colți, cu măsele de minte? Nu se întreabă, încălzit ca un vrăbioi de cele 5 grade care îi dilată nepăsarea.
Pe BBC, principala știre este versiunea finală a unui acordlacare, după intense negocieri, s-a ajuns la conferința despre schimbările climatice de la Paris, COP21. La noi, principalele știri sunt despre prinți ciorditori și parlamentari hoți, nu poate DNA să lege, cât pot ei să fure.
Cui să-i pese de schimbările climatice, de încălzirea planetei, de creșterea nivelului oceanelor, de topirea gheții polare, de fenomene…

View original post 240 more words


Mafia și triumful binelui

de feher @Duminică, 10 decembrie 2017, 17:51 în

Brazii de pe Tâmpa unduiesc fluid, ca niște alge pe fundul mării. În tăcerea copacilor desfrunziți din jurul lor, mișcarea brazilor are ceva de dans desculț, caraibian. E vară mereu în sufletul unui brad bătut de vânt doar mie mi-e frig și un pic de greață, cred că iar am mâncat ceva stricat. Sau poate e de la citit?
Nici nu mai deschid televizorul. Ororile sunt aceleași, indiferent de an. Trăim în Timequakeul lui Vonnegut. Ce om a fost Vonnegut, aș da orice să-l întâlnesc în altă viață. Pe el și pe Bosch. Împreună am putea să stăm cu orele să ne uităm la brazii care dansează pe vârful dealului pe care cândva a scris din copaci Stalin.
Nu am chef să mai scriu nimic. Poate că de la scris îmi e silă. Așa că am pescuit de fix acum 4 ani, dintr-un 2013 neștiutor, textul de mai jos.

“Ieri a început războiul păcănelelor, ordonanțelor, șpăguțelor, șpăgoaielor, guvernul îngrașă porcul în ajun, se precipită, se zvârcolește să schimbe legea amnistierii, să-i scape pe Năstase și pe Voiculescu, să mute instituții pe genunchiul drept, că ăla stâng a amorțit, să strângă bani negri pentru zile roz.
La Pungești se cară bastoane și se dărâmă garduri, la București se cară bastoane și se sapă gropi în iarba înghețată a casei poporului. Mamele s-au apucat de curățenia de iarnă, tații bat covoare, șoferii protestează, temperatura o fi scăzută afară dar înăuntrul omenirii, între inima, ficatul și plămânul societății, e vară. Și când e caniculă, știm cu toți că entropia crește.

De ce toate acestea? Cui folosesc? Ne dăm cu curu de pământ să aflăm dacă e mâna rușilor, a corporațiilor, a capitaliștilor veroși sau a chinezilor insidioși. Vorbim despre geopolitică, economie, Soroș, bursă, masonerie și, desigur, evreii care conduc lumea, apar în conversație FMI-ul și Clubul de la Paris.

Kurt Vonnegut zice în “Sirenele de pe Titan” că nici vorbă despre toate astea. Totul e mâna civilizației extraterestre de pe Tralfamadore care a manipulat destinul pământenilor, conducându-i afară din grote, jos din copaci, pe calea progresului, prin antichitate, ev mediu și perioada modernă. Tot ceea ce avem, tot ceea ce suntem, sunt doar rezultatele intervenției tralfamadoriene asupra noastră.
Dar ce urmăreau?

Simplu: extratereștrii ne-au crescut timp de 200 de mii de ani nu pentru blană, carne, lapte sau “Dansez pentru tine”, ci ca să ne transforme în cărăușii unei piese vitale deplasării unei nave spațiale tralfamadoriene, rămasă în pană pe Titan, luna lui Saturn. După ce am livrat piesa, nimănui nu i-a mai păsat de noi, oamenii. Ne-am pierdut orice utilitate.
Și ce-i rău în asta?
Este.
Kurt Vonnegut spune: “The worst thing that could possibly happen to anybody would be to not be used for anything by anybody. Thank you for using me, even though I didn’t want to be used by anybody.”

Cartea este o capodoperă filozofică. În serile când zaci cu dinții încleștați și nod în gât privindu-i pe Ponta, Dragnea și Băsescu umplând cu bale televizorul, ai face mai bine să-l închizi. Și să deschizi “Sirenele de pe Titan”, sperând că domnul Vonnegut are dreptate atunci când privește cu optimism moderat triumful binelui:
“There is no reason why good cannot triumph as often as evil. The triumph of anything is a matter of organization. If there are such things as angels, I hope that they are organized along the lines of the Mafia.”

Dacă preoțimea e, nu văd de ce îngerii nu ar fi.”


Vârsta Revoluției

de feher @Vineri, 8 decembrie 2017, 16:06 în

În 1989, taică-miu și maică-mea aveau exact vârsta pe care o am eu acum. Mă gândesc că au ieșit din comunism, mă rog, dacă putem să spunem asta, ca un câine care aleargă după mașină încercând să prindă roata și atunci când mașina se oprește, când roata nu se mai învârte, se oprește și câinele, năucit de lipsa unui plan.
Acum ce fac?
România părinților mei s-a așezat la masa de gală, cu tacâmuri de salată, supă, pește și friptură, cu 2 lingurițe pentru desert și 4 pahare pentru băuturi.
Acum ce fac?
Acum ne uităm în jur. Acum vedem ce fac ceilalți, cu ce furculiță servește democrația Ungaria, ce pahar folosește pentru economia de piață Polonia.
Ia lăsați-l pe Ion Iliescu să vă arate că el a mai fost la case d-ăstea mari. Și Roman e priceput. Ia uitați-vă la ei cum își întind șervetul în poală, cum ridică degetul mic atunci când beau.
Părinții mei au reintrat la școală, în aceeași clasă cu mine, ne-am strâns cu toții sub baobabul teleormănean și am ascultat vocea învățătorului, șșșșșșșșștttt, aruncam iritați în spate atunci când golanii din ultimele bănci începeau să facă bancuri și să vorbească tare.
Tăceți măi, unii din noi să știți că am venit aici să învățăm, nu să ne distrăm!
Conștienți de înapoierea noastră istorică, noi, elevii primilor ani de școală post-revoluționară am tocit manualele feseniste, am ieșit în pauză doar când s-a sunat și am mâncat sandvișul cu margarină Delma, recunoscători învățătorului care nu ne-a lăsat să ne facem de râs în Europa cu manierele noastre grosolane, de țărani luați de la curul vacii.

Încă puțin și o să fiți gata, așa ne-a spus învățătorul și a plecat într-un schimb de experiență sau a fost mutat la altă școală sau a fost pensionat sau pur și simplu a murit. Încet, încet, acești primi îndrumători au dispărut făcând loc unei generații noi de cadre didactice care trebuia să se asigure că suntem îndeajuns de educați încât să înțelegem cu ce se mănâncă democrația.
Și profesorii ăștia noi au început să ne ciupească de cur, să ciordească bani din fondul clasei, să pocnească elevii peste ceafă, să ne mănânce sandvișurile sau să ne ceară să cotizăm la vila lor de la munte. Iar noi, elevii, ca niște câini alergând după o nouă roată, am pornit în urmărirea lor, uitând unde vroiam să ajungem. Am devenit ei, golani, jmenari, birjari, fanfaroni și coțofene, barbugii și hiene, am început să ne insultăm între noi, să ne scuipăm, să ne tragem de țâțe și să ne bulănim, să ne furăm mâncarea, să ne plesnim copiii și, cel mai important, să nu mai ne temem că suntem niște țărani de la coada vacii, căci, așa ne-au zis profesorii noștri cei noi: care e problema frate că suntem țărani de la coada vacii, și Romulus și Remus, Isus și Putin, și ei sunt de la coada vacii sau a calului sau a lupului, ce contează?
În viață, așa ne-au zis profesorii cei noi, nu trebue să fii fraier fratello, trebuie să ai bani să moară ai tăi dujmani, trebuie să fii golan ca la noi în Teleorman, trebuie să lovești și școala vieții s-o prețuiești, muie la babalâci, la femei, la telectuali, dă-i dracu de bulangii, că ăia le dai una de le sare mucii, nu au nimic în cap dăcât formule, dacă era dăștepți nu era săraci.
Fii mândru că ești român.

Veniți dintr-o lume a samizdatelor, a Rapsodiei Române ascultată cu tresăriri de vinovată plăcere, a intelectualilor îngrămădiți în dube de securitate, părinții mei știau să discearnă atunci între impostorul găunos cocoțat pe bidiviul unui titlu de doctor inginer și academicianul veritabil, muncit prin subsoluri de universitate ca să-i scrie tovarășei o nouă lucrare magnet de titluri onorifice.
Părinții mei știau atunci să evalueze calitatea golănașului tupeist, uns de tătucă în fruntea ministerului cutare și pe cea a vânzătorului de pantofi, absolvent de medicină, distrus de partid pentru că a trimis o scrisoare de protest la Europa Liberă.

După 28 de ani de școală fesenisto-securistă, părinții mei nu mai știu să calculeze această ecuație a valorii. Rătăcesc între Năstase și Olguța, Dragnea și Nicolicea, Băsescu și Tăriceanu, Mircea Badea și Ciuvică, Voiculescu și Sârbu, Ghiță, Fenechiu și Udrea, incapabili să înțeleagă că nici banii, nici poziția socială și nici puterea nu te fac om.
Că toți cei înșirați mai sus nu sunt decât niște roți după care am alergat ca niște câini, hipnotizați de învârtelile lor, și că atunci când îi vom prinde vom realiza că suntem atât de departe de drum, că ne-am îndepărtat atât de tare de casă, încât nu mai știm să ne întoarcem de unde am plecat.
Au trecut 28 de ani de la revoluție și eu sunt undeva într-un câmp de gunoi, cu un cauciuc ros la picioare.
Am vârsta părinților mei la Revoluție și am nevoie de una ca să mă întorc pe acasă.



Dumitru Chisalita

Surpriză! După energia electrică și gazele vor atinge un preț istoric în această iarnă

de Dumitru Chisalita @Duminică, 10 decembrie 2017, 19:01 în

Never say never. Afirmam cu puțin timp în urmă că în această iarnă prețul gazelor naturale la consumatorul final nu poate crește cu mai mult de 15% față de prețul mediu al gazelor naturale din sezonul cald. Afirmația era bazată pe prețul care s-a stabilit în tranzacțiile încheiate pe bursă în lunile de vară cu livrare în lunile de iarnă și care arătau o creștere de cca. 7% a prețului gazelor naturale din producția internă, la care se adiționau costul cu gazele înmagazinate și costul cu gazele din import pentru zilele cu vârf de consum. Surpriză! La fel cum cu un an înainte prețul energiei electrice o lua razna, acum și prețul gazelor naturale dă semne să o ia pe urmele prețului energiei electrice din anul precedent.

Chiar dacă Consiliul Concurenței are aceste informații, nu dă semne să ia în calcul să analizeze și să semnaleze o potențială problemă în piață. În lipsa acestui semnal îmi permit să fac o previziune, subiectivă și intuitivă: prețul gazelor naturale din producția internă dă semne să deschidă luna ianuarie cu 100 lei/MWh.

Am constatat în ultimele zile din luna noiembrie pe Piața la Disponibil a BRM o serie de tranzacții „interesante”, mult dincolo de prețul de tranzacționare care se învârtea în jurul valorii de 76-78 lei/MWh. O primă tranzacție care iese din acest interval, aparent fără nici o explicație (cel puțin la nivelul evoluțiilor informațiilor din spațiul public) a fost achiziția de gaze din producția internă efectuată în data de 14 noiembrie 2017, la un preț de 90,5 lei/MWh (gaze ce urmau să fie livrate în luna decembrie 2017). Gazele probabil au fost achiziționate pentru piața reglementată, având astfel avantajul conferit de modul în care este realizată legislația în prezent care permite, ca facturile de achiziție a gazelor, să fie acoperite prin recunoașterea și reflectarea costurilor în prețul reglementat. O astfel de poziție în piață, creionează prima tendință de inflexiune a trendului de preț, sub adăpostul acoperirii riscurilor în achiziționarea unor gaze, pe care nu le-ar mai putea vinde în piața liberă datorită prețului mai mare decât prețul de vânzare (bineînțeles cu creșterea prețului la consumatorul casnic).

În aceeași zi apare o altă tranzacție de achiziție a gazelor naturale din producția internă, pentru luna decembrie 2017 și Q1-2018, la un preț de 102 lei/MWh efectuată de către cel mai important operator de pe piața de gaze, fără activitate de furnizare gaze, cu capital majoritar de stat. Apreciez că această tranzacție este tranzacția care punctează irevocabil modificarea pantei curbei de trend a prețului gazelor pe piața din România în iarna 2017/2018. Apreciez că și în acest caz erau acoperite riscurile în achiziționarea unor gaze care nu s-ar mai putea vinde în piață datorită prețului mai mare decât prețul de vânzare (la momentul achiziției), urmare a activității reglementatea desășurate de acest operator.

După 10 zile de la această creștere puternică a prețului, apare pe bursă, o nouă achiziție de gaze din producția internă cu livrare în luna ianuarie 2018, de către aceeași companie care urca în urmă cu 10 zile prețul gazelor cu 16% (la 90,5 lei/MWh) și care furnizează gaze preponderent către populație, gazele fiind achiziționate la un preț de 105 lei/MWh (pe surse se vehiculează, chiar ideea că gazele au fost vândute între două societăți care au la bază același proprietar!).

Apariția acestor poziții pe piață, dublată de prezența unei societăți cu capital majoritar de stat, în această ecuație, a creat multă emoție pe piața de gaze și a determinat o reacție a tuturor jucătorilor de a se alinia (tranzacționa) la noile niveluri de preț impuse. Astfel, se naște repede acceptarea ideii că trendul de creștere a prețului este unul cert și determină credibilizarea aceste noi poziții a prețului în piață. O situație trasă la indigo, având aproape aceiași protagoniști a existat și în urmă cu 2 ani pe piața românească.

Astfel, se ajunge în situația în care un operator cu capital majoritar de stat, care nu joacă pe piața de gaze naturale (prin operații de vânzare / cumpărare), care are acoperite riscurile de achiziție a gazelor la prețuri peste prețul pieței de legislația existentă,  să determine un nou trend crescător în piață și să deschidă calea gazelor de import a căror prețuri erau altfel prohibite.

Aș asocia aceste achiziții peste prețul altor tranzacții de pe BRM, cu o tendință de ridicare a prețului pe piața de gaze, desfășurată în ultimele două luni, urmare a diferitelor acțiuni persuasive de inducere la nivelul pieței a ideii de criză a gazelor în iarna 2017/2018 și de necesitate de creștere a prețului gazelor pe piața de gaze.

Aș aminti aici:

  • Nenumăratele articole apărute în presă (mult peste media aparițiilor din alți ani) privind iminenta iarnă grea care va veni în România;
  • Declarația Directorului General Engie, privind posibila întrerupere a livrării gazelor în iarna 2017/2018
  • Declarația Directorului General Transgaz, privind faptul că ne vom confrunta cu o iarnă grea și posibil să nu avem suficiente gaze;
  • Declarațiile privind creșterea prețului gazelor prezentate de diverse instituții.

Această stare alarmistă nu a fost contracarată suficient de bine de pozițiile Ministerului Energiei, care deși au venit, aproape după fiecare poziție alarmistă din piață, nu au fost convingătoare, dovadă fiind slaba preluare în presă a mesajelor Ministerului.

În același timp situația care a apărut pe bursă (BRM) privind prețuri cu 36% mai mari decât restul tranzacțiilor, în condițiile inexistenței unei crize a gazelor sau a unei diferențe mari între cerere și ofertă, nu a determinat nici o luare de poziție din partea responsabililor cu asigurarea concurenței. Asigurarea concurenței în piață și prevenirea oricăror elemente care să aibă ca scop influențarea prețurilor, impunea urmărirea continuă a tranzacțiilor efectuate și semnalizarea oricărei potențiale abateri de la trend, în lipsa unor presiuni pe cantitate, prin mesaje, care să limiteze acțiunile emoționale ale participanților la piață, urmare a unor semnale persuasive. Un astfel de semnal ar fi atras atenția participanților din piață că nu trebuie să intre în panică și să vândă/cumpere urgent, respectiv să determine conturarea unui nou trend de preț, ci să aibă un comportament prudent deoarece există semne de întrebare la nivelul autorității responsabile cu asigurarea concurenței privind noul trend de preț.

 

Surprise! After electricity, gas could also reach a historic price this winter

de Dumitru Chisalita @Duminică, 10 decembrie 2017, 18:58 în

Never say never. I said just a while ago that this winter gas prices for end-consumers wouldn’t grow by more than 15% compared to the average price in the warm season. The statement was based on the price established through the transactions concluded on the exchange during summer with delivery in winter and which showed an increase by around 7% in the price of gas from domestic production, added to which was the storage cost and the import cost for days with peak consumption. Surprise! As a year ago electricity prices have gone crazy, now gas prices also show signs that they follow the steps of electricity prices in the previous year.

Even if the Competition Council has this information, it does not seem to consider analyzing and signaling a potential problem in the market. In absence of this signal, I allow myself to make a subjective and intuitive forecast, that the price of natural gas from domestic production gives signs to open January at RON 100/MWh.

We observed in the last days of November on BRM’s Cash Market a number of “interesting” transactions, well beyond the trading price around the value of RON 76-78/MWh. A first transaction that comes out of this range, apparently without any explanation (at least at the level of public information) was the acquisition of gas from domestic production made on 14 November 2017, at a price of RON 90.5/MWh (gas to be delivered in December 2017). These amounts were purchased for the regulated market, thus having the advantage given by how the legislation currently allows that gas bills be covered by recognizing the costs and reflecting the costs in the regulated price. Such a position in the market outlines the first price inflation trend, and gives the buyer (gas supplier to household customers) the advantage of covering the risks with the purchase of gas that it couldn’t sell in the free market, due to the higher price compared to the selling price.  On the same day there was another transaction of gas acquisition from domestic production, for December 2017 and Q1/2018, at a price of RON 102/MWh, performed by a company with majority state capital, without having a gas supply activity. I believe that this transaction irrevocably points to the change of the gas price trend curve on the Romanian market in the winter of 2017/2018. It is my opinion that risks with the acquisition of gas that couldn’t be sold in the market due to a price higher than the selling price (at the time of purchase) were also covered, due to the regulated activity of this operator.  After other 10 days, a new gas acquisition was made from the domestic production with delivery in January 2018, by the same company that 10 days before had increased the price of gas by 16% (to RON 90.5/MWh) and which supplies gas mainly to population, gas being purchased at a price of RON 105/MWh (there are rumors even that the gas amounts were sold between two companies that have the same owner!).

The apparition of these positions on the market, doubled by the presence of a company with majority state capital in this equation, has created emotion on the gas market and determined a reaction of all players to align (trade) with the new price levels imposed. Thus, the idea that the price increase trend is certain takes shape quickly and determines a credibility of this new position of the market price. A similar situation, having almost the same protagonists, also happened two years ago on the Romanian market.

Thus, an operator with majority state capital that has no activity on the gas market (through sale/purchase operations), which has the risks of gas acquisition at prices above the market price covered by the existing legislation, determines a new upward trend in the market and opens the way to imported gas, whose prices were otherwise prohibitive.

I would associate these acquisitions above the price of other transactions on BRM with a trend of lifting the price on the gas market, carried out in the past two months as a result of various persuasive actions to induce at the market level the idea of gas crisis in the winter of 2017/2018 and the need to increase gas prices on the gas market.

I would recall here:

  • The numerous media articles (well above the average of other years) on the imminent heavy winter that will come to Romania;
  • The statement of Engie’s CEO on the possible interruption of gas supplies in the winter of 2017/2018
  • The statement of Transgaz’s CEO that we will face a heavy winter and probably we will not have sufficient gas;
  • The statements on gas price increase made by various institutions.

This alarming situation hasn’t been properly counteracted by the positions of the Ministry of Energy, which although occurred after each alarming position in the market, haven’t been convincing, the proof being the poor takeover in the media of Ministry’s messages.

At the same time, the situation that occurred on the exchange (BRM) regarding prices by 36% higher than the other transactions, in conditions of inexistence of a gas crisis or a large difference between supply and demand, hasn’t determined any expression of opinion by those responsible for ensuring competition.  Ensuring market competition and preventing any elements that aim at influencing the prices required a continuous monitoring of transactions performed and signaling any potential deviation from the trend, in absence of pressure on quantity, through messages limiting the emotional actions of market participants, following persuasive signals. Such a signal would have attracted the attention of market participants that they should not panic and sell/buy immediately and shape a new price trend, but they should have a prudent behavior, as there are question marks at the level of the authority responsible for ensuring competition on the new price trend.

 

Translated by Romaniascout

Posted at www.asociatiaenergiainteligenta.ro

Gas market does not necessarily need several gas exchanges, but it certainly needs competition, transparency and non-discrimination

de Dumitru Chisalita @Duminică, 3 decembrie 2017, 20:00 în

A year has passed since ANRE had to issue a series of Implementing Rules for Law 123, amended by GEO 64/2016, proposing certain principles underlying the future regulations. Unfortunately, these proposed principles were limited only to the centralized market, which is only a small part of the gas market, without including the principles necessary for the functioning of the gas market as a whole.

For this purpose, the Intelligent Energy Association has sent to ANRE a letter including the proposal of principles necessary to ensure the functioning of the gas market (you can find here the document in extenso). Starting from the Document submitted for public debate published on ANRE’s website, regarding the principles of natural gas trading on centralized markets, as a result of provisions of the Government Emergency Ordinance no. 64/2016, of the Electricity and Gas Law no. 123/2012, with further amendments and additions, we notice that the document put up for public debate lists certain principles for only part of the requests imposed by GEO 64, i.e. excluding the Gas trading on the centralized markets, an obligation deriving from the paragraph (3^11) introduced in art. 177 of Law 123/2012.

We notice with surprise that the document in question does not refer to all the obligations set for this purpose under the law for ANRE, i.e. Law 123 art. 177, which provides in paragraph (3^12) for the obligation of this institution to issue regulations ensuring the conditions of competition and transparent and non-discriminatory access of buyers to the gas quantities offered on the competitive market. Thus, incomprehensibly, the ANRE’s Document put up for public discussion only partially addresses the obligations set by law, i.e. it refers exclusively to transactions on the centralized markets, i.e. the markets where gas exchanges operate.

Thus, the first corrective requirement, mandatory, of the document in discussion is to establish principles for gas trading on the gas market, the centralized market being only part of the gas market.

Given that the document in discussion refers to principles, I believe it is necessary to organize these principles based on the regulatory elements set by law, in order to be able to address all the articles of the law on this issue and respectively to be able to subsequently use them in an efficient manner in building a single ANRE regulation for Gas Trading on the gas market in conditions of competition, non-discrimination and transparency.

Thus, I propose the following structure of the document:

  1. Principles for ANRE regulations ensuring the conditions of competition on the competitive gas market (regulations to be issued according to Law 123, art. 177 set under paragraph (3^12))

 

  1. Principles for ANRE regulations ensuring the conditions of transparent and non-discriminatory access of buyers to the gas quantities offered on the competitive gas market (regulations to be issued according to Law 123, art. 177 set under paragraph (3^12))

 

  1. Principles for the issue of specific rules on the centralized gas markets, for the purpose of gas trading in competitive conditions (regulations to be issued according to Law 123, art. 177 set under paragraph (3^11))

 

  1. Principles for the issue of specific rules on the centralized gas markets, for the purpose of gas trading in a transparent and public manner (regulations to be issued according to Law 123, art. 177 set under paragraph (3^11)

 

  1. Principles for the issue of specific rules on the centralized gas markets, for the purpose of gas trading in a non-discriminatory manner (regulations to be issued according to Law 123, art. 177 set under paragraph (3^11))

 

  1. Other principles necessary to be implemented on the gas market to ensure Gas Trading on the gas market in conditions of competition, non-discrimination and transparency.

Giving up the aberrant debate One gas exchange, Two gas exchanges! and starting the real debates necessary to build the liberalized gas market: How to bring TRADING in the middle of gas activities?, as a primary element, and How to perform TRANSACTIONS in conditions of competition, non-discrimination and transparency?, as a single direction that can bring a functional liberalized market in Romania.

 

Translation from Romanian by Romaniascout.

 


Adrian Stanciu

Sense and Responsibility

de Adrian Stanciu @Vineri, 8 decembrie 2017, 11:41 în

Acest articol a apărut în ultimul număr al revistei Biz.

Am ținut recent o prelegere la CEO Club pe tema responsabilității, împreună cu distinsul profesor Mircea Dumitru, rectorul Universității București. E o conferință inspirată de programul Emeritus al asociației Erudio, în care mă număr printre membrii fondatori. Gazdele noastre amabile au găsit acest titlu sugubăț dar foarte potrivit. Aș vrea să vă împărtășesc aici câteva idei din ea.

O să încep cu o întâmplare. Acum ceva ani lucram cu o mare firmă din servicii financiare. Aveau un CEO nou, expatriat, pentru prima oară în România. Era foarte nedumerit de felul în care se comportatu angajații companiei. Deși erau (și el era primul care o recunoștea) oameni capabili și foarte bine pregătiți, mai bine decât media celor cu care lucrase până atunci, îți pierdeau timpul și energia în conflicte, erau pasivi și așteptau mereu decizii și inițiative de sus. “Mă simt ca un director de grădiniță”, mi se plângea clientul meu.

Într-un articol publicat tot în aceste pagini cu aproape un an în urmă argumentam cum înțelegerea contextului în care punem oamenii e mai importantă decât caracterul lor atunci când încercăm să le înțelegem comportamentul. Cumva, clientul meu căzuse și el în eroarea asta. Asuma că acest comportament colectiv era, cumva, datorat unui fel de a fi a oamenilor, poate un atribut cultural al nației. Nu e. I-am spus și lui, așa cum am tot spus și tot spun multor clienți: “ori de câte ori vedeți oameni care arată comportamente colective sistematice, există un sistem care le determină”. E, practic, imposibil ca o astfel de corelație între comportamente să fie întâmplătoare sau să se datoreze unei improbabile auto-selecții.  În afara cazului în care compania recrutează, păstrează și promovează sistematic persoane cu responsabilitate scăzută, trebuie să fie un sistem care-i împinge în astfel de manifestări. Oamenii nu sunt inerent iresponsabili. Responsabilitatea e un pilon esențial al moralei sociale, nu am putea funcționa fără ea. Sigur, afirmația nu e absolută, există variații în caractere, dar are o valabilitate generală. Uitați-vă cum se comportă majoritatea oamenilor în relație cu lucrurile care contează pentru ei, cu familia, bunăoară. Explicația faptului că așa de puțini oameni o arată în mediul muncii trebuie căutată întâi la mediu, apoi la oameni.

Sistemul care extrage responsabilitate nu e greu de înțeles, de fapt. El are câțiva piloni foarte ușor de observat. Primul, cel mai evident, e înlocuirea ei cu răspunderea. Responsabilitatea și răspunderea sunt două lucruri foarte diferite. Prima e intrinsecă, a doua e extrinsecă. Te simți responsabil, dar ești ținut răspunzător. Răspunderea presupune un sistem de reguli stricte și un mecanism de urmărire a lor. Ea induce ideea că orice nu intră în acest sistem de reguli e permis. În loc de responsabilitate avem un joc de-a șoarecele și pisica. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la copiii voștri: cu cât mai multe reguli le impuneți, cu atât mai inventivi devin în a le ocoli și cu atât mai rigizi deveniți în a pune noi și noi reguli.

Al doilea pilon evident e relația cu autoritatea. Atunci când un superior ordonă unui subordonat ce să facă, îi neagă și reduce autonomia. Pe scurt, îl tratează într-o relație părinte-copil, ca să preiau un model al lui Eric Berne. Acel subordonat are două șanse: ori se revoltă, ori se conformează. Dacă se revoltă are o mare șansă să fie exclus, sau pleacă singur. Dacă se conformează, atunci trebuie să accepte să regreseze psihologic până la vârsta de 6 ani, vârsta limită la care relația părinte-copil poate funcționa neperturbată și necontestată. Prin acest simplu mecanism ajungi repede să fii director de grădiniță. Problema e că, dacă vă gândiți bine, vârsta de 6 ani e una mișto, cineva are grijă de tine, ești confortabil. Dar și vârsta de părinte grijuliu și implicat în viața copiilor e mișto. Așa că toți actorii piesei ăsteia se simt bine în pielea lor, deși ceea ce rezultă e o relație disfuncțională. Când vorbesc despre asta clienților mei toți dau aprobator din cap. Apoi luăm pauză și sar pe telefoanele pe care i-am forțat să le închidă în timpul seminarului și îi auzi cum împart ordine în stânga și în dreapta, de parcă ar avea o echipă de handicapați intelectual. Pentru că obișnuința e mare, iar dacă nu ar mai face asta, cu ce s-ar mai ocupa, la ce ar mai fi buni?

Un al treilea pilon e vina. Societatea noastră echivalează responsabilitatea cu vina. Am mai scris odată despre asta. Responsabilitatea e despre proprietatea asupra soluțiilor, deci asupra viitorului. Vinovăția e despre proprietatea asupra cauzelor, deci asupra trecutului. Responsabilitatea e activă, vina e pasivă. Responsabilitatea e onorantă, vina dezonorantă. Organizațiile care caută obsesiv vinovați, pedepsesc greșeli și semnalează doar deviații creează un mediu încărcat de vină, în care oamenii vor fugi de responsabilitate pentru a se feri de vină. E valabilă și invers. Am văzut cu mulți ani în urmă, când încă mă mai uitam la televizor, un talk-show politic. Victor Ponta fusese proaspăt ales președinte al PSD. În săptămâna cu pricina, însă, consilierii locali de București ai PSD făcuseră o alianță monstruoasă cu consilierii PRM ca să trecă niște decizii foarte dubioase. Moderatorul l-a întrebat pe Ponta cum e asta posibil, într-un partid reformat așa cum declara el că va conduce? Ponta i-a răspuns că e în totalitate responsabilitatea lui, că a fost ocupat cu alegerile și i-a scăpat, dar își asumă integral responsabilitatea. Atunci moderatorul l-a întrebat ce l-aș fi întrebat și eu: “adică, ce aveți de gând să faceți?” Ponta a clipit nedumerit sub ochelari. Adică ce să facă?? Tocmai făcuse! Își asumase responsabilitatea. Sfârșitul discuției. O asimila și el cu vina.

Întrebarea fundamentală

de Adrian Stanciu @Vineri, 2 decembrie 2016, 21:14 în

Acum mai mulți ani am avut un proiect de consultanță la o companie mare din România, cu câteva mii de angajați. Unul dintre vicepreședinții ei, când le-am prezentat concluziile mele, s-a uitat la mine cu o bunăvoință îngăduitoare, ca și cum aș fi fost un pic cam încetuț la minte și mi-a zis: « Domnule, nu asta e problema noastră, pe care o povestiți aici. Problema noastră e mult mai simplă: avem mulți oameni proști, asta e. Trebuie să facem curățenie. » « Cum adică, aveți mulți oameni proști?, l-am întrebat. Cât de mulți? ». « Mulți, mi-a răspuns, majoritatea ». « Majoritatea, adică câți? ». « 85% »- a venit răspunsul, halucinant. « Atunci aveți o mare oportunitate », i-am spus. « Cum așa? ». « Păi, singurul fel în care puteți să aveți 85% oameni proști e dacă aveți o metodă sistematică de a selecta și reține oameni proști, pentru că ei nu sunt atâția în populația generală, e chiar invers. Ca atare tot ce trebuie să faceți e să păstrați procesul, dar să inversați deciziile: pe ăia pe care-i respingeți să-i, luați și invers. La fel și cu promovatul. Și așa veți termina curând cu 85% oameni deștepți. Direcția e bună, sensul e greșit ». « Hai domne’, faci mișto de mine? »

Făceam și nu făceam. Sigur, i-am pus problema în glumă, dar am vrut să-i arăt cât de absurdă e poziția lui. Și nu e deloc singura persoană cu care mă întâlnesc care gândește așa, e doar un exemplu extrem. Dar aș vrea să am câte o sută de euro pentru fiecare misiune de consultanță în care am fost invitat și în care problema mi s-a pus, implicit sau expolicit, cam în termenii ăștia: « avem o problemă, oamenii trebuie să se schimbe ». M-aș putea retrage acum.

Sunt mai multe unghiuri din care putem comenta asta, dar azi vreau să mă opresc doar la unul. Liderii, adeseori, nu înțeleg ceva extrem de simplu, anumă că comportamentele oamenilor nu sunt derivate exclusiv din sistemul lor individual de valori ci sunt influențate în măsură covârșitoare de contextul în care li se cere să performeze. Mai mult decât atât, puterea contextului primează asupra caracterului, în două feluri: dacă disonanța între valorile mele și cele ale grupului e foarte mare, mai devreme sau mai târziu, din inițiativa mea sau a grupului, îl voi părăsi. Dacă disonanța nu e foarte mare, în schimb, mă voi adapta și voi internaliza drept normale comportamente pe care altminteri nu le-aș fi abordat de capul meu. Oricare ar fi mecanisul, grupurile termină prin a avea membri care se conformează. E un fenomen ultra-studiat, pe toate părțile.

Fenomenul e mai extins decât atât. În psihologie are și un nume, se numește eroarea fundamentală de atribuire. Tindem să atribuim acțiunile oamenilor mai degrabă caracterului decât contextului. Asta e fundamental eronat. Contextul joacă un rol absolut primordial. Sunt și caractere tari, dar ele, după cum spuneam mai sus, tind să fie eliminate pe o cale sau alta. Dar, mai cu seamă, ele sunt rare. Avem multe exemple despre asta, nu am loc acum să le descriu, dar știm destul de precis: cam două treimi din oameni se supun presiunii de adaptare la context, chiar dacă vine în contradicție cu valorile lor personale. Din acest motiv, contextul primează. Eu le spun managerilor cu care lucrez că un caracter bun se vede într-un context favorabil. Într-unul nefavorabil, chiar caractere bune pot face lucruri rele, uneori extrem de rele după cum ne-au arătat multele războaie ale umanității.
Mai avem și un fel de ipoteză a lumii juste, care ne ferește de mesajul că suntem parte din problemă: dacă ceilalți fac ceva prost e din vina lor și e drept ca ei să suporte toate consecințele acțiunilor. Unele dintre cele mai iresponsabile persoane pe care le-am întâlnit în organizații erau manageri care pur și simplu fugeau de responsabilitatea de a crea în jurul lor o lume coerentă, justă și stimulatoare pentru ceilalți. Nu era problema lor, ci a celorlalți, ei erau de vină. Am auzit chiar pe unul spunând, de față cu mine, unui angajat: « tu trebuie să devii mai motivat! ».

Așa că, atunci când ai 85% oameni proști, asta nu e pentru că ei sunt proști de felul lor ci pentru că i-ai pus într-un contex în care se manifestă ca atare, care le reduce creativitatea, inovația, responsabilitatea, atașamentul la cauza comună. Ori de câte ori vezi în jurul tău comportamente sistematice care nu-ți plac, de orice fel, întreabă-te cine le-a indus așa și întreabă-te dacă nu cumva ești chiar tu. Și chiar dacă nu ești tu, chiar dacă sunt comportamente învățate de acasă sau din școală sau din viața socială contorsionată pe care mulți dintre noi o ducem uneori, întrebă-te ce fel de context poți crea tu prin care să schimbi asta. Răspunsul la întrebarea asta nu e ușor, poate voi da unele exemple în articole viitoare, dar acest articol are doar scopul de a vă stimula să vă puneți această întrebare. Pentru că ea este, după părerea mea, întrebarea fundamentală a conducerii oamenilor.

De ce ne pleacă oamenii?

de Adrian Stanciu @Vineri, 6 mai 2016, 14:08 în

Acest articol a fost publicat în cariereonline.ro

Am primit temă de la editorul meu să scriu despre faptul că oamenii vin la companii, dar părăsesc șefi. Mi s-a părut una ofertantă. Când m-am apucat să scriu, însă, mi-am dat seama că mă duce într-o cu totul altă direcție decât cea spre care mă gândeam că mă voi îndrepta. Să mă explic.

Toți avem nevoie de oameni buni, sunt rari și prețioși. Și atunci când îi găsim e important să-i ținem. Dar adeseori facem lucrurile fix pe dos decât e nevoie ca să păstrăm oamenii talentați. Și asta începe cu faptul că nu prea înțelegem ce-i face să stea și ce-i face să plece.

Acum câteva săptămâni am avut un seminar cu o echipă de conducere a unei entități care lucrează în dezvoltare de software. Îmi povesteau cu amuzament că au niște șefi pe la Londra care le pun mereu în vedere, când se apucă de un proiect nou, că e un proiect important și că jobul lor acolo depinde de reușita lui. Unul dintre ei i-a zis unui astfel de șef cum arată realitatea: « am cel puțin două telefoane de la head-hunteri pe săptămână, trebuie să cauți alt fel de a mă motiva ».

Spunem mereu că oamenii se angajează la companii și părăsesc șefi. E, într-o oarecare măsură, adevărat. Dar măsura e mult mai mică decât tindem să credem. De fapt ei părăsesc companii obtuze, care creează și promovează șefi înguști la minte și slabi de caracter care conduc fără viziune și fără înțelepciune. Eu aș zice, de fapt, chiar pe dos: că stau pentru șefi, în ciuda felului disfuncțional în care organizațiile, uneori, operează.

Și mai e și aspectul datelor și faptelor. Dacă căutați pe Google « motive pentru care oamenii părăsesc locul de muncă » veți descoperi zeci de site-uri care vă dau liste. Problema e că listele nu seamănă între ele 🙂 Unele au la bază un fel de cercetări, evident lipsite de validitate și de consecvență. Altele sunt doar folclor. Pentru că realitatea e mult mai complexă.

În realitate, primul motiv pentru care oamenii părăsesc locul de muncă e că găsesc unul mai bun. Asta înseamnă, adeseori, pur și simplu unul unde nu trebuie să piardă atâta timp pe drum. Alteori e unul cu mai mari perspective de promovare sau de creștere profesională. Iar alteori e mai bine plătit. Deși se crede că oamenii se mută pentru mai mulți bani și deși asta e adevărat, de fapt satisfacția cu salariul e un predictor mai degrabă slab al mutării oamenilor din joburi, explică sub 2% din cazuri. În rest, deși salariul în noul loc de muncă e mereu mai mare, nu acesta e motivul pentru care oamenii pleacă. Desigur, un manager slab care nu știe să-și țină oamenii va pune mereu explicația pe seama diferenței de salariu, ba se va mai și plânge că oamenii se mută pentru creșteri infime de salariu, sub 10%.

Dacă vă întrebați de ce e salariul mereu mai mare dacă te muți, să știți că e valabil și la voi în firmă: un om angajat din afară pe același post cu voi va primi un salariu mai mare ca voi, ca să-l convingă să facă pasul. Dacă e adus din afară înseamnă că nu a răspuns nimeni din interior la cerințe și asta justifică un salariu mai mare. E o realitate, nu una bună, dar așa stau lucrurile. Ulterior persoana va fi sărită de la câteva creșteri salariale ca să fie adusă înapoi în pluton.

Acum, dacă ne uităm la cauzele interne pentru care oamenii părăsesc un job, e drept că relația cu managerul direct e cea mai importantă. Dar ea explică doar vreo 6% din plecări. Alte 6% sunt explicate de satisfacția cu jobul însuși, alte 6% de conflictul de rol, alte 4% de relația cu colegii, etc.  Sunt multe motivații, oameni diferiți au priorități diferite. În treacăt, dacă vă întrebați ce e conflictul de rol, el răspunde la întrebarea « în ce măsură această organizație îmi cere să mă comport altfel decât aș face-o eu în mod normal ».

În fapt, deci, dacă privim factorii ăștia în ansamblul lor, oamenii părăsesc tot organizații. Dacă e să ne uităm la ce determină satisfacția muncii și ce conflictul de rol, se desprind câteva lucruri simple la care trebuie să fim atenți.

Primul e echitatea. Oamenii pun mare preț pe echitate, e o componentă esențială a codului nostru moral. Suntem dispuși să facem eforturi pentru echitate și sacrificii personale. Lipsa de echitate ne îndeamnă la reacții iraționale și puternice. Sunt multe locuri în care organizațiile tind să compromită echitatea, de la echitatea salarială la favoritismele șefilor. Toate trebuie analizate și rezolvate.

Al doilea e autonomia. Oamenii au nevoie să aibă un spațiu al libertății. El nu e la fel de mare pentru toată lumea, dar există pentru fiecare. Dacă nu ar exista, încarcerarea ar fi o recompensă, nu o pedeapsă. Organizațiile tind adeseori să limiteze spre zero spațiul libertății și să creeze în acest fel medii de lucru stresante, oprimante, care strivesc individualitatea oamenilor și-i împing afară pe cei merituoși.

Al treilea e semnificația. Nevoia noastră de sens e universală și extrem de puternică și, mai ales în România, adeseori ignorată. Am mai scris despre asta. În diverse experimente a rezultat că a da oamenilor sens în muncă, chiar în măsuri mici, are un impact uriaș asupra motivației muncii, de ordinul a 40%. La noi, semnificația muncii e unul dintre cei mai ignorați parametri ai definirii unui job.

Al patrulea e dezvoltarea. Oamenii au o nevoie puternică, centrală, de creștere. Din nou, nu la toți e manifestă, pentru că unii au obosit sau nu au încredere în forțele lor sau au nevoi încă mai mari de stabilitate. Dar e foarte puternică la oamenii buni, capabili. Organizațiile, adeseori, fac tot ce pot ca să le oprească dezvoltarea și să-i țină cât mai mult într-un job, pentru că înlocuirea lor e dificilă și costisitoare. Deși acest demers e legitim și necesar el nu trebuie decuplat de la aspirațiile de creștere și dezvoltare a acelor oameni pentru că altminteri ei vor tinde să-și caute dezvoltarea în altă parte.

O ultimă observație. Nu e doar important ca oamenii să nu plece, e important și unde pleacă și în ce termeni vă despărțiți. E o lecție pe care eu am învățat-o târziu în cariera mea de manager, după ce am fost părăsit de mulți oameni buni, de care m-am simțit, la început, trădat personal. Abia după ce am înțeles că nu îmi datorează viața lor și că au libertatea să aleagă și e treaba mea să-i fac să mă aleagă pe mine am început să ne despărțim prieteni. Prietenii care, unele, datează până azi.


Vlad Mixich

In tara din care oamenii cinstiti fug, se intampla si minuni

de Vlad Mixich @Joi, 7 decembrie 2017, 19:32 în

În țara mea, în care ministrul Sănătății minte în față pacienții, se întâmplă și lucruri frumoase… În țara mea, în care medicii plâng pentru că nu au medicamente pentru pacienții lor, oamenii simpli donează împreună milioane pentru copiii cu cancer… În țara mea, în care directorii de spitale susținuți politic își plătesc excursii de lux … Continue reading In tara din care oamenii cinstiti fug, se intampla si minuni

The post In tara din care oamenii cinstiti fug, se intampla si minuni appeared first on mixich.ro.

Simona Halep – o victima a erorilor cognitive

de Vlad Mixich @Duminică, 8 octombrie 2017, 19:02 în

Ciudățenia asta cu Simona Halep care deși e una din cele mai bune jucătoare de tenis din lume la ora actuală, e în același timp criticată și cârcotită permanent de către feluriți compatrioți – e exemplul perfect a unei erori cognitive pe care fiecare dintre noi o facem frecvent. Îi spune “availability bias” (traducere din … Continue reading Simona Halep – o victima a erorilor cognitive

The post Simona Halep – o victima a erorilor cognitive appeared first on mixich.ro.

Caravana cu medici aka the doctors’ caravan

de Vlad Mixich @Marţi, 13 iunie 2017, 23:46 în

I had the honor to present the First Prize for Health at the Romanian Civil Society Gala Awards to a wonderful project: “Caravana cu Medici” aka the doctors’ caravan. A team of med students and junior doctors run a mobile clinic in remote villages across Romania. They are equipped with mobile medtech and all the … Continue reading Caravana cu medici aka the doctors’ caravan

The post Caravana cu medici aka the doctors’ caravan appeared first on mixich.ro.


Andrei Manțog

UEFA Champions League, faza pe gazon. Șahtior Donețk – Manchester City 2-1: Mai am un singur Șahtior

de Andrei Manțog @Joi, 7 decembrie 2017, 9:26 în
De undeva, de sub cutiile scofâlcite de pizza, sună un telefon. Stupoare în camera duhnind a grappa și a mahoarcă: ”Cine are curaj să sune pe numărul personal al antrenorului? Unde se cred ăștia?”. Ringtone-ul e o lălăială veselă, ceva… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. Bayern – PSG 3-1: Parizer Saint Germain

de Mircea Meșter @Miercuri, 6 decembrie 2017, 9:59 în
Dragii Moșului, Eu o să mai întârzii puțin, că aseară s-a nimerit să fie nevoie de mine tocmai in seara sfântă de Champions League, deci in loc să impachetez cadouri am stat să văd dacă joacă Chipciu titular la Anderlecht. Glumesc, nu… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. PSG – Celtic 7-1: Neymarul lui Adam

de Mircea Meșter @Joi, 23 noiembrie 2017, 1:00 în
Trebuie să anunț încă de la începutul cronicii faptul că le datorez scuze tuturor portughezilor care citesc acest text. Deși au fost reprezentați de două echipe în meciurile de miercuri din UEFA Champions League, ne pasă puțin spre deloc de rezultatele partidelor pe care… Continuă să citești

Dollo

Cine n-are bani de bilet unic RATB-metrou, să circule cu taxi-ul

de Dollo @Marţi, 5 decembrie 2017, 8:00 în

Revoluția în traficul bucureștean continuă!

Ce cărți propuneți să citim la anul?

de Dollo @Duminică, 3 decembrie 2017, 10:08 în

Aștept propuneri de cărți minunate până duminică, 10 decembrie. Pentru la fel de minunatul club de carte ;)

Două filme bune de văzut în vacanță

de Dollo @Sâmbătă, 2 decembrie 2017, 22:48 în

„Profesoara”, film slovac despre educația dreaptă din comunism, și „Despre trup și suflet”, film unguresc, o poveste sensibilă de dragoste într-un abator.

Ana-Maria Caia

Gaudeamus 2017: cartea și partea

de Ana-Maria Caia @Sâmbătă, 25 noiembrie 2017, 17:15 în
Câteva cuvinte despre Gaudeamus de anul ăsta. Domnul Adrian Năstase, fost prim-ministru, infractor condamnat, sursă a multor rele post-revoluționare de care nu mai scăpăm, este, de multă vreme, un...

Citiţi restul pe Caia.ro

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

de Ana-Maria Caia @Miercuri, 23 august 2017, 12:58 în
Turism. Asta fac mai bine decât noi.  M-am întors după șase zile de Bulgaria, într-un sătuc de lângă graniță, pe care toată lumea-l știe, dar e mare secret să nu se strice cumva ca Vama Veche și 2...

Citiţi restul pe Caia.ro

De ce iepurașii din București sunt de neînțeles

de Ana-Maria Caia @Vineri, 7 aprilie 2017, 20:40 în
Doamna primar Firea ne-a făcut cadou de sărbători un București împodobit cu iepurași decupați, vag hidoși și scumpi, cu toate că lumea a cam fost revoltată că se vor cheltui bani pe decorațiuni de...

Citiţi restul pe Caia.ro

Barbu Mateescu

Revoluția și victoria sa

de Barbu Mateescu @Joi, 23 noiembrie 2017, 9:01 în
Textul de mai jos are dimensiuni mari. Dacă vrei să-l citești separat, fără să trebuiască să accesezi acest blog sau Internet-ul ca atare, poți să-l downloadezi:

a) de aici
sau
b) de aici
sau
c) de aici
sau
d) de aici

Lectură plăcută!

1. Acest text are drept subiect confruntarea dintre două stări de fapt din România. El explică originile celor două stări de fapt, trăsăturile lor precum și motivele pentru care una dintre ele, și anume Revoluția post-industrială, se va impune în mod inevitabil.

2. Ca să știm unde ne aflăm ca societate și spre ce ne îndreptăm trebuie să înțelegem de unde venim.

3. O țară nu este definită doar de nume, granițe sau steag ci mai ales de modelul civilizațional căruia îi aparține. Cum este organizată economia țării respective? Cum se realizează accesul la resurse (private sau comune) ? Cine îl controlează? Cine exercită puterea și care sunt obiectivele celor care exercită puterea? Care sunt valorile cetățenilor din țara respectivă? Răspunsurile la aceste întrebări definesc - direct sau indirect - toate aspectele fundamentale ale vieții cetățenilor din națiunea respectivă, de la calitatea drumului între două localități sau gradul de frecventare al ceremoniilor religioase până la modalitățile favorite de petrecere a timpului liber sau frecvența și subiectele protestelor stradale.

4. Orice tentativă de înțelegere a României este condamnată să eșueze atâta timp cât nu este atins subiectul modelelor civilizaționale din România și, pe cale de consecință, a faptului că ele se află într-un conflict dezechilibrat (forțele implicate fiind inegale). Practic, România realizează o tranziție rapidă, dar nu foarte ușoară, de la un model civilizațional la altul.

5. Unul din cele două modele civilizaționale este global, posedând - e adevărat - caracteristici locale dar care au o relevanță secundară. Celălalt model civilizațional, cel pe cale de a pieri, este unul prezent doar în România și în alte câteva țări din sud-estul Europei precum și din fosta Uniune Sovietică. Caracteristicile locale ale celui de-al doilea model sunt definitorii pentru înțelegerea sa.

6. Originea modelului civilizațional pe cale de prăbușire este o tranziție anevoioasă, înceată și incompletă: urbanizarea României. Începând cu 1947, rolul principal în această tranziție îl are sistemul comunist. Din considerente ideologice și economice, el încearcă să creeze un proletariat urban numeros și dedică o parte majoră a energiei sale acestui proiect. Cu excepția Albaniei, Republica Socialistă România era în 1989 cea mai rurală țară din lagărul comunist, 47% din populație locuind la sat (situația din alte țări comuniste: Polonia 39%, Bulgaria 34%, Ungaria 34%, URSS 27%, Cehoslovacia 25%1). Acest rezultat poate fi caracterizat drept un eșec. După patru decenii de comunism, aproape jumătate de țară trăia în afara fluxurilor de viață moderne, chiar conform definiției sistemului comunist pentru "modernitate". În plus, multe din localitățile urbane ale României erau orașe doar cu numele, stilul de viață fiind în continuare rural pe formă și mai ales pe fond.

7. În consecință, ce model civilizațional aveam în 1989? Unul cu patru caracteristici fundamentale:

- fusese construit de sistemul comunist românesc, ceea ce implica după 1965 un naționalism acerb, cu tente majore de xenofobie. Independența mentală sau financiară nu erau încurajate. Datorită absenței reformismului intern, economia românească era cea mai centralizată și mai puțin liberalizată din tot lagărul comunist. Statul era principalul actor al vieții sociale și economice. Societatea civilă era non-existentă.

- integra modelele de comportament personal și social ale lumii rurale - unde se aflau aproape jumătate din locuitori.

- avea vagi tipologii industriale. Primau formulele de organizare ierarhică a societății. Televizorul era principala sursă de informare (nota bene: vector de comunicare unidirecțional și care obligă receptorul la pasivitate).

- era balcanic, ceea ce colorează și afectează toate cele trei trăsături de mai sus: mediul rural era de subzistență (nu prosper precum în Ungaria sau Polonia), eficiența industrială era mică (nu precum în R.D.G. sau Cehoslovacia), comunismul prelua sau se mula pe rețelele de patronaj existente din epoca pre-modernă. Normele informale jucau un rol egal cu legea oficială. Mica corupție era acceptată, în special în numele supraviețuirii crizei alimentare de la final de regim.

După cum arată și paragraful de mai sus, cele patru elemente se influențau reciproc. (O analiză detaliată a interacțiunii dintre ele întru formarea imaginii complete a modelului civilizațional nu-și găsește locul aici). Să denumim acest model, pe scurt, 'CRIB': Comunismul Ruralo-Industrial Balcanic.

8. În 1989 modelul CRIB era singurul cunoscut de cea mai mare parte a populației. Ion Iliescu are succes în ultimul deceniu al secolului trecut întrucât propune un CRIB "cu față umană", adică capabil să răspundă nevoilor economice ale populației într-o mai mare măsură decât cel precedent, pre-1989. Propunerile ne-CRIB, adică cele care porneau de la sisteme de valori ne-comuniste sau ne-balcanice, sunt privite de marea parte a societății drept exotice și prea riscante. Incapacitatea evidentă a economiei românești de a livra beneficii populației la nivelul dorit duce la eșecul lui Iliescu și al partidului său din 1996.

9. Opoziția post-1989 față de CRIB a avut mai multe surse. Cele mai importante trei au fost inițial:
a) dorința generică de sincronizare cu Vestul;
b) antipatii față de o componentă sau alta a mesajului CRIB, în special în zonele ne-balcanice ale României;
c) intenția de a recupera modelul civilizațional pre-CRIB, cel din perioadele interbelică și antebelică.
Un al patrulea izvor de opoziție față de CRIB își face simțită prezența după 2000, devenind din ce în ce mai important cu fiecare scrutin iar acum un fluviu. În acest moment, este cea mai importantă forță din economia românească și, când și dacă decide să se activeze, din politica românească. Nu mai urmează lideri carismatici, ci generează anti-eroi2 (ex. Klaus Iohannis sau Nicușor Dan). Degajă o energie puternică, atât de puternică încât forțează partidele politice să o urmeze și să reacționeze la ea, mai degrabă decât să o controleze sau să o coordoneze. Această forță este Revoluția post-industrială.

10. Revoluția este în principal una tehnologică, dar influențează direct sau indirect toate aspectele vieții de zi cu zi și toate domeniile de activitate ale societății. Revoluția nu este în principal una politică, dar are și forme de manifestare politică - secundare pentru Revoluție și care nu reprezintă principalul său front de acțiune.

10b. Folosirea unei majuscule - "Revoluție" și nu "revoluție" - este importantă. Nu e vorba de o schimbare într-un domeniu anume ('dă click aici! o revoluție în modul în care ANAF percepe taxe!') sau de o răscoală ('e revoluție la Steaua! Jucătorii vor alt antrenor!'). Fenomenul este imens ca amploare și schimbă în profunzime societatea românească. Ca impact, este și va fi incontestabil mai mare decât revoluția din 1989 care, după cum se poate observa, nu a dus la dispariția CRIB ci doar la reformarea parțială a acestuia - la 27 de ani după căderea lui Ceaușescu, CRIB încă există iar în câteva zone din România e aproape la cotele de putere de dinainte de 1989.
De asemenea merită precizat că există o probabilitate majoră ca aceasta fie prima Revoluție de dezvoltare prin care România va trece integral, evoluția de la rural la industrial fiind, după cum s-a arătat la punctul 6, una ratată sau parțial ratată.

11. Pentru a clarifica: este vorba de o Revoluție și nu doar de o schimbare sau modificare întrucât are un impact profund asupra celor trei subiecte fundamentale de interes pentru orice ființă umană.

12. Primul dintre ele este reprezentat de resurse. Accesul la ele se realizează prin metode noi prin comparație cu anii '70 sau '50. Piața muncii este în mare parte schimbată față de cea în care CRIB a proliferat și dominat. Mai mult, piața muncii din România este în continuă schimbare și acum - dimensiunile schimbării fiind pur și simplu dramatice. Iată cum stau lucrurile în ultimii ani, de când Institutul Național de Statistică ține o evidență detaliată a ramurilor ocupaționale3:







Din populația ocupată, câți își câștigă traiul...
2008
2012
2016
În sectorul economic primar (agricultură, industrie extractivă)
30,8 %
30,6 %
25,0 %
În sectorul economic secundar (industrie, construcții, dar și furnizare energie electrică, gaze naturale, apă pentru consum casnic4)
30,0 %
27,3 %
28,3 %
În sectorul economic terțiar5 (servicii, inclusiv învățământ și sănătate)
33,25 %
37,0 %
41,45 %
Administrație publică și locală
5,95 %
5,1 %
5,25 %

Două observații adiționale:
- Momentul în care sectorul terțiar devine cel mai important dintre toate, dacă te interesează acest lucru, este 2006.
- În perioada 2008-2016 sectorul terțiar al economiei este singurul care înregistrează o creștere, una de aproape 25% în termeni relativi.

13. Însă împărțirea de mai sus nu ia în calcul caracteristicile CRIB. Învățământul și sănătatea sunt în cea mai mare parte oferite de către stat, în cea mai mare parte la standardele și cu eficiența CRIB, adică cele de dinaintea Revoluției post-industriale. Dacă separăm aceste domenii și le includem alături de cele administrative, rezultă următorul tabel, probabil mai relevant pentru România:


Din populația ocupată, câți își câștigă traiul...
2008
2012
2016
În sectorul economic primar (agricultură, industrie extractivă)
30,8 %
30,6 %
25,0 %
În sectorul economic secundar (industrie, construcții, dar și furnizare energie electrică, gaze naturale și apă pentru consum casnic6)
30,0 %
27,3 %
28,3 %
În sectorul economic terțiar7 (servicii)
25,1 %
28,8 %
32,9 %
Administrație publică și locală (precum și învățământ și sănătate)
14,1 %
13,3 %
13,8 %

Ce ne spune acest tabel? În doar opt ani sectorul terțiar al economiei a înregistrat o creștere rapidă și constantă, de +0,9% sau +1% pe an. Mai important este că acest sector era al treilea angajator ca mărime în 2008, al doilea în 2012 și primul în 2016.

În 2008 ponderea celor angajați în acest sector era cu 4-5% mai mică decât a celor din sectorul primar sau secundar; situația s-a inversat în 2016.

În maxim 15 ani sectorul economic terțiar va angaja mai mult de jumătate din forța de muncă din România; dacă includem aici și învățământul sau sănătatea acest fenomen va avea loc în maxim 6 ani.

Anul de inflexiune este 2013 (unul simbolic, întrucât atunci apar în România protestele stradale de mare amploare, superioare numeric cu mult "avertismentului" din 2012). Începând cu 2013 sectorul terțiar al economiei ocupă o mai mare parte din forța de muncă atât decât cel primar cât și decât cel secundar. Un fenomen adițional, dar de maximă importanță, este reducerea din motive demografice a celor care-și câștigă traiul din agricultură, aceștia devenind pensionari. De asemenea, o mică parte din cei care părăsesc agricultura capătă un loc de muncă în industrie.

14. Revoluția post-industrială nu poate fi însă redusă la dimensiunea sectorului economic terțiar. (De altfel, statisticile de la punctul anterior exclud câteva categorii de cetățeni: pensionarii, tinerii aflați în sistemul de învățământ, șomerii, cei care muncesc la negru în țară și românii aflați în afara granițelor. Acest aspect nu înlătură realitatea modificărilor din economia românească). Să nu ne gândim numai la IT, PR, publicitate și alte domenii apărute până și în occident abia în ultimele decenii. Schimbările tehnologice importate din vest fac ca angajata unei fabrici din Zalău în 2017 să fie expusă la alte valori și modele de organizare, să aibă nevoie de alte aptitudini și să dezvolte alte principii decât angajata aceleiași fabrici în 1987 sau chiar angajata unei fabrici din Bavaria în același 1987. O parte semnificativă a birocrației din sectoare aparent industriale sau conexe epocii industriale (furnizarea de energie electrică și gaze naturale, construcții) precum și din administrația publică este expusă în mod constant la informatizare.

15. Identitatea resurselor importante este de asemenea în modificare. În România anului 1988 o jumătate de kilogram de salam valora greutatea sa în aur. Acum o parte a societății se mobilizează în numele unor teme vaste, nu neapărat cu aplicabilitate concretă pentru viața lor personală sau imediată (mediu, lupta anti-corupție, comportamentul guvernului vizavi de un subiect sau altul). Acest lucru poate fi explicat și prin "piramida lui Maslow" - munca post-industrială este mai bine plătită, deci grijile legate de supraviețuire trec în fundal. Însă nivelul de trai nu este singura variabilă care contează. Marii beneficiari ai CRIB, deținătorii marilor averi din România, nu manifestă interes pentru teme post-industriale. În cadrul unei generații, protestatarii nu provin neapărat din familii mai bogate decât non-protestatarii8.

16. Al doilea subiect fundamental de interes pentru orice ființă umană este relația cu ceilalți. În funcție de perspectiva ta filozofică, e vorba fie de contracte nescrise, fie de o luptă constantă pentru putere și dominare. Indiferent cum vezi mecanismul, Revoluția post-industrială a schimbat radical situația. În continuare voi da câteva exemple, fără pretenția de a epuiza subiectul: nașterile sunt mai puține și au loc mai târziu în viața părinților. Formalizarea relațiilor erotice e defavorizată iar familia atomică în scădere ca pondere. Numărul locurilor de muncă într-o carieră profesională este numeros (și nu 'unul pe viață' precum în CRIB). În câțiva ani de zile o persoană din societatea post-industrială locuiește într-o succesiune de locații (apartamente și case, închiriate sau cumpărate) la fel de numeroase cât cineva din epoca CRIB de-a lungul întregii vieți. Mobilitatea geografică (deplasarea între localități sau țări) este de asemenea mai înaltă decât înainte de 1989. Munca infrecventă, bazată pe contracte fără ritmicitate, devine larg răspândită. "Prietenii" sunt mai mulți decât la generațiile anterioare, dar intensitatea prieteniilor este mai slabă. Deschiderea către comunități noi, bazate pe sharing și nu pe o familiaritate profundă și îndelungată, este de asemenea fără precedent. Motivele de ostracizare se schimbă: scad ca relevanță preferințele sexuale, identitatea etnică sau religioasă, neapartenența la etnia majoritară sau la națiune (adică a fi minoritar etnic sau a fi străin), dar încep să conteze (adică să devină motive de ostracizare) cultul valorilor CRIB, preferințele fără dubii, frica de expunerea la nou.

17. Componenta comunistă a acronomului CRIB, adică impunerea în mod forțat a adeziunii față de comunitate, eliminase încrederea societății în acțiunea organizată comună, aceasta fiind formalizată, osificată, nulificată de conținut și fiind construită de sus în jos. Revoluția post-industrială acționează în sens totalmente contrar: comunitatea este neformalizată, în continuă modificare, este încărcată cu multiple conținuturi și se construiește de jos în sus (adică nu la apelul unei autorități formale). De exemplu, într-o zi oarecare din viața unei persoane aflată în epicentrul Revoluției, ea preia de pe Internet fișiere via torrente, comunică prin Facebook spre mai multe comunități, semnează o petiție online sau offline, merge la un festival alături de mii de oameni cu care nu era familiară și face cunoștință cu persoane din afara cercului său imediat de cunoștințe dar care-i împărtășesc un interes anume, de nișă. Niciuna din comunitățile la care s-a făcut referire implicit în fraza anterioară nu este fundamentală pentru acea persoană și în același timp toate sunt definitorii, toate explică un aspect sau altul al identității sale.
Mai simplu spus, într-o lună de zile o persoană din epoca post-industrială intră în contact cu la fel de mulți oameni cât o persoană din epoca CRIB într-un deceniu.

18. În România prezentă, cea mai importantă relație a devenit cea cu autoritatea de orice tip, în legătură cu care - dintr-o perspectivă post-industrială - nu se mai pornește de la prezumția de superioritate. Efectul este puternic atunci când autoritatea este din lumea CRIB, încercând să folosească limbajul CRIB și normele CRIB de obținere a supunerii, iar cea sau cel aflat în poziție fără putere formală este din lumea post-industrială. Cei doi au concepții diferite cu privire la putere și autoritate: cine trebuie să și le asume, cum sunt concentrate sau disipate, nivelul de transparență necesar, viteza cu care trebuie exercitate, etc.

19. Poate cel mai important aspect al Revoluției este schimbarea nu atât a identității cât a ramelor prin baza căreia se definește identitatea. Un exemplu este prăbușirea identității naționale din poziția de primordialitate, o evoluție diametral contrară propagandei CRIB. Pentru un locuitor al Iași-ului cu acces la internet, New York poate fi mai aproape mental decât Buhuși. Identitatea europeană e mai importantă decât cea națională. În plus, identitatea de actor al Revoluției post-industriale este mai importantă decât cea europeană sau națională - a comunica cu un locuitor post-industrial al Amsterdam-ului sau Berlin-ului e mai facil și în viața reală preferat unei discuții cu cineva atașat valorilor CRIB dar care locuiește la două străzi distanță. Prezentul suprascrie cu voracitate trecutul: Zuckerberg e mai relevant decât Ștefan cel Mare iar Internet-ul mai semnificativ din punct de vedere emoțional decât Revoluția de la 1848. O importanță majoră o are din acest punct de vedere răspândirea limbii engleze, sângele Revoluției globale. Libertatea de călătorie adusă de integrarea în UE și de apariția liniilor aeriene low-cost este un factor adițional. Generații întregi dintr-o familie n-au părăsit orașul Călărași, în timp ce cel mai recent vlăstar ajunge la facultate în București, vizitează într-un week-end Viena, în altul Berlin-ul și eventual capătă o bursă Erasmus care-i permite să locuiască la Torino timp de șase luni... toate acestea până să împlinească 25 de ani.

20. Atenție: identitatea națională nu dispare, ci se prăbușește din poziția de primordialitate. Protestele de la începutul anului 2017 marchează o extindere majoră a Revoluției din acest punct de vedere. Simboluri comunitare de larg impact, precum tricolorul sau imnul național, sunt asumate de către societatea post-industrială. Revoluția își asumă simbolurile comunității naționale adică refuză să se (mai) identifice drept o forță marginală care cedează simbolurile întregii comunități pentru ca acestea să fie utilizate de către CRIB, subînțeles până atunci drept proprietarul lor de drept.

21. Implicit conflictul dintre cele două stări de fapt ține de valori: disciplină vs. autonomie individuală, nepotism vs. eficiență, rețele verticale (autoritate) vs. rețele orizontale (coparticipare și cooperare), autoritate delegată vs. autoritate disipată, neo-feudalism vs. transparență, naționalism vs. cosmopolitism, tradiție vs. schimbare și comunitate de durată dar mimată vs. comunitate efemeră dar autentică.

22. Mai sus am folosit exemple simplificatoare cu privire la CRIB și Revoluția post-industrială. O divizare a oamenilor în CRIB și post-industriali este imposibilă. Cu toții cărăm "virusul schimbării", că vrem sau că nu vrem, că suntem consumați de el aproape în totalitate sau că doar tușim nițel, din când în când. Oricărei generalizări i se poate răspunde cu contra-exemple devastatoare la nivel individual. Revoluția nu cunoaște limite de vârstă sau educaționale. Nu e limitată doar la o parte a României, nu e limitată doar la un nivel de venituri și nu e limitată doar la un anumit tip de orașe ("de la 100 de mii de locuitori în sus", de exemplu). Poți lucra în design grafic, aflându-te în fața unui calculator zi de zi și să aparții, ca valori, lumii CRIB; poți să locuiești într-un sat pe care să nu-l fi părăsit niciodată și să înțelegi câte ceva despre modelul de funcționare al lumii post-industriale pentru că ai pârghii tehnologice care te conectează la alte lumi, permițându-ți să escaladezi limitele geografice. Cu toții ne aflăm undeva pe un continuum; strict ca metaforă, de la 0,01% pro-CRIB la 99,99% pro-CRIB și, implicit, de la 99,99% pro-Revoluție până la 0,01% pro-Revoluție. Cu toții deținem măcar un pic de Revoluție și măcar un pic de CRIB în noi. În România prezentă se fac selfie-uri la moaște și se dansează "ironic" pe manele în cluburile post-industriale. Mai mult: ne schimbăm în mod constant. Uneori saltul de valori în defavoarea CRIB este dramatic, alteori este vorba de o evoluție lentă și de durată. Însă schimbarea e uni-direcțională. Nimeni nu devine mai favorabil CRIB și mai defavorabil Revoluției. De ce? Experiența migrației spre Vest, mediată sau împlinită prin reîntoarcere, a accelerat ceea ce avansul tehnologiei începuse deja să facă. Revoluția nu poate fi oprită, cum nici cea industrială nu a putut fi oprită acum un secol și jumătate. Mai devreme sau mai târziu ea cucerește tot. Dar nu pe toți în același timp, nu pe toți cu aceeași viteză, nu pe toți în același fel.

23. Nu trebuie înțeles din paragraful anterior că viteza Revoluției post-industriale ar fi egală cu cea a Revoluției industriale. Cea prin care trece România acum este mult mai rapidă, prin natura mijloacelor tehnologice și de comunicare răspândindu-se cu o repeziciune mult mai mare. În ciuda migrației spre vest a multor exponenți ai Revoluției, aceștia au fost "înlocuiți" cu repeziciune de exponenți noi, produși în România de către schimbări.

Speță: în anul 1989 situația economică a municipiilor Constanța și Cluj-Napoca era cvasi-identică, primul dintre ele având însă avantajul existenței unui port de importanță internațională precum și potențialul turistic. La un sfert de secol după aceea, cele două municipii se aflau în situații diametral opuse: Constanța era pe cale de depopulare, fiind de asemenea singurul oraș major din România în care prețul metrului pătrat de locuință era în scădere9 în timp ce Cluj-Napoca suferă o atipică pentru România criză de suprapopulare. Principala diferență între traiectoria celor două localități o constituie dezvoltarea Universității Babeș-Bolyai ca pol de cunoaștere, cu un accent special pus pe domeniul informaticii. Acest lucru însă nu se întâmplă începând cu 1989, ci are rădăcini mult mai recente. Doar câțiva ani de perseverență în construirea fundamentelor unei societăți post-industriale au adus o schimbare majoră și de substanță.

24. Pe cât este societatea post-industrială de informală și modulară, pe atât este CRIB de formal și stabil. Dacă atunci când vorbim despre societatea post-industrială facem referire la indivizi și evoluții, piesele componente ale CRIB sunt structurile de putere controlate de către CRIB și relațiile din interiorul respectivelor structuri de putere.

Ce este o structură de putere CRIB? Orice organizație formală de culegere și/sau distribuire a resurselor conform normelor CRIB și în folosul membrilor CRIB. Exemple: un minister, o primărie, organizația municipală de femei a unui partid, un cenaclu, o comisie parlamentară, o universitate, o școală, o antrepriză economică cu capital de stat, o regie autonomă, etc. Evident nu toate ministerele, primăriile, etc sunt structuri CRIB.

25. Structurile CRIB conțin o varietate de tipologii. Le menționez întrucât ele sunt importante în înțelegerea ideilor din restul textului. Subliniez că e vorba de tipologii, adică forme ideale, și nu de clase sociale sau grupuri sociale - influența Revoluției atinge treptat, mai mult sau mai puțin, pe toți cetățenii României.

26. Oamenii dependenți de CRIB sunt persoane care din motive obiective nu au cum să beneficieze de Revoluție, aceasta de fapt amenințându-le stilul de viață. Singurul mod în care pot supraviețui este prin receptarea resurselor obținute de CRIB și distribuite către ei. Exemple în acest sens ar fi un cuplu de tineri părinți șomeri dintr-un oraș mic, unde prezența Revoluției este limitată iar locurile de muncă sunt controlate de structuri CRIB, sau un pensionar care a muncit în epoca CRIB și care este în mod autentic atașat de valorile CRIB. În continuarea acestui text fac distincția între "susținători" și "dependenți", cei dintâi desfășurând activități10 în sensul susținerii CRIB; susținerea pentru CRIB sau dependența de CRIB se modifică în timp nu numai datorită influenței în creștere a Revoluției ci și datorită unor factori sistemici ai CRIB (detalii la punctul 72 al acestui document).
Una din greșelile tactice ale Revoluției e să demonizeze sau să-și ostilizeze oamenii dependenți de CRIB. Condamnați de istorie la servitute, aceștia nu sunt responsabili pentru situația lor decât într-o foarte mică măsură. Cei care puteau să emigreze au emigrat. În cazul celor cu o capacitate de muncă înaltă, CRIB nu are interesul să le ofere aptitudinile necesare ca să iasă din mrejele CRIB; nu e clar dacă CRIB ar putea face asta și dacă ar vrea (vezi punctul 62). Dintre toate grupurile sociale din România, dependenții de CRIB au traiul cel mai dificil și întâmpină cele mai multe dificultăți în atingerea unui nivel satisfăcător de trai material sau de confort psihologic. Deseori cei dependenți de CRIB se întorc împotriva sistemului, nemulțumiți de oportunitățile limitate oferite de acesta. Revoluția din 1989 trebuie văzută și prin această prismă.

27. Elitele CRIB sunt cei care extrag resurse din activitatea CRIB pentru îmbogățirea proprie. Exemple ar fi un președinte de consiliu județean care impune o taxă neoficială de 20% șpagă la fiecare contract sau un afacerist a cărui cifră de afaceri este bazată în mod integral pe prietenia cu primarul unui municipiu.

28. Falșii aliați ai CRIB sunt persoane care aparent fac parte din structurile CRIB dar care posedă valorile Revoluției și acționează în consecință, sabotând activitatea CRIB în mod activ sau prin pasivitate. Exemple ar fi un birocrat care avertizează "pe surse" vectori de comunicare online în legătură cu o inițiativă pro-CRIB a ministerului în care muncește sau o persoană care lucrează la o agenție guvernamentală pentru egalitatea de șanse și care duce proiecte la final în mod eficient, fără a folosi resursele aflate la dispoziție pentru a se îmbogăți pe sine sau pe cei apropiați.

29. Falșii reformatori ai CRIB: atașați valorilor CRIB și de obicei parte a elitei, ei apar în mod natural atunci când CRIB și societatea post-industrială se află într-un conflict vizibil și public. Scopul lor este fie de a crea confuzie fie de a realiza în mod autentic o mini-reformă sau un pas înapoi ("cedăm aici ca să nu cadă toată șandramaua"). Un exemplu clasic îl reprezintă un politician care afirmă și crede că o măsură care avantaja CRIB și care a stârnit furia societății post-industriale a fost "prost comunicată", fiind subînțeles că fondul măsurii era unul corect.

30. Oportuniștii CRIB sunt persoane care nu au un atașament major față de toate obiectivele sistemului dar care îl folosesc strict pentru a obține resurse. Diferența dintre ei și elite este că oportuniștii se pot comporta în momente-cheie, de criză, în sens contrar intereselor CRIB dacă acest lucru este mai convenabil pentru ei. Exemple ar fi un membru al administrației locale care îndeplinește unele doleanțe ilegale ale șefilor direcți dar nu pe altele sau un membru de partid care își face simțită prezența doar în momentele distribuirii de beneficii către membrii organizației dar nu și când este nevoie de muncă pe teren.

31. Mercenarii CRIB sunt persoanele care susțin obiectivele elitei și energizează baza de susținere, fiind răsplătiți în acest sens cu o parte din resursele colectate de sistem: mai puțin decât elitele dar mai mult decât dependenții. Exemple în acest sens ar fi un realizator de talk-show-uri care propagă mesajele CRIB sau o actriță care își folosește prestigiul și popularitatea dobândite în epoca CRIB pentru a transmite fanilor ei mesaje anti-Revoluție. Ca și oportuniștii, ei fac parte din ecosistem și măresc, în percepția tuturor, forța CRIB dar la criză pot părăsi corabia.

32. Până acum am prezentat de unde venim și, în linii mari, trăsăturile celor două stări de fapt. Dar le-am prezentat mai degrabă static, ca pe niște poze bidimensionale. Cum interacționează CRIB și societatea post-industrială?

33. Multe din conflictele sau problemele societății românești au de-a face cu coexistența CRIB și a lumii post-industriale. Se poate chiar afirma că orice conflict social sau problemă socială este, mai devreme sau mai târziu, conectabil(ă) cu lupta pentru resurse dintre CRIB și lumea post-industrială. Această afirmație pare bizară până când punem întrebarea "de ce?" sau mai utila: "ce stă în calea schimbării necesare?" Mai devreme sau mai târziu pe lanțul cauzal vom descoperi fie structuri CRIB care doresc să-și mențină privilegiile sau aria de control, fie structuri post-industriale care își fac simțită prezența.

34. Cele două fluvii în care curg conflictele societății românești sunt cele două crize de coabitare: criza societății post-industriale în relația cu CRIB și criza CRIB în relația cu societatea post-industrială.

35. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este caracterizată de ritmicitate, intensitate abruptă și viteză în demobilizare.

36. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este ritmică întrucât perioadele de timp dintre două "scântei" au rolul de a acumula energie, pregătind criza viitoare. Niciodată evenimentul punctual care duce în mod aparent la o manifestare publică a nemulțumirii nu trebuie văzut drept cauza sa unică - deseori nu este nici măcar cauza sa reală. Societatea post-industrială acumulează în mod constant și nu foarte conștient o sumă de nemulțumiri care erup la prima oportunitate. Ca exemplu minor și poate surprinzător, Bucureștiul e un generator constant de proteste anti-CRIB și din motivul că traficul este deficitar indiferent de mijlocul de transport folosit (autoturism, metrou, autobuz, etc.), până și mersul pe jos fiind îngreunat de mașinile parcate pe trotuar. Zeci sau sute de astfel de "muguri ai furiei", demonstrații elocvente ale inadaptării unei administrații CRIB la nevoile unei societăți post-industriale, converg spre a crea din când în când explozia.
De observat că România are anual sau cvasi-anual proteste începând cu 2012. Singurul an când nu au existat proteste stradale (2016) a fost unul în care guvernul aflat la putere a avut o platformă de acțiune post-industrială și a comunicat extrem de intens cu societatea post-industrială, iar forțele CRIB implantate în administrație au fost mai puțin vizibile.

37. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este reactivă întrucât Revoluția preia, zi de zi și om cu om, controlul asupra societății. Atipică, bizară, în contra cursului evenimentelor nu este Revoluția, ci o inițiativă sau alta a CRIB de manifestare a puterii sale (ceea ce invariabil implică limitarea puterii Revoluției). Următoarea metaforă poate clarifica lucrurile: dacă șapte oameni iau o decizie împreună, iar al optulea membru al grupului cere cuvântul pentru a-și exprima dezacordul, ea/el face acest lucru tocmai pentru că nu controlează situația, finalitatea întâlnirii urmând să nu fie cea dorită de ea/el.

38. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB are o viteză considerabilă de demobilizare întrucât interesele societății post-industriale nu sunt de a controla CRIB. Revoluția produce instituții noi, în special informale, instituții care în mod natural captează atenția și energia oamenilor din societatea post-industrială. Contactul cu CRIB este evitat sau redus la minimul posibil (dar acest "minim", având în vedere amploarea Revoluției, reprezintă foarte mult pentru CRIB). Deseori, victoriile Revoluției în fața CRIB nu sunt duse până la punctul final, atenția fiind atrasă de alte teme, mai atractive pentru societatea post-industrială și mai apropiate de interesele sale native.

39. Elementele care completează criza societății post-industriale în relația cu CRIB sunt cele trei N: nerăbdare - neorganizare - necooptare.

40. De ce nerăbdare? Societatea post-industrială se așteaptă ca ritmul său să fie egal cu cel al schimbărilor din România ca atare. Acest lucru e imposibil din motive demografice, precum și din cauza rezistenței în creștere a CRIB (detalii la punctul 93 al acestui text). Implicit, societatea post-industrială trece prin pusee emoționale de bucurie, extaz și dezamăgire.

41. De ce neorganizare? Societatea post-industrială are prin definiție modele de mobilizare total diferite de cele ale CRIB. Acest lucru e benefic Revoluției și o protejează de eventuale tentative CRIB de a o represa. Cum să controlezi simultan zeci de mii de conturi de Facebook care acționează în mod independent sau coroborat, dar nu dirijat, într-un scop anume? Pe de altă parte, această formulă alambicată are și dezavantaje consistente. Pe definiția standard a "organizării" (cuprinsă în careul "sistematizare - structurare - ordine - disciplină"), societatea post-industrială este deficientă. Ea nu vorbește limba CRIB și nu poate oferi parteneri de dialog CRIB. Absența liderilor și structurilor formale împiedică sedimentarea pe termen lung a unor soluții sau contestări ale CRIB. Prin definiție societatea post-industrială e variată, neunificată, include ca parte a jocului dezacorduri interne.

42. De ce necooptare? Cu excepții solitare, societatea post-industrială nu încearcă să comunice cu persoanele aflate în afara ei. Nu știe să speculeze divizările din interiorul societății CRIB, în special cea dintre elite și dependenți. Unul din motivele pentru care societatea post-industrială nu poate sau nu dorește să își culeagă aliați din afara zonei sale de confort este incapacitatea de a genera subiecte sau mesaje în limbajul CRIB. Deși în realitate Revoluția are loc peste tot și neîncetat, căile de comunicare dintre practicanții fervenți și cei nou-veniți sunt încă firave. Practic, Revoluția își este completă și se simte completă alături de ea însăși. O comoditate naturală joacă și ea rolul ei: din perspectiva unui membru al societății post-industriale, cu cât o persoană este mai îndepărtată de valorile societății post-industriale, cu atât dialogul cu acea persoană este mai dificil. Este infinit mai ușor și mai plăcut să petreci timp și energie mentală cu un alt membru al societății post-industriale, eforturile necesare "traducerii și adaptării" gândurilor fiind prin comparație zero.

43. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială este, spre deosebire de cea menționată anterior, constantă, bazată pe proactivate și marcată de încetinire în demobilizare.

44. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială este constantă întrucât presiunea exercitată de schimbările economice, sociale, tehnologice și geografice este neiertătoare. Structurile de putere CRIB nu trebuie văzute drept forțele implacabile ale Imperiului din Războiului Stelelor ci mai degrabă drept o echipă de pompieri care are o noapte de coșmar, cu zeci de intervenții în zeci de cartiere diferite. Pentru CRIB nu există moment de liniște sau de răgaz, energia sistemului fiind concentrată în totalitate asupra menținerii sale în viață.

45. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială este definită și de măsuri proactive. CRIB încearcă să acționeze pentru protejarea ariilor sale de influență, de la cele geografice la cele simbolice, mobilizându-se împotriva schimbării naturale a lucrurilor (expunerea la cultura post-industrială; extinderea tehnologiilor moderne și a valorilor produse indirect de acestea; evoluțiile demografice defavorabile CRIB). Inițiativele CRIB sunt, pe termen mediu și lung (deseori chiar și pe termen scurt) destinate să eșueze: CRIB trebuie văzut drept o persoană care trasează cu piciorul linii pe plajă, uneori chiar lărgindu-și "teritoriul" înspre mare, în tot acest timp strigând către valuri: "Până aici" sau chiar "aici să nu mai îndrăzniți să veniți, e teritoriul meu, vă ordon!" Pe un termen destul de lung însă, întreaga plajă va fi acoperită de apă.
În acest paragraf am prezentat imaginea unui om țipând spre valurile mării. Înțelesul ei este mai profund decât pare la prima vedere: CRIB nu are un interlocutor în sensul clasic, adică o mișcare politică pe care să o poată învinge sau un curent de opinie ce are un lider carismatic la vârf, ci încearcă să comunice cu o evoluție istorică, ceea ce este imposibil.
Activitatea instituțiilor CRIB este, în mod definitoriu, marcată de lentoare și ineficiență (detalii la punctul 62); tentativele liderilor de a le mobiliza sunt, în consecință, încununate arareori de succes și stau sub pecetea grabei. Această grabă duce la erori, ușor de speculat de către societatea post-industrială sau de către alți lideri din interiorul lumii CRIB, care doresc preluarea puterii în dauna celor aflați acum în fotolii.

46. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială este definită de încetinire în demobilizare. Tabăra CRIB dedică timp și resurse glorificării proprilor eșecuri, în numele creșterii solidarității de grup. Victoriile sunt puține și de obicei temporare, deci nu pot fi folosite la nivelul necesar. Întotdeauna mai există o luptă de dat, o redută de apărat, o nouă culme de cucerit (măcar temporar). Niciodată munca CRIB și a susținătorilor săi nu se încheie, nu are finalitate și nici nu are cum să aibă finalitate. Cu cât conflictul dintre CRIB și societatea post-industrială este mai puternic (adică: cu cât Revoluția amenință mai mult CRIB), cu atât mobilizarea CRIB este mai îndelungată și are loc la cote mai înalte, ceea ce afectează funcționarea sistemului și îl expune la probleme de uzură.

47. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială conține trei elemente agravante sau nefericite pentru situația CRIB. Dacă lumea post-industrială poate procesa, chiar și la un nivel limitat, obiectivele CRIB, sistemele CRIB nu posedă aceeași capacitate vizavi de lumea post-industrială. Nu este vorba de trei defecte, precum cele 3 N (nerăbdare - neorganizare - necooptare), ci de trei greșeli: percepția greșită, tonul greșit, audiența greșită.

48. Atunci când Revoluția își face simțită prezența în mod evident în spațiul de confort al CRIB, CRIB este dezorientat. Ca metaforă, gândește-te la un elefant teleportat instantaneu din mediul său natural direct la Polul Nord. Orice mesaj din lumea non-CRIB este neinteligibil. Structurile CRIB creează narațiuni CRIB pentru a-și explica lumea non-CRIB. De remarcat modul în care conducerea Partidului Social Democrat a copiat, cu ocazia protestelor din 2017, trei din cele patru teme fundamentale ale comunicării publice ceaușiste din 1989, una pur CRIB, axată pe stat ca noțiune fundamentală: a) dezmembrarea țării, b) influențele străine, c) amenințarea la adresa ordinii (de partid și) de stat. Una singură a lipsit din motive de inadecvare istorică (categoria întregului protest ca fiind huliganic). Explicațiile sunt iraționale și nu acopereau nici măcar parțial evenimentele care avuseseră loc în mod obiectiv. De exemplu, nu e clar despre ce dezmembrare a țării putea fi vorba în contextul în care, pentru prima dată de la Marea Unire, protestele se răspândiseră de-a lungul și de-a latul întregii țări. O lume colorată este văzută prin lentile alb-negru; mai blând spus, se încearcă a se juca fotbal pe străzile Angliei în 2010 cu regulile din secolul 18.

49. Structurile CRIB încearcă să-și mascheze slăbiciunile în fața dependenților și în același timp să creeze panică în rândul oponenților prin agresivitatea în limbaj și comportament. Structurile CRIB recunosc amenințarea existențială pe care o prezintă Revoluția la adresa propriilor lor valori. Se poate merge chiar la nivel micro: pentru fiecare persoană care aderă la valorile CRIB, lumea post-industrială este haotică și dificilă, existența ei necesitând adaptare, adică consum de resurse, un lucru dificil de întreprins pentru cei aflați în situații de slăbiciune fizică sau financiară. Agresivitatea este, în acest context, de înțeles.

50. Structurile CRIB au în momentele dificile o singură reacție constructivă, și anume orientarea obsesivă spre propria bază de susținere. Doleanțelor de natură juridică sau politică li se răspunde cu mărirea resurselor alocate către dependenți. Această semi-strategie are rolul de a asigura soliditatea frontului CRIB ("măcar ai noștri să rămână cu noi, să nu ne trădeze!"). Ea implică, printre altele, și negarea dialogului, ceea ce irită și mai mult lumea post-industrială.

51. Fiecare din cele trei greșeli (percepția greșită, tonul greșit, audiența greșită) funcționează drept fitil pentru următoarea declanșare a crizei, clarificând din ce în ce mai apăsat societății post-industriale dimensiunile conflictului cu CRIB. De asemenea, aceste greșeli au rolul de a forța "spectatorii" crizei să aleagă o tabără sau alta. Cum societatea post-industrială este în creștere, acest mecanism defavorizează CRIB, mărind numărul celor care își asumă public valorile Revoluției și opoziția față de valorile CRIB.

52. Aici ne aflăm. Dar spre ce ne îndreptăm? Ce se va întâmpla în continuare? Întrebarea este, de fapt: ce coordonate are prăbușirea CRIB?

53. O precizare importantă este că schimbările violente și rapide sunt de obicei false sau lipsite de substanță. De exemplu, PCR a dispărut în 1989 aproape instantaneu dar s-a reconstruit cu repeziciune și a reformat CRIB parțial. Pentru a utiliza un reper istoric mai util, nicăieri Revoluția precedentă, cea industrială, nu s-a proclamat prin decret. Până și în țările în care schimbările au avut loc în grabă - precum Japonia - a fost necesară o generație pentru ca ele să fie implementate în întregime.

54. Pentru a înțelege coordonatele căderii CRIB, trebuie percepute două tensiuni interne cu care se confruntă acest sistem. Una dintre tensiuni este economică, tehnică, are de-a face cu resursele cu care operează sistemul și cu modul în care sunt ele preluate și distribuite. O voi numi, din motive ce îți vor deveni evidente în continuare, "tigrul în lesă". Cealaltă tensiuni este structurală, ideatică și ține de valorile sistemului. O voi numi "păcatul originar". Ambele periclitează integritatea CRIB și îi reduc, în mod constant și independent, capacitatea de supraviețuire. Cele două tensiuni se influențează uneori reciproc, lucru la care voi face aluzie în continuare atunci când e cazul.

55. Tensiunea economică din sânul CRIB poate fi formulată astfel: CRIB urăște Revoluția ȘI are nevoie de ea. Pentru a înțelege această situație paradoxală, să înțelegem că există două obiective pentru CRIB:
a) îmbogățirea elitelor CRIB
și
b) menținerea unui nivel de trai măcar parțial îndestulător pentru dependenți.
Obiectivul b) este important pentru CRIB întrucât fără susținerea acestor persoane CRIB nu-și poate menține controlul asupra puterii politice. Există de asemenea și o componentă psihologică în obiectivul b) : elitele CRIB trebuie să primească, în cel mai pur stil balcanic, o reconfirmare constantă a puterii lor... altfel nu se mai simt elite.

56. Însă unicul mod de a colecta resurse la un nivel care să permită îndeplinirea ambelor obiective este exploatarea lumii post-industriale. Acesteia trebuie să i se ofere, în consecință, condiții propice din punct de vedere economic. Acesta este motivul pentru care CRIB nu pune sub semnul întrebării cota unică, revenirea la impozitarea veniturilor angajaților din IT și alte măsuri de acest tip. Aceste măsuri crează însă și un cadru favorabil amplificării Revoluției.

Să punem problema invers și să facem un experiment mental: să ștergem din imaginea țării tot ce înseamnă mediu economic post-industrial, adică nu numai serviciile și IT-ul dar și activitățile economice industriale care fac uz de cuceririle tehnologice ale ultimelor decenii. Rămân doar structuri CRIB, însă acestea nu pot asigura consumul necesar pentru colectarea unui volum mare de taxe și impozite. Fără acest volum de taxe și impozite, sistemele CRIB nu pot asigura, prin furt, nivelul de trai cu care sunt obișnuite elitele CRIB și, simultan, sistemele de subzistență ale dependenților de CRIB.

57. Pentru CRIB, Revoluția e un rău necesar, un tigru ce trebuie ținut în lesă dar care trebuie, fie și cu antipatie, hrănit din când în când astfel încât să nu moară. Ca să rămânem în coordonatele imaginii, problema CRIB este că, independent de acțiunile CRIB, tigrul crește cu rapiditate, capacitatea lesei de a-i limita libertatea de acțiune scăzând pe zi ce trece.

58. Întrucât aspectul de mai sus poate să pară teoretic, voi arăta în continuare trei exemple de manifestare a acestei tensiuni: sistemul românesc de învățământ, dilema dimensiunii aparatului bugetar și discursul "capital național vs. multinaționale".

59. Dacă există un domeniu vital pentru CRIB, în afară evident de controlul statului, este educația. Dintr-un punct de vedere, ar fi vital pentru supraviețuirea CRIB ca Revoluția să fie oprită pe cât posibil după cum urmează:
- sistemul de învățământ românesc să fie dezinformatizat în totalitate;
- modelul educațional să fie cel al CRIB, bazat pe supunere față de autoritate, lipsa inițiativei proprii, memorare, valori patriotice infuzate cu xenofobie, etc.
O educație pe norme post-industriale mărește forța Revoluției, garantând creșterea în număr a cetățenilor lumii post-industriale.
O educație pe norme CRIB, fiind inadecvată pieții de muncă din secolul 21, duce la o salarizare proastă dacă nu chiar la șomaj și deci reduce autonomia absolvenților față de structurile de putere controlate de CRIB, transformându-i în dependenți.
Din acest punct de vedere CRIB deja a eșuat. Dezvoltarea Revoluției în România este deja la cote consistente. Pe de altă parte, CRIB nici nu are în întregime interesul de a menține sistemul de învățământ la cote dezastruoase. O piață a muncii depresată produce puține resurse, deci se poate fura mai puțin sau, alternativ, se poate distribui prea puțin către cei dependenți de CRIB.
Rezultatul din acest moment este unul haotic. Există instituții educaționale de calitate, care produc non-stop cetățeni post-industriali, și există instituții educaționale sub-finanțate, care în teorie pregătesc copii și adolescenți pentru o lume CRIB ce nu mai există. Un factor tipic pentru mediul produs de Revoluție este că educația formală, impusă de statul român, nu deține rolul fundamental în formarea cetățenilor. O școală anume poate avea o programă CRIB, poate încerca să formeze copii în spiritul CRIB și să le ofere aptitudinile CRIB, însă acest lucru valorează foarte puțin dacă, în afara orelor de curs, copiii sunt expuși la artefactele și valorile lumii post-industriale.
Ineficiența inerentă instituțiilor CRIB e discutată mai pe larg în continuare. Legat de subiectul educației, vreau să precizez că, și dacă s-ar lua decizia ca sistemul de învățământ să fie restaurat în integralitatea sa pe norme CRIB, implementarea cu acuratețe a normelor ar eșua, permițând astfel Revoluției să continue și să dăinuie.

60. Un alt exemplu de dilemă care poate fi integrată în tensiunea "tigrului în lesă" ține de dimensiunea aparatului bugetar. Cu cât acesta este mai mare, cu atât CRIB joacă un rol mai mare în viața mai multor familii, mărind șansa ca aceștia să devină dependenți de CRIB și deci potențiali susținători în confruntările cu societatea post-industrială. De asemenea, cu cât responsabilitățile statului român în relația cu cetățenii săi sunt mai numeroase și mai vaste, cu atât este mai ușor CRIB să încetinească orice fel de activitate post-industrială prin birocratizarea excesivă a acesteia.

În același timp, banii cheltuiți cu aparatul bugetar reprezintă bani care nu mai ajung în buzunarele sau conturile bancare ale elitelor CRIB. Singurul mod de a ieși din acest calcul cu sumă zero este mărirea contribuțiilor societății post-industriale la bugetul de stat, însă acest lucru periclitează existența CRIB ca sistem în mod dramatic: persoanele care-și câștigă existența din activități post-industriale pot părăsi țara ( = banii lor dispar pentru întotdeauna) sau pot realiza evaziune fiscală de proporții, imposibil de stopat de către CRIB datorită ineficienței implicite a instituțiilor aflate sub controlul său (mai multe detalii despre acest aspect la punctul 62 de mai jos).

61. CRIB recunoaște pericolul pe care îl reprezintă multinaționalele, vector de transmitere a valorilor post-industriale. Fiecare angajat al unei multinaționale putea fi, în cazul în care acestea n-ar fi existat în România, o persoană dependentă de CRIB și deci potențial susținător al său.
Pe de o parte CRIB ar dori ca aceste multinaționale să plece.
Pe de altă parte are nevoie de fondurile plătite de acestea către stat sub formă de taxe și impozite.
CRIB face vorbire despre capitalul românesc, încercând să apere business-urile elitei sale, însă o situație interesantă a început deja să se dezvolte în sensul în care capitalul românesc a început să-și dezvolte o apăsată identitate post-industrială. E de așteptat ca în curând CRIB să-și rafineze discursul, atacând direct (și doar) antreprizele economice ale Revoluției.

62. Sistemul CRIB a eșuat deja de două ori: la finele anilor '80 nu mai putea îndeplini nevoile economice ale societății iar la începutul de mileniu a obligat milioane de persoane din zone geografice aflate cvasi-integral sub controlul său să emigreze din cauza acelorași deficiențe economice. Sub titlu de ipoteză, răspândirea Revoluției în România a fost grăbită tocmai de ineficiența alternativei la Revoluție. Aceste două fenomene - sau trei, dacă includem și ipoteza - nu sunt accidente. CRIB este în genere ineficient și produce ineficiență, aceasta ajungând să afecteze chiar funcția de supraviețuire a CRIB. Acesta este "păcatul originar" al CRIB.

63. Ce înseamnă acest lucru la nivel generic?
- Structurile de putere CRIB sunt nemeritocratice (componenta comunistă: decizia se ia de către lider și e aprobată în unanimitate, fără obiecții) și lente (componenta balcanică: nu eficiența primează);
- Personalul CRIB este în stare continuă de degenerare. Nu există resurse umane inteligente care să-l înlocuiască și care să aparțină valoric CRIB;
- CRIB nu are capacitatea de a manageria sisteme în mod eficient, bazându-se pe monopoluri pentru a-și menține accesul la resurse (printre cele mai CRIB-izate sisteme din România sunt Poșta Română și sistemul medical de stat în care, în ciuda pompării de resurse imense, penuria de materiale este colosală iar calitatea serviciilor este în genere deficitară);
- CRIB are o capacitate extrem de redusă de a manageria crize - este de așteptat ca evenimentele catastrofice din viitor să aibă semnificații mult mai profunde decât suferința celor implicați direct, întrucât vor expune slăbiciunile CRIB inclusiv susținătorilor săi, darămite societății post-industriale.

64. Un factor adițional de ineficiență este competiția autentică pentru resurse în interiorul CRIB. În orice structură CRIB pot exista două sau mai multe centre de putere reală. CRIB nu este o piramidă perfectă și etanșă, componenta balcanică dăunându-i în mod constant. În alt plan, lipsa de democrație din interiorul structurilor CRIB duce la apariția unor crevase adânci dar vizibile din afară doar în momente de criză.

65. Un simptom al ineficienței CRIB este necesitatea de a aloca resurse cât mai vaste unor domenii din ce în ce mai restrânse ca impact sau ca relevanță pentru România ca atare. Un exemplu semnificativ în acest sens este relația CRIB cu instituțiile culturale de stat, repere majore în epoca pre-1989 dar golite de înțeles în contextul multi-polarității societății industriale. CRIB caută CRIB și se simte bine (doar) în CRIB. Elitele CRIB cumulează doctorate, curtează Academia Română și formează cercuri de congratulare reciprocă. În ecuație poate să intre în anii viitori și Ministerul Culturii, mai nou denumit și al Identității Naționale sau festivalul Pasărea Măiastră din București. Se folosesc resurse financiare pentru a se menține în viață persoane, structuri și inițiative irelevante, fără impact. Efectul asupra societății post-industriale este nul. Însă aceste autorități CRIB, fără relevanță în epoca post-industrială, au rolul de a mări încrederea liderilor CRIB în propria forță. După cum ai observat până acum și după cum vei observa și în continuarea documentului, e un lucru de care au mare nevoie, teritoriul controlat de ei prăbușindu-se sub picioarele lor.

66. Ineficiența CRIB este evidentă și în plan cultural sau ideologic: CRIB nu creează nimic niciodată, ci readuce în prim-plan valori desuete sau se auto-plagiază. Revoluția a readus pe buzele elitelor CRIB sau mercenarilor CRIB aceleași formule ca în urmă cu două decenii, când CRIB se temea de o potențială pierdere a controlului asupra societății: Soros, ruperea țării, infiltrare. În momentele mai liniștite CRIB regenerează mitologiile de dinainte de 1989: puritatea poporului român, Dacia, folclorul românesc, toate - atenție - reutilizate într-un context anti-Revoluție. CRIB are totuși capacitatea de a se lipi de teme care provin din afara sa, atâta timp cât le consideră coerente cu valorile CRIB și opuse valorilor Revoluției, chiar dacă respectivele teme sunt false (ex. interzicerea căsătoriilor între persoane de același sex, un non-subiect în România până la momentul lansării inițiativei Coaliției pentru Familie).

67. Paragraful de mai sus era necesar, întrucât trebuie înțeles că structurile CRIB distribuie nu numai resurse concrete, ci și simbolice. După 1989 funcția ideologică a CRIB a suferit intens - CRIB e nevoit să regurgiteze temele utilizate atunci. Funcția creativă a CRIB n-a fost niciodată foarte dezvoltată - cea mai mare parte a mesajelor de dinainte de 1989 erau un amestec de a) cuvinte fără înțeles concret, importate direct din vocabularul comunist și b) mesaje legionare. După 1989 această funcție s-a stins cu totul: nu există niciun ideolog sau intelectual CRIB care să creeze o serie nouă de mesaje. Incapacitatea CRIB de a ideologiza nou-veniții în sistem este extrem de semnificativă în acest sens. Ponderea "oportuniștilor" este colosală și are o mare probabilitate de a duce la o prăbușire rapidă și integrală a întregului eșafodaj.
Unul din cazurile cele mai interesante este folosirea formulei "tinerii frumoși, inteligenți și liberi" de către actori ai structurilor de putere CRIB pentru a identifica în mod pare-se ironic agenții Revoluției care se opun CRIB. Fenomenul lingvistic și psihologic din spatele formulei este extrem de interesant: prin contrast, factorii CRIB care utilizează formula în sens peiorativ se auto-identifică cu amărăciune sau invidie ca fiind:
- "bătrâni", nu neapărat biologic dar civilizațional: exponenți ai unui sistem falit din punct de vedere istoric și pe cale de descompunere
și/sau
- "urâți", iarăși o aluzie la datarea fizică
și/sau
- "proști", incapabili să țină pasul cu cuceririle tehnologice sau să le însușească
și/sau
- "sclavi", rotițe fără autonomie într-un sistem pe care nu-l controlează.

68. Un exemplu mai important de ineficiență este controlul solid al CRIB asupra unora din mijloacele de informare tradițională. CRIB are o relație extrem de prietenoasă cu majoritatea televiziunilor de știri, e obsedat de deținerea Agerpres și influențează în mod puternic presa locală. Investiția a fost și este una falimentară, existând o disproporție puternică între sumele alocate și rezultatele obținute. Ce era extrem de util în 1982 sau 1992 este acum ineficient.
Demografic cei dispuși să utilizeze aceste mijloace de informare în masă este în scădere. Cel mai elocvent exemplu este importanța Televiziunii Române pentru structurile CRIB din politică, sumele alocate instituției fiind invers proporționale cu popularitatea sa în rândul populației; în mod ideal TVR ar trebui să ajungă o cochilie goală pe dinăuntru, unicul său scop din perspectiva CRIB fiind conexarea a mii de familii ale angajaților la resursele CRIB și transformarea lor în dependenți de CRIB, emisia în sine urmând să devină un aspect irelevant și inutil pentru absolut toate părțile implicate (elita CRIB, angajați TVR, susținători CRIB sau lumea post-industrială).

69. Structurile CRIB și vectorii de imagine care, din interes financiar sau atașament real față de valorile CRIB încearcă să le susțină, conștientizează instinctiv că bătălia este pierdută zi după zi. (Într-o zi răcoroasă de primăvara nu stai să meditezi asupra faptului că temperatura în cameră a scăzut ci, deseori fără să-ți dai seama, te duci să închizi fereastra). Implicit, intensitatea mesajelor din mijloacele de comunicare controlate de CRIB crește. De la atacuri s-a ajuns la propagarea de falsuri, în speranța că publicul pro-CRIB va fi hipermobilizat. Prin natura sa însă acest lucru este imposibil de realizat și, mai mult, inutil.

70. Dominația CRIB asupra mass-media din România nu este nici măcar completă. Cel mai important vector TV din România (Pro TV, cu o audiență dublă față de cea a tuturor televiziunilor de știri insumate) are de la fondare o platformă subtilă dar evidentă de subminare a valorilor CRIB.

71. CRIB a devenit conștient de necesitatea de a activa pe câmpul inamicului. CRIB încearcă cu timiditate să controleze rețelele sociale de comunicare online. Este obligat să facă acest lucru întrucât o parte din baza sa de susținere a cedat parțial Revoluției, utilizând acest mijloc de comunicare. CRIB folosește însă ... metode CRIB: cantități de postări care nu conving pe nimeni din tabăra adversă.

72. Unul din cele mai importante dezavantaje ale CRIB este faptul că își subminează propria bază de susținere. Persoanele dependente de CRIB nu posedă resursele financiare necesare pentru a avea o dietă decentă sau o îngrijire medicală de calitate. Problemele din sistemul de sănătate afectează disproporționat tocmai ... susținătorii de nădejde ai CRIB, anume oamenii vârstnici pentru care CRIB e singurul model civilizațional pe care l-au cunoscut. Mortalitatea infantilă este mare în spațiile dominate de CRIB. Consumului de alcool tare, care decimează anual susținătorii CRIB, face parte din bagajul cultural al CRIB. Spre deosebire de epoca decretului anti-avort, CRIB-ul actual nici măcar nu poate genera noi cetățeni în zonele pe care le controlează pentru a-i înlocui pe cei pierduți din motive demografice. Accesul la resursele necesare unui trai de minimă calitate pe standarde europene nu se poate realiza decât prin susținerea financiară a unor rude din afara CRIB (ex. adult de 30 de ani plecat la muncă în străinătate susține financiar doi părinți aflați în rural, de 60 de ani fiecare). Această situație încurajează însă "contaminarea" cu valori non-CRIB.

73. Un aspect interesant este că CRIB însuși nu crede în CRIB: elitele își fac operații în spitale din afara României și își trimit copiii la școală în străinătate, încercând ele însele să se etanșeizeze de contactul cu produsul propriei lor munci, adică statul român. Acest lucru reprezintă o vulnerabilitate, tăind legătura dintre elita CRIB și baza CRIB.
Slaba calitate a CRIB se traduce în participarea slabă la vot a oamenilor cei mai expuși la efectele negative ale Revoluției și deci în teorie cei care ar avea nevoie în cea mai mare măsură de protecția CRIB, adică cei mai săraci dintre români11. În 2014 a avut loc un scrutin prezidențial în care unul din candidați, și anume Victor Ponta, a făcut apel la valori CRIB în mod exemplar. În turul doi 27% din votanții oponentului său aveau 10 clase sau mai puțin12 - fără cele 1,5 milioane voturi acordate de aceștia lui Iohannis, Victor Ponta ar fi câștigat. Aceste fenomene sunt mai dese decât s-ar crede, dependenții de CRIB deseori jucând renghiuri sistemului prin neparticipare sau vot contrar intereselor CRIB. Prin trădarea principalei lor obligații față de CRIB - menținerea prin vot a sistemului la putere - ei își manifestă nemulțumirea față de unul sau mai multe din aspectele funcționării CRIB.

74. Corupția, un element semnificativ al CRIB pre-1989, a ajuns unul din elementele-cheie în percepția publică cu privire la CRIB. În afară de a irita societatea post-industrială ("iată cât de evident este unde se duc banii pe care îi plătim ca taxe!"), efectul mai important este de a slăbi legătura dintre susținătorii CRIB și elite. Datorită proliferării informației cu privire la averea elitelor CRIB, susținătorii devin conștienți de disproporția dintre, pe de o parte, resursele culese de către elite și păstrate pentru ele și, pe de altă parte, cantitatea neglijabilă care ajunge la cei dependenți de CRIB13.

75. Un simptom al ineficienței este capacitatea din ce în ce mai redusă a CRIB de a conștientiza imaginea strategică a situației. În 1995 România a început să depună eforturi pentru accederea la Uniunea Europeană. Cu acea ocazie Tudorel Postolache, economistul care a condus Comisia de la Snagov, afirma (italicele îi aparțin lui, nu mie): "Problema cardinală a strategiei naționale: (...) dacă este adevărat că, după predominanța succesivă a generațiilor de produse muncă-intensive, capital-intensive și sciento-intensive, o nouă generație de produse, și anume cultural-informațional-intensive, se profilează ca prevalente în economia mondială a viitorului, atunci orice țară care dorește stoparea decalajelor de productivitate de care suferă, cum este cazul României, trebuie să promoveze cu perseverență valorile proprii unei economii în care cultura și informația devin sfera de activitate determinantă"14.
Teza lui Postolache a devenit următoarea: pentru ca România să nu rateze și Revoluția post-industrială în felul în care a ratat-o pe cea industrială este nevoie de capital. Acest capital nu e numai financiar ( = sumele de bani necesare pentru achiziționarea propriu-zisă de computere) ci și cultural ( = capacitatea de dialogare între programatori; preluarea de către populație a uneltelor informatice de ultimă oră, de la browsere la programe de editare). România, o țară săracă în ambele privințe, are nevoie de o infuzie de ambele tipuri de capital. Integrarea în Uniunea Europeană este singurul mijloc de a realiza acest transfer.
Faptul că argumentele economice erau dublate de cele geopolitice a fost un pas.
Ulterior o bună parte din clasa politică care a semnat Acordul de la Snagov a conștientizat că fuseseră duși de nas, dar era prea târziu. Iepurele scăpase din pălărie.

76. În 2015, Miron Mitrea - un versat aparatchik al CRIB - scria: "Apariţia industriei informaţiei, ca şi apariţia plugului de exemplu sau a fierului, este firesc să împingă la schimbări majore. Şi, sigur, la apariţia unor categorii sociale diferite, cu doleanţele lor, aşteptările şi speranţele lor. Cu un mod de viaţă diferit. Şi deci, cu aşteptări politice diferite. Păi dacă, după cum am văzut bine în ultimii ani, majoritatea politicienilor nu sunt conştienţi de aceste schimbări, cum să li se adreseze, cum să-i motiveze? Practic o clasă politică desuetă este tot mai des surprinsă de o societate în curs de modernizare."15

În loc să fie eroi ai CRIB, Postolache și Mitrea au fost uitați. Reperele CRIB au devenit persoane care deținuseră mare autoritate (cum e și logic pentru CRIB), cu o inteligență peste medie dar care în privința schimbărilor prin care trece societatea și-au pus mai recent "ochelari de cal", refugiindu-se în reacționarism neproductiv. Ei energizează măcar parțial susținătorii CRIB dar nu oferă soluții pentru tensiunile CRIB.
Ca dovadă a degenerării intelectuale a CRIB, te rog să observi că atunci când CRIB suferă înfrângeri întotdeauna e vorba de conspirații, accidente, trădări și infiltrări. Greșelile sunt considerate tactice și sunt uitate repede.

77. În continuare voi sumariza cele de mai sus, prezentând trei scenarii concrete pentru evoluția viitoare ale României.

77a. Scenariul "domol": Evoluțiile economice continuă, apărând și o creștere a ponderii angajaților din industrie (de-ruralizare). Demografic CRIB este ronțăit pe dinăuntru de retragerea accelerată a elitelor vârstnice și funcționarilor vârstnici, sistemul fiind căpușat de "falși aliați", de fapt factori modernizatori. Crizele izbucnesc în continuare ritmic, dar niciodată la un nivel înalt precum în 2017. Ele capătă un aspect cvasi-formal, ambele tabere înțelegând implicit că există o linie roșie care nu trebuie traversată. CRIB va continua să pună pe prim-plan colectarea unui volum cât mai mare de resurse de la lumea post-industrială prin menținerea coordonatelor de dezvoltare ale acesteia, adică săpându-și singur groapa. În perioada 2021-2023 și mai ales 2025-2028 mai multe instituții-cheie pentru CRIB își pierd din forță sau sunt preluate de către vectori pro-Revoluție. Sistemul de învățământ, în special, suferă o transformare importantă. CRIB se stinge, devenind o forță marginală și izolată, o ciudățenie la fel de bizară precum societatea post-industrială la începuturile existenței ei.
Sub-varianta "Băsescu 2": un lider sau o structură din societatea post-industrială preia o parte din susținătorii CRIB, aparent unificând cele două segmente.
Sub-varianta "pașilor mici": printr-o succesiune de "falși reformatori", CRIB își schimbă textura, adaptându-se la realitatea schimbărilor economice și demografice.

77b. Scenariul "răscoalei". CRIB își pierde eficacitatea într-o asemenea măsură întrucât își pierde credibilitatea în fața propriei sale baze de susținere. "Falșii reformiști" nu se activează iar "oportuniștii" și "mercenarii" părăsesc corabia. Secțiuni vaste ale dependenților de CRIB se opun în stradă inegalităților dintre ei și elite.

77c. Scenariul "conflictului". Tensiunile din interiorul CRIB sau dintre CRIB și Revoluție sunt rezolvate de către un lider al CRIB în mod necugetat, prin exacerbarea opoziției față de Revoluție. Urmează un moment puternic din punct de vedere emoțional pentru întreaga societate, asemănător doar cu cel din vara anului 1990.
Continuări posibile:
Sub-varianta "pasului în spate": CRIB ezită să folosească toate mijloacele aflate la dispoziția sa ori suferă o înfrângere. Oarecum asemănătoare sub-variantei "pașilor mici" de la punctul 77a, această subvariantă implică o schimbare majoră de formă în discursul CRIB și regruparea sa.
"Autarhia": CRIB obține o victorie aparentă, eventual gonind cât se poate de mulți exponenți ai Revoluției în afara granițelor și scoțând România din Uniunea Europeană, însă lipsa de resurse duce mai devreme sau mai târziu la scenariul "răscoalei" de la punctul 77b.

Profilul psihologic al liderilor CRIB și circumstanțele punctuale vor înclina acul de compas al istoriei României spre unul sau altul din scenariile de mai sus.

78. E momentul să răspund unor întrebări care, probabil, ți-au trecut prin minte în timp ce citeai acest text.

Întrebare: De ce ești sigur că Revoluția nu poate fi oprită? Există totuși aspectul A, motivul B, posibila evoluție C, etc.
Răspuns: Revoluția nu este una românească ci face parte dintr-o evoluție a speciei umane. O singură națiune pe glob încearcă acum să îi reziste în totalitate, printr-un control teoretic perfect al mijloacelor de comunicare și al societății în genere. Este vorba de Coreea de Nord. Chiar și acolo, cetățenii înjgheabă mijloace de vizionare a programelor de televiziune sau a DVD-urilor din țările învecinate. Nivelul de trai este extrem de scăzut pentru majoritatea populației, elemente culturale locale înlesnind supraviețuirea elitei aflate la putere. Iar CRIB-ul românesc e infinit mai slab decât sistemul nord-coreean, deja "sângerând" datorită pătrunderii masive a Revoluției.

Să privim lucrurile și altfel. Regimul CRIB pre-1989, cu infinit mai multe mijloace de represiune la dispoziție, a trebuit să cedeze în fața unor evoluții economice, sociale (naționale) și geopolitice prin comparație cu care Revoluția post-industrială este un titan.

Un caz fascinant de eșec al taberei reacționare îl reprezintă Republica Moldova. Idealul CRIB-ului românesc este modelul moldovenesc (fiind vorba de unul sovietic i-am zice CRIS, cuvântul "sovietic" înlocuindu-l pe cel "balcanic"). Vectori post-industriali pleacă la muncă în afară - fără să reprezinte majoritatea migranților - iar în țară rămâne populația care depinde de CRIS. Astfel CRIS menține structurile de putere, opoziția la CRIS e în teorie nulificată prin migrație iar redevențele - banii trimiși din afară - mențin nivelul de trai al populației la un nivel decent, ceea ce CRIS nu poate face.
În practică CRIS a devenit prea lacom, periclitând capacitatea sa de a livra până și bruma de contribuție necesară susținătorilor săi, iar la cele mai recente alegeri candidatul anti-CRIS a obținut 48% din voturi, ceea ce este pur și simplu enorm, având în vedere așa-zisa "puritate" și etanșeitate a modelului teoretic sugerat mai sus.

79. Întrebare: Pot cele două modele coexista, paralel și în liniște?
Răspuns: Revoluția nu dorește construirea de granițe artificiale iar CRIB nu are capacitatea să o facă. Informația circulă la fel de ușor precum gestul de a apăsa un buton de telecomandă. Circulația oamenilor, aparent îngreunată de infrastructura slabă a României, este de asemenea facilă. În fiecare an sau clipă Revoluția contaminează și mai multe segmente de societate care erau favorabile CRIB.

Un aspect important în acest sens este superioritatea materială a societății post-industriale în fața CRIB. CRIB nu este capabil să asigure un standard de trai la nivelul celui post-industrial, iar această informație ajunge și în zonele sociale favorabile CRIB. Migrația este uni-direcțională: dinspre zonele CRIB spre zonele post-industriale (nu numai zone geografice ci și sociale). "Întoarcerea" în zonele CRIB - de exemplu o programatoare care se mută din Cluj-Napoca în ruralul vasluian pentru un trai mai liniștit și eventual deschiderea unei ferme - nu implică convertirea unei persoane la normele CRIB ci, dimpotrivă, virusarea zonei respective cu norme post-industriale, propagate de cei care se întorc.

80. Întrebare: Dacă Revoluția e un fenomen global, de ce pierde bătălia politică în alte părți (S.U.A., Marea Britanie, Ungaria, Polonia, etc) ?
Răspuns: Primul motiv este că cei care știu ce au de pierdut se mobilizează într-o măsură mai mare. Acest pas înainte al reacțiunii la Revoluție este temporar. El va dura atâta timp cât cei care își pot aminti de stadiul pre-Revoluție mai sunt încă activi din punct de vedere politic, adică capabili să voteze. Reamintesc că pentru Revoluție aspectul politic nu este cel principal, energia nefiind concentrată în principal asupra acelui subiect.

Al doilea motiv ține de identitatea oponenților Revoluției. Reperele la care se raportează FIDESZ (Ungaria), Lege și Justiție (Polonia), susținătorii Brexit (Marea Britanie) sau susținătorii lui Trump (S.U.A.) au o tradiție îndelungată, care pre-datează jumătatea secolului 20. Modelele civilizaționale pe care le apără și pe care le reprezintă n-au nimic de-a face cu CRIB, decât cel mult faptul că sunt anti-Revoluție.

81. Întrebare: Uneori scrii despre CRIB dar dai exemple din PSD. Sunt PSD și CRIB același lucru?
Răspuns: PSD e o instituție importantă a CRIB, dar nu singura. De asemenea, deși este principalul "braț politic" al CRIB, PSD nu e singurul partid CRIB și nu este singurul partid în care valorile CRIB sunt importante.

82. Întrebare: Ce-i de făcut?
Răspuns: Dacă ești parte din Revoluție, fă-ți vocea auzită. Încearcă să eviți cele 3 "N" (Nerăbdare, Neorganizare și mai ales Necooptare). Penalizează fiecare încercare a CRIB de a încerca să preia controlul asupra României. Nu fi violentă sau violent în acest sens, CRIB abia așteaptă. Fii activă sau activ - CRIB are capacitatea de a face foarte mult rău țării înainte să dispară. Nu te teme de răgetele și urletele CRIB - înainte de răsărit e întunericul cel mai mare. Faptul că ei sunt furioși e un lucru bun - ei simt că pierd puterea și că nu au soluții, ba mai mult că de fapt ei nu înțeleg problema de fel.

Dacă ești fan CRIB și ai ajuns până aici, ești probabil deja un "fals aliat" sau un "oportunist", chit că s-ar putea să nu-ți dai seama de asta. Caz în care îți urez spor la treabă și îți aștept contribuția la trend-ul pozitiv al României când va fi cazul să vină respectiva contribuție, nu e nicio grabă, vei avea multiple oportunități în viitor.

Dacă ești elită CRIB, încearcă să dezvolți aptitudinile post-industriale ale structurii de putere în care operezi. Informatizează, autonomizează, oferă disponibilitate la creativitate. Vei părea singur, mai ales în relații cu alte instituții CRIB, dar mărești capacitatea structurii de a reacționa la crize (și deci reduci capacitatea ta de a fi blamat pentru nenorocile viitoare). Pe termen lung, scopul tău trebuie să fie post-industrializarea structurii. Adică supraviețuirea ta economică și socială.
Dacă ce-am scris imediat mai sus nu te-a convins, ai și opțiunea migrației pentru întotdeauna. N-o să-ți placă deloc România deceniilor viitoare.

83. Întrebare: Aparțin toate structurile de putere formală CRIB?
Răspuns: Nu. Există și structuri de putere formală non-CRIB, atașate valorilor post-industriale - adică în care societatea post-industrială a preluat puterea temporar sau definitiv. Ele nu au fost discutate mai sus întrucât, prin natura Revoluției, nu au cum să joace un rol decisiv ci cel mult să ajute implementarea ei.

84. Întrebare: Poate Revoluția să ocupe structurile de putere CRIB? Eventual cu ajutorul structurilor de putere anti-CRIB?
Răspuns: Cvasi-imposibil. Revoluția nu produce decât într-o foarte mică măsură birocrați, politicieni, directori, etc. Revoluția nu se branșează la resursele umane ale partidelor CRIB, cele care furnizează personalul structurilor de putere CRIB. Mai important este că, pe termen scurt și mediu, societatea post-industrială nici nu pare interesată de a acționa în cele două direcții menționate mai sus. Dacă, prin alegeri, o candidată sau un candidat care susține valorile Revoluției ajunge la vârful unei structuri CRIB, ea sau el va fi blocat(ă) în rezistența personalului CRIB din instituție. Pentru înfrângerea respectivei rezistențe e nevoie de foarte mult timp și de investiții umane durabile.

85. Întrebare: CRIB a căpătat "față umană" după 1990. De ce n-ar fi capabil să treacă printr-o nouă reformă?
Răspuns: Revoluția a trecut cantitativ și calitativ de punctul la care să se poată înjgheba un armistițiu. Un lider reformist CRIB ar fi respins atât de structurile taberei sale ("de ce deviază de la norme?") cât și de lumea post-industrială ("e al lor"). Cele două tensiuni despre care am scris mai sus - "tigrul în lesă" și "păcatul originar" - arată că pur și simplu CRIB nu are destule cărți în mână pentru a putea încerca măcar să câștige partida.
Orice minimă tentație de reformă în interiorul CRIB este anihilată de existența rețelelor informale de decizie și distribuție a resurselor din CRIB. De exemplu, ce sens are să debirocratizezi "pentru cei mulți" când tu, om aflat la vârful ierarhiei CRIB, poți găsi o modalitate rapidă dar ilegală de a-ți rezolva propriile probleme - cu un telefon rapid?
Deja CRIB a trecut printr-o reformă după 1989. Componenta cea mai importantă a respectivei reforme - tolerarea existenței mediului privat și a investițiilor străine - este aproape letală pentru CRIB. Nu e clar ce altă reformă ar putea face CRIB, deja spațiul s-a împuținat.

86. Întrebare: Vorbești despre înfrângerea CRIB, dar nu există semne electorale că acest lucru s-ar întâmpla.
Răspuns: Pentru CRIB lupta electorală este fundamentală, întrucât permite accesul la structurile de putere. Pentru Revoluție lupta electorală e secundară, doar unul din aspectele în care poate acționa și nu cel mai important.
Dar să ne uităm cu grijă la ce se întâmplă pe partea CRIB - până la urmă, atenția lor e concentrată asupra alegerilor:
a. CRIB pierde electorat. În 1990 FSN primește 9,35 milioane voturi. Niciodată CRIB, sub toate formele sale, nu va mai ajunge măcar la 6 milioane voturi, adică două treimi din cota din 1990.
b. CRIB e forțat să se unifice. În deceniul ce urmează, CRIB înflorește: își permite să se împartă între mai multe formațiuni (PSM, PRM, PUNR, etc). După 2000 forțele CRIB se restrâng numeric (unitatea e un semn de slăbiciune, implică faptul că nu există destule resurse pentru menținerea mai multor cazemate politice CRIB și a unei false competiții partidul-1-al-CRIB-versus-partidul-2-al-CRIB).
c. CRIB pierde bătăliile electorale la care numărul votanților este înalt. Începând cu 2004 încoace, candidatul la prezidențiale care a susținut idealurile CRIB într-o mai mare măsură decât oponentul pierde.
d. În 2016 pentru a doua oară dată o forță majoritar non-CRIB intră în parlament. Spre deosebire de forțele din anii '90 care se opuneau pe baza unor tradiții pre-CRIB FDSN și altor vehicule politice ale CRIB, aceasta este conștientă într-o mai mare măsură de funcția sa de reprezentant al Revoluției.
De ce Revoluția nu generează politicieni în timp ce CRIB da? O paralelă explicativă provine din istoria SUA. În timpul Războiului Civil, Confederația sudistă - mult inferioară adversarului ca resurse sau populație, cu un model civilizațional agrar, nepotrivit pentru un conflict militar cu un Nord industrializat - a reușit să reziste cinci ani. Unul din aspectele-cheie a fost calitatea generalilor. De altfel, la academia West Point, timp de două decenii înainte de izbucnirea războiului, studenții sudiști - viitori generali - erau la vârful ierarhiei iar cei din Nord erau mult inferiori. Dar de ce avea Sudul generali mai buni? Răspunsul are de-a face cu mecanismul cererii și ofertei. Opțiunile pentru familia unui tânăr sudist erau limitate: putea să rămână pe lângă plantație, să devină militar de carieră și cam atât - economia locală nu permitea implicarea sa în alte activități. Prin comparație, în Nord un tânăr dintr-o familie cu resurse putea deveni avocat, patron, birocrat într-o companie de căi ferate, ziarist, broker la bursă, etc etc. Practic, cariera militară atrăgea disproporționat de mulți sudiști și disproporționat de puțini nordici. În mod similar, un om din Revoluție are multe cariere în față - cea politică e doar una și nu neapărat cea mai atractivă. Prin contrast, pentru oportuniștii CRIB și elitele CRIB, domeniile post-industriale sunt inaccesibile. Opțiunile de activitate profesională și economică din lumea CRIB sunt mult mai puțin numeroase - iar probabilitatea de a selecta politica este, în consecință, mai mare decât în cazul unui Revoluționar.

87. Întrebare: Migrația masivă spre vest din acest mileniu a ajutat CRIB? Sau a ajutat Revoluția?
Răspuns: CRIB a beneficiat parțial de pe urma migrației spre occident. A pierdut pentru întotdeauna mulți cetățeni care îi erau dependenți, însă a gonit de asemenea din țară mase critice pentru dezvoltarea cu mai mare rapiditate a Revoluției.
Unul din aspectele importante ale Revoluției este comprimarea, aparent artificială, a spațiului și timpului. Diaspora nu este inaccesibilă și îndepărtată precum cea a emigranții transilvăneni din SUA finalului de secol 19. Ea are capacitatea de a comunica cu cei aflați în țară și de a-i influența. Din acest punct de vedere, se poate afirma că avantajele derivate de CRIB din migrație reprezintă o iluzie.

88. Întrebare: Există și oameni în România care au o poziție diferită decât pro-CRIB sau pro-Revoluție?
Răspuns: Cu toții suntem participanți într-o măsură mai mare sau mică la schimbarea ce are loc în România. Putem să punem accentul pe teme care aparent nu au de-a face cu confruntarea între cele două stări de fapt, însă mai devreme sau mai târziu tot vom ajunge să ne poziționăm de o parte sau alta în momentele de criză.
În cele mai interesante situații din acest punct de vedere sunt următoarele două grupuri de persoane:
- persoanele tradiționaliste, creștine și eventual naționaliste care însă antipatizează CRIB ca sistem, de obicei datorită simpatiei față de modelul civilizațional din România pre-CRIB (adică modelul interbelic și antebelic);
- persoanele cu o identitate ideologică de stânga care aparțin societății post-industriale și în ochii cărora CRIB are meritul de a reduce inegalități într-o măsură mai mare decât societatea post-industrială, dar pentru care în CRIB nu există parteneri de discuție.

În majoritatea situațiilor, persoanele din aceste două grupuri și din altele sunt ostilizate de inițiativele CRIB, proactive și care le încalcă setul de valori (primul grup) sau identitatea civilizațională (al doilea grup). Cum conflictul dintre CRIB și societatea post-industrială este cel fundamental al societății românești, este extrem de dificil pentru cele două curente de gândire menționate mai sus să genereze mișcări puternice și autentice care să facă abstracție de conflict, ele ajungând să se alieze cu una sau cealaltă dintre taberele principale.
Ca exemplu, este fenomenal pentru non-români că un partid numit "social democrat" reușește să rateze cam toate temele de stânga ale lumii vestice (dar post-industriale), deseori afirmând cu impetuozitate valori conservator-tradiționaliste (dar CRIB) și nereușind să facă joncțiunea cu din ce în ce mai fertila stângă urbană (dar post-industrială). Odată ce înțelegem că PSD este probabil cel mai important exponent al CRIB în România, situația ideologică atipică a PSD devine mai clară. Disputa stânga vs dreapta nu are loc pe scena politică din România, fiind umbrită de mult mai marele război dintre CRIB și lumea post-industrială.

89. Întrebare: dacă dispare omul politic X nu-i așa că paradigma CRIB dispare și ea? Alternativ: dacă dispare omul politic Y nu-i așa că Revoluția dispare și ea?

Răspuns: Nici CRIB și nici Revoluția nu depind de o persoană. Aceste două stări de fapt sunt fenomene vaste, care influențează milioane de oameni și care depind de elemente demografice și economice. Orice sistem își găsește, mai devreme sau mai târziu, un reprezentant la vârf - chiar dacă unul mediocru.
Acestea fiind spuse, dependența prea mare a unui sistem de un om arată slăbiciunea respectivului sistem, care are dificultăți majore în a genera măcar un pachet minimal de lideri compatibili cu valorile sistemului. În acest moment - final de 2017 - nici Revoluția și nici CRIB nu sunt excesiv de dependente de o persoană anume.

90. Întrebare: se poate termina conflictul prin interzicerea PSD? Alternativ: poate CRIB obține victoria totală prin scoaterea în afara legii a ONG-urilor, prin noi modificări aduse legislației care să beneficieze partidele CRIB, etc.?

Răspuns: Într-o democrație, scena politică e utilă în sensul în care exprimă stări de spirit, valori, interese și chiar nemulțumiri ale societății (într-un sistem totalitar, acestea nu pot fi exprimate decât în mod violent, scena politică absentând; de aceea funcția de reprimare devine vitală pentru statul respectiv).
Odată ce vedem lucrurile astfel, putem înțelege că dispariția PSD nu rezolvă absolut nimic, partidul urmând să se recreeze imediat. Rețelele de extracție a banilor publici și de satisfacere a nevoilor dependenților, mercenarilor și oportuniștilor vor rămâne în continuare la suprafață. Starea de spirit, sărăcia, lipsa de oportunități și de viitor rămân intacte - doar că nu s-ar putea exprima într-o arenă politică, ceea ce ar fi mult mai grav. Starea de fapt CRIB nu dispare doar pentru că i se retează mijlocul de exprimare politic.
Aceeași afirmație e adevărată și față de Revoluție. Trecerea în underground a ONG-urilor n-ar mai permite statului să monitorizeze activitatea lor, o gravă gafă din perspectiva CRIB. Nereprezentarea Revoluției pe spectrul politic duce la decredibilizarea sa, a spectrului, în ochii Revoluționarilor, creând premisele unei prăbușiri dure și totale a CRIB, cu costuri însă majore pentru țară ca atare.

91. Întrebare: în ce măsură ar duce descentralizarea economică și administrativă a României la rezolvarea conflictului sau la o încheiere mai rapidă a acestuia?

Răspuns: coordonatele concrete ale descentralizării ar trebui detaliate pentru ca răspunsul să fie corect și rezonabil. În măsura în care înseamnă eliminarea capacității statului național de a încerca să reducă dezechilibre regionale, ar fi un dezastru. Această afirmație este, evident, temperată de faptul că niciun guvern sau vector politic nu are interesul de a rezolva în mod real dezechilibrele dintre regiuni.

92. Întrebare: Care e cel mai important fenomen care arată dimensiunea conflictului dintre Revoluție și CRIB și de care nu știu / pe care nu-l cunosc / de care n-am auzit?
Răspuns: Migrația internă va deveni povestea importantă a anilor următori. Milioane de oameni părăsesc și vor părăsi județe dominate de structuri CRIB pentru localități din România unde se găsesc locuri de muncă, chiar și plătite cu salariul minim pe economie. Da, CRIB e chiar atât de falimentar.

93. Întrebare: E CRIB conștient? Există un plan CRIB?
Răspuns: Nu. Chiar dacă ar deține resursele de inteligență necesare pentru a procesa ce se întâmplă, n-ar putea face nimic. Criza de competență în interiorul CRIB e la cote extrem de înalte. Sistemele pe care le controlează sunt atât de anchilozate încât nu pot îndeplini comenzile cele mai simple decât greșit, parțial sau prea lent sau două din trei.

94. Întrebare: Există un exemplu sau model de confruntare CRIB contra Revoluție la care să ne putem uita, ca să ne dăm seama ce trebuie făcut sau ce greșeli trebuie evitate?
Răspuns: Din nefericire, nu. România e cea mai avansată țară într-ale Revoluției din toate țările CRIB. La noi criza a ajuns la cote înalte cel mai devreme (deși Rusia se grăbește să ne prindă din urmă în acest sens).
În alte țări Revoluția post-industrială se confruntă cu alte tipuri de rezistență - nu cu CRIB. După cum scriam la punctul 5, "caracteristicile locale ale celui de-al doilea model [ = CRIB ] sunt definitorii pentru înțelegerea sa". Nu se pot compara mere cu pere, și nici CRIB cu noile evoluții de pe dreapta americană sau catolicismul polonez.

La final, sunt necesare câteva precizări sau observații care nu aveau cum să-și găsească locul mai sus dar care sunt, totuși, necesare.

95. Pe cât este de implacabilă victoria Revoluției și reducerea ariei de influență a CRIB pe termen lung, pe atât de evident trebuie să fie că, ocazional, CRIB poate înregistra victorii tactice. Antanta a câștigat primul război mondial în ciuda înfrângerilor de la Tannenberg, de pe râul Somme sau Gallipolli sau Passchendaele (fiecare soldată cu sute de mii de victime), în ciuda ieșirii din război a Serbiei, României și Rusiei și, într-un final, tocmai după cea mai mare și mai puternică ofensivă germană din tot războiul, operațiunea Michael. Victoria Revoluției post-industriale în România va fi mult mai puțin sinuoasă, dar complicații de parcurs pot exista.

Inevitabilitatea victoriei Revoluției este evidentă datorită incapacității sistemului CRIB de a bloca avansul ei. În același timp CRIB nu are nimic de pierdut. Pentru structurile CRIB nu există soluții alternative; ele se simt cu spatele la peretele istoriei. Implicit, sunt extrem de rezistente la reformă, dovedind o elasticitate de invidiat atunci când vine vorba de "rotirea" reformelor respective într-un sens opus celui dorit de inițiator.

96. Acest avantaj al CRIB este unul redutabil, setând aria de acțiune a CRIB la nivele înalte. Cu cât CRIB se simte mai amenințat cu atât măsurile luate de CRIB la adresa societății post-industriale vor fi mai dure. CRIB acționează pentru menținerea CRIB, în timp ce tabăra post-industrială nu acționează întotdeauna în sensul extinderii sale. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este intensă întrucât tensiunile dintre cele două modele civilizaționale sunt infinit mai mari decât cele dintre două tabere politice (ex. PSD versus oponenții săi) sau două viziuni cu privire la modelul de taxare din societate (ex. cotă unică versus impozit progresiv). Sub semnul întrebării se află elementele fundamentale precizate la începutul textului: accesul la resurse, identitatea proprie și relațiile cu ceilalți. Simplu spus, cu excepția supraviețuirii, nimic nu este mai important. Violențele fizice și în limbaj ale susținătorilor CRIB sunt în creștere exponențială, depășindu-se celălalt moment când valorile lor și stilul lor de viață erau puse sub semnul întrebării, adică 1990. Precum susținătorii lui Trump în SUA, ei sunt îngroziți de faptul că o lume se surpă, iar vârsta la care se află cei mai mulți dintre ei nu le mai permite adaptarea la o lume nouă.

97. De observat că, din 2012 încoace, protestele din România sunt din ce în ce mai mari, cooptând din ce în ce mai mulți participanți. Acest lucru denotă trei lucruri în mod simultan:
a) creșterea numărului de aderenți ai Revoluției
și
b) creșterea conștientizării de către aderenții Revoluției a importanței acesteia (nu neapărat "conștiința de clasă" de care scria Marx, dar un fenomen înrudit)
și
c) dezolarea multor aderenți ai CRIB vizavi de lipsa de performanță a sistemului pe care ei se bazează (un lucru despre care am scris și la punctul 74).

98. Mare atenție la "soluțiile" care par să suprascrie total diferențele dintre CRIB și Revoluție. Acestea fie reprezintă modalități de deghizare ale CRIB16, fie tentative de a utiliza haosul creat de conflict pentru avantaje personale.

99. În măsura în care formula "proiect de țară" mai are însemnătate pentru cineva, aceasta trebuie utilizată strict în conexiune cu ascensiunea Revoluției și prăbușirea CRIB. Practic, singurul proiect de țară viabil este reducerea costurilor pentru persoanele atașate de CRIB și înlesnirea înfloririi Revoluției. Costurile menționate în fraza anterioară nu sunt evident doar financiare, cele psihologice și simbolice primând în multe situații. Cu cât România se va găsi mai repede în situația în care Revoluția este unanim adoptată, cu atât se vor reduce mai multe tensiuni din societate. În practică, această implică definirea unor "linii roșii", de care nu se poate trece, precum și etapizarea programului de reformă, instituție CRIB cu instituție CRIB.
În absența unui asemenea proiect pacificator, Revoluția va câștiga "metru cu metru", prin confruntări acerbe și probabil dureroase cam pentru toată lumea. Bandajul trebuie scos repede, nu centimetru cu centimetru în jumătate de secol.
Salvarea CRIB este, merită precizat din nou, imposibilă. În fiecare clipă în România mai intră un computer într-o casă care n-a avut așa ceva; în fiecare clipă încă niște cetățeni români din lumea CRIB văd pentru prima dată o țară vestică; în fiecare clipă mai mor oameni care au fost formați și educați în lumea CRIB, pentru care aceasta reprezenta singurul reazăm. În fiecare zi în România mor 690 de oameni și devin adulți 400; fără a cădea în stereotipia conform căreia toți vârstnicii aparțin CRIB și toți tinerii Revoluției, este evident că atractivitatea celor două sisteme este inegal distribuită pe vârste, din motive obiective, și că sistemul CRIB e prins în menghina unei aritmetici demografice foarte dure. Cu cât se degajă mai multă energie întru obiectivul ipotetic "salvarea CRIB", cu atât mai rapidă și mai dureroasă va fi prăbușirea în josul dealului. Mecanismele de restaurare niciodată nu funcționează în istorie; ele prin nevoia lucrurilor produc modele noi. Până și CRIB-ul românesc post-1989, în ciuda absenței unei opoziții civilizaționale majore, a trebuit să facă concesii numeroase: multipartidism, acceptarea proprietății private și apoi chiar a existenței Revoluției ("tigrul în lesă"). Natura găsește întotdeauna o cale. De exemplu, incapacitatea CRIB de a dezvolta autostrăzi sau de a menține CFR la standardele de acum 120 de ani a generat un imens trafic aerian low cost. Post-industrialul este un talaz a cărei acțiune lasă de fiecare dată CRIB mai slăbit.

100. E ușor să fim prinși în evenimentele unei zile sau unei săptămâni. Forțele istoriei acționează la alt nivel, invizibil dar omniprezent, fără răgaz. Trebuie să ne ridicăm ochii și să ne dăm seama că ne așteaptă niște ani dificili pentru noi ca societate, dar că după ieșirea din furtună situația va cunoaște o îmbunătățire substanțială. În 1990 CRIB era tot. În 2000 domina în mod evident. În 2010 a prins un salt util datorită crizei economice, care i-a dat o nouă viață. Acum e deja o umbră a ce-a fost. Va pleca. Dar România va fi bine.


1 http://data.worldbank.org/indicator/SP.RUR.TOTL.ZS?end=2015&start=1989
2 Anti-eroul este tipologia principală de personaj a literaturii post-industriale. Supus greșelii și măcinat de dubii, lipsit de atribute eroice, anti-eroul este un personaj cu care se poate identifica oricare membru al audienței. Spre deosebire de eroi (exemple ideale; emoția publicului: admirație), anti-eroul este un caz concret ce stârnește empatie.
3 Tabelul AMG110T, secțiunea TEMPO a www.insse.ro.
4 Aceste domenii implică activitate industrială (ex. manoperă, muncă de întreținere și reparații) dar și post-industrială (managerierea sistemelor informatice de la nivel macro și birocrația sistemelor). Pentru a evita dubiile și semnele de întrebare, am ales în mod intenționat să plasez aceste domenii în sectorul economic secundar. Pe o definiție clasică, aceste domenii intră în categoria serviciilor (sectorul economic terțiar), ceea ce ar întări teza principală a textului, și anume extinderea rapidă a Revoluției în România.
5 Din perspectiva CAEN: IT, turism, intermedieri financiare și asigurări, servicii administrative oferite de firme private, cultură, activități profesionale și intelectuale din mediul privat, alte activități non-industriale, non-extractive și non-agricole.
6 Aceste domenii implică activitate industrială (ex. manoperă, muncă de întreținere și reparații) dar și post-industrială (managerierea sistemelor informatice de la nivel macro și birocrația sistemelor). Pentru a evita dubiile și semnele de întrebare, am ales în mod intenționat să plasez aceste domenii în sectorul economic secundar. Pe o definiție clasică, aceste domenii intră în categoria serviciilor (sectorul economic terțiar), ceea ce ar întări teza principală a textului, și anume extinderea rapidă a Revoluției.
7 Din perspectiva CAEN: IT, turism, intermedieri financiare și asigurări, servicii administrative oferite de firme private, cultură, activități profesionale și intelectuale din mediul privat, alte activități non-industriale, non-extractive și non-agricole.
8 Burean, Toma, și Gabriel Bădescu. 2014. "Voices of discontent: Student protest participation in Romania." Communist and Post-Communist Studies 47(3):385-97.
9 http://www.mediafax.ro/economic/studiu-apartamentele-din-cluj-au-devenit-cele-mai-scumpe-din-tara-14704534
10 Un exemplu de limbă de lemn CRIB.
11 Aria albastră din graficul de la acest link: http://sociollogica.blogspot.ro/2016/10/psd-si-cei-mai-saraci-dintre-romani.html
12 IRES, profilul votanților la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014, disponibil la www.ires.com.ro/uploads/articole/ires_profilul-votantilor-la-alegerile-prezidentiale-2014_tur-2.pdf, accesat pe data de 13 februarie 2017.
13 România este constant printre ultimele trei țări din Uniunea Europeană în planul cheltuielilor cu asistența socială. Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:Expenditure_on_social_protection,_2003%E2%80%9313_(%25_of_GDP)_YB16.png, fișier accesat pe data de 13 februarie 2017.
14 Ion Iliescu, Fragmente de viață și istorie trăită, Ed. Litera, 2011.
15 Miron Mitrea, Campanii electorale 1996-2014, p.108.
16 Revoluția nu se deghizează - domină, e în creștere și deci nu are nevoie să se ascundă.

PSD vs. triunghiul occidentalizării

de Barbu Mateescu @Sâmbătă, 18 noiembrie 2017, 8:58 în
În acest moment ne aflăm în societate - și implicit și în politică - la mijlocul unui conflict major. Pe de o parte un "triunghi al occidentalizării" format dintr-un pilon istoric (Transilvania), unul economic-tehnologic (revoluția post-industrială) și unul mai slab, de natură intelectual-ideologică. Un om poate aparține simultan mai multor piloni.

Pe de altă parte o paradigmă agrar-fanariotă, cu mici componente ale epocii industriale, și această paradigmă cu trei piloni de susținere:

- elita mafiotă ("o Românie occidentală e una în care dacă fur din bugetul statului sau localității ajung la închisoare iar eu nu-mi pot câștiga existența altfel decât prin furt")

- oamenii blocați ("nu pot să aleg calea superioară din punct de vedere material a occidentalizării pentru că nu-mi permite vârsta / educația / infrastructura din zona în care trăiesc")

- partea mediocră a birocrației ("nu am inteligența sau capacitatea profesională necesară pentru a ține pasul cu o Românie occidentală").

Un mod simplu de a conștientiza cine are mai mari șanse de a câștiga conflictul: hai să ne gândim ce crede fiecare din tabere că s-ar întâmpla după o victorie cu cealaltă tabără. Exemplu: dacă noi doi ne certăm, scenariul ideal pentru mine fiind ca într-un final tu să-ți iei zborul, iar scenariul ideal pentru tine fiind ca eu să cedez, e clar care din noi are o șansă mai mare de a-și atinge obiectivul.

O victorie a triunghiului occidentalizării implică modernizarea într-un ritm susținut a societății românești, în sensul acestei postări mai ales zonele geografice rămase acum în urmă. Biologic acest lucru deja se întâmplă, economic evoluțiile fiind de asemenea și în genere pozitive (o comparație cu 1991 nu cred că-și are rostul). Procesul este lent datorită opoziției feroce a PSD, care-și apără "nevoile și neamul", adică paradigma, dar în contextul globalizării și prezenței României în UE este unul ireversibil. Fondul ideatic naționalist este prea slab în țara noastră pentru a crea o situație de metastază pe model ungar sau polonez. Românii votează cu picioarele pentru Vest, oricare-o fi: vestul Europei sau vestul României (în sens nu neapărat geografic ci și economic sau intelectual). Nimeni nu vine în Ialomița sau în Vaslui sau în alte feude PSD.
Pe termen mediu și lung, PSD ar deveni astfel stăpânul unor zone depopulate, cu pondere mică în parlament și/sau care-i scapă din mână. Procesul de fapt deja are loc. Relevante în acest sens au fost rezultatele din Moldova (nu republica...) din 2014 și numărul imens al localităților unde s-a protestat în februarie 2017. Partidul ar deveni din ce în ce mai radical, mai naționalist și mai irelevant, pășind cu consecvență pe drumul PRM, cu scorurile mici ale acestuia cu tot.

Este un scenariu posibil? Da.
Este unul lent? Desigur.
Este un scenariu improbabil? Păi... să-l comparăm cu scenariul în oglindă: care e visul PSD și ce s-ar întâmpla cu triunghiul occidentalizării în acest scenariu conform PSD.

După desființarea DNA, supunerea totală a SRI și înlocuirea președintelui Iohannis cu o figură convenabilă măcar unora din afaceriștii partidului, PSD crede că România s-ar întoarce la liniștea din 1992 sau 1960 sau 1803. Boierii județeni ar păși falnici pe câmpiile patriei, țărani nenumărați plecându-și ceafa pe ogoare iar fetițe în cămeșuțe dalbe zorindu-se să le pupe degetele. Toată România s-ar uita doar la Antena 3. Accesul la Facebook ar fi permis cetățenilor României doar pe grupurile "De ce iubim PSD" și "Chezășie întru Demnitate - Partidul Social Democrat, garant al neatârnării neamului". Pe modelul maghiar, PSD ar câștiga zeci de ani alegeri oficial libere - un Reich de un milion de contracte, nu de o mie de ani.
Dacă presupunem prin absurd că pașii în această direcție nu ar fi preîntâmpinați de o revoluție stradală de proporții în sens contrar, apare totuși o problemă. Activitatea PSD este dominată chiar și acum de o tensiune: nevoia de a limita forța triunghiului occidentalizării vs. nevoia de a colecta resurse de la oamenii din triunghi.

Ce vreau să spun aici? PSD are nevoie de bani pentru a susține loialitatea celorlalți doi piloni din paradigma sa, dar economia paradigmei sale este falimentară. Partidul nu are capacitatea de a genera un model economic care să se susțină pe sine. El are nevoie de taxe și impozite din economia reală, occidentală. În același timp existența triunghiului occidentalizării îl împiedică să subjuge România - uită-te cât de nervoși sunt liderii PSD și uită-te la faptul că au nevoie să iasă în stradă deși sunt la putere. Contradicția între cele două priorități ale PSD e fatală.

Să elimine PSD clasa de mijloc prin mijloace violente sau prin izgonire în străinătate? Astfel PSD ar reduce forța triunghiului, dar ar elimina în mod definitiv și capacitatea sa de a colecta resurse din triunghi.

Să părăsească România Uniunea Europeană? Astfel PSD ar întrerupe fluxurile de capital și cunoaștere care susțin triunghiul dar iarăși: la revedere, bani.

"Jos multinaționalele"? Da, multinaționalele sunt vectori majori în triunghiul occidentalizării. Dar și surse consistente de venituri.

Pot da zeci de exemple de astfel de contradicții. Modul în care diferiți lideri s-au poziționat față de triunghi și față de aceste contradicții descrie istoria partidului.

În concluzie, până și în scenariul ideal PSD ceva crapă. Ori partidul face prea multe concesii, alimentând astfel forțele care-i "sapă" influența în societate și distrugându-se pe sine, ori se pomenește în scenariul PCR din 1989, patronul unei nații înfometate (dar acum și îndatorate) care-l execută cu furie.

Pronosticul meu pe termen mediu este separarea apelor. PSD se va diviza, de facto sau de iure, între "puri" și "pragmatici". Primii, continuatori ai PRM și într-o oarecare măsură ai PSM, vor apăra cu îndârjire paradigma agrar-fanariotă indiferent de costuri și ignorând lipsa de sustenabilitate a unei societăți pe modelul dorit de ei. Al doilea grup va bâjbâi în găsirea unui contract social mai dens cu triunghiul occidentalizării.

Cine crede că e vorba aici de corupție și de lupta contra justiției nu vede toată imaginea. Asistăm la confruntarea între două modele civilizaționale.


21 decembrie al PSD

de Barbu Mateescu @Miercuri, 15 noiembrie 2017, 20:08 în
Avertisment: acest text conține obscenități.

A fost foarte ironic că totul a început cu discursul Rovanei Plumb, un soldat disciplinat dar în fond insignifiant al mafiei. Înaintea ei vorbiseră Codrin și Olguța. Simțiseră că ceva nu era OK în mulțime, dar nu spuseseră nimic celor care așteptau răbdători la marginea scenei. Doar ochii atenți ai lui Stănescu citiseră în pașii lor de după încheierile de discursuri o nemulțumire nelalocul ei. Baronul de Olt a invitat-o în tăcere pe Rovana să pășească în fața membrilor de partid - cu un gest de o gentilețe ciudată. Rovana nu și-a dat seama sau nu i-a păsat. Oricum după aceea nu a mai contat.

În fața ochilor ei se aflau, la ora 19:26, zeci de mii de membri obișnuiți și de angajați ai primăriilor aflate sub controlul Partidului. Costul ridicat al benzinei limitase aria de selecție la județele din Muntenia, dar acest lucru era mulțumitor pentru elita Partidului, fiind vorba de singura zonă geografică în care mai aveau încredere totală. Activiștii din Oltenia, ca de obicei mai zeloși, chemaseră și o parte din bătrânii bolnavi care depindeau de asistență socială pentru a-și putea cumpăra mâncare. Vremea se răcise, iar mulți din participanți se zgribuleau în geci de fâș, prea subțiri pentru o seară de noiembrie în capitală. Doar pensionarii din București, un grup de nădejde și la bine dar mai ales la greu, acum aflat în stânga scenei, arătau aceeași energie ca la început. Practica de la Cotroceni din ianuarie le prinsese bine, erau încrezători și dinamici. Doar în colțul lor se mișcau bețele ce susțineau afișe ("Jos DNA!", "Jos Sorosz!", "Împreună cu Liviu Dragnea / Alături de Liviu Dragnea!"). Restul mulțimii era tăcută și nervoasă. Nu prea înțelegeau de ce sunt acolo, iar absența mâncării sau băuturii îi indispunea. Cu groază câțiva începuseră să se întrebe câte alte discursuri o să mai fie până când vor fi urcați în ordine alfabetică în autobuze, ca să poată ajunge acasă, la căldură.

Discursul Rovanei Plumb a fost banal de prost. Energia scrijelită a primelor fraze s-a topit într-un maldăr monoton de acuzații, fraze fără final, referințe la victoria din 2016 și imprecații la adresa tuturor celor care nu erau acolo: Iohannis, Kovesi, Uniunea Europeană, multinaționalele și neidentificați "trădători de țară și de neam". Era peste putință să găsești un fir călăuzitor, o concluzie sau o idee principală. Oricum nimeni nu încerca să facă asta: mulțimea începuse să murmure, închegând mici discuții, iar liderii din spatele scenei numărau pe ceasul iPhone-urilor aurite minutele până la chermeza post-miting.
Din spate a pornit la ora 19:39 un vuiet. Luni mai târziu, pe șezlongurile din Bahamas, președinții de CJ care scăpaseră întregi observau amar că sursa era tocmai gura de metrou de lângă fostul sediu al Fundației Soros. Vorbitoarea s-a pomenit în situația jenantă în care două treimi din asistență se întorsese cu fața spre zgomot. Pumnii activiștilor de rang mediu se pogorâră asupra argeșenilor, încercând să-i disciplineze, dar în sectoarele cu manifestanții din celelalte județe stupefacția celor care trebuiau să controleze membrii obișnuiți de Partid era totală și completă.
Rovana Plumb tăcu iar vuietul se răspândi, devenind o furtună.
"Vrem. Să. Furăm.
Vrem. Să. Furăm.
VREM. SĂ. FURĂM
Vrem să furăm!
Vrem să furăm!"

Olguța păși pe scenă și făcu un semn vizibil către crema TSD, plasată strategic în primele rânduri. Din piepturile tinere și voioase ale amantelor de deputați, cărătorilor de tăvițe și progeniturilor de senatori care la 25 de ani nu reușiseră să termine nici măcar o facultate particulară izbucni o scandare veselă, dinamică, plină de optimism:

"P*la lui Dragnea
Noi sugem p*la lui Dragnea
Până la moarteeeee
Noi sugem p*la lui Dragneaaaaaa"

În spatele lor însă, tinerii PSD-iști care fuseseră obligați să-i voteze președinți de organizații ezitau. Tăcerea deveni apăsătoare pentru TSD-iștii de elită, care încercară să înceapă strofa a doua:

"C*rul lui Dragnea
Noi lingem c*rul lui Dragnea"

Cântecul se opri brusc într-o liniște asurzitoare iar după câteva secunde de panică tinerele parlamentare și tinerii secretari de stat începură să se înghesuie spre Muzeul Național de Geologie, unde își parcaseră Mercedes-urile. Horia Nasra, care se afla chiar în spatele TSD, dădu îngrozit din cap. Partidul se deșira în fața lui.

Dar nu numai acolo. Liderii locali din PSD Teleorman, oameni care furaseră cu cerbicie și hotărâre zeci de ani, fură înghiontiți. Erau atât de șocați că sclavii pe care îi mânaseră de decenii îndrăzneau să-i atingă, că nu reacționară de fel, lăsându-se duși de valul fâșurilor precum cadavre pe talaz. Vocile noduroase ale responsabililor cu controlul PSD Tulcea se făcură auzite degeaba: nu mai erau ascultați, iar membrii partidului dădeau să plece. Șefii de direcții inutile din primării de comune cu trei locuitori, polițiști locali cu două clase și amanți de primari în mod secret homosexuali încercară să-și domolească robii, întâi apucându-i de geacă iar apoi lovindu-i. Primiră pumni înapoi. Haosul din sectorul tulcean, bine delimitat înainte de miting conform planurilor CEX al Partidului, se răspândi înspre ialomițeni, care începură să strige o litanie de înjurături și cereri. Cea mai puternică dintre ele, rostogolindu-se dinspre mulțime spre scenă și spre spațiul liber ca o carie lăsat de TSD-iști, era: "Ne e foame".

Cu o față împietrită, Codrin Ștefănescu se întoarse spre Stănescu:
- Ne-au tras-o țiganii. Oamenii lui Vanghelie. Și știam că trebuie să lăsăm sectorul 5 acasă!

Antena 3 opri emisia. RTV continuă, o greșeală care poate că a fost cauza decisivă a ce s-a întâmplat în zilele următoare dar care în clipa aceea a părut un detaliu.

Rovana rămăsese pe loc, o jucărie stricată care-și mișca buzele în gol fără să rostească ceva. Cuvântul "foame", rostit de mii de voci, îi ardea în urechi. Ecaterina Andronescu porni lent pe scenă ("ce idioată sinistră!" își șopti printre buze Olguța Vasilescu) și, apucând-o pe după umăr pe Rovana, rosti colegial:
- Vă mulțumim pentru participare, mitingul s-a termi...
Un afiș anti-Iohannis făcut ghemotoc, mare cât o nucă de cocos, porni din mulțime și îi rată cocul pe de puțin. Ecaterina păli și fugi spre marginea scenei. Căutând în poșetă sticla de vodcă, Olguța Vasilescu remarcă spre Codrin Ștefănescu:
- Numai femeile țin situația în mână. Că dacă depindeam de voi, bărbaților... sunteți niște...
Ridică surprinsă capul. Vorbea în gol - Codrin dispăruse de lângă ea și în acel moment se afla la jumătate de kilometru distanță, fugind pe mijlocul bulevardului Iancu de Hunedoara, stropi de sudoare curgându-i pe nări, costumul tremurând pe el, ceasul scump clănțănindu-i în același ritm cu dinții. De frică, uită de intersecția cu Tunari și fu strivit de Dacia unui electrician care se întorsese pentru câteva zile din Olanda.

În Piața Victoriei, jandarmii reușiră să salveze un autobuz de la a fi dat pe spate, dar nu și pe al doilea. În timp ce voci nervoase bubuiau în stații de emisie-recepție, cerând ajutoare, miile de PSD-iști de rând reușiră ceea ce oamenii aflați de cealaltă parte a baricadei politice doar visaseră: trecură de Piațeta Regelui. Puținii jandarmi care le stăteau în cale fuseseră vânturați de o pădure de brațe întremate de căldura ce le intra în artere: micuțul marș dăduse mulțimii energie. Mai mult: un zvon insistent și percutant le dăduse de înțeles că la sediul din Kiseleff era mâncare.
Zvonul era adevărat. Liderii mari și adevărați ai Partidului care-și numărau averea în zeci de milioane de euro planificaseră o ședință informală și privată de plescăit, chefuit și analizat situația. Mulțimea se amuză la dărâmarea ușii exterioare, de parcă erau în clasa a 7-a la lapte-gros. Apoi pătrunseră ca o furtună în sediul propriu-zis. Printre sutele de pliante rămase neutilizate din 2004, membrii de rând ai partidului găsiră melci, fripturi rumenite, salam, cașcaval afumat, icre de Manciuria, franzele albe ca obrazul de bebeluș, cutii cu ananas, vodcă de o mie de euro sticla, caviar, vin alb din Chile și vin roșu francez, câteva kilograme de roșii de import, cartofi prăjiți, portocale rumene, cinci borcane cu muștar, ulei, somon negătit, ceafă de porc, înghețată de vanilie, mici și zeci de cutii de bere Stella Artois. Totul se devoră. Un băiat din Ilfov chiar a mușcat dintr-un portret al lui Liviu Dragnea; gesturile dibace cu care se cățărase pe o masă purtând soclul de bronz al lui Adrian Năstase atraseră atenția mulțimii asupra omniprezentelor rame care le zăceau deasupra capetelor. Figura baronului bogat amenințat de OLAF, zâmbind amar-ștrengar ca un argat îmbătrânit înainte de vreme, deveni epicentrul furiei. Pentru ei, el era în acea clipă toate lucrurile de care se temeau și pe care doreau să le distrugă; îl călcau în picioare și se gândeau la toate averile pe care le făcuseră, pe spatele lor, grăsanii de la vârful organizațiilor, averi la care și ei - membrii de rând - visaseră dar pe care nu le-au putut avea niciodată. Apoi veni rândul distrugerii faxului Partidului și călcării în picioare a tonelor de hârtii pe care imprimat cu grijă statutul PSD - dar nu ediția curentă ci una caducă, care fusese modificată de câteva ori, congres după congres.

Jandarmeria a afirmat după aceea că incendiul fusese pornit înainte de sosirea celui de-al doilea grup al forțelor de ordine. Adevărul nu s-a mai putut ști niciodată. Revolta se răspândea în unde concentrice, precum un contract de șmen cu banii statului aruncat într-un lac toxic. Fără Codrin Ștefănescu și mai ales fără fax, partidul era blocat. Câțiva parlamentari isteți au chemat Uber-uri și au pornit spre Otopeni. Cei care și-au chemat șoferii au descoperit cu stupefacție că aceștia dispăruseră de tot printre blocuri, prelingându-se de parcă n-ar fi ființat niciodată.

În timp ce milioane de oameni se uitau uluiți la RTV sau Digi, nevenindu-le să creadă ce vedeau, zeci de mâini se aplecară peste tastaturi, compunând meme-uri cu textul "Am găsit la sediul PSD..." și infinite variații, texte întovărășite de poza unui miner autentic din 1990. Puțin după ora douăzeci și trei televiziunile de știri anunțară că vâlvătăi se ridicau din sediile PSD Vaslui și PSD Bacău. Pionii începuseră să-și mănânce regii.



textier

O așteptată revelație în scandalul #Metoo: tabuul artistelor-cocote

de textier @Joi, 19 octombrie 2017, 16:03 în
Există un tabu care pecetluiește lumea spectacolului din cele mai vechi timpuri; și care a fost demantelat prin scandalul hărțuirilor #Metoo de la Hollywood. Este acel contract – transmis de generații, știut de toți, dar trecut de toți sub tăcere – al artistei-cocotă. Este acea condiție care li se pune tinerelor aspirante la o carieră sub [...]

Emy’s Day 2014

de textier @Miercuri, 15 ianuarie 2014, 16:46 în
De 15 ianuarie anul ăsta, am vrut să scriu despre ceea ce mi s-a părut ca știrea eminesciană cea mai relevantă din anul care tocmai s-a încheiat: descoperirea din ziarul Ring că Eminescu ar fi avut o valiză Louis Vuitton! Carevasăzică iată trendsetterul, iată luxosul, iată-l pe mondenul Eminescu, a fost opinia predominantă. Mă limitez [...]

Cîntece laice de Crăciun

de textier @Marţi, 10 decembrie 2013, 8:10 în
Dintre cîntecele laice de Crăciun în limba română, preferatul meu este Milioane (Iarna) al Nicolei (muzica de Mihai Alexandru, versuri???… probabil de Nicola și Mihai în tandem). Ca text, îmi place sentimentul de mozaic festiv și de uimire copilărească pe care îl transmite. Deși e difuzat des în această perioadă a anului, își păstrează mereu [...]

Bogdan

Linkul moare. Dar ne pasă?

de Bogdan @Miercuri, 11 octombrie 2017, 17:09 în
Rezumat: Articolele 11 si 13 din propunerea de directivă a UE privind drepturilor de autor pot să schimbe esențial modul în care Internetul este reglementat. Iată ce poți face acum! sau vino la întâlnirea de vineri pentru mai multe detalii.

Supravegherea angajatilor - CEDO pune punctul pe i

de Bogdan @Vineri, 8 septembrie 2017, 9:34 în
Acum aproape doi ani, când apăruse hotărârea CEDO Bărbulescu vs. România am scris o însemnare, ca să rămână gravat faptul că CEDO nu a decis că angajații pot fi monitorizați, ci că "angajatorii nu au nicidecum un…

Libertatea de exprimare și umorul, victime colaterale ale știrilor false în online. Cui îi pasă?

de Bogdan @Marţi, 8 august 2017, 10:19 în
Se pare că Facebook a început implementarea în România a unui algoritm de filtrare a știrilor false (fake news) din informațiile care apar pe paginile (wall) utilizatorilor de Facebook. O mica sinucidere a libertatii de exprimare.

Iulian Comanescu

Adevărul format mare și presa-obiect

de Iulian Comanescu @Luni, 4 septembrie 2017, 13:22 în
De azi, Adevărul s-a întors la formatul mare (broadsheet), cea care l-a consacrat, dar la care renunțase în aprilie 2007. Dan Marinescu, redactor-șef, dă o explicație din care n-am prea înțeles mare lucru, așa că nu dau link la ea, dar o să vă spun de ce cred că e un pas în direcția bună.... Read...

[Read along on Comanescu.ro]

Adevărul format mare și presa-obiect

de Iulian Comanescu @Luni, 4 septembrie 2017, 13:22 în
De azi, Adevărul s-a întors la formatul mare (broadsheet), cea care l-a consacrat, dar la care renunțase în aprilie 2007. Dan Marinescu, redactor-șef, dă o explicație din care n-am prea înțeles mare lucru, așa că nu dau link la ea, dar o să vă spun de ce cred că e un pas în direcția bună.... Read...

[Read along on Comanescu.ro]

Ce s-a stricat în Game of Thrones. Și de ce

de Iulian Comanescu @Miercuri, 30 august 2017, 14:04 în
Cu o recoltă de morți destul de amărâtă – Littlefinger și un wight deja scos din circulație/pus la păstrare într-o ladă de Sandor Clegane, nemaivorbind de faptul că murise deja odată -, finala sezonului al șaptelea din Game of Thrones a consacrat o cotitură față de ethosul sângeros cu care ne...

[Read along on Comanescu.ro]

Jeopardy

Cea mai buna solutie pentru reformarea UE

de Emil Stoica @Joi, 29 iunie 2017, 19:49 în
Tot ne dam cu parerea la ce trebuie sa faca Franta sau Germania. Sau Anglia, ca tot au votat pentru Brexit si – corect sau nu – imigratia din Romania a fost in factor in acea decizie. Sau ne dam cu parerea la ce face si nu face UE. Adevarul este ca toti avem de […]

Dorel de la British Airways

de Emil Stoica @Marţi, 6 iunie 2017, 12:40 în
Acum o saptamana in urma unor probleme IT sute de zboruri British Airways au fost anulate, peste 75.000 de pasageri au fost afectati si pierderile sunt estimate la 150 de milioane de euro. Se pare ca sefii British Airways au gasit vinovatul (conform BBC): “A contractor doing maintenance work inadvertently switched off the power supply. […]

De ce nu vor tinerii sa lucreze?

de Emil Stoica @Luni, 5 iunie 2017, 16:28 în
Rata somajului in randul tinerilor din Romania este de 19,9%, sub media UE. In Grecia este de aproape 50%, in Germania 6%; in alte tari precum Olanda, Marea Britanie, Danemarca, Cehia avem 10-12%. Insa este de aproape 4 ori rata generala a somajului si la acest capitol suntem pe primul loc in UE. Oricum ne-am […]

hymerion

Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore

de hymerion @Luni, 1 mai 2017, 19:00 în

„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii

bere La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.

Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?

Pe scurt:

  • Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
    La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
    Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.
  • Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
    S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine
  • Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  • Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest tim, in Romania…

  • In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  • A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
    ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  • Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.

Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore

de hymerion @Luni, 1 mai 2017, 19:00 în

„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii

bere La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.

Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?

Pe scurt:

  • Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
    La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
    Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.
  • Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
    S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine
  • Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  • Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest tim, in Romania…

  • In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  • A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
    ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  • Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.

De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27

de hymerion @Marţi, 21 martie 2017, 16:26 în

Organizarea moderna a ministerelor dateaza de la unificarea administrativa a principatelor, realizata de Cuza la 1861. La acea data existau 8 ministere: interne, finante, justitie, al cultelor si instructiunii publice, al afacerilor straine, al lucrarilor publice, de razboi si cel de control (actuala Curte de Conturi). E drept, Romania avea pe atunci circa 4 milioane de locuitori ( la 1860 — 3,9 mil locuitori, iar  la 1866 — 4,1 mil. locuitori). Dupa 150 de ani, avem 27 de ministere, exceptie facand Primul Ministru, dar avem si aproape de 5 ori mai multi cetateni.

  • Germania are in prezent 15 cabinete ministeriale  (sursa), la 80 de milioane de locuitori. Cred ca sunt exemplul de cea mai buna eficienta din aceasta perspectiva. In alte tari, lucrurile stau altfel.

  • Franta are 17 cabinete ministeriale plus premierul (sursa) la 66 de milioane de locuitori.
  • Ungaria are 10 ministere si un vicepremier. E drept, populatia Ungariei e la jumatate din cea a Romaniei. Dar in Polonia, la o populatie dubla fata de a noastra, gasim 22 de ministri (sursa).
  • In Cehia avem 16 ministere (sursa), la o populatie cam tot la jumatate fata de cea a tarii noastre.
  • Consiliul Federal Elvetian are 7 membri (sursa) si slava Domnului, elvetienii o duc bine din punct de vedere al politicilor publice.

Tot atunci capul guvernului devine presedinte al Consiliului de Ministri. Situatia se mentine pana in 24 Ianuarie 1864 cand Ministerul Controlului dispare si se infiinteaza Curtea de conturi.

Dupa Statutul dat de domnitorul Cuza la 2 Mai 1864 ministerul justitiei s-a contopit cu ministerul cultelor si instructiunilor publice, modificare care insa nu a durat decat doi ani (pana la 11 Februarie 1966), cand Locotenenta Domneasca a despartit din nou, cele doua departamente.

Sub domnia lui Carol I la 1883 se infiinteaza Ministerul Domeniilor, care de la 1897 ia numele de ministerul Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, mentinut pana la 1908, cand directiile industriei si comertului formeaza un minister aparte.

In cursul Razboiului de Intregire aoar ministrii fara portofoliu, prin infiintarea unui minister nou al materialului de razboi, minister care a durat pana la 5 Februarie 1918.

In 1920 mai apar trei ministere noi : ministerul muncii si ocrotirilor sociale, cultelor si artelor (acesta desprins din vechiul minister al cultelor si instructiunii publice) si al comunicatiilor desprins din ministerul lucrarilor publice. Tot acum apar pentru prima oara subsecretarii de stat, exercitand prin delegare administrativa o parte din atributiunile ministrilor. Din 1919, ministrii fara portofoliu poarta numele de ministri de stat.

In 1921 se infiinteaza Ministerul Agriculturii prin desprinderea directiilor respective din ministerul agriculturii si domeniilor, iar in 1922 din Ministerul Muncii si Sanatatii Publice se desprinde Ministerul Sanatatii Publice.

In 1922 avem astfel 13 ministri (pentru ca  Ministerul Agriculturii fusese din nou contopit cu cel al Domeniilor), doi ministri de Stat (fara portofoliu) si un subsecretar de Stat.

In 1927 s-a adauga un nou ministru de Stat : Comisarul superior pentru Basarabia si Bucovina, ca asa erau vremurile…

Prin legea pentru organizarea Ministerelor din 2 August 1929 se limita la zece numarul departamentelor ministeriale (exceptandu-se Presidentia Consiliului): Interne, Externe, Finante, Justitie, Instructie Publica si Culte, Armata, Agricultura si Domenii, Industrie si Comert, Lucrari Publice si Comunicatii, Munca, Sanatate si Ocrotiri Sociale.

Aceiasi lege decide ca numarul subsecretarilor de Stat sa nu il depaseasca pe cel al ministrilor, repartitia lor  pe ministere fiind atributul Presedintelui Consiliului.

De la 1934 numarul departamentelor a inceput din nou sa creasca, prin scindarea unora din cele ce fusesera unite prin legea din 1929 sau prin infiintarea de noi ministere ca cel al Armamentului (1934) al Cooperatiei (1936) sau cel al Aerului si Marinei (1936).

In 1932 s-a pornit o miscare de reorganizare a tuturor departamentelor, provocata de necesitatea economiilor, dar si din nevoia  unei grupari mai bine organizate a diferitelor directii din ministere. Asa apar Cabinetul Ministrului, Secretariatul general, Directia Personalului, Directia Contabilitatii, Serviciul Inspectorilor, Registratura, Statistica, Serviciul Contencios, Serviciul Tehnic, cel Medical si Biroul Mobilizarii.

Pentru a nu intra cu deficitul bugetar in gard, sau pentru a evita angajarea de cheltueli mai mari decat  fondurile disponibile, s-a instituit pe lânga fiecare minister cate un controlor financiar care apartinea de Ministerul Finantelor.

Interesant e ca pe langa Ministerul de Interne, functiona : atat Institutul Central de Statistica, cat si Oficiul emisiunilor radiofonice si al cinematografiei si Oficiul National de turism.

Prin legea din 12 Aprilie 1933, Ministerul Finantelor reorganizat primeste ca atributii , pe langa administrarea finantelor Statului,  supravegherea politicii monetare si de credit a B. N. R. De asemenea, pe lânga Ministerul Finantelor functioneaza ca servicii speciale organizate prin legi distincte , atat Inalta Curte de Conturi cat si  Directia Monitorului Oficial si Imprimeriilor Statului ;

The post De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27 appeared first on Dan Popa.


igs

Este afacerea de familie expresia capitalismului cu fata umana?

de igs @Sâmbătă, 29 aprilie 2017, 9:04 în

Noțiunea ”afacere de familie” este una des intalnita in limbajul curent, dar acest tip de activitate este foarte putin analizata si studiata in Romania.
Lucrurile in afacerile de familie se desfasoara intr-un mod nestructurat, acestea fiind conduse intr-o maniera mai degraba empirica decat intr-una organizata riguros. Apare intrebarea de unde aceasta nevoie ca afacerile de familie sa primeasca o atentie speciala comparativ cu entitatile de tip corporatie. 
Pentru o mai buna intelegere a fenomenului, voi porni de la definitia afacerii de familie, asa cum este ea prezentata in literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea sa se incadreze in categoria de afacere de familie, un business trebuie sa fie detinut  majoritar de unul sau mai multi membri ai aceleiasi familii iar conducerea firmei sa fie, de asemenea, asigurata de membrii familiei.
Asadar, afacerea de familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia, actionariatul si afacerea. Spre deosebire de corporatii, unde subsistemul „familie” lipseste, riscul de blocaj in functionarea mecanismului este mult mai mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente sa fie armonizat.
Existenta celui de-al treilea subsistem genereaza deci o abordare cu totul diferita a modului de conducere si administrare a activitatii afacerii.  Aceasta intrucat sistemele de valori aplicabile in familie si in companie sunt diferite si de multe ori chiar conflictuale, dupa cum urmeaza:
  • Obiectivele urmarite in afaceri, cum ar fi profitul, veniturile, cresterea, nu se regasesc intotdeauna in obiectivele familiei, unde se doreste dezvoltarea personala a membrilor.
  • Relatiile in familie sunt profunde, personale si bazate pe sentimente; in afaceri sunt impersonale si de importanta secundara.
  • Regulile in cadrul corporatiei sunt clare, in forma stricta si contin recompense si / sau pedepse pentru cei carora li se aplica, pe cand in familie regulile sunt informale si, de multe ori, sunt lasate la o parte.
  • Evaluarile in familie se fac de multe ori pe baza de sentimente si dragoste neconditionata, in afaceri sunt intotdeauna legate de criteriile de performanta si sunt urmate, in general, de promovari sau concedieri.
  • Implicarea in interesele familiei este inter-generationala si dureaza, de regula, toata viata, pe cand in afaceri aceasta este pe termen scurt fiind bazata pe recompensele sau recunoasterea primite.

Toate aceste elemente fac ca o afacere de familie sa fie cu totul diferita fata de o corporatie. Participantii sai nu sunt doar niste numere pe statul de plata sau un cod de bare pe un card de acces. Legaturile stranse existente dintre membri sunt de ajutor in depasirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante in luarea unor decizii, atunci cand ratiunea este umbrita de partea emotionala, iar lucrurile scapa de sub control.
Cea mai importanta provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu facut de John Ward in anul 1987 a concluzionat ca, statistic, doar 30% dintre afacerile de familie care sunt demarate ajung sa fie preluate de a doua generatie, 13% trec si la a treia generatie si numai 3% supravietuiesc pentru a fi preluate de a patra generatie. Asadar, sunt doar 3% sanse ca stra-nepotii fondatorului unui astfel de business sa detina controlul acestuia!
Tema continuitatii activitatii este deci una de importanta primordiala, pe care orice lider de afacere de familie trebuie sa o aiba in vedere. Pregatirea din timp a succesorului / succesorilor si definirea unui plan de actiune pe termen mediu si lung, cu sau fara ajutorul unui specialist, trebuie sa reprezinte o prioritate.
Alegerea viitorului conducator al afacerii este o decizie cheie care trebuie facuta tinand cont de parerea fiecarui membru al familiei si avand in vedere toate elementele relevante. O alegere bazata pe sentimente si nefundamentata este o cale sigura catre dezastru. Practicile cele mai des intalnite presupun ca noua generatie sa castige mai intai experienta in afara business-ului familiei si sa demonstreze abilitati de conducere si coordonare inainte de a primi fraiele afacerii.
Angajarea unui CEO din afara familiei este de asemenea o optiune, destul de des intalnita la afacerile de familie de traditie, in conditiile in care membrii familiei nu doresc sau nu au abilitatile necesare pentru aceasta pozitie. O astfel de situatie poate consta intr-o ”pauza” temporara, pe durata uneia sau mai multor generatii sau poate fi definitiva, in conditiile in care membrii familiei pastreaza proprietatea afacerii dar decid sa nu mai fie implicati activ in aceasta.
Un alt tip de ”examen” care se necesita trecut de o afacere de familie este legat de acea intrepatrundere de care vorbeam mai devreme, intre afacere si familie. Un model sanatos presupune existenta interactiunii afacere-familie, dar fara ca aceste subsisteme sa se ”canibalizeze” si unul dintre ele sa dispuna in mare majoritate de resursele (umane, financiare si de timp) existente in afacerea de familie, in detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele doua subsisteme trebuie sa fie permeabila, dar pana la punctul in care simbioza este reciproc avantajoasa.
Concluzionand, putem spune ca afacerile de familie au existat, exista si vor exista tot atata vreme cat va exista omenirea si vor reprezenta liantul care sustine economia mondiala. Tine de liderii fiecareia dintre aceste afaceri sa le faca sa fie succese meteorice sau de durata.

Despre PFA-uri și neutralitate fiscală

de igs @Marţi, 21 aprilie 2015, 9:24 în

Mi-a atras atenția săptămâna trecută un articol din Ziarul Financiar care făcea referire la creșterea numărului de persoane fizice autorizate (”PFA”) care operează în România, fapt văzut ca un semn bun pentru antreprenoriatul românesc. În plus, articolul atrăgea atenția asupra faptului că măsurile ce urmează a intra în vigoare anul viitor o dată cu noul cod fiscal, ar urma să îngreuneze viața PFA-urilor printr-o impozitare mai apăsătoare.

Trecând peste faptul că analiza era incompletă, făcând referire doar la PFA-urile înregistrate la Registrul Comerțului și ignorându-le pe cele care au la bază profesiile liberale (așa-numite-le PFI-uri), îndrăznesc să contrazic concluziile prezentate acolo și să afirm că această structură de desfășurare a activității a fost și este folosită în ultima vreme în România mai ales cu scopul de a evita plata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor și că reprezintă prea puțin un semn de creștere a spiritului antreprenorial în România. Iar în sprijinul meu voi aduce doar două argumente:

Nivelul impozitării: în prezent la fiecare 1 leu salariu net se plătesc la bugetul de stat încă 75 de bani sub formă de impozite și contribuții, pe când la un sistem de PFA pentru același 1 leu obligațiile către stat sunt în jurul a 30 de bani. O diferență semnificativă.

Riscul afacerii: știm cu toții că diferența majoră între a desfășura o afacere prin intermediul unei firme (SRL) vis-a-vis de un PFA este riscul asociat: în prima variantă, SRL-ul răspunde în fața creditorilor în limita capitalului social pe când în a doua, PFA-ul este responsabil cu întregul patrimoniu, atât cel personal cât cel afectat afacerii. În condițiile în care falimentul personal este încă subiect al dezbaterii publice, aceasta este de asememenea o diferență semnificativă.  Și totuși foarte multă lume preferă PFA-ul în detrimentul unei firme. De ce? Pentru că vorbind de salarii  mascate și nu de antreprenoriat în adevăratul sens al cuvântului, riscul asociat afacerii este practic zero...

Întorcându-mă la viitorul cod fiscal, acolo se face în opinia mea un mic și timid pas înainte în corectarea acestei anomalii (de ce mic și timid voi prezenta mai pe larg într-un alt articol). Dar este totuși un pas înainte în direcția respectării unui principiu de bază prevăzut în codul fiscal încă din 2004: cel al neutralității fiscale.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că sunt împotriva antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător. Dimpotrivă, cred că doar din această zonă putem aștepta creștere economică sănătoasă și ridicarea nivelului de viață și educație în România. Dar antreprenoriatul nu trebuie ajutat cu facilități iluzorii ci cu o fiscalitate clară, fără ambiguități și care să nu lase loc de interpretări. Altfel nu facem decât să ne furăm singuri căciula și să ascundem gunoiul sub preș.

Succes!

 

 

 

Lumini și Umbre în Viitoarea Legislație Fiscală

de igs @Luni, 6 aprilie 2015, 17:45 în
Se împlinesc în curând două luni de la momentul în care noile coduri ce ar trebui să guverneze fiscalitatea românească începând din 2016 au fost publicate pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe. Am urmărit cu interes dezbaterea publică ce a avut loc pe marginea lor și am participat la ea ori de câte ori am avut ocazia.

Și pentru că în zilele următoare proiectele respective vor pleca pentru dezbatere în Parlament, mi-am zis că e momentul să punctez câteva elemente importante care fie nu au fost suficient analizate, fie au rămas în afara discuției. Nu voi aminti aici de măsurile bune de reduceri sau eliminări de impozite, nici nu voi ridica semne de întrebare cu privire la sursele de acoperire a potențialului deficit bugetar. Au facut-o suficient politicienii aflați la putere sau în opoziție și experții în macroeconomie. Voi încerca să trec în revistă câteva zone care rămân în ceață, ca niște pete albe pe harta fiscalității, pete care vor provoca în mod sigur naufragiul multor contribuabili aventurieri ce se vor avânta într-acolo.
Care ar fi acestea?

Plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor sociale
Propunerea mediului de afaceri pentru descurajarea muncii ”la negru” și ”la gri” a fost introducerea obligației de plată a contribuțiilor sociale pe toate veniturile din muncă, indiferent de forma contractuală în care acestea sunt obținute. Iar plafonarea să se facă la un nivel decent, 3 salarii medii pe economie. Acest lucru ar fi trebuit să elimine tentația de a ”călca alături”, încurajând contribuabilii către conformare voluntară.
Din păcate, modul în care este scrisă noua legislație nu face însă decât să perpetueze actuala stare de fapt, schema de remunerare prin PFA fiind în continuare net avantajoasă contractului de muncă: la contractul de PFA se datorează doar o parte dintre contribuții, ceea ce face ca sarcina fiscală totala să fie din nou disproporționată.
Astfel, după calculele mele făcute la nivelul plafonului de 5 salarii medii pe economie, conform noilor reguli situația se prezintă în felul următor:
    • Contract de PFA:       la 1 leu venit net corespund 43 bani costuri fiscale  
    • Contract de muncă:  la 1 leu venit net corespund 77 bani costuri fiscal
E greu de crezut că în aceste condiții va dori cineva să schimbe sistemul de la PFA la salariu...

Plafonarea contribuțiilor sociale datorate de angajator rămâne o poveste frumoasă
Noi cei care lucrăm în domeniu am atras atenția de multă vreme asupra unui aspect pe care, fără să mă gândesc de două ori l-aș cataloga drept înșelătorie cu acte în regulă: modul în care se face plafonarea contribuției de asigurări sociale la angajator. Printr-un artificiu tehnic (în ale cărui detalii nu voi intra aici), statul obligă angajatorii să plătească o contribuție suplimentară care nu beneficiază nimănui, neintrând în punctajul de pensie al angajaților.
Începând cu noul cod fiscal, această nedreptate urmează să fie legiferată și în cazul contribuției la asigurările de sănătate. Bine spunea cineva că statul îți dă cu o mână și îți ia cu amândouă!

Impozitarea microîntreprinderilor și eliminarea impozitului pe dividende
Coroborat cu cele prezentate mai sus, noul sistem propus de impozitare a dividendelor va reprezenta un adevărat El Dorado pentru cei care doresc să evite costurile fiscale ridicate în cazul contractelor de PFA și a celor de muncă.
Practic, în noua formulă, o microîntreprindere al cărei asociat unic este și angajat în funcția de director cu salariul minim pe economie (eventual cu normă parțială 2h/zi) ajunge să plătească doar un impozit de 3% pe venit. O invitație la scheme de remunerare alternativă.
Dar ce se va întâmpla în viitor cu regulile antiabuz, cele care fac diferența între activități dependente și cele independente? Așa cum este scrisă propunerea de legislație, porțile sunt lăsate în continuare deschise, iar fiscul va avea grijă pe viitor să îi sancționeze pe cei care vor trece prin ele. Sau cel puțin pe unii dintre aceștia.

”In dubio contra fiscum”
Este binecunoscut comportamentul agresiv și de multe ori abuziv al inspectorilor fiscali în relația cu plătitorii de impozite, orice prevedere echivocă a legislației fiscale fiind automat interpretată în favoarea autorităților. Pentru a reduce aceste abuzuri, mediul de afaceri a propus introducerea în codul de procedură a unui principiu din dreptul roman: ”in dubio contra fiscum”. Conform acestuia, orice prevedere legală neclară se interpretează în favoarea contribuabilului.
Guvernul se mândrește cu preluarea acestei idei și introducerea ei în legislație. Din păcate, modul în care această regulă a fost scrisă o face aproape inaplicabilă, urmând să intre în categoria celei care prevede modificarea legislației fiscale doar prin lege, cu 6 luni înaintea intrării în vigoare și care nu s-a aplicat niciodată, deși de la intrarea în vigoare a codurilor au trecut mai bine de  11 ani...

Penalitatea de nedeclarare
Punct de final pe care vreau să îl ating în articolul de față este legat de o ultima ”găselniță” a autorităților, prin care se pune un nou instrument coercitiv în mâna inspectorilor fiscali: penalitatea de nedeclarare de până la 50% din sumele neînscrise în declarațiile fiscale. După părerea mea, măsura este abuzivă, în condițiile în care deja există sancțiuni în acest sens în legislația actuală: se aplică amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale, iar în situația în care sumele declarate și plătite sunt greșite, contribuabilii datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Făcând o paralelă, în vechea lege a evaziunii fiscale exista o prevedere oarecum similară, prin care contribuabilul caruia inspecția fiscală îi descoperea sume nedeclarate și neplătite, avea obligația de plată a unei penalități egale cu diferența respectivă. Curtea Constituțională a considerat prevederea ca fiind nelegală. Voi urmări cu interes în ce măsură istoria se repetă.

Concluzionând, aș spune că deși noua legislație fiscală pare să ne transforme în paradisul fiscal din estul Europei, realitatea cu care ne vom confrunta va fi una dură și ne va în continuare multe bătăi de cap.

Așadar, după cum spunea Murphy, zâmbiți, maine va fi și mai rău!

 



La coltu' strazii

Despre Teodor Meleșcanu, ministrul român de Externe

de Raluca @Marţi, 7 februarie 2017, 16:11 în

blog

Pe când era director al SIE, presa a scris că Teodor Meleșcanu strângea ilegal semnături pentru a candida la președinție, cu ajutorul lui Mircea Dogaru, fost general, actual mare admirator și amic al lui Alexandr Dughin, nimeni altul decât teoreticianul eurasianismului și consilier al președintelui Dumei de Stat. Același Mircea Dogaru a fost printre invitații extremei drepte europene la reuniunile organizate de aceștia în România.

La începutul protestelor, Teodor Meleșcanu l-a chemat pe ambasadorul SUA la București să-l avertizeze cu privire la declarațiile acestuia din media.

Ieri, Teodor Meleșcanu a mințit la Bruxelles despre OUG 13 adoptată de guvernul de la București. Tot ieri, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a anulat întâlnirea cu Meleșcanu.

Azi, Teodor Meleșcanu le-a interzis miniștrilor și funcționarilor din ministere să mai aibă vreo întâlnire cu ambasadorii acreditați la București fără avizul lui.

Teodor Meleșcanu este acum membru ALDE. Președintele partidului, Călin Popescu Tăriceanu, plănuia, după publicarea raportului MCV, o întâlnire cu președintele Camerei Deputaților și cu premierul, pentru a informa Comisia Europeană că România nu mai vrea să coopereze în cadrul MCV. Nu este prima dată când, din spatele unui aparent ștaif liberal, Călin Popescu Tăriceanu promovează un antieuropenism meticulos elaborat.

Doar fapte. Și o întrebare: care sunt mizele luptei împotriva Justiția și ale cui?

 


PSD de la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie. Diversiunea celor 100 de huligani dinspre Dinamo

de Moromitic @Joi, 2 februarie 2017, 0:14 în

PSD își duce de 27 de ani eticheta de Partid Mineriadă. De marți pentru următorul sfert de secol, numele PSD trebuie rostit doar în asociere cu cuvintele Pușcărie, Tâlhari, Hoție, Infractori. De la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie și înapoi.

Între un jandarm și un huligan, de fiecare dată voi rămâne de partea jandarmilor. Cine a mai fost pe la meciuri îi știe cum strică cheful tuturor. Avem nevoie de jandarmerie bine organizată care să curețe zona de acești descreierați.

Dar.

Jandarmeria trebuie să răspundă la câteva întrebări foarte importante. De manual.

  • Cum s-a pregătit strategia din această seară, având în vedere proximitatea stadionului Dinamo de Palatul Victoria într-o zi de meci (de handbal)? De la Perla la Guvern sunt două stații de tramvai.
  • Câți jandarmi au fost infiltrați în civil la meciul desfășurat în această seară?
  • Cum de a permis Jandarmeria întâlnirea celor două grupuri de manifestanți?

În rest, nu discut aici despre istoria colaborărilor dintre galerii și partide, mai ales în mitinguri electorale.

Nu de mult partidul unui general izmenar de la Ministerul de Interne era cel mai vechi client al huliganilor de la Dinamo. Există tot felul de conexiuni subterane cu aceste grupuri de huligani. Practic o sută de mineri 2.0. Patetici.

Nu trebuie alunecat după această fentă. Față de anii ’90 jandarmii sunt cu noi, ăsta e norocul acestei generații.

Vorba cuiva, ăștia vor să ne fure și mitingurile.


Protestele nu sunt despre trecut, ci despre viitor

de Ovidiu @Luni, 30 ianuarie 2017, 11:10 în

Nu despre revanșă, ci despre bună guvernare.

Sunt ordonanțe de urgență, la plural, nu una singură. Se adaugă legea bugetului. Majoritatea discută, cu îndreptățită indignarea, despre cea cu grațierea. Dar în planul mai larg al PSD, aceasta e secundară.

raul-invinge-cand-oamenii-buni-nu-fac-nimic

Miza principală este ordonanța care modifică Codul Penal, dezincriminând sau făcând imposibil de investigat abuzul și neglijența în serviciu. Aceasta trebuie urmărită în primul rând, pentru că este despre viitor.

O a treia ordonanță, deja adoptată, a alocat 30 miliarde de lei pentru Programul Național de Dezvoltare Locală, iar legea bugetului va consfinți acest lucru. Ca ordin de mărime, asta înseamnă 3,6% din PIB-ul estimat pentru 2017. Altfel formulat, reprezintă surplusul bugetar, ceea ce ne permitem să investim pentru viitor.

Acești bani vor fi distribuiți prin ordin de ministru și prin decizii ale primarilor și președinților de consilii județene. Dacă se va întâmpla să fie distribuiți „greșit”, cu dedicație, sau pentru terenuri de sport în pantă în loc de școli și spitale, cei responsabili ar putea fi trași la răspundere pentru abuz sau neglijență în serviciu. Dar stai!…

De aceea protestele și dezbaterea de acum nu este doar despre trecut, despre cei deja condamnați. Este în primul rând despre viitor, despre cum vor fi folosiți banii noștri în anii următori.

Sursa foto: Cristian Bisca si Mihnea Dumitru.

pe-mine-mama-m-a-invatat-sa-nu-fur

 



Alex Mihăileanu

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.


istodor

#ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi

de istodor @Luni, 22 august 2016, 8:54 în

10392068_10208767791982384_834464799799406310_nDin februarie, împreună cu Librăriile Humanitas, am pornit într-o aventură din toate punctele de vedere. Mulțumesc Bogdan Baciu!

Am pus în discuție literatura noastră, românească. Am spus încă o dată ce-mi place mie din literatura națională. Am arătat defecțiunile de parcurs și creatorii autentici. Atunci aveam și un argument.

Am povestit încă o dată poveștile altora.

Acum îmi dau seama că recapitularea mea nu avea cum să aibă un ecou de mărime. Felul de a face școală în România i-a declupat pe puști de la această literatură. Deschiderea gugăliană a lumii a pus la punct literatura în sine. Codul este dat de experiențe, azi.

Așa că, acum, la finalul acestei campanii, pot să traduc-spun că asta este experiența mea. Și așa cum unii urcă Himalaya, ajung pe bicicletă la mare, descoperă că pâinea bună este din maia, așa și eu am stat ani în bibliotecă, cu drag și spor. Am reușit! Să citesc, să călătoresc din carte în cărți, să le înțeleg, să scriu ce-mi place. Tare! Am fost tare. Este greu să stai în bibliotecă, să cauți Cartea! Să scrii. Și mai greu. Nu e ușor să scrii. Singur. În contra curentului actual și-n toiul tuturor prejucăților la modă.

Dacă vrei să avem âmpreună experiențe, iată-mă aici și aici facebook.com/istodor

Cartea "101 cărți românești" este la Polirom.

PRIMELE OPT: DE LA "JURNALUL" LUI JENI ACTERIAN LA "AMAZOANELE" LUI BABEȚI, DE LA "PATIMA" CONSTANȚEI GHIȚULESCU LA "EUROPA" LUI BOGDAN MURGESCU + MATEIU CARAGIALE, SADOVEANU, TOPÎRCEANU.

 

Anton Pann, Lucian Boia, Aerul cu diamante, Sorin Vieru

http://istodor.ro/listaluiistodor-recapitulare-inainte-de-vacanta-de-vara-victoria-insolita-a-unei-culturi-mici-2/

Cărțile copilului

 

Ficțiunea. Boașe pentru ficțiune

 

Cărțile memoriei. Ion Ghica cel bucolic, cruzimile îndurate de Lena Constante

 

Umorul românesc. Caragiale, Ionesco

 

Cărțile care te-nvață. Liiceanu, Pleșu, Noica, Vintilă Mihăilescu, Cioran

 

Proza de la Ciocoii la Degetele mici a lui Filip Florian și Lucian Teodorovici și Adi Șchiop

 

Poezia. Dela Alecsandri și poesia populară culeasă de el la Arghezi-Blaga-Bacovia-Arghezi

 

Istoria poeziei. Dela Nichita la Cărtărescu, Cristi Popescu și Ioan Es Pop

 

Post-ul #ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu

de istodor @Miercuri, 17 august 2016, 11:37 în

Prima parte a #listeiluiIstodor o puteți citi aici. Campanie susținută de Librăriile Humanitas.

1964

UnknownO viziune a sentimentelor de Nichita Stănescu

Dragoste. O generație a iubit ș-a cîntat pe versurile astea.

„Leoaică tînără, iubirea mi-a ieșit în față.” „ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în lumea lui Marte.”„ „Nimic nu-i Simplu” este, vibrație avem, surpriză cît cuprinde, viziunea ne cheamă și chiar ne alintă. Ascultă-l pe muzica lui Nicu Alifantis.

Cartea îi place Mirabelei Sofronie, contabilă en-gros:

„Mi-e dor de Nichita din carne și oase, frumosul meu poet, magicianul cuvintelor. Știu cînd a venit la Buhuși la aceea serată. Deja îi știam întregul volul de versuri pe dinafară. I-am recitat o poezie. Și mi-a dat căldura aceea a vieții ce mă ține și azi în viață.”

 

 

1966

 

11 elegii de Nichita Stănescu

 

Poezie despre poezia poeziei.

A fanatizat o lume înghețată. Cu poezia și felul lui poetic de-a trăi. Miracolul Nichita. Ce face Nichita? Nichita e însăși starea poetică. Așa au bîntuit prefabricate formule de-a spune cîte ceva despre starea poetică Nichita, dar nu de-a o înțelege.

Cartea îi place lui Vladimir Brilinsky, jurnalist, apărător al Sarmisegetuzei:

„ Frumosul nebun al poeziei româneşti reuşea să reinventeze elegia, sau, mai pe înţelesul tuturor, să inventeze o nouă specie literară, Elegia lui Nichita.

 

 

1967

Păsarea tăiată de Ileana Mălăncioiu

 

Ritualuri, jertfiri, tăieri, rugi, loc de plîns, somn fără trezire, frică, noapte.

A cui o fi poezia asta? A angoasei, a morții. A morții, da! Himere bîntuie, parabole scurtcircuitează, violența e aproape, dar nu-i poezia unei „fete rele”. E neagră, e urîtă, te umpli de sînge și noroi.

 

Cartea îi place lui Robert Șerban, poet&jurnalist:

“Este o carte ce taie timpul, e ca o teleportare, nu lucrează asupra exteriorului. Dar pe dinăuntru te ţine sus, sus de tot!”

 

 

1968

Athanor de Gellu Naum

 

Athanorul este un cuptor, în viziunea alchimistă, ce dă temperatură uniformă. Athanorul lui Naum este cartea ce-adună versuri de tinerețe, versuri ce s-au călit după focurile suprarealismului parizian, războiului trăit pe viu și rătăcirilor comuniste. Cînd zici Naum, zici suprarealism. stranietăți, alunecări, fragmentarism, somnambulism, inconștiențe fără bătrînețe, dureri abisale pînă la moarte.

Cartea îi place Simonei Popescu, critic literar:

“Poezia lui Gellu Naum se împarte în două mari perioade: poezia de dinainte şi de după  Athanor. Primele volume ar putea sta sub semnul "suprarealismului istoric" (din vremea când "viciul numit suprarealism e – cum spunea, de pilda, Louis Aragon – folosirea dezordonată şi pasională a stupefiantului numit imagine")..”

 

1969

Cartea de vise de Leonid Dimov

 

Vise ca la carte.

Ia visul, neamule, cu institutoare, de mahala, sezonier, deviscerații, amalgamat, matinal cu haltă, cu berbece, cu bufon, cu licorn, cu spovedanie, cu leneș, vesperal cu un vîrf de cărămidă, de cocoș, de carnedar nu uita de Și caută să nemurești în mintea ta pe cele două dudui: „Lili și densitatea”.

Cartea îi place Ruxandrei Cesereanu, profesoară universitară:

„ Pentru că a visat pînă a pierit și n-a văzut moartea ca moarte.”

 

1970

Poeme de Mircea Ivănescu

 

Mopete face poezie.

O joacă de-a anagramele și lecturile. Mopete are ficțiunile lui și le tot plimbă la vedere: spațiu e mizer, însoțirile îi sînt bizare cu rinocalul, broscoporcul, picicîinele, crocomurul, și starea lor este de așteptare a ceea ce nu se întîmplă.

Cartea îi place Luizei Vasiliu, jurnalist:

„Odată ce-ai citit poemele cu mopete, pisicîinele benone, broscoporcul sau bruna rowena, toată blîndeţea lumii coboară peste umerii tăi.”

 

 

1971

 

Invocație nimănui de Mircea Dinescu

Cîntecul unui tînăr pururi veșnic.

Obraznic, trufaș, energic, imaginativ. Direct, sincer, melancolic cu viața imediată, neînchipuit de apropiată, dureros de tangibilă. Cuvintele? N-au taine!

Cartea îi place Claudiei Fitcoschi, PR manager:

“Colind copilăria cum viermele un fruct”. Arghezi? Nu, Dinescu. Unde? “În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi”.

 

 

 

1990

Levantul de Mircea Cărtărescu

 

Epopeea voluptății.

Voluptate a slovelor și filosofiei omenești ce stăpînesc lumea noastră mică. O istoria a literaturii române într-o epopee. Divină Comedie este Levantul ăsta!

Cartea îi place lui Adrian Papahagi, filolog&om politic:

„De cetit, cetesc Levantul an de an, precum Băsescu,

Râd parșiv, ca postmodernu, de amestecul livrescu

Ce în epopeul neaoș cogitat-a Cărtărescu.”

 

1994

Ieudul fără ieșire de Ioan Es Pop

 

Ieud bărbătesc și desnădăjduit.

„De vineri pînă luni nu mai am la ce trăi.” „Mîine n-o să fie nicicînd mîine.” „Ne trezim într-o zi vii și nu știm ce-i cu noi.” „N-am avut curajul unui strigăt niciodată.” „E fericit are 30 de ani de moarte de la naștere încoace.” „Unde totul este posibil nimic nu mai are rost.” Poezia vegetării în viață, oh, nu, nu cu lamentări, nu, nu cu fericiri, ci conservînd clipa cu spirt medicinal administrat intern.

Cartea îi place lui Bogdan Stănescu, editor:

Ieudul fără ieșire a însemnat războiul total cu joaca optzecistă, a tras cortina și a arătat o scenă unde actorii mureau pe bune, unde lipsea butaforia, iar lacrimile erau, din nou, de sînge. Ieudul a căscat o gură ca un prădător acvatic și a mușcat din poezie, pentru a i se strecura apoi în măruntaie. Nu e ușor să mai scrii astăzi despre singurătate, alienare, suferință și să o faci astfel încît nimeni să nu mai uite cîntecul tău de sirenă. Ioan Es. Pop a făcut-o: Ieudul lui a lovit cu forța unui cutremur de magnitudine nemăsurabilă. Din dărîmăturile lăsate în urmă încă ies strigoi cu foc în ochi și venin pe buze...”

 

 

1994

Arta Popescu de Cristian Popescu

 

Să faci din familia ta o artă.

Poetul Popescu își scrie-rescrie-revizuiește arta sa poetică numită Arta Popescu. Asta-i este cartea, practic el definește la infinit universul în care trăiește-visează-cugetă-se învîrtește. Și astfel, își povestește-interpretează copilăria, tinerețile, lecturile (inclusiv anunțurile de publicitate ori înscrisurile de pe pereți), maturitățile. Asta face, tu crezi că citești o realitate banală și te trezești aruncat într-un bizar bazar. Nu te aștepta să rîzi sau să plîngi. Popescu nu rîde-nu șochează. Popescu face artă. Așa cum pe o cîntăreață o cheamă Arta Popescu, așa și pe el îl apucă să creeze un prenume banalului Popescu. Și-l găsește în Arta, adică o de-numire, re-numiere a ce-l înconjoară. Bine v-o spun, ca să nu muriți proști, Popescu sîntem noi.

Cartea îi place Tatianei Niculescu Bran, jurnalist și autor al cărții „Spovedanie la Tanacu”:

“Familia Popescu” e, pentru mine, cel mai gingaș și mai profund poem dedicat vreodată morții celor dragi și morții proprii, scris cu melancolia unică pe care o purta în ochi Cristi Popescu. În cartea asta și în amintirea privirii lui regăsesc anii studenției noastre lipsite și de ambiții și de speranțe, dar atât de îndrăgostite de lumile celorlalți...

 

2000

Opera Somnia de Șerban Foarță

Cunoști vreo altă poezie în care omul ei să se distreze atît?

Aparent, un exercițiu de copil. Cuvînt, cultură, vers, univers - stau însă în inteligența poetului de a-i da rimă, dreptul la joc. Și cum intră în joc acolo i se văd fața, faima și bucuria. E un întreg caleidoscop de lecturi și aventuri ce venind în contagiune cu balansoarul-malaxorul Foarță primesc înțelesuri și sonorități. Luciu și adîncime. S-o ții așa o viață de poet este „defect”-excelent. Ascultă „Phoenix-Cantafabule”.

 

Cartea îi place Liei Faur, jurnalist:

„Opera Somnia este tărâmul unde se întâlnește rafinamentul estetic al unui scriitor îndrăgostit iremediabil de cuvinte, cu povestea nespus de frumoasă a propriului vis, descifrat mereu printr-un alt vis, uneori al său, alteori al cititorului, martor tăcut al mirajului lingvistic.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar

de istodor @Marţi, 16 august 2016, 7:26 în

Banal, logic, senzațional: Poezia este metaforă. Adică, un limbaj și un imaginar fără termen de comparație. Poezia românească începe prin secolul XX. Târziu. Dar fără truda și uzura limbii române de către Alecsandri, Văcărești, Eminescu greu de închipuit Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi. Limbajul poetic are nevoie de uzură mai mult decât limbajul prozei. Iar explicație: oglinda acestui limbaj nu este realitatea (vezi Ion Barbu), ci jocul intelectual al este semnificațiilor metaforei. Abstractul te refuză, dar și stimulează, declanșează speculații. Descifrarea metaforei este mai sus de găsirea în iarbă de Pokemoni, desigur, este deliciul de a fi tu însuți Pokemonul cel rar.

De aveți poftă, cărțile, parte din ele, le puteți achiziționa dela Librăriile Humanitas.

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață", poezia de după 1960.

 

 

poezii-populare-ale-romanilor_1_fullsize1866

Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile Alecsandri

 Esența poeziei populare românești.

Avem prelucrate de către Alecsandri tot ce știm noi mai bine din creația populară: Miorița, Monastirea Argeșului, Toma Alimoș… Creații-pericol: au dat naționalisme ieftine. De fapt, fapte, impulsuri și dubii de om cu capul pe umeri.

Cartea îi place lui Marius Niță, taximetrist Pelicanul:

„Nu-i zi de la Dumnezeu să nu înjur „Miorița” asta. E ca un blestem. Sîntem neam care nu se răscoală, este călcat în picioare ca un microb și asta de ce? Un cioban se uită pe cer și vede nunți, în loc să pună mîna pe topor!”

 

 

 

 

poezii-mihai-eminescu-editia-maiorescu-55-600x6001884

Poesii de Mihai Eminescu

Dragoste&filosofie. Romantic buchet.

Citește-l pe Eminescu! Dar află: Eminescu vine la capătul unei istorii infantile de versificare. Asta-I calitate: să faci limba română nu doar să spună, ci s-o faci să și gîndească. Cam de aceea, Eminescu e văzut ca fiind intrat în limba și imagistica noastră zilnică.

Vrei să știi mai mult? „Viața lui Mihail Eminescu” de George Călinescu.

Cartea îi place lui Solomon Marcus, profesor universitar de matematică:

„Impact puternic asupra devenirii mele”

 

 

1908

681476935427502237504932-4189255-700_700Poeziile Văcăreștilor

Ce-i mai delicat, mai delicios și mai amuzant în literatura română.

Ienăchiță Văcărescu este cuceritorul, rostul poeziei lui este să înaripeze inima iubită. Alecu Văcărescu e poetul amorului, amor iute. Nicolae Văcărescu e simțitorul, iar dragostea pentru el este jertfă. Iancu Văcărescu sobru, cîntă amorul stăpînit. Văcăreștii au șic. Pentru o mai bună înțelegere a Văcăreștilor, „Dimineața poeților” (1980) de Eugen Simion.

Cartea îi place lui Marcel Tolcea

“Pentru literatură română, Văcăreștii sunt ce au fost Brătienii în politică: numeroși, greu de deosebit, întemeietori, virili, romanțați. Sortiți colectivizării, au apărut în antologia Poeziile Văcăreștilor. Care se adresează și rafinatului filolog, și filosofului, și amorezului.

Mai mult, ecologistul exultă când Ienăchiță nu taie floarea dintr-o grădină, manelistul din noi renaște când Nicolae exclamă: „A trăi făr-a iubi/Mă mir ce trai o mai fi”, iar timidul își tatuează pe inimă un distih al lui Alecu ce sună așa: „Când nu te văz, am chinuri / Iar când te văz, leșinuri".

 

 

minulescu-ion-nu-sunt-ce-par-a-fi-volum-poezii-1-6381909

Romanțe pentru mai tîrziu de Ion Minulescu

Ciocnirea lumilor. Romanță și cinism.

Ambele îți stimulează euforiile și imaginația. Bonomia, ingenuitatea, sinceritatea, vitalitatea cu care te seduce și autoironia, blazarea, afectarea cu care te omoară.

Cartea îi place Cristinei Stihi, PR manager:

„Romanțele” lui Ion Minulescu ce ne învață? mulțumești vieții că simți ceva zguduitor și nu te ascunzi ca de o boală rușinoasă. Să te aștepți să iei viața de la capăt, gol și singur, cu cuvintele tale, oricînd între 20 și 100 de ani –fără să innebunesti  dizgrațios sau inutil.”

 

 

 

 

 

 

 

1916

Plumb de George Bacovia

 

Unknown-2Eul alienat.

Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure. Incertul. Vagul. Nevroza. Acuta, maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. „O, țară tristă. Plină de humor!”. Brrr!

 

Cartea îi place Costinei Barbu, funcționar bancar

„ „Plumbul” se citește cum se mănîncă o mîncare nouă: întîi trebuie să guști, trebuie să-i dai vreme să se așeze și înveți să-ți placă.”
 

1919
2012-06-24-b6c3fc4c472dcefa383e85fac8f60eb8-205801-700_700Poemele luminii de Lucian Blaga

Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!

Atît aș spune despre poezia lui Blaga. Dar nu mă astîmpăr și continui: luminoasă, de foc de lemne cu dragostea întinsă pe iarbă, îndrăgostită, ritmată înăuntrul sufletului. Dragostea înseamnă începutul lumii îndrăgostitului, acesta zburînd, fără limite, spre originile lumii, spre esențele curate.

Cartea îi place Doinei Ghiță, Biblioteca Franceză Omnia:

„Cum stau mereu sub semnul jocului și-al întîmplării (deh, zodia...) tot așa mă regăsesc/stau în spațiul mioritic al lui Blaga. Cel în care dealurile încrederii alternează cu văile răstignirii...

 

 

1921

După melci de Ion Barbu

 

O joacă de secol 20, în ritm balcanic.

„Buhuhu la lună șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-îndărate,/ Să nu-i rupă vrun picior Cîine ori Săgetător!”

Cartea îi place lui T.O.Bobe, scriitor:

„Pentru că este o expresie clară, atît de clară încît devine transparentă, a unei teme puțin abordate, și anume crima comisă cu inocență, din joacă, asupra a ceea ce iubim. Iar pentru că arma crimei sînt cuvintele, După melci e în aceeași măsură și despre responsabilitatea literaturii.”

 

 

 

 

1927

Unknown-1Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi

Harță cu Dumnezeu. Limbă poetică dată de pămînt.

În seria sa de „Psalmi”, începută în „Cuvinte potrivite” și răspîndită prin volumele sale poetice, își tot iscodește Dumnezeul, își tot caută credința, își tot vede limitele de heruvim bolnav, își caută rostul, nu întrevede „astîmpărul”.

 

1930

prod-1345-coperta_ion_barbuJoc secund de Ion Barbu

Matematica dă profunzime poeziei.

De mergi într-un restaurant cu pretenții te indispune porția mică de mîncare și gotic construită. Nu recunoști nici gustul adevărat al bucatelor. Dar, culmea, după desert, te trezești sătul. Construcția lui Barbu se adresează minții neîndoios, iar asemănarea cu restaurantul rafinat face parte din deconstrucția voită a unui inaccesibil.

 

Cartea îi place lui Lucian Mîndruță, realizator tv:

Joc Secund. Pentru cei care vor sa uite "Sara pe deal". Domnule Ion Barbu, iti multumesc ca dupa 10 ani de scoala chinuita cu clasici plicticosi, am dat de tine sa respir un pic!”

 

 

1931

Unknown-1ArgheziFlori de mucigai de Tudor Arghezi

Poezia puroaielor. Vigoare, umor.

Exercițiul împunsului acestei bolgii de pe pămînt este continuarea firească a împunsului lui Dumnezeu din cer din „Cuvinte potrivite” (1927).. Duium de licențe lexicale și sintactice. Revalorizări de cuvinte vechi, mixaj de jeg și politețe.

Cartea îi place Andreei Pleșoianu, profesor de limba spaniolă:

Flori de mucigai e o culegere de koan-uri mai ample, e drept aparţinând unui spaţiu creştin şi scrise de un răspopit.”

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață" poezia de după 1960.

 

Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar apare prima dată în Istodor.


Paul Ciocoiu

Tank and motorized rifle formations of Russia’s Western MD hold trainings on combat readiness

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:30 în
Tank and motorized rifle formations of the Western MD located in the Leningrad, Moscow, Kalinigrad and Bryansk Regions have been alerted and departed to the […]

Sea Breeze 2016 – Ukraine

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:27 în

Romania to host NATO multinational brigade

de Paul Ciocoiu @Duminică, 10 iulie 2016, 21:51 în
“As for the concrete initiatives that concern Romania, we will have a multinational brigade (…) So far, during the summit, Poland has announced its contribution […]

adrian halpert

„Educația”, la români: unde dă tata crește și bate-ți nevasta că știe ea de ce…

de adrian halpert @Miercuri, 13 ianuarie 2016, 17:40 în
„Barnevernet”. Un nume pe care românii l-au descoperit brusc în ultimele două luni. Un nume care, pentru mulți, a devenit sinonim cu Gestapo-ul german (asta presupunând că știu ce-i ăla), pentru aceiași Norvegia fiind un fel de Germanie nazistă de … Continuarea

LPC-iști, dați pe România TV! Nea Traian se simte bine la „mafiotul Ghiță”!

de adrian halpert @Vineri, 27 noiembrie 2015, 12:20 în
1. Știți ce-s aceia LPC-iști? Eu unul habar n-aveam până în urmă cu câteva zile, când, tot văzând această abreviere pe Facebook, mi-am întrebat prietenii virtuali ce înseamnă. Am aflat că LPC = „Luptăm Până la Capăt”, iar inițialele i-ar … Continuarea

Cât de tare (nu) este de fapt ISIS. Sperietoare mondială sau pericol mortal?

de adrian halpert @Joi, 26 noiembrie 2015, 12:28 în
    1. Dacă întrebai un occidental mediu în urmă cu doi ani ce este ISIS probabil că, dacă ar fi avut ceva lecturi la activ, s-ar fi gândit imediat la mitologia egipteană… Acum, într-un timp atât de scurt, nu … Continuarea

Ilias Papageorgiadis

5% TVA pentru proprietățile de până în 450.000 Lei: O decizie cu impact major pentru mulți cumpărători

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 16 septembrie 2015, 11:25 în
90% dintre cetățenii români sau străini ce cumpără proprietăți în România achiziționează proprietăți cu o valoare mai mică de 90.000 €, ca să fiu mai precis, o valoare de sub 385.000 Lei (cca. 85.500 €). Motivul principal este că aceste proprietăți au un TVA de doar 5%. În ultimii 5 ani întregul sector imobiliar din […]

O lecție de viață 1: “Oase aveți?”

de Ilias Papageorgiadis @Luni, 14 septembrie 2015, 9:15 în
Te poți înșela când judeci pe cineva după cum arată Piața centrală din Katerini a fost demolată în 1982. "În 6 luni va fi gata din nou" au anunțat politicienii, însă acest lucru s-a întâmplat doar 6 ani mai târziu. Familia mea a avut o măcelărie acolo din anii 1920, dar, în ciuda promisiunilor, a […]

”Pinocchio” vs. ”Zorba Grecul Conservator”: Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

de Ilias Papageorgiadis @Marţi, 1 septembrie 2015, 14:27 în
”Dacă-l văd pe leu, îl bat de n-o să-l mai recunoașteți!” spuse iepurașul celorlalte animale din pădure. ”Chiar poți să-l bați pe leu?” întrebă ariciul. ”De ce nu?” răspunse iepurașul. ”Sunt puternic și voi mă susțineți. Îi vom arăta că suntem mulți și că putem învinge.” ”Te-ai antrenat pentru această luptă?” întrebă bufnița. ”Sunt destul […]

Martin Harris

On UK-Russia scientific cooperation

de Martin Harris @Joi, 23 iulie 2015, 10:44 în
\r\n \r\n

Guest blog by Sir Martyn Poliakoff, Foreign Secretary and Vice-President of the Royal Society

I am delighted to be contributing to the Embassy’s blog. I am a British chemist, born in London, with a Russian father and English mother. I work at the University of Nottingham, and my research is focussed on Green Chemistry, a hugely important area of research. Green Chemistry is looking for environmentally cleaner and more economic approaches to making chemicals and materials; it seeks to reduce the negative impact of chemistry on the environment by minimizing the use of hazardous chemicals, reducing toxic chemical wastes and using fewer natural resources among others.
I am also the Foreign Secretary of the Royal Society (RS), the UK Academy of Sciences. The Society was founded in 1660 and has a long connection with Russia. As long ago as the 17th century, a letter was sent to Russia asking more than 50 questions about science in Russia and Peter the Great visited the Society in 1698.

The Society is still very much collaborating with Russia. In 2013, we organized a joint Frontiers of Science conference in Kazan attended by 70 young British and Russian scientists. The meeting was a joint project of the Academy of Sciences of the Republic of Tatarstan, the Russian Academy of Sciences (RAS) and the RS with the support of the Embassy. When in Kazan, I also took the opportunity to visit the chemical museum there to see where the element Ruthenium was discovered, a rare transitional metal belonging to the platinum group with curious application potential. For instance, ruthenium-based compounds have been used for light absorption in dye-sensitized solar cells, a promising new low-cost solar cell system.

As a chemist, I was excited by the discovery of chemical element No 114, synthesized in December 1998 in the Dubna Institute, which I look forward to visiting at first opportunity.

I have a long record of scientific collaboration with Russia and visit Russia frequently. Since 1999, I have been an Honorary Professor at Moscow State University and, in 2012, I was elected a Foreign Member of the RAS. I was a speaker at the 2013 launch of the EU-Russia Year of science and a year later at the UK- Russia Chemistry Week. This year I will be participating in International Conference on Supercritical Fluids in the Kaliningrad Oblas’t in September.
Today UK-Russia scientific cooperation is continuing and the Embassy’s Science and Innovation team has a crucial role to play in catalysing partnerships between researchers in our two countries. I feel that there are good opportunities for UK-Russian collaboration in areas outside my own, for example in the science of the Arctic and Accelerator Science.
I’m also excited about the Russian Government’s Global Education Scheme, which will provide funding to Russian Bachelor and Specialist degree holders to continue their studies in top UK universities I am delighted that the University of Nottingham is one of the UK universities covered by the funding scheme. I am particularly pleased that chemistry, chemical technology, nanomaterials and nanotechnologies can be funded by the Scheme as they all contribute to Green Chemistry.
The University of Nottingham has a long history of Russian scientists doing their research here and contributing to the advance of science. Our School of chemistry currently has two Russian scientists: Elena Bichoutskaia, a leading theoretician, and Andrei Khlobystov, Director of our Nanotechnology Centre.
I look forward to welcoming more Russian students to Nottingham in the near future and, as Vice President of the Royal Society, will continue to work with Russia to develop scientific collaboration.

Sir Martyn Poliakoff

Poliakoff-2011-11-16

A story of a British-built Russian icebreaker, who took part in the Arctic convoys

de Martin Harris @Miercuri, 3 iunie 2015, 18:02 în
\r\n \r\n

Guest post by Keith Allan, Consul General in St. Petersburg

The Russian ice-breaker, the Krasin, was built in Newcastle in 1916-17 and went on to play an important role in the Arctic Convoys of World War II. In this blog, Consul General Keith Allan talks about his recent visit to Newcastle University where a model of the Krasin is displayed in the Naval Architecture Department.

The Krasin is a fine example of shared British/Russian history. She was commissioned by Russia, built in Newcastle, and went on to play a significant role in the Arctic Convoys during World War II. For more on the Arctic Convoys, including the recent visit by British veterans, please see my earlier articles on the recent Arctic Convoys exhibition in St Petersberg and Sir Nicholas Soames’ message to St Petersburg Veterans.

HRH visit

HRH The Princess Royal visits Russian ice-breaker The Krasin

The Krasin is now a floating museum on the Neva river in St Petersburg. I have visited her many times and we were honoured when HRH The Princess Royal visited the ship and met Russian veterans of the convoys during her visit to St Petersburg in February 2014.

I read an article about the ship which said there was a model in a glass case at Newcastle University, and decided I would seek it out during a future visit to the UK. This finally happened on 21 May when I was in Newcastle visiting a veterans association. Sure enough, an excellent model of the ship stands in a glass case in a corridor along with a number of others in the Department of Naval Architecture.

Model of the The Krasin

Model of the The Krasin at Newcastle University

The plate on the case reads: ‘Triple screw icebreaking steamer ‘Sviatogor’ built by Sir W. G. Armstrong, Whitworth & Co. (Shipbuilders) Ltd. Newcastle-On-Tyne for the Imperial Russian Government.’

The ship was designed by the famous Russian seaman, Admiral Stepan Makarov, and was originally named after the Russian mythological warrior, ‘Sviatogor’. The Sviatogor sailed from Newcastle to Arkhangelsk on its maiden voyage in 1917 and was soon involved in the civil war hostilities following the October 1917 Revolution.  During the allied intervention against the Bolsheviks in Northern Russia (1918–19) the ice-breaker was scuttled in the Dvina River. The Royal Navy raised her for use in the White Sea and later brought her back to the UK for minesweeping in Scapa Flow. She was returned to the USSR under the Krasin trade agreement in 1921. In 1927 the ice-breaker was renamed by the Soviet government to honour a recently deceased Bolshevik leader and Soviet diplomat Leonid Krasin.

IMG_20150522_112441

The plate on the glass case display

The Krasin played an important role in the Arctic Convoys. In February 1942, the Krasin crossed the Atlantic (from the US) and reached Glasgow in early April. On 26 April 1942, she joined convoy PQ-15 and left Reykjavik for Murmansk. During the convoy Krasin shot down two German planes. Between 1942-1944 the ice-breaker continued to lead cargo convoys through ice in the Arctic despite heavy bombardment and the constant threat of submarine attacks. Many Allied ships and cargo vessels failed to reach their destination, but the Krasin was lucky enough to survive. In October 1945, the Krasin was disarmed. In addition to the convoys, the ship also participated in rescue expeditions in the Arctic in the 1920-30s, including one led by Umberto Nobile.

As a museum ship on the Neva river, the Krasin will continue to play an important role in reminding us of our shared British/Russian history and the heroic sacrifice made by British and Russian participants of the Arctic Convoys during World War II.

Triumph and Tragedy: remembering World War II – Guest post by Jon Sharp, Consul General in Ekaterinburg

de Martin Harris @Joi, 7 mai 2015, 11:35 în
\r\n \r\n

JonSharp

A number of military anniversaries are being celebrated at the moment. Earlier this month there were striking images from the centenary of the Gallipoli landings. I’m sure there will be similar scenes throughout the period leading to 2018 and the centenary of the ending of World War I. In Russia we have been marking the centenary with a number of events aimed, in particular, at young people which have sought to highlight Britain and Russia’s shared history in WW1. We have been holding reading aloud contests in cities across the country of British war poetry and literature. We have also invited people to nominate quotations from Russian and British literature to be inscribed on a new WW1 memorial which will be unveiled this summer at our Embassy in Moscow.

This year is also the 70th anniversary of the end of World War II and the Great Patriotic War between the Soviet Union and Nazi Germany with its allies. The anniversary will be commemorated across Russia on 9 May, Victory Day.

Here in Ekaterinburg we have been marking our shared history, and our alliance to defeat Nazi Germany, with a joint photographic exhibition which I opened last month. Working with the local photography and history museums, and with colleagues from the American Consulate, we have displayed images that demonstrate the personal triumphs and tragedies of World War II. The title of the exhibition is taken from Winston Churchill’s book of the same name, part of his six-volume history of the conflict. The exhibition includes images from the Imperial War Museum’s archives which show parts of the conflict that are less well known in Russia, such as the Battle of Britain and the fighting in the Far East. It also includes images from the local archives, which have not been displayed before.

Some of the images can be seen here.

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg


cipinicolae

Cum trebuie sa arate un proiect castigator in cadrul Programului Comert 2015

de cipinicolae @Marţi, 30 iunie 2015, 8:57 în
    In lipsa unor finantari consistente din fonduri europene, IMM-urile isi indreapta atentia si spre finantarile nationale, mai ales ca din punct de vedere al conditiilor pare sa fie mai putin complicat sa acceseze o asemenea finantare. Ieri, 29.06.2015, a fost lansat oficial Ghidul solicitantului pentru Programul Comert 2015 (Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata). Proiectele se vor putea depune online, pe site-ul www.aippimm.ro, in perioada 06.07.2015 – 15.07.2015. In acest context, apare intrebarea: “Cum fac sa pregatesc un proiect castigator?”. Mai jos redau cateva elemente esentiale pentru realizarea unui proiect care la evaluare sa obtina 100 de puncte.   1. Indeplinirea conditiilor de baza pentru accesarea finantarii Daca doriti sa depuneti un proiect la aceasta finantare, trebuie sa va asigurati ca: firma este IMM, cu capital integral privat, inregistrata in Romania si care isi desfasoara activitatea in Romania firma are cel putin 2 ani vechime la data de 06.07.2015 (a se vedea data de inregistrare la Registrul Comertului) codul CAEN pe care doriti sa depuneti proiectul este autorizat de cel putin 3 luni la data de 06.07.2015 firma nu a beneficiat de finantare in cadrul Programului in ultimii 3 ani, respectiv asociatii/actionarii/administratorii ei nu au detinut aceasta calitate in firme care au obtinut finantare din program in ultimii 3 ani firma nu are datorii de bugetul de stat si bugetele locale firma nu a obtinut finantari de minimis de 200.000 Euro de la 01.01.2013 pana in prezent firmei nu i s-a recuperat un ajutor de stat primit in cadrul unui proiect firma nu au fost respinsa la finantare in ultimii 5 ani in cadrul programelor nationale nu exista legaturi intre structurile actionariatului firmei si personalul din cadrul MEIMMMA/OTIMMC si afini si rudele acestora pina la gradul II inclusiv codul CAEN pe care se doreste finantare se afla in lista codurilor eligibile (a se vedea aici)   2. Conditiile pentru obtinerea a 100 puncte Daca ati validat toate conditiile de la punctul 1, atunci trebuie sa luati in calcul si criteriile de evaluare, astfel incat sa obtineti un punctaj maxim sau apropiat de maxim. Trebuie sa tineti cont de faptul ca obtinerea unui punctaj mai mic de 100 puncte, scade considerabil sansele la finantare. Astfel, in 2015 MEIMMMA estimeaza finantarea a 133 proiecte. Daca ne uitam la numarul de proiecte depuse in 2014 (1.031 proiecte), vom vedea ca nu mai putin 93 au obtinut 100 puncte, iar 143 au obtinut 95 puncte. Situatia e cu mult mai complicata daca tinem cont ca in 2015 nu au fost disponibile fonduri structurale pentru achizitii de echipamente si utilaje in intreprinderi si ca nu se previzioneaza a se intampla mare lucru pana la finele acestui an. Astfel, conditiile pe care ar trebui sa le indepliniti pentru a obtine 100 puncte sunt urmatoarele: sa solicitati finantare pentru un cod CAEN incadrat in sfera serviciilor (a se vedea Anexa 2 la procedura aici) – 10 puncte cifra de afaceri din 2014 sa fi fost obtinuta cel putin […]

Ras si plans cu fonduri europene

de cipinicolae @Vineri, 19 iunie 2015, 8:40 în
    Viata de consultant in domeniul fondurilor europene e condimentata cu tot felul de situatii, fie de ras, fie de plans. De obicei, pe moment iti vine sa plangi, dar dupa ani iti aduci aminte cu un zambet macar. Ramane insa o zona de ridicol si de gust amar: nu ne facem bine si fondurile mai mult ne incurca pe noi romanii…   Finantarea de 0 lei Pe la inceputul anului 2015 am preluat pe www.proiecteue.ro informatii despre o finantare (nu e important care). Si fiindca in ghidul solicitantului nu aparea informatia privind valoarea minima a finantarii ce poate fi solicitata am pus “1 leu”. M-am gandit ca mai putin de atat nu are logica. Si totusi… O persoana de la autoritatea responsabila de program m-a sunat si mi-a zis ca valoarea minima nu poate fi 1 leu: “Teoretic ea poate fi si zero lei. Mai bine nu puneti nimic… treceti doar valoarea maxima”. Nu zau? O sa vina Dorel sa solicite finantare “0 lei”? Daca da, poate-l trimiteti sa ia si-un credit de 0 lei…   Subventia de curs – o bataie de joc Prin 2013, la o intalnire cu mai multe persoane implicate in proiecte finantate POSDRU, am inceput sa schimbam impresii. Si asa am ajuns la grupul tinta. Cineva zice: “Sa vedeti ce interesati sunt somerii de cursuri… Sunam intr-o zi pe unul, ii spunem ca avem un curs pe tema X si el intreaba: – Cat e subventia? – Pai e 900 lei pe luna. – Hmm… Si de ce sa vin la voi, cand la proiectul Y subventia e de 1.400 lei pe luna?” Si probabil ca e refuzat si proiectul Y, ca 1.400 lei era mai putin decat salariul mediu pe economie    Fondurile cresc cifra de afaceri ca praful de copt aluatul de cozonac La un moment dat citeam niste proiecte pe zona de competitivitate IMM. Si ce sa vezi… desi punctajul maxim era obtinut la o crestere a cifrei de afaceri cu 10% in 3 ani de la finalizarea proiectului, am gasit pe unii care sustineau ca in 3 ani cifra de afaceri crestea cu peste peste 1000% crestere in 3 ani. Da, ati citit bine, o crestere de peste 10 ori… Uneori putem sintetiza asa povestile din proiecte: “Daca ne dati bani din fonduri europene vom creste ca Fat-frumos … Avem doua utilaje cu capacitate de productie totala de 100 suruburi si mai luam unul automatizat cu capacitate de 70. In total vindem de peste 10 ori mai mult… A si nu am zis nimic despre reducerea somajului la nivel national, de eradicarea bolilor incurabile si de calatoria spatiu-timp. Noi meritam finantarea!” Desigur, proiectele sunt facute de consultanti. Daca ar fi si citite de consultantii care le fac… probabil unii nu le-ar intelege    Rata rentabilitatii e corecta cum e scrisa Si iar citeam un proiect pe zona de competitivitate IMM. La momentul ala, POSCCE avea o aplicatie online prin intermediul careia se realizau previziunile financiare. Un alt coleg zicea ca proiectul e […]

5 conditii esentiale de verificat de catre cei care vor sa aplice la Programul START 2015

de cipinicolae @Luni, 15 iunie 2015, 10:33 în
    In data de 12.06.2015 Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism a anuntat lansarea Programului START 2015 (Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare). Perioada de depunere a proiectelor este 22.06.2015 – 01.07.2015. Inainte de a incepe pregatirea unui proiect pentru a primi finantare din Programul START 2015, ar trebui sa verificati indeplinirea catorva conditii esentiale, pe care le prezint mai jos.   Conditia referitoare la vechimea societatii Potrivit Ghidului solicitantului, pot depune proiecte IMM-urile care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data deschiderii aplicatiei electronice de inscriere a planului de afaceri; adica au cel mult 2 ani la data de 22 iunie 2015. Atentie la data inscrisa pe certificatul de inregistrare la Registrul Comertului.   Conditiile referitoare la finantarile anterioare 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor care au beneficiat de alocatii financiare nerambursabile in cadrul programului START in anii anteriori (2013 si 2014). 2. Nu se acorda finantare in cazul depasirii plafonului de minimis de 200.000 Euro (exceptie: 100.000 pentru IMM-urile care desfasoara activitati de transport de marfuri in contul tertilor sau contra cost) pe durata a trei exercitii financiare. Pentru mai multe detalii, click aici.    Conditiile referitoare la asociati/actionari 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor ai caror asociati, actionari sau administratori detin sau au detinut calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatii financiare nerambursabile in cadrul Programului START in anii anteriori (2013 si 2014). Mai mult, nu se acorda ajutor financiar pentru societatile ai caror asociati/administratori au calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatie financiara nerambursabila la oricare din Programele derulate de catre Ministerul Energiei, IMM si Mediul de Afaceri in anul 2015. Se excepteaza de la aceasta prevedere firmele incubate si beneficiarii de cursuri UNCTAD Empretec care pot sa primeasca ajutor pe cel mult 2 programe. 2. Asociatii, actionarii sau administratorii care detin mai multe societati nu pot aplica in cadrul Programului START 2015 decat cu o singura societate. 3. Desi nu este o conditie eliminatorie, nu se acorda 5 puncte la evaluare daca asociatul/actionarul/administratorul a mai avut/are calitatea de asociat/actionar in alta societate infiintata in baza Legii 31/1990 cu completarile si modificarile ulterioare.   Conditia referitoare la activitatea pentru care se solicita finantare Pe langa faptul ca activitatea pentru care se solicita finantare in cadrul Programului START 2015 trebuie sa figureze in lista activitatilor eligibile (a se vedea lista codurilor CAEN aici), aceasta trebuie sa fie si autorizata. Astfel, codul CAEN pentru care solicita finantare trebuie sa fie autorizat la momentul decontului, adica pana la finalizarea proiectului (maxim 2 noiembrie 2015!).   Conditia referitoare la punctajul obtinut Inainte de a va apuca sa pregatiti un proiect pentru finantare, ar fi bine sa va masurati sansele, mai ales ca finantarea proiectelor se face in ordinea punctajelor obtinute. Chiar daca aceasta este doar o estimare la acest moment, consider ca ar fi bine sa tineti cont de ea. S-ar putea sa va salveze timp si bani pentru un proiect cu sanse mici sau chiar inexistente. Astfel, daca ne uitam la anul precent (2014), pe site-ul www.aippimm.ro observam ca s-au depus pentru finantare 636 de proiecte care au obtinut cel putin 50 puncte (conditie obligatorie pentru luarea in calcul a proiectului). Dintre acestea, nu mai putin de 84 de proiecte […]

noreply@blogger.com (Menaru

Calin

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

O sansa pentru industria online din Romania?

de Calin @Joi, 24 octombrie 2013, 12:06 în
Singura certificare destinată industriei de publicitate online, recunoscută la nivel internațional, e disponibila din luna aceasta si in Romania. Certificarea atestă cunoștințele necesare profesioniștilor care lucrează în domeniul digital, în special în zona de vânzare (media buying and selling). Dar … Continue reading

Doc

Este Crin Antonescu de “dreapta”?

de Doc @Vineri, 2 mai 2014, 14:39 în
Întrebarea nu este pentru mine. Aș putea să încerc o definiție a termenului ”dreapta”, una cât de cât rezonabilă, ideologică, dar mă îndoiesc că ar fi comună cu cele care sunt circulate prin spațiul nostru public – de unde și nevoia de ghilimele din titlu. Iar, o dată definiția dată, răspunsul meu personal la ar [...]

Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană

de Doc @Marţi, 4 martie 2014, 12:55 în
Nu e tocmai o surpriză pentru cine cunoaște palmaresul și ”ce-l mână în luptă” pe dl Nicolicea faptul că propunerea de ministru pentru relația cu Parlamentul în cabinetul Ponta III își face ca prioritate legea amnistiei și grațierii. Dar, vai mie, am fost surprins de seninătatea cu care omul aruncă o minciună mizerabilă în argumentația [...]

Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

de Doc @Luni, 17 februarie 2014, 12:35 în
“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.” “Este nepermis să nu [...]

Dragos Salageanu

DRAGON-ul a scos flacari (in stil “american”)

de Dragos Salageanu @Vineri, 28 martie 2014, 21:29 în

Imagineaza-ti ca ai luat acasa la tine un DRAGON. Sa zicem ca l-ai luat in data de 13.11.2013. Face parte din “familia” ta, il iei cu tine peste tot, te bucuri de el, el se bucura de tine, rezolvati probleme impreuna, ajungeti in impas impreuna, se intampla si bune, dar si rele, apoi… intr-o zi, sa zicem ca pe data de 03.03.2014, DRAGON-ul spune ca lui nu ii mai place “atmosfera” si ca nu i-a placut niciodata. Pai bine, mah, DRAGON-ule, dar de ce nu ai spus mai devreme…? Te-a fortat cineva? Poate ca da…

Lectia 1: Nu forta un DRAGON. Lasa-l in ritmul lui.

 

Tocmai de aceea, din data de 04.03.2013 si pana astazi, noi, “romanii din Birmania (Myanmar)” am fost ocupati cu “astuparea” gaurilor facute de DRAGON.

Lectia 2: DRAGON-ul face gauri in jurul lui. Dureaza cam 3-4 saptamani sa le astupi.

 

In tot acest scenariu au fost implicati atat prieteni, cat si “parteneri”. Unul dintre ei, american. DRAGON-ul a plecat la american. Dar a incercat sa se mai uite printre gaurile facute, chiar sa intre prin ele. Totodata a sustinut incercarea sa de a intra printre gaurile lasate in urma prin expresia: “Am semnat noi “ceva”?”. Indiferent de raspunsul la aceasta intrebare:

Lectia 3: Pentru un DRAGON doar semnaturile conteaza! Gentlemen agreement-ul nu!

 

Va mai amintiti ca, la un moment dat, DRAGON-ul a scris pe acest blog despre asa-numitul “Junior”? Pe vremea aceea DRAGON-ul era considerat (pe buna dreptate!) “Senior”. Cat despre blog, tot ce a fost postat pana acum, a fost postat de “Senior” (DRAGON). Vorba noastra: “Da-ti, da-ti!” (imi cer scuze daca nu o intelegeti). Noi suntem destul de tristi ca am pierdut un DRAGON, dar trebuie sa mergem mai departe… e trist, e dureros, dar trebuie, trebuie, sa mergem mai departe. In momentul in care ne-am despartit de DRAGON, lumea si evenimentele au stat in loc… o zi, doua zile, trei zile… o saptamana, doua saptamani… apoi am invatat:

Lectia 4: Nu iti lua un DRAGON “Made in Romania”! Ia-ti, mai bine, doi Junior-i “Made in Myanmar”! Vei fi mai satisfacut; vei fi mai performant.

 

Cunoasteti vorba aceea: “Doamne, pazeste-ma de prieteni, caci de dusmani ma pazesc singur”? Aceasta se poate aplica si in Myanmar. Iar, prin extrapolare, se poate (se va!) aplica chiar si in America. Nu stiam pana de curand ca ea se aplica chiar si DRAGON-ilor. “Prietenii” si “dusmanii” se regasesc in folclorul romanesc, nu-i asa? Atunci de ce am senzatia ca daca voi mai scrie multe despre acest lucru, o voi da in “manele”? Probabil ca din cauza “lui”, din cauza DRAGON-ului. Sic!

Lectia 5: Daca ai stat mai multe luni langa un DRAGON, atunci te numesti SUPRAVIETUITOR.

 

Spuneam, in titlu, ca DRAGON-ul a scos flacari. Da, asa este, a scos flacari si a ars cateva lucruri in jurul lui… printre care si oameni. Intr-o anumita masura este si vina mea pentru ca am intretinut focul. L-am invatat pe DRAGON sa aiba flacari “perfecte”. Dar de-acum spun “piua”!

Lectia 6: DRAGON-ul e viclean. DRAGON-ul nu are nimic sfant! Este ruda cu sarpele.

 

DRAGON-ii nu fac parte din cultura si folclorul Myanmarului. Mai degraba fac parte din peisajul romanesc. Socant!

Lectia 0: Ai grija ce vrei sa exporti in Myanmar!

 

Asadar, cei “trei” romani din Myanmar sunt tot doi! Cei doi!

F & F


Job fair

de romaniinbirmania @Sâmbătă, 1 martie 2014, 18:28 în

Apuc sa scriu mai rar, din varii motive. Multa treaba de facut, multa viata de trait. Astazi, cel mai important proiect investitional al nostru (de pana acum) a facut primii pasi in lume. In avanpremiera lansarii, din aprilie, a noului nostru produs software pentru piata myanmareza, ne-am gandit sa facem o pre-lansare, ca sa “luam pulsul pietei”. In consecinta, am participat la un targ de job-uri, in parcarea MICT park, mandria Myanmarului si epicentrul zonei de tech din Yangon.

Ieri si azi ne-am hamalit din greu. Am intins bannere, am carat scaune si mese, am printat topuri peste topuri de hartie, am adunat un palc de rawange rapitoare care sa se alature staff-ului nostru pe perioada evenimentului (booth babes) – din nou, sunt absolut uluit de neamul lor minuscul si de ce oameni poate sa produca -, am facut un chef monstru cu toata lumea aseara, asa, ca sa ne dam chef de munca in weekend, am dormit 3 ore, apoi am stat toata ziua sub soarele tropical gestionand un flux de vizitatori si candidati de vreo 3 ori mai mare decat ne asteptam. Dat fiind ca maine la ora 7 o luam de la inceput, pun acum cateva selfie-uri si ne citim dupa ce trece nebunia ;)

20140301-225211.jpg

20140301-225224.jpg

20140301-225253.jpg

20140301-225333.jpg

20140301-225347.jpg

20140301-225406.jpg

20140301-225435.jpg

20140301-225454.jpg

20140301-225504.jpg

20140301-225519.jpg

20140301-225528.jpg

20140301-225542.jpg

20140301-225559.jpg

20140301-225608.jpg

20140301-225621.jpg

20140301-225636.jpg

20140301-225628.jpg

20140301-225643.jpg

20140301-225652.jpg

20140301-225703.jpg

20140301-225716.jpg

20140301-225724.jpg

20140301-225733.jpg

20140301-225740.jpg



Cristian Orgonas

Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

de Cristian Orgonas @Marţi, 28 ianuarie 2014, 21:13 în

Datele BNR publicate marti arata o scadere semnificativa a restantelor la credite in luna decembrie, insa aceasta scadere s-a datorat cel mai probabil acceptarii de catre banci a pierderilor, fapt care care explica si scaderea semnificativa a profiturilor inregistrate de sistemul bancar in T4.13.

Astfel, daca in primele 9 luni din 2013, profitul cumulat inregistrat de bancile din Romania era de 1,5 miliarde lei, in ultimul trimestru, pierderile au insumat 1 miliard, astfel incat, la nivelul intregului an, profitul a ajuns la 497 milioane lei, fata de o pierdere de 2,3 miliarde lei in 2012.

In suma absoluta, la sfarsitul lunii decembrie, restantele au insumat 32,69 miliarde lei, in scadere cu 1,38 miliarde fata de noiembrie, insa in crestere cu 4 miliarde lei comparativ cu decembrie 2012. Variatia lunara a soldului restantelor atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta se poate observa in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.

Ca pondere in soldul total de credite, restantele la creditele in lei au ajuns la 15,27%, in crestere de la 13,18% in urma cu un an, iar restantele la creditele in valuta au ajuns la 14,59%, in crestere de la 12,19%, detalii in graficul numarul doi

Continue reading: Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

de Cristian Orgonas @Duminică, 26 ianuarie 2014, 9:55 în

Gradul de educatie al populatiei influenteaza in mod semnificativ gradul de dezvoltare economica, iar faptul ca Romania se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punctul de vedere al ponderii populatiei cu studii superioare nu este o surpriza.

Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, daca in anul 2000, doar 7,5% dintre romanii cu varsta intre 15 si 64 de ani aveau studii superioare, procentul a crescut la 13,5% in anul 2012, in timp ce ponderea celor care aveau cel mult 8 clase a scazut de la 35,6%, la 28,8%. Ponderea persoanelor cu studii medii s-a mentinut in jurul a 57%.

In cifre absolute, in 2012, numarul romanilor pe segmentul de varsta 15-64 ani era de 14,9 milioane, dintre care 2 milioane aveau studii superioare, aproape dublu fata de anul 2000, 8,6 milioane aveau studii medii (numar similar celui din anul 2000), in timp ce numarul celor care au absolvit cel mult 8 clase a scazut la 4,33 milioane (fata de circa 5,4 milioane in 2000). Sursa datelor este Eurostat

Continue reading: Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an

de Cristian Orgonas @Joi, 23 ianuarie 2014, 20:58 în

Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in trimestrul trei al anului trecut s-a inregistrat o scadere semnificativa a numarului de angajati cu contract de munca, acest numar reducandu-se cu 588.815 fata de T3.12, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire. Comparativ cu T3.11, scaderea este de 521.000, iar comparativ cu T3.10, scaderea este de circa 272.000.

In ce priveste evolutia in procente, scaderea anuala inregistrata in T3.13 este de 10,8%, de departe cel mai mare procent de cand aceste date au inceput sa fie publicate, respectiv din T2.10, detalii in graficul numarul doi. Datele reflecta evolutia numarului de asiguratii cu norma intreaga si/sau cu timp partial, sursa fiind declaratiile privind evidenta nominala a asiguratilor raportate de angajatori. Cei cu mai multe contracte de munca sunt numarati o singura data

Continue reading: Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an


Adrian

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea a II-a

de Adrian @Marţi, 7 ianuarie 2014, 8:05 în

Spuneam în prima rundă că vom povesti oleacă și despre mirificele prețuri practicate cu ocazia Black Friday. Oamenii care comentează pe marginea subiectului par a se împărți în două categorii: cei care urăsc evenimentul și consideră că e o șarlatanie uriașă și cei care iubesc reducerile de BF și trompetează cu entuziasm despre ce-și vor cumpăra ei cu acea ocazie. Aceștia din urmă, în marea lor majoritate blogeri, jurnaliști și alte specii înrudite (inclusiv al dumneavoastră subsemnat) care “condimentează” mai mult sau mai puțin discret articolele/blogurile cu linkuri de afiliat la diferite magazine online.

La cealaltă extremă, prima categorie va sta să-ți explice cu lux de amănunte cum au văzut “cu ochii lor” (și un eventual screenshot “dovadă”) un produs scumpit cu nesimțire înainte de BF pentru ca apoi magazinul cu pricina să se laude cu o reducere consistentă. In consecință Black Friday nu e altceva decât un gigantic șmen. Sau cel puțin așa susțin ei.

Adevărul este – așa cum era și firesc – undeva la mijloc. Explică foarte bine acest articol mai vechi din WSJ care deși surprinde metode folosite de magazinele din US cred că se aplică fără probleme comerțului de pe frumoasele plaiuri mioritice.

Cifrele sunt clare: din 2009 până în 2012 numărul produselor vândute la reduceri a crescut cu 60%, iar reducerea medie a crescut de la 25% la 36%. In același interval, marja de profit a magazinelor a rămas aproximativ aceeași. Fenomenul nu are decât o singură explicație: multe produse apar pe raft cu un preț inițial mai mare tocmai în ideea de a fi vândute în timpul reducerilor și nu în sezonul normal. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să intrați într-un magazin într-o perioadă oarecare din an și să remarcați niște articole interesante dar parcă exagerat de scumpe în raport cu prețurile uzuale? Raționamentul e simplu: nu se intenționează vânzarea acelor produse la prețul întreg, ci doar discountate. Ele vor juca un simplu rol de decor pe rafturi până la sosirea reducerilor din iarnă sau a soldurilor.

Un exemplu interesant. Gigantul Amazon.com a introdus în oferta din vara 2013 un televizor Samsung de 60″ la 1800$ care se vindea în alte locuri pe Internet la doar 1300$. Ori, nu stă în obiceiul celor de la Amazon să se ocupe cu astfel de “cascadorii” de neam prost. Misterul s-a lămurit de Black Friday când televizorul cu pricina a fost redus un “amețitor” 45% până spre 1000$.

Altfel, metoda urcării prețurilor în “pregătirea” perioadelor de reduceri este o realitate. Market Track au constatat că prețurile urcă în medie cu 8% în noiembrie, înainte de BF și de sărbătorile de iarnă. Așa cum era de așteptat, cele mai spectaculoase creșteri de prețuri le înregistrează jucăriile, care iau un “avânt” mediu de 23%. De unde rezultă că bietul Moș Crăciun este cel mai lovit de aceste perioade de reduceri. Ar fi înțelept să-și facă stocurile încă din vară.

Sau cel mai bine-ar fi să revenim cu toții la obiceiul strămoșesc de a ne cumpăra un obiect pentru că avem nevoie de acesta, atunci când avem nevoie. Greu?

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea I

de Adrian @Vineri, 29 noiembrie 2013, 14:20 în

Căutarea ta s-a sfârșit: ai ajuns la punctul în care vei afla tot ceea ce trebuie să știi dar în special ceea ce nu trebuie să știi despre Black Friday. N-are rost să mai consumi energie în mod inutil, astfel încât poți închide chiar acum toate celelalte taburi de browser inclusiv cel în care George Buhnici explică modul în care a importat el BF în România (pro tip: n-a “adus” nimic nici George, și nici vreun alt jurnalist – ci magazinele online și în special eMag-ul).

Primul lucru important de reținut este că spre deosebire de datele altor “sărbători comerciale” mai mult sau mai puțin inventate (gen Sf. Valentin) momentul Black Friday este foarte clar plasat. Si anume: ultima vineri din noiembrie dă startul sezonului de cumpărături de final de an (la americani și în general în lumea occidentală). E momentul în care consumatorii încep să se îmbulzească în neștire prin magazine iar comercianții își maximizează profitul într-un final de an mai mult sau mai puțin euforic. Pentru cei interesați de etapele acestei frenezii de cumpărături am detaliat codul culorilor într-un articol mai vechi.

Cu alte cuvinte, ideea de a muta Black Friday cu o săptămână în avans este complet lipsită de logică. La fel de bine ne putem apuca să întârziem oleacă echinocțiul până de Paște. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mai mulți comercianți din România să “mute” cu nonșalanță BF 2013, în premieră mondială. Explicația fiind ceva aburitor cu ziua de 1 decembrie care pică prost și taie cheful de cumpărături. Să vedem totuși adevărata cauză.

Da, anul acesta Black Friday pică foarte aproape de 1 decembrie dar nu are nici o legătură cu sărbătoarea națională a românilor. Pur și simplu sezonul cumpărăturilor în lumea occidentală – care începe cu Black Friday și se termină de Crăciun – este mai scurt cu câteva zile decât de obicei. Mai precis, este cel mai scurt sezon de shopping din 2002 ceea ce se va traduce într-o pierdere potențială de 1.5 miliarde $ la nivel mondial. Asta nu va împiedica magazinele să bată noi recorduri anul acesta, dar ar fi putut să încaseze și mai mulți bani.

Sigur că în ultimă instanță dacă oamenii chiar au nevoie de acele lucruri înseamnă că le vor cumpăra la un moment dat, chit că e în sezon sau în afara lui. Dar comercianții nu gândesc astfel – orice bănuț potențial pierdut în trimestrul 4 îi face să intre în fibrilație. Parcă îmi imaginez discuția:

- Sefu’, sefu’ ce ne facem că anul ăsta sezonul de cumpărături e mai scurt?
- Nici o problemă Costele, îl lungim.
- Sefu’, sefu’ nu înteleg cum o să lungim sezonul?
- Mutăm Crăciunul de Anul Nou, hai că-i simplu Costele. Pac, pac – am adăugat o săptămână.
- Sefu’, sefu’ cred că e o mică problemă acolo cu Crăciunul…
- Bine atunci dă Black Friday mai încoace o săptămână, că doar noi am inventat chestia asta.
- Da sefu’, ce idee deșteaptă! 

Sigur că puteau să-i spună “Zi Specială de Reduceri Masive ca Voi să Credeți că Sezonul de Cumpărături a Inceput Deja” (ZSRMVCSCID). Dar cred c-ar fi fost un pic complicat de reținut așa încât s-a preferat formula cu mutatul Black Friday.

Uite cum am lămurit chestiunea cu mutatul sezonului. In partea a II-a voi clarifica treaba cu prețurile.

Jocuri PSN (Playstation Network) acum si pe Amazon

de Adrian @Marţi, 12 noiembrie 2013, 21:43 în

Se apropie gerul, serile lungi de iarnă și zilele relaxante de sărbătoare când tot omul stă la gura sobei și joacă un shooter, un adventure sau strategy game pe Playstation. V-ar interesa poate să știți că prietenii de la Amazon au lansat un nou store din care puteți cumpăra coduri pentru achiziția de jocuri de pe PSN, și ca să fie treaba bună cumpărătura e însoțită de un cupon de 5$ reducere pentru următorul joc luat de la ei.

Pentru achiziție trebuie să declari un Billing Address oarecare în SUA (și dacă problemele continuă să apară, verifică țara conform discuției de pe forumul Kindle). Cam orice card bancar este acceptat (eu am de la Unicredit – a mers din prima), iar livrarea este doar un cod astfel încât nu veți avea bătăi de cap cu vama sau orice altă minunată instituție a statului nostru de drept.

Pe mine mă tentează The last of us, am auzit că merge bine cu vinul fiert…


Dan Selaru

Câteva puncte despre Roşia Montană

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 12:21 în
Proiectul Roşia Montană ridică grave semne de întrebare, şi pentru a nu fi uitate să le enumerăm şi analizăm:

1. Guvernul ne prezintă exploatarea aurului de la Roşia Montană ca proiect “de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. De ce e un proiect de interes public nu ştim, de ce exploatarea de la Certej nu e clasificată la fel? Dar putem reţine că este de "interes public naţional", deci toţi avem dreptul şi obligaţia de a ne exprima părerea, nu e de interes local, părerea celor din Bucureşti contează la fel de mult ca a locuitorilor Roşiei Montane. De la Guvern citire.

2. Proiectul nu are aviz de mediu. Guvernul spune că va aviza proiectul DUPĂ votul Parlamentului. Parlamentarii nu au specialişti în mediu, ăsta e şi motivul pentru care e necesar avizul, ca în eventualitatea unei legi Parlamentul să se bazeze pe o părere avizată. Decizia Parlamentului este luată pe criterii politice, nu tehnice, deci, în principiu, este o părere lipsită de orice valoare tehnică. Parlamentul poate vota modificarea tabelului lui Mendeleev, asta nu schimbă realitatea.

3. Cum Guvernul nu a fost capabil să îşi spună părerea trebuie să privim spre forurile care au expertiză tehnică. Acestea sunt Academia Română şi Institutul Geologic al României, ambele şi-au expus părerea, ambele păreri sunt negative. Acuza adusă contestatarilor că nu ştiu despre ce vorbesc nu este susţinută de fapte, cum Guvernul nu a fost capabil să-şi spună părerea orice opinie tehnică a Guvernului e lipsită de orice suport, contestatarii se sprijină pe Academie şi institutul de specialitate.

4. Atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta s-au acuzat că au primit mită în cazul în speţă. Mai mult, Victor Ponta, Prim Ministru, a declarat că a fost luată mită de politicieni de la RMGC. Într-un caz atât de controversat o asemenea declaraţie ar trebui elucidată ÎNAINTE de orice vot. Dacă în cazul Petrom acuzele de mită au fost ale Partidului România Mare, puţin credibile, acum acuzele sunt aduse de Primul Ministru, evident mult mai credibile, fiind necesară investigarea lor. Acest proiect a început cu controversatul personaj Frank Timiş, acesta e doar începutul neclarităţilor legale ale proiectului.

5. RMGC şi Guvernul susţin că mineritul este singura soluţie pentru zonă şi singurul mod în care apar locuri de muncă. Absolut fals, există nenumărate zone montane care există fără minerit. De altfel, mineritul în subteran nu are nicio legătură cu actualul proiect, acesta este un proiect de suprafaţă, minerii de subteran nu au niciun rol, experienţa lor anterioară e inutilă. Deschiderea proiectului o să creeze locuri de muncă, indiscutabil, nu ştim câte pentru cei din zonă, dar câte locuri de muncă DISPAR prin deschiderea proiectului? Locuri de muncă deja existente în fabrici de mobilă, agricultură sau turism. Zona a fost, politic, declarată monoindustrială blocându-se orice dezvoltare, la Albac, la 30 de kilometri sunt zeci, dacă nu sute, de pensiuni.

6. De fiecare dată ne este spus că Roşia Montană este deja un dezastru ecologic, perfect adevărat, ce reţine Ministerul Mediului să acceseze fonduri europene şi să ecologizeze zona oferind locuri de muncă şi o şansă celor din zonă, argumentul că este un dezastru ecologic deja este fals şi răuvoitor, "dacă e rău să facem mai mult rău că oricum nu contează". Este metoda absolut evidentă de a distruge definitiv orice şansă pentru cei din zonă în afara proiectului RMGC.

7. Cum în ţară părerile sunt emoţionale şi extrem de divergente, acuzele de mită şi incompetenţă la ordinea zilei, o soluţie capitalistă este expertiza exterioară, Statul poate să ceară ca întreg proiectul să fie asigurat de un mare asigurator internaţional. Acesta lucrează pe banii lui şi, în consecinţă, nu poate fi influenţat. RMGC a încercat să se asigure la Allianz, Allianz a refuzat. Putem aştepta până RMGC este asigurat? Evident.

8. Există acuzele că în spatele mişcării împotriva proiectului se află forţe străine reprezentate de Soros. În favoarea proiectului sunt, de asemenea, forţe străine reprezentate de Paulson şi Steinmetz şi care. conform Primului Ministru, s-au folosit de corupţie. Dacă asta e situaţia de ce nu căutăm o altă soluţie?

9. Există zvonuri destul de întemeiate că în zona propusă spre exploatare există şi alte minerale, care este situaţia juridică a acestora? Nu cumva, prin corupţie, acestea au fost excluse din redevenţe? Este de datoria Statului să clarifice public acest aspect ÎNAINTE de a aviza proiectul.

Aceste câteva puncte mă fac să declar fără dubiu că în acest moment proiectul Roşia Montană este profund dăunător României, un proiect bazat pe corupţie, minciună, desconsiderare a specialiştilor, manipulare.

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 1:41 în
Roşia Montană este, indiscutabil, un subiect. Deşi nu mai scriu, cel puţin aici, este absolut necesar să aduc nişte clarificări vis a vis de subiect, pentru că manipularea a depăşit orice nivel imaginabil.

1. Proiectul Roşia Montană ne este prezentat ca un proiect

Economie fără ideologie

de Dan Selaru @Sâmbătă, 23 februarie 2013, 13:47 în
Economia mondială este interconectată cu mediul, iar economia funcţionează cu energie. Orice altă viziune economică este în general partizană a unui model economic care, în ultima vreme, au devenit adevărate ideologii. Întregul fenomen economic trebuie tratat la nivel global, unitar, mai ales azi câmd economia este globală în strânsă legătură cu mediul şi cu resursele energetice.

În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.

Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.

Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.

Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.

Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.

Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.



Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.

Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.

Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.



Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012

Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9

Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1

Dragos Manac

Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!

de Dragos Manac @Vineri, 7 decembrie 2012, 12:41 în

"Wishes won’t wash dishes"

Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati. 

Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex: companie.ro), este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.

Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.

Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.

Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.

Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse. 

Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business?  Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email,  contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd. 

Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.

Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.

Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.

Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.  

Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina. 

Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.

+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe Revevol.ro

PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.

Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti

de Dragos Manac @Marţi, 27 noiembrie 2012, 7:34 în

"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"

Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.

Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).

Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!

Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:

  1. Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
  2. Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
  3. Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
  4. Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
  5. Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.

Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.

Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.

Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.

Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.

Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.

Rezumand:

  • Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
  • Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
  • Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
  • Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
  • Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.

Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?

 

 

 

Appnor MSP are un nou CEO

de Dragos Manac @Joi, 31 mai 2012, 15:40 în

"The best thing about the future is that it comes one day at a time."

Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.

Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.

Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)

Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.

Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.

Back to work! 


Mihail Marcu

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Incep fuziunile in sistemul bancar?

de Mihai Marcu @Duminică, 28 august 2011, 11:39 în
Bancile grecesti Alpha Bank si EFG vor fuziona, iar anuntul oficial se va face luni.

Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.






Cristian Dimofte

Viata la curte

de Cristian Dimofte @Marţi, 24 aprilie 2012, 17:31 în

O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Culmea optimismului in imagini

de Cristian Dimofte @Joi, 12 aprilie 2012, 22:01 în

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

Unele şcoli primare sunt mai bune decât altele

de Vali Petcu @Joi, 23 februarie 2012, 10:40 în
Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în [...]

Merlin

Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile  sociale la norma

de Merlin @Vineri, 10 decembrie 2010, 13:40 în
Am primit pe email de la un prieten urmatorul text. Mi-a scris ca noi pe Hotnews.ro scriem rapid despre ceea ce declara Basescu si Geoana, dar ca despre ceea ce se intampla in viata reala reactionam greu. De aceea ma grabesc sa-i public textul: Conform Ghidului Solicitantului – Conditii Specifice pentru cererile de propuneri de [...]

Cum am dislocat televizorul din casa

de Merlin @Luni, 26 iulie 2010, 9:57 în
(Un articol aparut in Dilema, cam gratuit si cam speculativ ) Televizorul este asociat cu ideea de “casa”, de spatiu personal si familial, dar aceasta perceptie se modifica sub presiunea unei reechipari a omului de astazi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, insa “magia” ecranului va disparea. Din ce in ce mai [...]

Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic

de Merlin @Sâmbătă, 17 octombrie 2009, 11:31 în
Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta,  esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc [...]

Ioana Avădani

Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 23:09 în
În conferinţa de presă de azi, dl. Ghişe ne spune: “Situaţia periculoasa în care sunt jurnaliştii în raport cu patronii de presă poate duce la deprofesionalizarea acestora, făcându-i nişte manipulatori de interese patronale necunoscute populaţiei.” El a adăugat ca doreşte “reglementarea conceptului de jurnalism, precum şi diminuarea abuzului autorităţilor sau patronilor de mijloace de informare [...]

Presa şi Strategia Naţională de Apărare

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 9:21 în
De mult nu am mai văzut unanimitate de păreri într-un grup mai mare de trei persoane – dar ieri mi-a fost dat să văd politicieni, oameni de media şi ONG-işti susţinând, timp de trei ore, aceeaşi idee: nu amestecaţi presa şi siguranţa naţională. Am participat (şi moderat – cu greu!) o dezbatere pe marginea Strategiei [...]

Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?

de Ioana Avădani @Joi, 23 septembrie 2010, 18:36 în
ANRMAP a lansat in dezbatere publica un Proiect de Ho t ă r â r e pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de [...]

Teo

O chestiune de onoare? A cui?

de Teo @Luni, 27 septembrie 2010, 12:22 în
Ministrul de interne si-a anuntat demisia de onoare dupa ce mai multi politisti s-au dat in stamba in fata Palatului Cotroceni. Foarte frumos, emotionat,  la tati ni-i greu.  Demisia domnului Blaga nu rezolva insa o problema mult mai concreta.  Cine … Continue reading

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

de Teo @Duminică, 12 septembrie 2010, 23:07 în
Ministerul de externe a anuntat  ca va oferi un grant de 50.000 de euro pentru finalizarea documentarului animat  ”Crulic – sau drumul spre dincolo”. Filmul reconstituie poveste tragica a romanulu Claudiu Crulic,  mort prin infometare in urma cu doi ani, … Continue reading

Pururea tanar, infasurat in revendicari

de Teo @Sâmbătă, 4 septembrie 2010, 12:27 în
I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun … Continue reading

petrea

Un avertisment ignorat

de petrea @Marţi, 14 aprilie 2009, 14:26 în
In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber [...]

Traduttore, traditore

de petrea @Sâmbătă, 14 martie 2009, 7:21 în
Conversatie despre FX: A: Mai creste euro? B: Fata de ce? A: Fata de cat e acum. Ce faci cand esti jurnalist de business la un ziar financiar si iti trebuie stiri pentru site-ul ziarului? Deschizi platforma de stiri si cotatii in timp real, apesi F9, tastezi EURRON= si astepti. Mai devreme sau mai tarziu tot pica o stire. [...]

Falimentul analistilor de pe Wall Street

de Sergiu Mihai-Popescu @Vineri, 13 martie 2009, 14:28 în
Intr-o piata aflata pe un trend descendent de aproximativ un an si jumatate, cu o accentuare a scaderilor in ultimele 6 luni, orice “bear market rally” este o oportunitate pentru diversi analisti ai fenomenului bursier de a proclama bottom-ul indicilor. Si acum ne aflam intr-un astfel de moment:  indicele S&P 500 a stabilit pe 9 [...]

Asigurari si Pensii

ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Life
Bancul zilei: Diferenta dintre predictie si precizie
Fiind foarte meticulosi, englezii au statistici pe baza carora pot prezice cati oameni vor muri anul viitor. Pe de alta parte, insa...
citeste mai multe articole din LIFE
Distractie si confort maxim la pret modest. Pensiune Azuga-Casa Barcaru. Cazare 28 locuri, bucatarie si bar. Rezervari: 0744.302.373, 0244.326.418
S-a dat START-ul la sezonul nuntilor! Inscrieri urgente! Castiguri garantate! 0730.32.32.16
Google Apps Business si Managed Hosting in Romania, Olanda si SUA prin Appnor MSP.
Cel mai mare numar de marfuri si camioane. Peste 10.000 de membri. Bursa de transport nr. 1 in Romania.
Perdele, draperii, falduri romane. Proiectare si montare perdele, draperii, accesorii pentru orice tip de fereastra. Solutii si executii pretentioase. Noi modelam lumina in casa ta! www.lafereastra.ro
Agrocom France, radacina proiectelor tale. Arhitect peisagist, proiecte 2D/3D, plante ornamentale. Universul dvs exterior modelat cu bun gust. www.pepiniera.com
Reduceri consistente la Zaza Pizza: 12 lei pizza. Intra pe pagina noastra de Facebook si afla produsul si parola zilei.
Vrei permis de camion/autobuz, recunoscut in UE? Vino la PILOTAJ PROF BUZAU pentru permis categoriile B, C, CE si D pe autovehicule de ultima generatie!
Auto Grand - Rent a car. Inchirieri autoturisme cu sau fara sofer. Preturi incepand de la 19 euro/zi.
Calm, Putere, Relaxare. Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.
Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice. O carte scrisa de Lisa Sanders, cea care prin rubrica din New York Times a inspirat crearea serialului Dr. House. Pe Psihoshop.ro. Carti de psihologie.

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version