BLOGURI
Dollo

Conjurația imbecililor în vremea pokemonilor

de Dollo @Vineri, 22 iulie 2016, 22:47 în

Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole, cartea pe care Hollywood-ul n-a fost capabil s-o transforme în film, deși are toate ingredientele de succes.

Epilog la o eroare judiciară – cum își cere statul scuze

de Dollo @Miercuri, 6 iulie 2016, 10:09 în

Corupția face mai multe victime decât prostia, în cazul judecătorilor? Cât mai costă o eroare judiciară în România zilelor noastre.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

de Dollo @Marţi, 5 iulie 2016, 20:09 în

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării - de la Cazane până la Dăbuleni.

Alerg.ro

Andrei Nana. Și mai mult

de Alerg.ro @Vineri, 22 iulie 2016, 15:34 în
Un român stabilit în Statele Unite a terminat o cursă de 500 de kilometri. Atît. Andrei Nana spune în glumă despre el că are ”gene de vampir”. Asta nu numai pentru că s-a născut și a trăit mult timp în Transilvania, ci și pentru că are o aparent stranie predispoziție ...

Dopaj. Ultramaraton montan și din nou Rusia

de Alerg.ro @Joi, 21 iulie 2016, 0:32 în
Substanțele interzise, care te ajută să îți îmbunătățești randamentul (în engleză denumite generic Performance-Enhance Drugs, PED) nu sunt deloc străine nici lumii ultramaratonului. Încă din 1991, britanicul Erik Seedhouse a fost descalificat de la Campionatele Mondiale pe distanța de 100 km după ce a fost depistat pozitiv. În anii care ...

Știri pe scurt. Rezultatele

de Alerg.ro @Marţi, 19 iulie 2016, 22:44 în
Din nou o săptămînă cu puține competiții, însă Campionatele naționale de atletism și Marathon 7500 au ținut capul de afiș. Dar să începem cu o știre recentă. Maratonistul Nicolae Soare și săritorul în înălțime Mihai Donisan, depistați pozitiv la meldonium în urma controalelor antidoping, au fost reincluși de COSR în ...

feher

Nimic nu mai costa 7 dolari

de feher @Joi, 21 iulie 2016, 12:43 în

Ultimele trei zile nu am avut timp să scriu. Dar am avut de citit.
Turcia se descompune ca un pumn de semințe scoase la aer după mii de ani de captivitate într-o amforă din Epoca Bronzului. Norul de pulbere, purtat de curenți, îneacă motoare de Boeinguri, cârduri de gâște și așterne praf pe vârful Himalayei.
Mulți nu au văzut venind catastrofa dar cei atenți, cei vigilenți, au știu încă din seninii ani `90 că, vorba amicului meu bosniac, Emir, ceea ce vedem este lipsa războiului, nu pace.

Acum 3 ani, am scris asta:
“Prima oara am ajuns in turcia in 1998, intr-o dacie visinie cu un ventilator chinezesc lipit pe bord. am plecat spre kushadasi dis de dimineata, cald, politisti bulgari ca imparatu rosu, tasnind de sub poduri sa ne dea amenda pentru ca masina avea patru roti, masina mergea, masina scotea fum prin teava de esapament. turcia, uite-o frate si pe turcia, nu aveau apa minerala insa iaurturile erau perfecte, ventilatorul chinezesc impingea aerul fierbinte in fetze si biata dacie visinie se poticnea in cutele asfaltului topit, trageam dupa noi intreg covorul de beton, din ce in ce mai greu pina cand am zis stop. la assos. peste drum se vedea insula greceasca lesbos. micul port pictat pastel ne-a facut loc sa trecem si ne-a pus un efes rece in mana: “unde mergeti?”, la kushadasi. “hahahaahahhahaaa”, o doamna grasa, un domn cu fatza de sculptor si o domnita cu turban au zis: “idiotilor, aia e statiune de sindicalisti. sunteti?” nu, ca domnu sarbu, sarbu adrian, lumina romaniei, nu ne lasa sa ne unim in sindicate, ca nu de aia a luptat si a murit si a filmat la revolutie ca sa vina o ceata de mucosi sa-i ceara carti de munca. nu suntem domle sindicalisti.

“pai atunci mergeti la olympos. coborati in antalya si va descurcati voi”. dar ce facem cu biletele, banii cheltuiti pe cazare? “banii nu-s totul” a zis domnu cu barba de sculptor, s-a suit intr-o salupa si-a disparut in rasarit. dacia visinie a fiert, a pufait si ne-a scuipat copti in ghetto-ul turcesc unde teleormanenii isi pasau rosii de la un geam la altul, peste haul de 34 de centimetri cascat intre cladiri, urland dupa paine, bere si salata. seara la 6, un echipaj de turci a trecut intr-o tulumba si a dat cu o pulbere albastra anti-tzantzari, care, odata trasa pe nas, mi l-a mutat la ceafa. am stat 1 zi si o noapte si am plecat la olympos, intr-o subtioara de munte prabusit in mediterana, la hipioti si jointuri cat tulnicele in care suflau taranii din genericul de la “floarea din gradina”.

7 dolari pe noapte era o casuta in copac, la kadir’s yoruk, cazare si mic dejun, adica omleta facuta intr-o tigaie cit un heliport. pe perne zaceau australieni si olandezi si canadieni, tragand din narghilea, dormind la soare, band beri la umbra. nu existau smartphonuri, wifi, lumea nu era prajita de lumina albastra a ecranelor computerelor, se comunica, se mima si, de ziua mea, turcul -na ca nu-mi amintesc cum il cheama, mi-a propus sa-mi daruiasca o partida de amor, pentru ca el este gigolo, adevarat, cu atestat. stia si romaneste, caci inima ii fusese rupta de o rodica din calarasi sau o mirela din calafat, nici asta nu-mi amintesc.

m-am imprietenit cu o doamna care lucra la ministerul cercetarii, care m-a tarat la harponat de pastrav, intr-un parau de munte care-ti trecea pe sub picioare, tu stand la masa de plastic protapita in mijlocul apei. pastravii se grabeau dedesubt, turcoaica mea, melek, m-a anuntat ca epoca de aur a turciei se apropie de sfarsit. si-apoi a prins un peste, infigandu-i o tepusa-n spate. era 1998, erdogan era primarul istanbulului. nationalismul si islamismul cresteau in cuptoras, precum cozonacul maica-mii cind are drojdie buna. ce tot atata tocuri si par vopsit?  basmalele incepeau sa se catere pe capetele pios aplecate ale credincioaselor. si burka nu era purtata doar la tara sau in oras de halloween.

15 ani mai tarziu, baticele se vand in draci. kadir si-a construit o baza nato si nimic nu costa 7 dolari, mai ales daca esti strain.

cobor din microbuzul de la aeroport si soferul intreaba stirb: “boss, unde e bacsis?”, pardon? “bacsis, tip. 5 dolari, 5 euro”. acum 15 ani, asta cereau bulgarii. cind crezi ca ai sters-o din balcani, te prinde de chica si te trage inapoi. la 90 de ani de republica, turcia face moon walkul lui michael, indreptandu-se decis catre gaura ideologica atat de viclean ocolita de ataturk.”


Pokemon Go și Erdogan

de feher @Luni, 18 iulie 2016, 20:49 în

Nu m-aș fi gândit vreodată că o să ajung să citez site-uri de daci-mistici-druizi dar pe unul din ele am găsit oribila fotografie a colonelului Trosca, ucis și decapitat în fața Ministerului Apărării în 24 decembrie 1989. I-au pus animalele și o țigară în gură. Animalele aka revoluționarii, ăia ai lui Gelu și ai lui Petre, în plovăre turcești, transpirate.
Aidoma execuțiilor din Istanbul, Trosca a fost hăcuit de forțele revoluționare care apărau fragila democrație instaurată după căderea dictatorului. Privind spre Turcia nu ai cum să nu găsești similitudini cu decembrie 1989. Civili tăind capetele soldaților, generali cu ochii umflați pozând pe 5 rânduri în coruri ale înfrângerii în pușcării.
De ce să imaginezi un alt scenariu atunci când ăla pe care l-ai văzut în vecini merge?
Erdogan, ca și Ion Iliescu în 89, trebuie să-și legitimeze abuzul de putere prin fluturarea unui pericol colosal la adresa statului: teroriști, coup, ceceni, kurzi, Godzilla, Osama. Avem de toate.
Statul de drept, democrația sunt amenințate, ieșiți în stradă, la Inter, ieșiți să tragă sniperii în voi, o să vă facem troițe și o să vă punem pe ele poze ovale, sepia. Hai enervați-vă, suiți-vă pe tancuri, atacați scursurile care vor să distrugă țărișoara. Tăiați-le capetele trădătorilor.
Hai mă Feher, tu crezi că este un scenariu, că e un fake? Dar asta ar fi extrem de cinic, doar au murit atâția oameni.
Îhîm. Da. Au murit.
Și o să mai moară. Și noi o să continuăm să sperăm că o pală de vânt va da un pic perdeaua la o parte și că vom putem vedea clar ce se întâmplă, care agenturi își freacă mâinile și cine este cel care va avea cel mai mult de câștigat după acest uichend.
Mă întreb de ce nu fac o vânătoare de Pokemon Go în clădirile administrației de la Ankara. Poate ar reuși cineva, în sfârșit, să prindă cel mai rar dintre toți pokemonii, Adevărul Gol-Goluț. Aia da augmented reality.

http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/in-memoriam-povestea-ofiterului-decapitat-la-revolutia-din-decembrie


Vremuri care put a praf de pușcă

de feher @Sâmbătă, 16 iulie 2016, 22:31 în

Erdogan a învins în ceea ce pare o un faux coup. În persoana lui Gulen, regimul de la Ankara a produs un inamic, un Osama care să absoarbă toată halena care iese după beția puterii prin care trece Erdogan. Astfel, cu o singură mișcare, președintele reușește să se poziționeze ca un protector al democrației, ca o figură mai aproape de secularism decât oponentul lui dedicat Islamului și, mai ales, să curețe de orice urmă de opoziție justiția și armata.
NATO, SUA, Rusia, UE mormăie nemulțumite sub călușul pe care Turcia și criza refugiaților l-au vârât în gurile lor.
Un regim puternic la Ankara presupune stabilitate regională, liniștea că granițele Europei nu vor fi linse de haosul Orientului Apropiat.
Dar pentru turci, triumful lui Erdogan nu-i a bună.
Cu un Țar la Nord-Est și un sultan în Sud-Est ne apropiem periculos de vremuri care put a praf de pușcă.
În octombrie 2013 scriam asta. Pare că au trecut 30 de ani, nu 3 de atunci.
“ieri republica turcia a implinit 90 de ani. spre deosebire de romanul care ar fi cersit o zi libera sa mai arda niste mititei si sa-i inece in 35 de beri, in gunoiul pana-n glezne de pe valea prahovei, zeci de mii de turci si-au luat kitul de manifestatie: tricoul cu ataturk, insigna cu ataturk, steagul cu ataturk, cordeluta cu ataturk si au dat drumul la protest. femei, foarte multe femei cu basma inodata sub barbie, piepturi generoase de la care au supt sapte purcelusi, fuste pana-n pamant si voci pana-n cer, trag de jandarmii care inchid accesul catre taksim. se agita pumni, se striga, se aplauda, femeile tzipa, jandarmii se foiesc, au arme, lansatoare de grenade cu gaz, vizoarele trase pe ochi. ce se intampla?

ziua turcieibariere de jandarmi despica istiklalul in una, doua, sapte, impart manifestantii in portii generoase de kebab cu batic. de ce? “asta e idea lui erdogan de sarbatoare natioanala” spune o blonda, “politia a intrat mai devreme peste noi cu bastoane si gaz”. ma ustura ochii si ma mananca gatul, copii tusesc, parinti tusesc. jandarmii nu, au masti de gaze. si ei si fotografii care pozeaza multimea de piepturi generoase si batice care reuseste sa sparga bariera de jandarmi. se urla, se aplauda. inca o bariera. si inca una.

fotografi de ziua nationalain fata la galata saray lisesi, omenirea e rupta de un culoar de jandarmi batosi, nu poti sa treci inspre taksim si nici inspre turnul galatei, nervi, injuraturi, impinsaturi, taxiurile sunt inghitite, ca niste capsule de tetraciclina, de multime. jandarmii rezista, strat de caimac peste laptele fierband, caldaramul e plin de pahare de plastic varsate, cafele si inghetate strivite, arata ca descinderea unui grup de dinozauri intr-un parc de distractii.

luati-o prin spate. suvoiul de oameni isi face drum pe strazi paralele, printre tarabe cu rahat si fructe. stop. hai sa intru sa iau rahat pentru ai mei. casierul are 23 de ani si e purpuriu de iritare cand intreb de erdogan: he is disgusting, police is disgusting. azi e ziua flacaului nascut in zodie cu republica si, cu toate asta, a venit sa munceasca, “pentru ca e important pentru tara, e o zi importanta pentru noi. si uite ce dezgustator se poarte, nenorocitii. de 3-4 ore bat manifestantii”.

manifestati&polis2 strazi mai incolo, patronii de carciumi bleastema regimul: erdogan e radical islamist. dar asta nu-i o problema. problema e ca e un radical islamist prost. cum sa fie rau sa consumi alcool? comertul cu alcool aduce cei mai multi bani la buget, din accize. alcoolul si tigarile. la colt o mustata vinde hasis-good turchis hashis, 2 grams sa-ti ajunga 2-3 zile. jandarmii s-au asezat pe ciuci si trag din tigara, in fata unei librarii. in geam, steagul rosu cu portretul lui ataturk, tata turcilor, singurul care are voie-prin lege votata de parlament in 1934-sa poarte aceasta denumire in vecii vecilor. tata turcilor i-a facut oameni, a scuturat plapumioara ocupatiei grecesti intinsa peste juma de tara si a carmit republicuta  numai bine sa nu-si rupa oistea, ca orice tanara democratie, ba in comunism, ba in fascism.

sandvis cu jandarmeriece mare noroc au avut turcii. ei au primit de la allahu akbar un ofiter pasionat de lingvistica, sah, calarie si un avid scriitor. noi am primit un cizmar.

de unde si diferenta. in timp ce, de ziua nationala, rezistenta secularista turca se opune islamizarii lui erdogan, romanii isi petrec ziua nationala tot rezistand , de data asta frigului, cu-o tuica-n mana, stransi ciopor in jurul micului, la un gratar, la munte. halal.”



Paul Ciocoiu

Tank and motorized rifle formations of Russia’s Western MD hold trainings on combat readiness

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:30 în
Tank and motorized rifle formations of the Western MD located in the Leningrad, Moscow, Kalinigrad and Bryansk Regions have been alerted and departed to the […]

Sea Breeze 2016 – Ukraine

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:27 în

Romania to host NATO multinational brigade

de Paul Ciocoiu @Duminică, 10 iulie 2016, 21:51 în
“As for the concrete initiatives that concern Romania, we will have a multinational brigade (…) So far, during the summit, Poland has announced its contribution […]

Jeopardy

Campioni la smiorcait

de Emil Stoica @Miercuri, 20 iulie 2016, 0:11 în
Aoleu, ce ne facem ca liderii occidentali sunt slabi si nu pot trage populatia dupa ei. Ca populatia din occident si-a pierdut increderea in elite si ca atare Occidentul este slab in fata unor lideri duri precum Putin, Erdogan, etc. Asadar riscam sa avem lideri precum Trump, Le Pen si accidente precum Brexitul. Eu zic […]

UPDATE: Brexit si pozitia Romaniei

de Emil Stoica @Joi, 14 iulie 2016, 12:15 în
UPDATE: noul ministru de externe al Marii Britanii este un individ care in mod repetat a mintit in campanie si a jignit celelalte tari europene precum si UE (pe care a comparat-o cu nazismul lui Hitler). In plus, a contribuit in mod direct la atmosfera actuala de atacuri xenofobe in crestere. Nu cred ca Romania […]

Brexit: sondaj Lord Ashcroft – noile valori britanice

de Emil Stoica @Sâmbătă, 25 iunie 2016, 20:38 în
Lord Ashcroft a votat impotriva Uniunii Europene. Insa sondajul analizat de el arata clar noile valori britanice: http://lordashcroftpolls.com/wp-content/uploads/2016/06/Ill-vs-Good.jpg

Alex Mihăileanu

Încă una despre educaţia românească: lipsa meseriaşilor

de Alex Mihăileanu @Marţi, 19 iulie 2016, 12:24 în

Pe Biziday, Ina Gabriela Funeţan scrie un articol care putea fi bun dacă n-ar fi prost prin concluziile pe care le trage, total paralele cu realitatea. Autoarea pune nişte probleme reale, dar trage concluziile greşite, naiba ştie de... Mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

Încă una despre educaţia românească: lipsa meseriaşilor

de Alex Mihăileanu @Marţi, 19 iulie 2016, 12:24 în

Pe Biziday, Ina Gabriela Funeţan scrie un articol care putea fi bun dacă n-ar fi prost prin concluziile pe care le trage, total paralele cu realitatea. Autoarea pune nişte probleme reale, dar trage concluziile greşite, naiba ştie de... Mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

Încă una despre educaţia românească: lipsa meseriaşilor

de Alex Mihăileanu @Marţi, 19 iulie 2016, 12:24 în

Pe Biziday, Ina Gabriela Funeţan scrie un articol care putea fi bun dacă n-ar fi prost prin concluziile pe care le trage, total paralele cu realitatea. Autoarea pune nişte probleme reale, dar trage concluziile greşite, naiba ştie de... Mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.


Ana-Maria Caia

♥ Turcia

de Ana-Maria Caia @Sâmbătă, 16 iulie 2016, 17:14 în
Locul meu preferat din toată lumea asta e în Turcia. Mardin se numește, un oraș crescut ca un mușuroi de culoarea șofranului în imensele câmpii ale vechii Mesopotamii. Acolo am fost cea mai fericită...

Citiţi restul pe Caia.ro

Concurs. Rochia Guerrilla Girl și aventurile ei prin lume

de Ana-Maria Caia @Miercuri, 13 iulie 2016, 13:48 în
“Plec în Palestina și n-am cu ce mă îmbrăca”, i-am mărturisit prietenei mele Lucia Roșca de la Picabu, în primăvară. Sigur, era ceva, așa, semialint, cum e tot timpul asta cu n-am ce mă...

Citiţi restul pe Caia.ro

Ce-ți cumperi din călătorii?

de Ana-Maria Caia @Marţi, 12 aprilie 2016, 10:41 în
Soțul și fiica mea se uitau cu spaimă, ținîndu-și mîinile la nas, la monstrul de bagaj pe care-l deschisesem în mijlocul camerei. Venisem acasă după o tură de Asia și, ca-ntotdeauna, cumpărasem te...

Citiţi restul pe Caia.ro

Joan Barata

GUEST POST: Despre dreptul inexistent de a nu fi ofensat

de Joan Barata @Luni, 11 iulie 2016, 16:11 în
În ultima vreme asistăm, atât pe plan local cât şi internaţional, la o reluare a dezbaterii despre limitele libertăţii de exprimare. Această dezbatere situează într-un punct critic conceptul modern al drepturilor omului, aşa cum apare în Declaraţia Universală din 1948, care consfinţeşte caracterul...

[Read along on Comanescu.ro]

Cum a stârnit Vijelie vijelie la Conservator

de Iulian Comanescu @Vineri, 17 iunie 2016, 11:19 în
Stau și mă gândesc câți din cei care țipă că manelele sunt inadmisibile pe scena Conservatorului au plătit vreun bilet la un concert de muzică clasică în ultima vreme, fie el și stelarul Enescu. Scandalul de acum câteva zile, referitor la clipul filmat de Vali Vijelie cu studenţi la Conservator pe...

[Read along on Comanescu.ro]

De ce a pierdut Nicușor Dan

de Iulian Comanescu @Vineri, 10 iunie 2016, 13:01 în
Nicușor Dan a obținut un scor peste sondajele pre-alegeri la Primăria Capitalei; la ora la care scriu el nu este cunoscut, dar exit poll-urile îi acordă 29-30 de procente. Rezultatul pare bun pentru un om aflat la prima candidatură și o construcție politică foarte tânără, Uniunea Salvați...

[Read along on Comanescu.ro]

Mircea Meșter

Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Franța, marea finală: Cocoșii Portugalici

de Mircea Meșter @Luni, 11 iulie 2016, 6:22 în

La finalul unui campionat european care a reușit performanța de a demonstra că niciuna dintre echipe nu merită să câștige trofeul, finala dintre Franța și Portugalia a fost rezultatul așteptat de foarte puțină lume al unui tablou pe care împerecherile au părut… Continuă să citești

The post Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Franța, marea finală: Cocoșii Portugalici appeared first on Mircea Meşter.

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Franța: Vidul Berlinului

de Mircea Meșter @Vineri, 8 iulie 2016, 1:54 în

Meciurile din Germania și Franța au fost dintotdeauna spumoase și s-au lăsat cu vase sparte în umoarea apoasă. Fie că vorbim despre politică, despre mașini, despre mâncare, despre imigranți sau despre fotbal, cele două națiuni au reușit să se așeze… Continuă să citești

The post Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Franța: Vidul Berlinului appeared first on Mircea Meşter.

Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Țara Galilor: Cristiano Finaldo

de Mircea Meșter @Joi, 7 iulie 2016, 3:50 în

După ce și-a târât ca o râmă abdomenul prin grupe și apoi prin optimi și sferturi, Cristiano Ronaldo a dat în bobi și-a nimerit o semifinală cu Țara Galilor, o echipă obișnuită cu fazele finale ale turneelor europene și mondiale ca… Continuă să citești

The post Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Țara Galilor: Cristiano Finaldo appeared first on Mircea Meşter.


La coltu' strazii

Dumitru vs Dumitru, rector vs ministru

de Ovidiu @Sâmbătă, 9 iulie 2016, 9:24 în

Pe 17 iunie 2016, Consorțiul Universitaria, format din 5 universități publice mari, a trimis o scrisoare de protest ministrului educației, Adrian Curaj, cerând retragerea unei ordonanțe de urgență, creșterea finanțării pentru universități și un plan pentru creșterea bugetului educației. Între semnatari, rectorul Universității București, Mircea Dumitru. Ministrul Curaj nu a răspuns niciodată scrisorii, deci ea se află undeva în mapa ministrului.

Pe 7 iulie 2016, Mircea Dumitru a fost numit ministru al educației. Va găsi în mapa ministrului scrisoarea amintită mai sus, care își așteaptă răspuns. Oare ce va răspunde ministrului Dumitru rectorului Dumitru? Îi va răspunde ceva? Îi va spune că din partea cealaltă lucrurile se văd altfel? Că populismul e urât din orice parte te-ai afla?


20 de ani de pace și proiecte de țară

de Ovidiu @Marţi, 5 iulie 2016, 12:10 în
Ieri dimineață, vicepremierul Dâncu a lansat în dezbatere publică „Strategia de Dezvoltare Teritorială a României”, un proiect de dezvoltare pe 20 de ani.
 
Tot ieri, dar pe la amiază, președintele Iohannis a chemat la Palat pe premier, guvernatorul Băncii Naționale și liderii partidelor politice parlamentare, iar la final a anunțat că vor lucra împreună la un Proiect de Țară pentru România, tot pe vreo 20 de ani.
 
Astăzi, premierul Cioloș lansează în dezbatere publică documentul „Romania competitiva: un proiect de tara pentru o crestere economica sustenabila”. Și aici tot cam de 20 de ani vorbim.
 
În timp ce mai marii țării sunt ocupați să se concureze între ei cu documente strategice, țara a accesat zero (0, nada, nimic) euro din bani europeni, runda 2014-2017, ce ar putea să finanțeze grandioasele proiecte amintite. Poate mai vorbim peste 20 de ani.

Șezi blând și cere cheș

de Moromitic @Vineri, 10 iunie 2016, 15:11 în

Acesta nu este un pamflet. Am așteptat Times New Roman prima zi după alegeri, zic hai a doua, a treia dar deja e a cincea și nada, nimic-nimic despre Baia Mare. Deși acolo tocmai ce-a răsărit o stea națională peste foștii Mazăre și Vanghelie. Primarul Cherecheș din Baia Mare se află în arest preventiv, pentru luare de mită dovedită în flagrant. Nu e vreo victimă abuzată de sistem, domnul primar rămâne în arest fiindcă, printre altele, și-a amenințat denunțătorul citez „cum ar fi dacă ți-ai vedea copilul în scaunul cu rotile? Cea mai ieftină soluție e moartea”. Deși el săracu’ pare un simpatic nevinovat dacă n-ai asculta înregistrările procurorilor.

Asta nu i-a împiedicat pe 70% dintre băimăreni să-l voteze din nou. Acum alesul încătușat trebuie să depună jurământul. Așadar ședința solemnă de Consiliul Local va avea loc la pușcărie unde consilierii se vor deplasa să asculte jurământul primarului reales, care de după gratii va rosti cu mâna pe drapel: „Jur să respect Constituția și legile țării…”. Un carton de-al nostru s-a viralizat pe facebook.

sezi bland si cere ches cashLegea spune că trebuie depus jurământul pentru a putea prelua mandatul. Noii consilieri locali se pare că se grăbesc să bifeze mai repede procedura chiar și direct din penitenciar deși legea nu precizează un termen pentru depunerea jurământului. Cam neglijent legiuitorul cu termenele și criteriile de selecție însă eu acord prezumția de perplexitate legislativului, nu putea nimeni să anticipeze că poporul va vota masiv cu unul aflat după gratii.

Dar uite că s-a întâmplat fix în ținutul Maramureșului, adică pe la jumătatea distanței dintre București și Praga, acolo unde se-ntâlnește Caragiale cu cehul Kafka.

No, să mă scuze cine îi de la Maramu’ pentru acest trolling dar postarea asta mere pentru ardelenii foarte prețioși care se reped să facă mișto bâză de mitici, olteni și moldoveni. Ioi, cum ar fi fost ca la Vaslui să se aleagă ca la Deva, unul bețiv prins fugind prin boscheți după ce a provocat un accident rutier având alcoolemia peste 1,00 la mie? Lasă că era deja condamnat definitiv la 4 ani cu suspendare pentru tranzacții ilegale cu terenuri. Chiar, careva din Brașov [tușind, tuse puternică]?

Dar sus-sus unde se prinde harta în bandă dublu adezivă, e mai rău. Maramureșul e singurul județ din țară unde s-a refugiat cu succes cea mai hidoasă strânsură politică, pestilențialul UNPR al girofaristului Gabriel Oprea măturat după #colectiv. Deci se poate. Ca să nu ne mai lamentăm că partidele mici nu câștigă orașe și județe întregi. Incredibil dar au câștigat în MM (potrivit acronim).

Cherecheș n-a apărut însă peste noapte: deunăzi în goana după popularitate pedala hipsterește la bicicleta sa de mii de euro. Pe trotuar. Că orașul n-are piste de biciclete. Tot primarul demagog desăvârșit s-a aruncat golănește în lupta anti-uniforme școlare umilind dascălii prin intervenția sa pentru libertatea liceencelor de a, citez, purta o eșarfă de la Hermes (de la min. 1:10). Într-un liceu în care elevele se plângeau că îngheață în săli de clase fiindcă nu e căldură iarna.

El devenise faimos după fascismele cu zidul de jur împrejurul cartierului de romi și bunătatea sa de a-i caza gaza în laboratorul unui fost combinat chimic. Neamenajat. Dincolo de amenzi și reacții inclusiv ale ambasadelor, singura acțiune sănătoasă e râsul față de maramureșeni (sau cei 70% din ei), care s-or făcut de rușine minune.

„Dar ne-o făcut părculețul din fața blocului, uite ce frumos arată panseluțele și pavelele!” Nu?

Acesta nu e un pamflet despre maramureșenii care-și fură singuri clopul, fiindcă nimeni n-are atâta talent suprarealist să se bată cu umorul involuntar românesc. Cine ar putea să-și imagineze ca personaj pe primarul Cherecheș prins în flagrant în timp ce cere cheș? Și reales cu 70% direct din pușcărie? Într-un oraș care se vrea Capitală Europeană a Culturii?



istodor

#LISTALUIISTODOR / Recapitulare înainte de vacanța de vară. Victoria insolită a unei culturi mici.

de istodor @Joi, 7 iulie 2016, 9:11 în

Astăzi, când nu se prea citește carte românească, eu zic că sunt cărți care rezistă și sunt de citit. Alese de mine. 101 cărți românești. Nu scriu aici din patriotism, ci din plăcerea de a redescoperi victoria insolită a unei culturi mici: 101 de cărți care spun de povești care ne bucură și ne înalță.

Aș fi chiar curios să-mi spuneți mai multe “de dulce” - de nu vă plac, sau ce impresii v-au făcut aceste ultime opt cărți recomandate.

Fac un popas. Săptămâna viitoare o voi lua de la capăt. E a doua recapitulare, cea pentru un nou prag: vacanța de vară, cu încă opt reamintiri din cele ce vor fi “101 cărți românești de citit într-o viață”. Prima recapitulare, primele opt cărți, ticluite până-n Paște, aici.

Acum:

CARTEA IX / Ion Stratan, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei: "Aer cu diamante" (1981)

Aer cu diamanteGreu de găsit inteligență, ironie și creație în același loc, între atâția poeți, în literatura noastră. Doar avangarda a mai avut această bucurie. Cartea asta, citiți-o, n-are nimic conjunctural.

Textul integral: Când turnătorii spionau poeți, iar frica înghețase.

Carte tălmăcită de Ana Maria Sandu, prozatoare: „În facultate, ca mai toți colegii mei, am citit «Aer cu diamante» de pe niște xeroxuri proaste. Anul trecut, când s-a reeditat, mi-am cumpărat-o și am recitit-o cap-coadă. Am regăsit un aer de familie și-o poezie care n-a pierdut nimic în cei 30 de ani câți au trecut de publicare. Am redescoperit o naturalețe debordantă, o ironie salvatoare, un livresc care subminează până la os o lume apăsătoare. Altfel spus, o poezie pe viață și pe moarte. Vitale și proaspete, poemele de aici, pe lângă expresivitatea și măiestria lor, vorbesc și despre altceva. Despre atitudine adevărată, fără de care e greu să scrii poezie adevărată în orice timp și orice epocă”.


CARTEA X / Lucian Boia - "Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950" (2011)

Boia - CapcaneleViziune asupra faptelor intelectualilor români din vremea lui Carol al II-lea până-n gaura neagră a comunismului. Documentat, necruțător, ironic este Lucian Boia. Penibil, entuziast, în eroare e intelectualul interbelico-comunist - cu prea puține excepții.

Textul integral: Când sunt proști intelectualii români?

Carte tălmăcită de Antonio Momoc, universitar: "«Capcanele istoriei» a lui Lucian Boia ne plasează în lumea românească interbelică a intelectualilor. Boia (mă) fascinează prin repunerea în discuție a opiniilor și orientărilor politice ale oamenilor de carte care s-au împărțit în anii '30 între democrați și naționaliști, între cei lucizi și cei prinși în capcana vremurilor.”

 


CARTEA XI / Ion Slavici - "Moara cu noroc " (1881)

slaviciTragedia lui "îți dorești mai mult decât poți duce", tragedia lui Ghiță, cârpaci de încălțări. Tehnic, femeia-mamă, personajul înțelept al lui Slavici, enunță proverbul și sentința. Nuvela devine o exemplificare.

Textul integral: Hexi Pharma de secol XIX. Tragedia lăcomiei.

Carte tălmăcită de Svetlana Cârstean, poet: "Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la «Moara cu noroc» văd un film hollywoodian în toată puterea cuvântului și cred că pe Lică Sămădău l-ar putea interpreta foarte bine Woody Harrelson. La restul casting-ului mai cuget. Timidul și blândul Slavici, căruia Eminescu îi recitea manuscrisele și i le trimitea apoi la revista «Convorbiri literare», a scris una dintre cele mai puternice și obsedante nuvele din literatura română. O citești și nu se poate să nu fii bântuit de personajele ei vii, verosimile până în măduva oaselor lor fictive. «Multe se zic despre mine și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe scornite. (…) Voi fi făcut ce voi fi făcut, nu-i vorbă, dar am făcut așa, că orișicine poate să creadă ce-i place, însă nimeni nu știe nimic. (…) Eu voiesc să știu întotdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice și cine ce face și voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe. Cred că ne-am înțeles?», zice Lică, și eu îl cred. Uneori îl cred mai mult chiar decât pe Vitoria Lipan, deși și ea, dacă ar interpreta-o Anna Magnani…".


CARTEA XII / Radu Anton Roman - "Bucate, vinuri și obiceiuri românești" (1998)

radu anton romanOperă gustoasă și de vastă compilație. Radu Anton Roman reînvie nu doar cărți uitate, dar pune laolaltă sărbătorile și tradițiile românești, mâncărurile și băuturile ce se cuvin și ce există, cu tainele și facerile lor, pe tărâmul României profunde. Festinurile stomahului și ale minții: alivenci, alviță, azimă, balmoș, băbușoare, borș de leurdă, boți, bujeniță, bulz, bundărete, chisăliță, chilcă, chișcă, ciuci, întoarse de ștevie, scrob, lapte de bou, lapți pane, lișițe, măcinici, papară, peltea, pogăci, posmagi, puțișoare, rotocoale de berbec. Scordolea, sângerete, sfârâială, taci și-nghite, toci, zabic.

Textul integral: Șederea cu sinele la masă. Demnitatea regăsită a mâncatului.

Carte tălmăcită de Nicolle Birta, bistromargot.ro: "Pe RAR nu-l citești - îl savurezi. RAR nu te învață în «Bucatele…» sale despre mămăligă, despre vinurile mioritice sau brânzeturile carpatine - el este mămăliga, vinul mioritic și plaiurile carpatine! Despre (capod)opera lui RAR nu vorbești ca despre o moștenire culturală, el însuși este moștenire culturală, identitate românească, patrimoniu. Și poate nu întâmplător numele său este abreviat așa. Pentru că trecerea sa prin peisajul românesc a fost ceva, hm, cum sa-i spun…? Ceva RAR. La «Bucatele... » lui Radu Anton Roman nu poți să te raportezi altfel decât ca la un ritual".


CARTEA XIII / Sorin Vieru & Robert Vieru - "Riscul gândirii" (1990)

sorin vieruNu-ți vine să crezi ce-ai pierdut necitind această carte! "Riscul gândirii", dacă era citită în 1990, ar fi schimbat istoria intelectualității noastre, aia câtă este, dar și pe a clasei politice, cum a ajuns.

Textul integral: Este capățâna ta, bre, biet om. Gândirea nu-i o chestie așa, numai pentru intelectuali.

Carte tălmăcită de Alex Păun, specialist PR: "Cum gândește un om foarte învățat? Cum vede lucrurile cineva care știe mai multe limbi moderne (engleză, franceză, germană, rusă) și care poate citi în greacă și latină? Cum arată universul și societatea, dacă cel care le privește a trecut prin filozofie (ca traducător de Platon, între altele), prin istoria logicii (ca cercetător și profesor universitar), prin literatură (ca poet)? Cum își croiește discursul un om a cărui minte poate urmări un auster raționament de matematică superioară, dar care știe să se desfete și cu înaripările artei (film și muzică, în primul rând)? Personal, am căpătat un posibil răspuns la aceste întrebări citind, cândva, «Riscul gândirii», lucrarea filozofică publicată de Sorin Vieru în anul 1990. Scrisă împreună cu Terente Robert, prieten și colaborator de lungă durată al lui Vieru, cartea tratează o gamă foarte variată de teme și amintește, prin forma sa colocvială, de dialogurile lui Platon. Douăzeci de ani mai târziu, cei doi autori au livrat și un fel de continuare a lucrării, în volumul «Noile riscuri ale gândirii politice»“.


CARTEA XIV / Marin Preda, "Moromeții I" (1955)

morometiiEste un lucru evident: un țăran ca cel al lui Marin Preda este o creație, o ficțiune. Cartea este scrisă, mai mult, într-un moment istoric rău pentru idealizarea de orice fel a țăranului. În 1955 mulți dintre deținătorii de pământ erau băgați la pușcărie politică - unii pentru că nu voiau să se bage la "colectiv", alții pentru că aveau prea mult pământ. Cartea a dat filmul lui Stere Gulea, cu Victor Rebengiuc în rol principal. Oricât mi s-ar spune, cartea îi rămâne superioară.

Textul integral: Marea speranță a romanului politic românesc.

Carte tălmăcită de Cristian Preda, profesor de politologie: „Primul volum din Moromeții a fost citit la apariție ca un tratat de sociologie rurală: toată lumea a înțeles că e vorba despre destinul unei familii de țărani îndatorați si cu copii proveniți din căsătorii diverse. Volumul al II-lea a fost citit, sub Ceaușescu, ca un manifest politic: activiștili comuniști ajung la sate și schimbă nu doar economia, ci și moravurile. Azi, romanul lui Preda poate fi văzut altfel: primul volum - ca un manifest politic anti-liberal, al doilea ca sociologie a satului românesc lovit de comunism. Marin Preda s-a vrut un scriitor politic - și a reușit să fie.”


CARTEA XV / Anton Pann, “Povestea vorbei" (1847)

anton pannOricât o fi cules el, forța cea mare este să faci astfel de colaje colosale de înțelepciune și fapte de ocară. Despre cusururi și urîciuni, despre pedanți și copilăroși, despre vorbire, despre minciuni și flecării.

Textul integral: Decalogul în versuri, hazliu ilustrat cu povești de viață.

Carte tălmăcită de Sorin Gherguț, poet: „Figura mea favorită în Povestea vorbei e non sequitur. În seriile de zise și zicale de prin lume adunate și iarăși la lume date de Anton Pann sunt, din loc în loc, unele care seamănă, dar nu se adună. Fix ca-n viață: tertium (non) datur. Contigența-și țese – reiau: conjuncțiile consecutive atîrnă-n păienjenișul contingenței. Conjuncțiile atîrnă consecutive-n păienjenișul contingenței. Vorbim despre Povestea vorbei.”


CARTEA XVI / Andrei Oișteanu, "Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Polirom" (2010)

narcotice_in_cultura_romana_-_andrei_oisteanu_2Avem o practică dintotdeauna. Omenească, de a trăi clipe de ieșire din sine. Magică, dacă acesta este un exercițiu social, terapeutic. Este o istorie de scriitori și de feluri prin care aceștia își sucesc mințile creativ. De a o lua razna, de a găsi fericirea sau sursa ei. Oișteanu seduce prin incursiunea în mentalitățile veacurilor, prin legăturile pe care le face cu gândirea magică, mereu un reper.

Textul integral: Scriitorii din manuale și drogurile lor: Cantemir, Odobescu, Caragiale, Eliade, Cioran, Cărtărescu. Ieșirea din sine.

Carte tălmăcită de Cristina Foarfă, bookaholic.ro: "Într-o vreme când agenții ale statului, nu spun care, vorbesc nediferențiat despre drogurile care dau dependență (toate!) sau ucid și fac campanii fie ridicole, fie jignitoare și discriminatorii față de cei care au încercat, punând totul în aceeași oală halucinogenă, cartea lui Andrei Oișteanu e un semn de normalitate. Da, se consumă stupefiante. Da, le-au consumat de-a lungul istoriei și “statuile” de pe soclurile înalte și cam prăfuite (nu din vina lor!) ale culturii române. Multe dintre chestiile alea pe care le învățăm la școală au fost scrise sau făcute, oroare, pe diverse narcotice. Cartea lui Andrei Oișteanu este fascinantă. Andrei Oișteanu nu judecă, își păstrează neutralitatea, nu condamnă, nu încurajează și nu generalizează. E un uriaș exercițiu de documentare, de punere în context și analiză riguroasă, astfel încât îți dai seama cum fiecare epocă a avut narcoticele ei preferate sau cum unele texte literare, de exemplu, sunt rod al creativității potențate de droguri. Și uite cum mai avem încă o cheie de lectură, alta decât cea de manual, pentru Ion Barbu, Mircea Eliade, Alexandru Macedonski, Ion Vinea sau Alexandru Odobescu, ca să enumăr doar câțiva".


#ListaluiIstodor e o campanie istodor.ro, continuarea proiectului editorial “101 cărți românești de citit într-o viață” (Polirom 2012; e-book-ul aici). Pe istodor.ro veți găsi, în fiecare săptămână, aventura mea cu una dintre cele 101 cărți. Argumentul pentru campanie, aici.

Librăriile Humanitas, care sprijină proiectul, i-au dedicat o pagină specială de unde puteți cumpăra, cu reducere de 20%, titlurile incluse în listă. Folosiți codul de cupon LISTAISTODOR la coșul de cumpărături. Reducerea e valabilă și pentru ebook-uri.

Post-ul #LISTALUIISTODOR / Recapitulare înainte de vacanța de vară. Victoria insolită a unei culturi mici. apare prima dată în Istodor.

#LISTALUIISTODOR / Scriitorii din manuale și drogurile lor: Cantemir, Odobescu, Caragiale, Eliade, Cioran, Cărtărescu. Ieșirea din sine.

de istodor @Miercuri, 6 iulie 2016, 5:38 în

O carte doldora de povești despre autori și substanțe interzise. O carte plină de interziceri explicate în context. O carte despre prejudecăți și rătăciri.

Cartea lui Andrei Oișteanu acoperă un gol imens în conștiința publică românească. Oișteanu știe să atace subiecte tabu - și asta o face mereu, vezi și cărțile sale celelalte: "Evreul" și "Sexualitatea". O anumită imoralitate a tăcerii s-a așternut în timpul ceaușist și a continuat și după Revoluție. Noi nu vorbim de evrei, sex și droguri. Noi nu avem probleme, sau le aruncăm sub covor. Mai bine suntem extremiști, sau mai bine trimitem sexul și drogul “pe centură”. Nimic mai greșit.

[Andrei Oișteanu - "Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Polirom". PE LIBHUMANITAS.RO GĂSIȚI CARTEA AICI. AVEȚI DISCOUNT DE 20% FOLOSIND CODUL DE CUPON LISTAISTODOR].

Mai mult de atât, Oișteanu este curajos și temeinic. Știind această sensibilitate socială, spune istorii și țese un covor terapeutic pentru vehemenți. Apoi, cultura și metoda îi sunt mijloace pentru a face înțeles, în contextul său, fiece caz în parte.

CE ESTE CARTEA ASTA?

Avem o practică dintotdeauna. Omenească, de a trăi clipe de ieșire din sine. Magică, dacă este un exercițiu social, terapeutic. Este o istorie de scriitori și de feluri prin care aceștia își sucesc mințile creativ. De a o lua razna, de a găsi fericirea sau sursa ei. Oișteanu seduce prin incursiunea în mentalitățile veacurilor, prin legăturile pe care le face cu gândirea magică, mereu un reper.

Este o carte doldora de povești despre autori și substanțe interzise. Este o carte plină de interziceri explicate în context. Este o carte despre prejudecăți și rătăciri. Este o carte a rătăcirilor din care te întorci mereu cu sufletul la gură și te-ntrebi dacă mai ești întreg. Vrei și tu! - asta face Oișteanu. Scrie de te face să vrei și tu. Scrie și are grijă de ispita ta.

Din cuprins:

  • Dimitrie Cantemir: Suc de mac și alte stupefiante
  • Odobescu: Supradoza de morfină
  • Mateiu Caragiale: Opium și canabis la Curtea-Veche
  • Ion Barbu: Eterul cotidian și cocaina saptamânală
  • Emil Botta: Lecția de opium
  • Mircea Eliade: Opium și canabis
  • Emil Cioran: Calmante să-mi domolesc indignarea
  • Eugène Ionesco: Injectii să dea la cap spaimei
  • Ioan Petru Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante
  • Mircea Cărtărescu: În zodia macului
  • Bucurenci, Vakulovski & co.: „Existențialism narcotic” 

CINE ESTE ANDREI OIȘTEANU?

oisteanuEste intelectualul prezent în marile lupte sociale, dar care-și vede de timpul și menirea lui de cercetător. Îl prinzi și pe la concerte rock, fiindcă prin anii '70 a trăit folk-rock în „Ceata melopoică” a lui Mircea Florian. Dar și la dezbaterile Grupului pentru Dialog Social.

Metoda de cercetare îi vine din etnologie, antropologie culturală, istoria religiilor și a mentalităților, pe care le stăpânește de o viață.

Sigur, alături de "Narcotice" sunt de citit "Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european" (2012); "Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură" (2016).

CARTEA ÎI PLACE CRISTINEI FOARFĂ, BOOKAHOLIC.RO

"Într-o vreme când agenții ale statului, nu spun care, vorbesc nediferențiat despre drogurile care dau dependență (toate!) sau ucid și fac campanii fie ridicole, fie jignitoare și discriminatorii față de cei care au încercat, punând totul în aceeași oală halucinogenă, cartea lui Andrei Oișteanu e un semn de normalitate. Da, se consumă stupefiante. Da, le-au consumat de-a lungul istoriei și “statuile” de pe soclurile înalte și cam prăfuite (nu din vina lor!) ale culturii române. Multe dintre chestiile alea pe care le învățăm la școală au fost scrise sau făcute, oroare, pe diverse narcotice. Cartea lui Andrei Oișteanu este fascinantă. Andrei Oișteanu nu judecă, își păstrează neutralitatea, nu condamnă, nu încurajează și nu generalizează. E un uriaș exercițiu de documentare, de punere în context și analiză riguroasă, astfel încât îți dai seama cum fiecare epocă a avut narcoticele ei preferate sau cum unele texte literare, de exemplu, sunt rod al creativității potențate de droguri. Și uite cum mai avem încă o cheie de lectură, alta decât cea de manual, pentru Ion Barbu, Mircea Eliade, Alexandru Macedonski, Ion Vinea sau Alexandru Odobescu, ca să enumăr doar câțiva".


#ListaluiIstodor e o campanie istodor.ro, continuarea proiectului editorial “101 cărți românești de citit într-o viață” (Polirom 2012; e-book-ul aici). Pe istodor.ro veți găsi, în fiecare săptămână, aventura mea cu una dintre cele 101 cărți. Argumentul pentru campanie, aici.
Librăriile Humanitas, care sprijină proiectul, i-au dedicat o pagină specială de unde puteți cumpăra, cu reducere de 20%, titlurile incluse în listă. Folosiți codul de cupon LISTAISTODOR la coșul de cumpărături. Reducerea e valabilă și pentru ebook-uri.

 

SERIA #LISTALUIISTODOR, PÂNĂ ACUM:

#0. Povestea vieții mele ca o istorie a literaturii române.
Argumentul campaniei mele vine din copilărie. Neculce, Eminescu, Creangă, Camil Petrescu, Bacovia - tortură. Și am luat doar linia valoroasă, de mijloc, a echipei de scriitori, cei față de care nu avem antipatie. Să vedem cum funcționează tortura, nu vreți? O carte pe săptămână.
#1. Călătorie într-un suflet de femeie deșteaptă foc. Jeni Acterian, "Jurnalul unei fete greu de mulțumit" (1990)
Asta-i fata care zilnic vorbea filosofie și omenesc cu Eliade, Cioran, Dragomir, Ionescu, Țuțea, Ciulei. Iubea, mânca savarine, ieșea în iarbă verde, traducea, trăda.
#2. Despre cum privim femeile. Adriana Babeți, "Amazoanele. O poveste" (2013)
Nu-i așa că-n diminețile de duminică, în care intră soarele-n tine și te pulverizează, îți vine să te urci pe un cal și să te tot duci? Să te rupă câinii, să te prindă ghimpii, să te huiduie mahalaua - dar tu, parte feminină a oricărui om, să nu te oprești? Asta-i cartea Adrianei Babeți.
#3. Coehlo de Moldova și Creanga lui de aur - cartea iubită a prim-ministrului Cioloș. Mihail Sadoveanu, "Creanga de aur" (1933)
Coelho s-a născut mai întâi în Moldova. Se numea Sadoveanu. Ca în "Alchimistul", Breb din "Creanga de Aur" se ia după umbre și urme și colindă pustiile lumii pentru a o înțelege.
#4. Basmele care-au legănat generații. Căutarea însăși. Petre Ispirescu, "Basmele și legendele românilor adunate din gura poporului" (1882)
Tinerețea mea fără bătrânețe - și a tuturor celor ca mine - asta înseamnă: creație și imaginație. O fantă de timp și spațiu, precum cea de pe peronul 9¾ din Harry Potter; precum smârcurile din "Călăuza" lui Tarkovski.
#5. Prietenia pe care o cauți de-o viață. Mateiu Caragiale, "Craii de Curtea-Veche" (1929)
Carte-drog. Umbli bezmetic. Dă damblaua în tine. În vârtejul boemiei, într-o lume strâmbă, patru bărbați se întâlnesc, se respectă, se sfârtecă. Doar unul îi ascultă pe toți ceilalți și-așa iese cartea.
#6. Cum economia a făcut franjuri România. Bogdan Murgescu, "România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)" (2010)
Cartea lui Bogdan Murgescu este epică, nu se rătăceşte în multe cifre, dar nu le ignoră, nu pierde din aerul sobru al economiei, dar nici nu pierde hăţurile în populisme. Este echilibrul deplin pentru declinul vizibil al României.
#7. Lecția de istorie care ți-a lipsit la școală. Constanța Vintilă-Ghițulescu - “Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească (1750-1860)” (2013)
O mașină a timpului cu numeroase arome și detalii. Mănânci la masa săracului, intri în sufrageaua bogatului, visezi ploaia cu cârnați. Suntem în secole trecute. Este vintage, este à la mode, este istoria noastră.
#8. Ce-i prostia asta?, îți zici. Râzi. Și-apoi vezi că ai râs de tine. George Topîrceanu - "Strofe alese; Balade vesele și triste" (1920)
Topîrceanu ia un detaliu mofluz şi-l desface tandru în piese caraghioase. Autorul îşi joacă personajele pe mână, dar mai maliţioasă decât toate e joaca cu tine, cititorul. Poezia lui pare tâmpită, dar îl răpește pe cititor [...], care-i înjunghiat și se trezește fără ajutor.
#9. Când turnătorii spionau poeți, iar frica înghețase. Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan - "Aer cu diamante" (1981)
Eram în lumea noastră înghețată de acum 30 de ani. [...] Turnătorii veneau la Cenaclu, beau cu poeții, îi trăgeau de limbă - jocul periculos era inclus în creație poate. Greu de găsit inteligență, ironie și creație în același loc, între atâția poeți, în literatura noastră. Doar avangarda a mai avut această bucurie.
#10. Când sunt proști intelectualii români? Lucian Boia - "Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950" (2011)
Viziune asupra faptelor intelectualilor români din vremea lui Carol al II-lea până în gaura neagră a comunismului. Documentat, necruțător, ironic este Lucian Boia. Penibil, entuziast, în eroare e intelectualul interbelico-comunist - cu prea puține excepții.
#11. Hexi Pharma de secol XIX. Tragedia lăcomiei. Ion Slavici - "Moara cu noroc " (1881)
Ghiță și familia lui se mută la cârciuma „Moara cu Noroc”, unde speră ca banii să-l scoată din cenușiul existenței sale: bărbat cu nevastă, doi copii, soacră, viață fără primejdii. Incapabil să stăpânească forța sălbatică a duhurilor locului, Ghiță pierde tot.
#12. Șederea cu sinele la masă. Demnitatea regăsită a mâncatului. Radu Anton Roman - "Bucate, vinuri și obiceiuri românești" (1998)
Întâi, înainte de 1989, a fost prosteala mâncării. Și-apoi a apărut, parcă din sine, Radu Anton Roman cu cartea sa - și-apoi cu emisiunea sa. Era uriaș ca om, cu vocea lui voluptuoasă. Nu a făcut mare lucru, dar a făcut un gest esențial: a dat demnitate mâncatului.
#13. Este capățâna ta, bre, biet om. Gândirea nu-i o chestie așa, numai pentru intelectuali. Sorin Vieru & Robert Vieru - "Riscul gândirii" (1990)
Dacă era citită în 1990, cartea asta ar fi schimbat istoria intelectualității noastre, aia câtă este, dar și pe a clasei politice. Literatură de sertar. Una dintre puținele cărți scrise pe vremea înghețată a gândirii comuniste, fără vreo speranță de publicare.
#14. Marea speranță a romanului politic românesc. Marin Preda, "Moromeții I" (1955)
Până la Moromete ne lipsea țăranul inteligent în literatură. Scrierile lui Marin Preda - „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pământeni” - tipărite în tiraje uriașe, circulând clandestin, au hrănit iluzia libertății de exprimare în vremuri înghețate.
#15. Decalogul în versuri, hazliu ilustrat cu povești de viață. Anton Pann, “Povestea vorbei" (1847)
Nevinovății ce trec de cenzuri. Anton Pann face legătura, în istoria noastră, între literatura orală și cea tipărită. Culege folclor urban, îl trece prin sita biblică și îl scrie cu gândul de a vinde cartea astfel compusă prin târguri.

 

Post-ul #LISTALUIISTODOR / Scriitorii din manuale și drogurile lor: Cantemir, Odobescu, Caragiale, Eliade, Cioran, Cărtărescu. Ieșirea din sine. apare prima dată în Istodor.

#LISTALUIISTODOR / Anton Pann, primul care-a scos – la noi – bani din piatră seacă, “intelectuală”. Omul care ne-a pus imnul pe note.

de istodor @Joi, 23 iunie 2016, 0:52 în

 

La 1847 știința de carte nu prea era prețuită la noi. Aveam câțiva rebeli, fii de boieri, care plecaseră în străinătățuri. La Paris îndeobște erau susținuți de părinți, dar, mai cu seamă, trăiau într-o boemă insurecțională care ținea de foame. Aceștia vor veni în țară cu utopia facerii și la noi a Revoluției franceze. Eșec, da, dar mișto eșec!

[Găsiți “Povestea vorbei" (1847), de Anton Pann, pe libhumanitas.ro - aici. Iar dacă folosiți codul de cupon LISTAISTODOR, plătiți cu 20% mai puțin la toate cărțile din listă (vezi lista integrală la finalul articolului - carte românească 100%)].

Tiparul, mai mult, era rar la noi pe-atunci, pe la 1847 - și, îndeobște, controlat de domnitor sau de biserică.

POVESTEA CĂRȚII

Ce-i cu cartea aceasta, "Povestea vorbei", atunci? Anton Pann - care-a pus prin 1842 pe muzică versurile "Un răsunet" ale lui Andrei Mureșan, azi imn național - scrie nevinovății ce trec de cenzuri. Face legătura, în istoria noastră, între literatura orală și cea tipărită. Culege folclor urban, îl trece prin sita biblică și îl scrie cu gândul de a vinde cartea astfel compusă prin târguri.

Anton Pann este un mod de a versifica, de a fi tipograf și de a fi intuit gustul publicului - este un mod de a trăi din comerțul cu cartea. Dar nu vă faceți iluzii, nu vindea doar cărți de astea, Doamne ferește!

CE-I CU CARTEA ASTA?

E decalogul în versuri, hazliu ilustrat cu povești de viață. Oricât o fi "cules" el, forța cea mare este să faci astfel de colaje colosale de înțelepciune și fapte de ocară. Despre cusururi și urâciuni, despre pedanți și copilăroși, despre vorbire, despre minciuni și flecării, despre năravuri rele, despre prostie iarăși, despre nerozie, despre leneși, despre beție, despre supus și slugă, despre amor și dragoste și ură, despre neunire și neînțelegere, despre mânie, despre micie, despre obrăznicie și călicie, despre timp și vârstă. Asta e "Povestea vorbei". Proverbul și păcatul. Pann sare din vorbă-n vorbă fără oprire. De neoprit torent de vorbe.

Vrei muzică de pe vremea lui Pann? Ascultă formația „Trei Parale”.

CINE-I ANTON PANN?

E Antonie Pantoleon-Petroveanu (probabil 1796 -1854). Omul ăsta este primul care a scos bani din piatră seacă, intelectuală. Rătăcit în Țara Românească de prin Balcani - s-a născut în Imperiul Otoman, în Sliven, care azi e-n Bulgaria - își câștigă existența făcând tot ce-l duce mintea: e cântăreț, profesor și compozitor de muzică religioasă, compozitor și culegător de cântece și poezii populare și de mahala, tipograf. Pribeag mai toată viața. Vremurile, lipsa de bani și inspirația îl fac să culeagă și tipărească tot ce aude, “tot ce zboară, se mănâncă”. Calendarele, întâmplările scrise ale vieții lui, "îndreptătorul bețivului", se vând în mahalale, bâlciuri și iarmaroace.

CARTEA ÎI PLACE LUI SORIN GHERGUȚ, POET:

„Figura mea favorită în «Povestea vorbei» e non sequitur. În seriile de zise și zicale de prin lume adunate și iarăși la lume date de Anton Pann sunt, din loc în loc, unele care seamănă, dar nu se adună. Fix ca-n viață: tertium (non) datur. Contigența-și țese - reiau: conjuncțiile consecutive atârnă-n păienjenișul contingenței. Conjuncțiile atârnă consecutive-n păienjenișul contingenței. Vorbim despre «Povestea vorbei»”.

 


#ListaluiIstodor e o campanie istodor.ro, continuarea proiectului editorial “101 cărți românești de citit într-o viață” (Polirom 2012; e-book-ul aici). Pe istodor.ro veți găsi, în fiecare săptămână, aventura mea cu una dintre cele 101 cărți. Argumentul pentru campanie, aici.

Librăriile Humanitas, care sprijină proiectul, i-au dedicat o pagină specială de unde puteți cumpăra, cu reducere de 20%, titlurile incluse în listă. Folosiți codul de cupon LISTAISTODOR la coșul de cumpărături. Reducerea e valabilă și pentru ebook-uri.


 

SERIA #LISTALUIISTODOR, PÂNĂ ACUM:

#0. Povestea vieții mele ca o istorie a literaturii române.

Argumentul campaniei mele vine din copilărie. Neculce, Eminescu, Creangă, Camil Petrescu, Bacovia - tortură. Și am luat doar linia valoroasă, de mijloc, a echipei de scriitori, cei față de care nu avem antipatie. Să vedem cum funcționează tortura, nu vreți? O carte pe săptămână.

#1. Călătorie într-un suflet de femeie deșteaptă foc. 

Jeni Acterian, "Jurnalul unei fete greu de mulțumit" (1990)

Asta-i fata care zilnic vorbea filosofie și omenesc cu Eliade, Cioran, Dragomir, Ionescu, Țuțea, Ciulei. Iubea, mânca savarine, ieșea în iarbă verde, traducea, trăda.

#2. Despre cum privim femeile.

Adriana Babeți, "Amazoanele. O poveste" (2013)

Nu-i așa că-n diminețile de duminică, în care intră soarele-n tine și te pulverizează, îți vine să te urci pe un cal și să te tot duci? Să te rupă câinii, să te prindă ghimpii, să te huiduie mahalaua - dar tu, parte feminină a oricărui om, să nu te oprești? Asta-i cartea Adrianei Babeți.

#3. Coehlo de Moldova și Creanga lui de aur - cartea iubită a prim-ministrului Cioloș.

Mihail Sadoveanu, "Creanga de aur" (1933)

Coelho s-a născut mai întâi în Moldova. Se numea Sadoveanu. Ca în "Alchimistul", Breb din "Creanga de Aur" se ia după umbre și urme și colindă pustiile lumii pentru a o înțelege.

#4. Basmele care-au legănat generații. Căutarea însăși.

Petre Ispirescu, "Basmele și legendele românilor adunate din gura poporului" (1882)

Tinerețea mea fără bătrânețe - și a tuturor celor ca mine - asta înseamnă: creație și imaginație. O fantă de timp și spațiu, precum cea de pe peronul 9¾ din Harry Potter; precum smârcurile din "Călăuza" lui Tarkovski.

#5. Prietenia pe care o cauți de-o viață.

Mateiu Caragiale, "Craii de Curtea-Veche" (1929)

Carte-drog. Umbli bezmetic. Dă damblaua în tine. În vârtejul boemiei, într-o lume strâmbă, patru bărbați se întâlnesc, se respectă, se sfârtecă. Doar unul îi ascultă pe toți ceilalți și-așa iese cartea.

#6. Cum economia a făcut franjuri România.

Bogdan Murgescu, "România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)" (2010)

Cartea lui Bogdan Murgescu este epică, nu se rătăceşte în multe cifre, dar nu le ignoră, nu pierde din aerul sobru al economiei, dar nici nu pierde hăţurile în populisme. Este echilibrul deplin pentru declinul vizibil al României.

#7. Lecția de istorie care ți-a lipsit la școală.

Constanța Vintilă-Ghițulescu - “Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească (1750-1860)” (2013)

O mașină a timpului cu numeroase arome și detalii. Mănânci la masa săracului, intri în sufrageaua bogatului, visezi ploaia cu cârnați. Suntem în secole trecute. Este vintage, este à la mode, este istoria noastră.

#8. Ce-i prostia asta?, îți zici. Râzi. Și-apoi vezi că ai râs de tine.

George Topîrceanu - "Strofe alese; Balade vesele și triste" (1920)

Topîrceanu ia un detaliu mofluz şi-l desface tandru în piese caraghioase. Autorul îşi joacă personajele pe mână, dar mai maliţioasă decât toate e joaca cu tine, cititorul. Poezia lui pare tâmpită, dar îl răpește pe cititor [...], care-i înjunghiat și se trezește fără ajutor.

#9. Când turnătorii spionau poeți, iar frica înghețase.

Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan - "Aer cu diamante" (1981)

Eram în lumea noastră înghețată de acum 30 de ani. [...] Turnătorii veneau la Cenaclu, beau cu poeții, îi trăgeau de limbă - jocul periculos era inclus în creație poate. Greu de găsit inteligență, ironie și creație în același loc, între atâția poeți, în literatura noastră. Doar avangarda a mai avut această bucurie.

#10. Când sunt proști intelectualii români?

Lucian Boia - "Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950" (2011)

Viziune asupra faptelor intelectualilor români din vremea lui Carol al II-lea până în gaura neagră a comunismului. Documentat, necruțător, ironic este Lucian Boia. Penibil, entuziast, în eroare e intelectualul interbelico-comunist - cu prea puține excepții.

#11. Hexi Pharma de secol XIX. Tragedia lăcomiei.

Ion Slavici - "Moara cu noroc " (1881)

Ghiță și familia lui se mută la cârciuma „Moara cu Noroc”, unde speră ca banii să-l scoată din cenușiul existenței sale: bărbat cu nevastă, doi copii, soacră, viață fără primejdii. Incapabil să stăpânească forța sălbatică a duhurilor locului, Ghiță pierde tot.

#12. Șederea cu sinele la masă. Demnitatea regăsită a mâncatului.

Radu Anton Roman - "Bucate, vinuri și obiceiuri românești" (1998)

Întâi, înainte de 1989, a fost prosteala mâncării. Și-apoi a apărut, parcă din sine, Radu Anton Roman cu cartea sa - și-apoi cu emisiunea sa. Era uriaș ca om, cu vocea lui voluptuoasă. Nu a făcut mare lucru, dar a făcut un gest esențial: a dat demnitate mâncatului.

#13. Este capățâna ta, bre, biet om. Gândirea nu-i o chestie așa, numai pentru intelectuali.

Sorin Vieru & Robert Vieru - "Riscul gândirii" (1990)

Dacă era citită în 1990, cartea asta ar fi schimbat istoria intelectualității noastre, aia câtă este, dar și pe a clasei politice. Literatură de sertar. Una dintre puținele cărți scrise pe vremea înghețată a gândirii comuniste, fără vreo speranță de publicare.

#14. Marea speranță a romanului politic românesc.

Marin Preda, "Moromeții I" (1955)

Până la Moromete ne lipsea țăranul inteligent în literatură. Scrierile lui Marin Preda - „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pământeni” - tipărite în tiraje uriașe, circulând clandestin, au hrănit iluzia libertății de exprimare în vremuri înghețate.

Post-ul #LISTALUIISTODOR / Anton Pann, primul care-a scos – la noi – bani din piatră seacă, “intelectuală”. Omul care ne-a pus imnul pe note. apare prima dată în Istodor.


bogdan

Noua legislatie privind semnatura electronica intra in vigoare azi, 1 iulie 2016

de bogdan @Vineri, 1 iulie 2016, 12:45 în
Astăzi, 1 iulie 2016 intră în vigoare Regulamentul UE 910/2014 (numit și EIDAS) care practic stabilește noile reguli unitare la nivel european cu privire la semnătura electronică și alte servicii adiacente (Secțiu…

De ce publicarea a 200 000 de nume de prezumtivi datornici pe Internet este o prostie uriașă

de bogdan @Joi, 19 mai 2016, 11:01 în
ANAF a publicat zilele trecute pe Internet o bază de date cu aproape 200.000 de cetățeni români care ar avea datorii de peste 1500 de RON către fisc. Chiar dacă este o măsură care deocamdată a făcut deliciul…

Garantii tehnice pentru mandatele de supraveghere tehnica - de la teoretic la practic

de bogdan @Joi, 31 martie 2016, 15:14 în
Am fost astazi la dezbaterea "Garantii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”. Două chestiuni: 1. Prezentarea făcută la eveniment referitoare la garanții - în principal m-am r…

Dumitru Chisalita

De ce nu controlează nimeni ANRE-ul?

de Dumitru Chisalita @Duminică, 26 iunie 2016, 22:29 în

imagesAm semnalat în ultima perioadă încălcarea legii, comportamente anormale și manipulatorii, lipsa de transparență, abuzuri etc. Cu toate acestea nimic. Nimic și nimeni nu se atinge de ANRE! A încercat Curtea de Conturi, dar a fost ”trimisă la plimbare” de “lipsa de competență pe fond”. Totuși cine poate controla ANRE ?

Conform legi 160/2012, ANRE  este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric şi funcţional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor.

Annual ANRE prezintă un raport de activitate catre Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, Comisia economică, industrii şi servicii a Senatului, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor şi Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a Senatului. Comisiile întocmesc şi adoptă un raport comun, care se prezintă celor două Camere ale Parlamentului.

La solicitarea acestor comisii, ANRE prezintă şi rapoarte specifice activităţii sale, precum şi un program de măsuri concrete pentru remedierea eventualelor lipsuri semnalate în raportul anual.

Pe site-ul Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, nu am regăsit nici o solicitare a acestei comisii privind controlul activității deficitare în domeniul gazelor a ANRE în perioada 2010 – 2016.

În fapt se gasesc doar Rapoartele anuale de activitate ale ANRE, în care – și prezintă activitatea, și laudațiumul prezentant în fiecare an al Presedintelui Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor. Iată cum a decurs ședinta de acum 2 luni (conform stenogramei de pe pagina Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor)

Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 4 mai 2016

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: … să prezinte rapoartele…, da?!
Domnul Iulian Iancu: Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem în dezbatere şi analiză trei rapoarte, respectiv Rapoartele de activitate pentru anii 2012, 2013 şi 2014 ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie, precum şi Raportul anual al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei privind determinarea preţurilor şi tarifelor reglementate pentru anii 2013 şi 2014.

Stimaţi colegi,

Activitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie este o activitate autonomă, independentă. Activitatea este desfăşurată de către această autoritate în conformitate cu legislaţia în vigoare, respectiv Legea-cadru nr. 123/2012 privind energia electrică şi gazele naturale, autoritatea fiind obligată să prezinte o informare plenului, care informare este susţinută în fiecare an de către preşedintele autorităţii. Plenul ia la cunoştinţă şi dezbate atunci când…, dacă consideră, elementele de detaliu privind aceste rapoarte.

Cu permisiunea dumneavoastră, am să vă aduc la cunoştinţă doar câteva elemente reper din activitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare, rezultate din rapoartele acesteia, respectiv: începând cu anul 2012, autoritatea a prezentat comisiilor parlamentare şi în dezbateri publice în Parlament, organizate de comisiile noastre, elementele-cheie privind cadrul legislativ ce a permis, pe de o parte, consumatorului să-şi aleagă separat operatorul de transport, operatorul de sistem atât pentru sectorul de gaze naturale, cât şi pentru cel al energiei electrice, de asemenea, posibilitatea de renunţare la tarifele reglementate pentru consumatorii finali şi, în paralel, s-a luat la cunoştinţă despre etapele privind dezvoltarea pieţelor concurenţiale în zona energiei electrice şi gazelor naturale, precum şi cea de protecţie a consumatorului, prin înfiinţarea unor comisii de soluţionare a disputelor pe pieţele en-gros şi cu amănuntul, şi care au condus la consolidarea pieţelor concurenţiale de energie electrică şi gaze naturale.

Stimaţi colegi, faţă de aceste rapoarte şi etapele care au fost aduse la cunoştinţă, noutatea o reprezintă decizia Comisiei Europene, respectiv de a-şi redesena politicile energetice începând cu decembrie 2015, urmare a reuniunii COP 21 de la Paris, în urma căreia Uniunea Europeană a definit consumatorul ca fiind un “pilon-cheie” în noile strategii şi politici energetice.

Ca urmare, consumatorul capătă un rol-cheie în zona de piaţă de energie, actor în piaţa de energie, precum şi actor în piaţa şi în zona de producere a energiei electrice. Acest statut oferit de Uniunea Europeană trebuie transpus de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie şi modifică, oarecum, întreg traseul din 2012 până astăzi, în sensul că autoritatea capătă un rol esenţial în procesul de informare a consumatorului, de educare a consumatorului şi de prezentare a ofertei pentru acesta în vederea, pe de o parte, a identificării echipamentelor şi aparaturii necesare privind producţia proprie de energie, modalităţii de conectare la sistem, vânzare-cumpărare de energie din sistem şi, de asemenea, a ofertei privind aparatura şi echipamentele pe care le poate utiliza în calitate de consumator casnic în vederea creşterii eficienţei energetice; ţara noastră având, pe de o parte, un obiectiv triplu: acela de a reduce consumul de energie cu 20% până în 2020, dar, în paralel, şi de creştere a aportului surselor regenerabile de energie cu 20% tot până în 2020, în paralel cu reducerea emisiilor cu 20%.

Aceste aspecte fac parte din, dacă vreţi, dispoziţia pe care Camerele reunite o adresează Autorităţii Naţionale de Reglementare, autoritate care, în urma analizei noastre, are şi o parte din actele normative prevăzute în Legea-cadru nr. 123 încă neoperate în legislaţia secundară. De asemenea, există o prevedere expresă, modificată, faţă de aceste rapoarte, de către noi în decembrie 2014, prin care am extins calendarul privind consumatorul casnic din 2018 până în 2021, având în vedere faptul că cel mai important, cea mai importantă vulnerabilitate a întregului proces legislativ secundar al Autorităţii de Reglementare a reprezentat-o, în fapt, suportabilitatea de către consumator – şi, în special, consumatorul casnic – a preţurilor şi a trendului de creştere a preţurilor la energie electrică şi gaze naturale.

De asemenea, o noutate absolută, care reiese din aceste rapoarte şi care trebuie transpusă însă în legislaţie secundară, este cea de transparentizare a preţului la consumatorul final, respectiv consumatorul casnic. Adică, preţul la energie electrică şi preţul la gaze naturale trebuie, în structura lui, să conţină în detaliu toate elementele de cost, astfel încât consumatorul să cunoască cu exactitate ce aport are fiecare tehnologie din mixul energetic, dar şi ce cost trebuie să suporte pentru transportul energiei, pentru distribuţia energiei, pentru furnizarea energiei şi cât îl costă subvenţiile pe diferite tipuri de tehnologii.

La aceste elemente, care sunt, pe de o parte, prevăzute în aceste rapoarte, dar sunt, pe de altă parte, elemente pe care noi le propunem pentru desfăşurarea în continuare a activităţii Autorităţii de Reglementare, aş vrea să vă mai aduc la cunoştinţă faptul că, în ceea ce priveşte tarifele, respectiv rapoartele comisiei privind tarifele, aş vrea să scot în evidenţă doar faptul că ultimul raport, cel din 2014, scoate…, subliniază faptul – şi e bine să ne reamintim cu toţii – că eliminarea preţurilor reglementate pentru consumatorii noncasnici, pentru consumatorii casnici, atât în sectorul energiei electrice, cât şi în sectorul gazelor naturale, a fost, pe de o parte, inclusă în Memorandumul de înţelegere semnat cu Comisia Europeană, în Scrisorile de intenţie semnate cu Fondul Monetar Internaţional, sunt parte a Acordului de înţelegere de tip preventiv semnat cu Fondul Monetar şi Comisia Europeană.

De asemenea, în baza studiilor efectuate cu privire la evaluarea impactului acestor măsuri asupra consumatorilor finali, autoritatea, precum şi celelalte autorităţi şi instituţii române au avut în atenţie o abordare de creştere graduală a preţurilor, urmând ca această creştere graduală să se desfăşoare pe o plajă între 2012 şi 2018, aşa cum am prevăzut şi în Legea nr. 123.

Însă, aşa cum bine ştiţi, creşterea fiind pe un calendar administrat, cu preţuri stabilite arbitrar, viaţa ne-a demonstrat că piaţa poate să joace un rol exact invers decât cel estimat prin administrarea unor preţuri. Respectiv, în 2016, la sfârşit de 2015 şi 2016, adică acum, ceea ce noi am administrat prin preţuri şi am stabilit ca limită minimă de preţ, acum piaţa a demonstrat că preţurile sunt mult mai mici. Adică, noi am prevăzut la gaze naturale 72 de lei pe MWh preţ, astăzi este în jur de 60, iar la Baumgarten este 53 de lei. Este o răsturnare de situaţie care n-a putut fi prevăzută în legislaţia secundară de către Autoritatea de Reglementare. Şi trebuie să fie în continuare în atenţia noastră şi să solicităm Autorităţii de Reglementare să preia această modificare, pentru că ea vizează direct, are un aport direct asupra bunăstării la nivelul populaţiei, dar şi al competitivităţii economiei româneşti.

Stimaţi colegi,

Închei prin a vă spune că prăbuşirea preţurilor la petrol determină o răsturnare de situaţie şi în preţurile la energie electrică şi gaze naturale. De asemenea, utilizarea surselor regenerabile, aşa cum cele două Camere au susţinut în toţi aceşti ani, a determinat o prăbuşire a preţului de energie electrică în Europa. În Germania s-a ajuns la 21,6 euro pe megawatt oră, faţă de 53 de euro pe megawatt oră.

În Cehia, producătorii au cerut sprijinul… producătorii de energie clasică, adică cei pe cărbune, pe gaze naturale, au cerut sprijinul Guvernului, pentru că, de asemenea, preţul a ajuns în jur de 21 – 22 de euro, adică beneficiul estimat de noi pentru consumator s-a produs în zona de producţie a energiei. De asemenea, răsturnarea de situaţie la preţul petrolului este iarăşi un avantaj pentru consumator şi pentru economie. Dar acest lucru trebuie să se resimtă cu adevărat şi la nivelul consumatorului. El acum este absorbit pe traseu, de la producţie până la consumatorul final, pe zona de transport, de distribuţie şi de furnizare. Sunt elementele pe care eu cred că trebuie să le avem cu toţii în atenţie în continuare în ceea ce priveşte activitatea Autorităţii de Reglementare în Energie.

Vă mulţumesc.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Mulţumesc.

Doamna Cristiana Anghel.

Doamna Cristiana-Irina Anghel: Sună frumos. Dar hai să ne amintim. Acum o săptămână, două, trei, o lună, Curtea de Conturi a venit cu un raport şi a făcut vorbire despre jaful… jaful din banii cetăţeanului pe preţul energiei electrice. Şi noi cosmetizăm totul şi spunem: vai, ce bine este!

Vai, ce bine că băieţii deştepţi au reuşit să-şi ia energie ieftină, iar cetăţeanul prost a plătit, săracul, din banii şi din sudoarea lui, toate aceste preţuri enorme!

Vai, ce bine că în preţul energiei electrice cetăţeanul plăteşte energia verde care, pe urmă, este dusă la export, culmea, subvenţionată din banii cetăţeanului! Vai, ce bine este totul! Şi ce vom face? Vom spune că am luat act de raport, cei de la ANRE vor rămâne în continuare şi vor abuza în continuare acest popor amărât şi prăpădit care plăteşte toate greşelile şi ale lor, şi ale noastre, că le admitem astfel de abuzuri.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Domnul deputat Cernea.
Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Îi mulţumesc domnului Iancu, pentru că a încercat să ne explice conţinutul acestor rapoarte şi, la discuţia pe fond, eu mă bucur foarte mult că a scăzut preţul energiei, graţie surselor regenerabile de energie. Acestea reprezintă viitorul şi pe ele trebuie mizat, întrucât, într-adevăr, preţul pe care-l aduc ele este unul scăzut, iar impactul asupra mediului, de asemenea, spre deosebire de sursele clasice de energie.

Însă motivul principal pentru care am dorit să iau cuvântul ţine de modul în care se desfăşoară această şedinţă.

Ordinea de zi a fost publicată pe site abia în această dimineaţă. Avem 45 de rapoarte, care nu se supun votului, dar scrie pe site că, după dezbateri, Parlamentul ia act. Or, vedem că sunt rapoarte din 2009, 2010, 2011, 2012, deci pe mai mulţi ani.

Această şedinţă, pe lângă faptul că este derulată cu un număr foarte mic – deplorabil de mic – de parlamentari, arată o gravă deficienţă a Parlamentului.

De ce aceste rapoarte nu au fost discutate la momentul la care ele au fost – presupun – realizate, adică în anii 2010, 2011, 2012, 2013 şi aşa mai departe?

De ce sunt îngrămădite 45 de rapoarte într-o singură şedinţă la care vin foarte puţini colegi?

Conţinutul acestora ne-a fost necunoscut până azi-dimineaţă. Oricum, n-avem timp pe parcursul şedinţei să citim aceste rapoarte, să vedem despre ce e vorba. Am văzut că la rapoartele privind SRI-ul sunt zeci de pagini de text. N-avem cum să luăm act sau n-avem cum să dezbatem, dacă ne sunt aduse, brusc, zeci de rapoarte în timpul şedinţei, practic, sau în această dimineaţă.

Aşadar, sper foarte mult pentru a respecta prestanţa acestei instituţii să nu repetăm o asemenea situaţie în… să nu… şi să dezbatem rapoartele la momentul la care ele sunt realizate. Pentru că, altfel, nu avem nicio dezbatere reală, doar ne prefacem că avem o dezbatere, şi asta nu are cum să se răsfrângă asupra imaginii instituţiei noastre şi asupra calităţii muncii pe care o desfăşurăm.

Mulţumesc.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Vă mulţumesc pentru remarcile pe care le-aţi făcut.

Altcineva mai doreşte să participe la dezbaterea rapoartelor? Dacă nu, luăm act de prezentarea lor

ANRE zburdă nepăsător pe piața de gaze, manipulând, (în)călcând, favorizând, nesocotind etc. pentru că are știința că nimeni nu-I poate controla sau trage la răspundere pentru ceea ce fac în afară de Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, comisie care in fapt se reduce la președintele acesteia. Iar președintele acestei comisii este un fin cunoscător al problemelor și nu poate fi acuzat că nu înțelege sau nu știe ce se pterece. În fapt este cel care a participat activ și a influențat (într-o măsură mai mare sau mai mică) toate activitățile de pe piața gazelor naturale din România din ultimii 15 ani.

Președintele ANRE este doar un ”om pe niște scări”, adevărații conducători de pe piața de gaze sunt în spate, bine plasați și apărați de imunități.

Nu este vietate pe pământ mai înclinată spre imitaţie ca omul. Omul se poate lăsa influenţat în toate felurile de mediul în care trăieşte; el imită gestul, gândirea şi sentimentele celor dimprejur, cum nu poate face niciun alt animal. Animalul, în genere, este mai izolat, fiindcă n-are aceleaşi mijloace de comunicaţie cu semenii săi, ca omul. (Gustav von Schmoller)

Cui face jocul ANRE ?

de Dumitru Chisalita @Luni, 20 iunie 2016, 21:01 în

imagesHalucinant ce se întamplă pe piața gazelor. După ce în ultimele săptămâni declarații manipulatorii ale președintelui ANRE și a unor jucătorii au încercat să forțeze anumite decizii în piață, fără a reuși, ANRE a plasat în dezbatere un set de documente cu scop de creștere a importurilor de gaze.

Pe site-ul ANRE a apărut la începutul lunii iunie 2016 un Proiect de Ordin privind modificarea structurii amestecului de gaze naturale pentru clienții casnici. Un proiect ciudat, privind un subiect total neinteresant în plină vară, caracterizată de surplus de ofertă de gaze. Așa cum am gândit eu au gândit probabil majoritatea celor care au văzut acest proiect de Ordin, găsindul probabil neinteresant pentru această perioadă din an.

La câteva zile apare un al Proiect de Ordin privind modificarea metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată desfășurată într-un an de reglementare și de aprobare a prețurilor reglementate în sectorul gazelor natural începând cu anul 2016.

Aparent un alt ordin neinteresant. Dar totuși mi-am pus întrebarea de ce au apărut acum?

Recitind primul proiect de Ordin privind modificarea structurii amestecului de gaze naturale pentru clienții casnici, am identificat un articol interesant strecurat în cadrul Ordinului: în cazul în care furnizorul achiziționează gaze naturale din import la un preț mai mic decât cel al gazelor naturale din producție internă acesta poate furniza clienților săi gaze naturale în structura de amestec cea mai avantajoasă economic pentru clienții casnici.

Mi am zis, un element absolut normal de a da furnizorului posibilitatea de a achiziționa gazele cele mai avantajoase pentru clienții săi. Interesant este că acest articol vine în opoziție cu construcția întregului Ordin, acela de a stabili obligația de a se consuma gaze din producția internă cu prioritate.

De ce s-ar strecura un articol de stimulare a importului de gaze într-un Ordin prin care se stabilește livrarea cu prioritate a gazelor către populație?

Răspunsul l-am găsit în următorul proiect de Ordin, prin care se arată că ANRE va recunoaște în costurile de achiziţie realizate de către furnizorii care asigură gazele la populațíe, pentru gazele naturale din import curent, preţurile mai mici sau cel mult egale cu prețul de achiziție al gazelor naturale din producţia internă extrase din înmagazinare subterană la care se adaugă tarifele aferente prestării serviciilor de înmagazinare subterană aprobate de ANRE.

Analizându-le împreună aceste două acte apreciez că ele în fapt : obligă la creșterea importurilor de gaze în România, (ordinele ANRE având caracter obligatoriu pentru piața de gaze naturale reglementată – dacă se îndeplinește condiția), și permit decontarea importurilor la prețuri mai mari decât au fost ele achiziționate. Toate acestea în raport cu menținerea nejustificată a uni preț mare a gazelor la populație.

În lipsa unor prețuri de referință pe piață românească, privind prețul gazelor din producția internă și a celui din import, practica încheierii în principal a contractelor bilaterale secretizate apreciez că se pot prezenta prețuri pentru gazele din import (aparent mai mici decât cele din producția internă) și ulterior la momentul decontării, să se solicite a fi recunoscute prețuri mai mari conform Ordinului ANRE.

România se laudă cu independența energetică pe piața de gaze naturale. Independență care nu se datora nici unei instituții, fiind una conjuncturală, determinată în principal de închiderea industrie chimice. Acum, vedem diferite jocuri făcute pentru a redeveni dependenți de gazele din import. Este adevărat, conjunctura exporturilor de gaze către Europa, de acum câțiva ani s-a schimbat și piețe neinteresante atunci au devenit extrem de interesante astăzi.

Dependența energetică față de gazele de import, cantitățile de gaze mici care se vor găsi în depozite, va determina un adevărat test de stress, cu un impact important în iarnă asupra securității energetice a României, în condițiile în care ANRE :

  • Îndeamnă la achiziția de gaze din import, indicînd că acestea sunt extrem de ieftine,
  • Sugerează că este mai avantajos să nu se înmagazineze gaze, deoarece la iarnă gazele din import vor fi mai ieftine,
  • Nu se asigură de respectarea obligației pe care o au furnizorii pentru a garanta asigurarea continuității în furnizarea gazelor – condiție obligatorie în licența eliberată de ANRE,
  • Emite Ordine care permite furnizoriilor inginerii financiare de achiziționare a gazelor din import în detrimentul gazelor din intern, cu recunoașterea ulterioară a acestora în prețul gazelor la populație la prețuri mult mai mari.

                                                                                                                                  

Ultima tentaţie este cea mai mare trădare: să faci fapte bune din motive greşite. (T.S.Eliot)

 

Pilula de Energie: La revedere independenta energetica

de Dumitru Chisalita @Marţi, 14 iunie 2016, 9:22 în

pilulaRomania a avut in ultimii 26 de ani indemnuri: nu ne vindem tara, sa plece oamenii din tara etc., la acestea se adauga declaratia presedintelui ANRE: vom prefera să importăm gaze.

Ieri la FOREN, dl Havrilet anunta:  Gazele de import vor avea la iarnă un preţ cu 20% mai mic decât cele din producţia internă înmagazinată, astfel că vom prefera să importăm peste 30% din consum şi să nu mai utilizăm gaze din depozite.

Aceasta directiva trasata de la cel mai inalt reprezentant al pietei de gaze, deschide drumul revenirii la dependenta de gaze din import de acum 5 ani. Revenire care I se datoreaza in exclusivitate ANRE. Acesta fiind singurul vinovat de nerespectarea legii 123/2012, respectiv, daca afirmatiile sale sunt sigure, nu a propus Guvernului nici o modificarea  calendarului de eliminare treptată a preţurilor reglementate pentru clienţii finali (conform declarațiilor făcute în presă).

Am fost intrebat ieri de un reprezentant mass media strain: “De ce se saboteaza prin aceste declaratii singurul mod de asigurare a securitatii energetice (n.a. depozitarea gazelor).” Nu am avut nici un raspuns.

„Sunt o mie de feluri de a pierde o zi, însă niciunul de a o întoarce înapoi.” (proverb arab)


hymerion

Despre listele negre cu clientii bancari. Cateva precizari utile

de hymerion @Vineri, 3 iunie 2016, 17:32 în

Nu sunt foarte putini cei care confunda listele negre ale bancilor cu listele transmise de Biroul de Credit, acolo unde sunt inregistrati restantierii. E bine de stiu ca sunt liste separate. Bancile isi au propriile liste negre pe care le actualizeaza in permanenta. Te poti trezi pe acele liste din varii cause: ai de pilda un comportament “inadecvat” cu functionarii bancii. Sau ai incercat sa ii tragi in teapa. Sau, mai nou, dai in plata. Cum sa te ierte banca pentru o asemenea ofensa?

motive

E drept, au fost cazuri in Romania, si nu putine, in care domnul Ionescu si-a facut o firma care functiona legal timp de 4-5 luni. A angajat la fel de legal 10 oameni, le-a achitat contributiile la Stat, dupa care a luat in numele fiecarui angajat cate 10.000 de euro credit cu buletinul, bani cu care patronul firmei a disparut. Firma avea sediul inchiriat, angajatii erau niste homelesi, dar treaba a mers.  Bancile care au muscat-o (si stiu numai eu vreo 4 banci mari) sufla acum si-n iaurt. Deci e normal sa isi faca propriile statistici despre ce inseamna un client rau platnic.

norme prima casa

Atunci cand te duci sa iei un credit, banca te verifica peste tot pe unde poate. In bazele de date proprii, la Biroul de Credit si “la terti”. Am intrebat si eu pe cineva ce inseamna “la terti”. Mi s-a spus ca e vorba de ANAF dar si de alte banci, daca ai o cunostinta acolo care sa te ajute. Fotografia de mai sus este luata din normele interne ale unei banci de top cu privire la procedurile pentru Prima Casa.

Una peste alta, te poti trezi cu cererea de credit respinsa, fara sa stii de ce. Si asta pentru ca asa au bancile notat in normele lor interne.

Ce nu inteleg eu este de ce nu ti se spune direct motivul pentru care esti respins la un credit. Asa ar fi onest:Dom`ne nu iti putem acorda imprumutul pentru ca Mneata iei banii si dupa aia dai in plata si ne strici businessul. Sau entru ca esti spagar de profesie.Sau din cutare motiv.

Nu va mai spun ca exista institutii de credit care excludeau rromii de la creditare . Din pacate, normele lor au o vechime mai mare de un an asa incat nu pot fi atacate la Consiliul privind combaterea discriminarii.

rom

 

Povesti sunt multe. Dar e bine pentru fiecare client sa stie sa isi calibreze relatia cu banca pentru a incerca sa aiba o cat mai buna relatie. Atata cat se poate.

Precizare: Stiu si sunt convins ca bancile nu sunt organizatii non-profit. Cu tote acestea, imi mentin parerea ca darea in plata in forma in care a fost aprobata, este o lege tampita. Saptamana trecuta un important oficial al Comisiei Europene a fost in vizita la Bucuresti si si-a notat ingrozit initiativele legislative pe care parlamentarii le-ar vota in 10 secunde, din motive electorale. Din cate am aflat, constatarile lor au ajuns ieri la EBA. Pana la urma va trebui sa ne decidem: ne place in UE (si respectam regulile lor) sau ii dam naibii si ne facem reguli proprii? Una din doua.

The post Despre listele negre cu clientii bancari. Cateva precizari utile appeared first on Dan Popa.

Despre listele negre cu clientii bancari. Cateva precizari utile

de hymerion @Vineri, 3 iunie 2016, 17:32 în

Nu sunt foarte putini cei care confunda listele negre ale bancilor cu listele transmise de Biroul de Credit, acolo unde sunt inregistrati restantierii. E bine de stiu ca sunt liste separate. Bancile isi au propriile liste negre pe care le actualizeaza in permanenta. Te poti trezi pe acele liste din varii cause: ai de pilda un comportament “inadecvat” cu functionarii bancii. Sau ai incercat sa ii tragi in teapa. Sau, mai nou, dai in plata. Cum sa te ierte banca pentru o asemenea ofensa?

motive

E drept, au fost cazuri in Romania, si nu putine, in care domnul Ionescu si-a facut o firma care functiona legal timp de 4-5 luni. A angajat la fel de legal 10 oameni, le-a achitat contributiile la Stat, dupa care a luat in numele fiecarui angajat cate 10.000 de euro credit cu buletinul, bani cu care patronul firmei a disparut. Firma avea sediul inchiriat, angajatii erau niste homelesi, dar treaba a mers.  Bancile care au muscat-o (si stiu numai eu vreo 4 banci mari) sufla acum si-n iaurt. Deci e normal sa isi faca propriile statistici despre ce inseamna un client rau platnic.

norme prima casa

Atunci cand te duci sa iei un credit, banca te verifica peste tot pe unde poate. In bazele de date proprii, la Biroul de Credit si “la terti”. Am intrebat si eu pe cineva ce inseamna “la terti”. Mi s-a spus ca e vorba de ANAF dar si de alte banci, daca ai o cunostinta acolo care sa te ajute. Fotografia de mai sus este luata din normele interne ale unei banci de top cu privire la procedurile pentru Prima Casa.

Una peste alta, te poti trezi cu cererea de credit respinsa, fara sa stii de ce. Si asta pentru ca asa au bancile notat in normele lor interne.

Ce nu inteleg eu este de ce nu ti se spune direct motivul pentru care esti respins la un credit. Asa ar fi onest:Dom`ne nu iti putem acorda imprumutul pentru ca Mneata iei banii si dupa aia dai in plata si ne strici businessul. Sau entru ca esti spagar de profesie.Sau din cutare motiv.

Nu va mai spun ca exista institutii de credit care excludeau rromii de la creditare . Din pacate, normele lor au o vechime mai mare de un an asa incat nu pot fi atacate la Consiliul privind combaterea discriminarii.

rom

 

Povesti sunt multe. Dar e bine pentru fiecare client sa stie sa isi calibreze relatia cu banca pentru a incerca sa aiba o cat mai buna relatie. Atata cat se poate.

Precizare: Stiu si sunt convins ca bancile nu sunt organizatii non-profit. Cu tote acestea, imi mentin parerea ca darea in plata in forma in care a fost aprobata, este o lege tampita. Saptamana trecuta un important oficial al Comisiei Europene a fost in vizita la Bucuresti si si-a notat ingrozit initiativele legislative pe care parlamentarii le-ar vota in 10 secunde, din motive electorale. Din cate am aflat, constatarile lor au ajuns ieri la EBA. Pana la urma va trebui sa ne decidem: ne place in UE (si respectam regulile lor) sau ii dam naibii si ne facem reguli proprii? Una din doua.

The post Despre listele negre cu clientii bancari. Cateva precizari utile appeared first on Dan Popa.

Critic, vital si secundar intr-o banca. Cum arata planul de continuare a activitatii a unei institutii bancare

de hymerion @Vineri, 3 iunie 2016, 10:42 în

In viata fiecarei banci poate interveni un moment de criza. De dorit sa nu se intample, dar daca momentul ala vine, e bine sa te prinda pregatit. Mai jos veti vedea care dintre activitatile de baza le considera o banca vitale, care sunt critice si care sunt mai de mana a doua. Veti mai putea citi si despre cum agentiile cu peste 7 salariati vor fi mutate in asa numitele centre de repliere, in vreme ce in cazul agentiilor mici, cu sub 7 salariati,  personalul va fi relocat. .

calificarea activitatilor critice

DEFINITII

Criza: criza este definita ca o situatie de risc operational de origine naturala, tehnica sau umana, care poate sa dea nastere la prejudicii importante materiale si /sau umane/ si de imagine, pentru una sau mai multe entitati ale Retelei.

Planul de continuitate: ansamblu de masuri care vizeaza sa asigure, conform unor scenarii determinate, continuitatea activitatilor vitale ale bancii, sau in cel mai rau caz, mentinerea lor temporara la un nivel redus, apoi reluarea graduala a tuturor activitatilor bancii.

Celula de Criza: structura care asigura gestionarea la nivel local a unei situatii de criza, conform Anexei (…).  Celula de criza are o componenta decizionala si o componenta operationala.

Centru de repliere (locatie secundara): spatiu alocat pentru Planul de continuitate intrunul din sediile BANCII (proprietate a BANCII sau inchiriat), pentru desfasurarea activitatilor specifice Celulei de Criza

CALIFICAREA ACTIVITATILOR

A califica o activitate inseamna a stabili care dintre cele patru definitii de mai jos se aplica activitatii respective, avand in vedere importanta activitatii raportata la scara entitatii analizate.

 Activitate vitala: activitate a carei efectuare este fundamentala / obligatorie pentru structura analizata. În caz de întrerupere a activitatii, consecintele vor fi considerate inacceptabile de catre conducere (consecinte financiare extrem de importante, necesitatea modificarii majore si durabile a strategiei, degradare foarte puternica a imaginii de marca, sanctiuni legale majore fara posibilitate de negociere cu autoritatile de tutela).

Activitate critica: activitate a carei efectuare este de dorit pentru structura analizata, dar care nu are un caracter obligatoriu. În caz de întrerupere a activitatii, consecintele sunt considerate de catre conducere foarte îngrijoratoare sau chiar inacceptabile, dar fara a pune în pericol supravietuirea structurii în caz de criza (consecinte financiare importante, necesitatea modificarii strategiei, degradare puternica a imaginii de marca, sanctiuni legale majore, dar cu posibilitate de negociere cu autoritatile de tutela).

Activitate secundara : activitate a carei efectuare este de preferat, pentru buna desfasurare a operatiunilor în cadrul structurii analizate, dar a carei întrerupere poate fi considerata ca acceptabila in cazul unei crize. În cazul întreruperii activitatii, consecintele sunt considerate ca fiind îngrijoratoare dar potential acceptabile într-un context de criza (consecinte financiare moderate pentru BANCA fara afectarea strategiei, degradare semnificativa a imaginii sale de marca, sanctiuni legale minore, dar cu posibilitate de negociere cu autoritatile de tutela).

Activitate neprioritara: activitate ce poate fi suspendata în perioada de criza fara prejudiciu pentru structura. Resursele care participa la efectuarea activitatilor neprioritare în mod nominal pot fi redistribuite pentru reluarea activitatilor « vitale », « critice » sau « secundare » în modul redus. In situatie de criza, vor fi reluate in prima etapa, activitatile vitale si apoi cele critice conform Anexelor (..).

operatiuni2

PRINCIPII PENTRU STABILIREA CENTRELOR DE REPLIERE

Vor fi stabilite centre de repliere numai pentru unitatile cu 7 salariati sau mai mult.

Stabilirea centrelor de repliere se va face de catre Directorul (…), cu avizul Directorului Executiv.

In unitatile cu 7 salariati sau mai mult

La nivelul fiecareilinii de business se vor stabili 6-9 centre de repliere, in functie de necesitati.
Conditiile necesare pentru a fi desemnate centre de repliere sunt: spatiu suficient, posibilitate de amenajare cu posturi de lucru pentru componenta operationala a Celulelor de criza, distanta fata de unitatile deservite, etc.
In acest context, sediile Sucursalelor vor fi selectate cu prioritate drept centre de repliere.

Unitati cu mai putin de 7 salariati

Pentru aceste unitati nu se vor stabili centre de repliere. In situatie de criza, personalul din acest tip de unitati va fi redistribuit de catre Directorul (…)catre alte unitati care-si desfasoara normal activitatea, in scopul preluarii fluxului de clienti si de operatiuni al unitatii afectate.

 

The post Critic, vital si secundar intr-o banca. Cum arata planul de continuare a activitatii a unei institutii bancare appeared first on Dan Popa.


Barbu Mateescu

Ce contează la locale și după locale

de Barbu Mateescu @Miercuri, 1 iunie 2016, 19:17 în
Există 3 nivele:

C) Elemente de fațadă, pe care se vor concentra în special partidele și mass-media, mai ales televiziunile. Elementele de fațadă sunt adevărate, dar nu contează așa mult.

B) Lucruri interesante despre care se va discuta mai puțin. Nu o să fie scoase la vedere. Dar dacă te interesează politica, sunt cele care contează.

A) Curiozitățile, elementele speciale, contează de obicei pentru pasionați, membrii de partid cărora chiar le pasă, strategii și tacticienii de berărie, oamenii care se gândesc și la viitor.


C) Chestii de fațadă

C0. Prezență mică. Mai mică decât în 2012. Nu foarte relevant: în 2012, prin comparație cu alegerile locale din 2008 sau 2004, prezența a fost surprinzător de mare.

C1. Cine a câștigat cei mai mulți primari.

Aici răspunsul e clar, a fost, este și va fi cam întotdeauna același: PSD.
Un mic drum înapoi în istorie: în 1996 PDSR, strămoșul PSD, a avut un an electoral prost, pierzând în toamnă prezidențialele pentru prima dată și obținând la parlamentare cel mai mic scor din istoria sa. Dar la locale a obținut 1236 de primării; CDR 383. Da, 383!

În teorie, odată cu trecerea la un sistem oarecum bipartit PNL putea să se bată de la egal la egal cu PSD în acest an. În practică...

C2. Numărul consilierilor locali.

E un număr mare, cu multe, multe mii în el și pentru PNL și pentru PSD, sună bine mai ales la TV.

Însă în rural - 47% din populație, probabil 55% din cei care vor veni la vot, dacă nu chiar mai mult - votul la consiliul local este nu între PSD și PNL ci "ăștia care-s cu primarul" și "ăia care nu sunt cu primarul" sau, de fapt, "văru-miu și preotul și nea Vasile de la care cumpăr pe caiet" versus "frati-miu și doctorița și familia lui nevastă-mea".

Mergem mai departe.

C3. Câte consilii județene "au fost câștigate".

Locul unu e frumos, dă bine pe hartă, dar degeaba ai 40% sau 45% din consilierii județeni dacă toți ceilalți s-au aliat împotriva ta ca să numească noul președinte al Consiliului Județean (și să formeze majoritatea aferentă). În 2004 și 2008 s-a întâmplat mai des decât ai crede. Se va întâmpla probabil și acum, dar nu peste tot.

B) Lucruri interesante

B1. Numărul primarilor reședințelor de județ (exclusiv București). Să revizităm istoria adunând PDL și PNL, ca să obținem "noul PNL":

2004: PSD 14, PD+PNL 19, alții 7.
2008: PSD 12, PDL+PNL 22, alții 6.
2012: PSD 17, PDL+PNL 19, alții 4.

Prin comparație cu trecutul evidențiat mai sus, alegerile actuale vor fi un duș rece pentru PNL, existând probleme în a se ajunge la 15 primari în reședințele de județ.

Prin comparație, PSD e aproape de recordul său din 2012. Care record... a fost stabilit atunci când PSD era în USL, și nu pe sigla proprie.

B2. Ruperea zăgazurilor stereotipe.

Câți primari de orașe va avea PSD în Transilvania? Dar PNL în Moldova? De ce a câștigat cine a câștigat "în deplasare"? De ce a pierdut cine a pierdut "pe teren propriu"?

B3. Scorurile la consilii județene. Votul "politic" al localelor. Între acest moment și parlamentare are loc întotdeauna o schimbare semnificativă. În 2000 și-a cvadruplat scorul PRM. În 2004 PSD a reușit să depășească partidele componente ale Alianței DA deși lucrurile fuseseră invers la locale. În 2008 PSD a depășit PDL la parlamentare ca număr de voturi .... deși lucrurile fuseseră invers la locale. În 2012 USL a câștigat 7 procente și PDL a pierdut aproximativ tot atât.

Dar tot e distractiv.

A) Lucruri speciale

Sunt ipoteze, întrebări, scenarii posibile.

A1) Părăsim paradigma "celor două Românii" și se confirmă că - dacă tot simplificăm - există trei modele mari de vot?

- orașele mici și mediul rural din Vechiul Regat: PSD uber alles.
- Ardeal: PNL și local UDMR.
- orașele mari din Vechiul Regat: triunghi ușor inegal între PSD, PNL și candidaturi independente, anti-PSD și anti-PNL.

Nu? Nicio problemă, revizităm subiectul în 2020.

A2) Cum schimbă rezultatul alegerilor ponderea oamenilor politici în partide? Cine crește, cine scade? Cine dispare? Care sunt "vedetele" următorilor ani, de care acum auzim prima dată?

Care partide își schimbă strategia? Care partide capătă o strategie? Cum se construiește strategia pentru parlamentare? Va fi iarăși PSD "căpușat" de partide minuscule?

Va fi ALDE sub scut sau pe scut? (Prin comparație celelalte partide mici joacă "la exerciții impuse", nu prea au opțiuni indiferent de rezultat).

A3) Câți oameni vor câștiga fotoliul de primar cu mai puțin de 30% din voturi? Cu mai puțin de 25%? Ce implicații va avea acest lucru? Vor exista implicații? Te poți baza, ca partid, pe un oraș unde ai obținut 27% sau 29% din voturi, în condițiile unei prezențe mici?

Câți primari vor mai fi în funcție în decembrie? Câte alegeri locale parțiale vom avea odată cu parlamentarele? Unde? Va câștiga candidatul aceluiași partid ca și partidul celui care a eliberat funcția? Vor avea alegerile parlamentare o importanță pe care nici nu ne-o imaginăm acum, datorită numărului mare de alegeri parțiale?

Gânduri prime

de Barbu Mateescu @Marţi, 19 aprilie 2016, 12:17 în
Să luăm un partid normal dar mare din România. Concret, să zicem că partidul are 33 de vicepreședinți.

Din aceștia 8 sunt prim vicepreședinți.

Dar cei 8 nu sunt egali. Unul dintre ei este șeful lor, fără însă ca asta să-l facă liderul partidului. El e doar liderul prim vicepreședinților. Acel om va fi, evident, prim prim vicepreședinte al partidului. Altul din cei 8 este secundul său. Dacă prim prim vicepreședintele e un om cu experiență considerabilă, acest secund al său are rolul de a manageria pe ceilalți 6. De asemenea, poate fi vorba de o persoană a cărei experiență în partid este recunoscută, simultan cu conștientizarea faptului că nu este (și n-are cum să fie) egalul prim prim vicepreședintelui. Acest om este, deci, viceprim prim vicepreședinte.

Intervine un congres al partidului. Au loc schimbări în statut. Se dorește o organizare mai bună a partidului în special la vârf. De asemenea prim vicepreședinți din rândul celor 6, atenție! cei care nu erau nici prim prim vicepreședinte și nici viceprim prim vicepreședinte, trebuie să fie apreciați, eforturile lor trebuie recunoscute și răsplătite pe măsură.
În consecință formula se modifică. Cei 8 devin 9. Trei dintre cei 9 capătă roluri adiționale. Ei devin, cu toții, prim prim vicepreședinți. Prim prim vicepreședintele de până mai ieri își păstrează rolul de boss: el devine prim prim prim vicepreședinte. Ceilalți doi de la vârful pleiadei de 9 prim vicepreședinți devin viceprim prim prim vicepreședinți. Unul din ei, fiind mai apropiat de conducerea partidului, devine însă prim viceprim prim prim vicepreședinte.
Să decodăm un pic asta, că probabil nu mă crezi. Să alocăm un număr fiecăruia din cuvintele funcției:

1= prim
2= viceprim
3 = prim
4 = prim
5 = vicepreședinte.

Acum să explicăm de unde vine fiecare cuvânt.

El se numără printre cei treizeci și trei de vicepreședinți (5), dar și printre cei nouă prim vicepreședinți (4). În rândul celor nouă el este în elita de trei(3), este inferiorul cuiva, adică al liderului celor trei (2), dar este superiorul omului rămas din cei trei care nu e nici lider și nici el însuși (1).

Ce să vezi, însă: partidul trece printr-un moment dificil, o victorie electorală care lasă urme. (Victoriile sunt la fel de greu de manageriat ca și înfrângerile, ba poate mai greu). Oamenii care au muncit intens în campanie trebuie recompensați. În ecuație intră necesitatea de a promova liderul unei organizații merituoase, interesele amoroase ale președintelui partidului și dorința de a da un rol mai important organizației de tineret (de când cu Facebook-ul...)
De aceea numărul prim vicepreședinților se mărește la 12. Cinci dintre ei vor avea sarcini complexe: ei vor fi prim prim vicepreședinții. Din cei cinci, trei vor fi de mare însemnătate publică și mediatică: prim prim prim vicepreședinții. Din cei trei, cel aflat mai aproape de liderul partidului, omul pe locul doi în ierarhia partidului (dar să nu spuneți asta secretarului general al partidului că vă/îl mănâncă) este prim prim prim prim vicepreședinte, iar secundul său este prim viceprim prim prim vicepreședinte.

Ce te faci însă cu faptul că omul de pe locul 4 în ierarhia vicepreședinților, adică un simplu și banal prim prim vicepreședinte, vrea neapărat să fie superior cumva omului de pe locul 5? Pare simplu dar nu e. Nu poți să-l faci prim prim prim prim vicepreședinte, că nu-l ai de gând să-l promovezi în rândul primilor trei. Poți face o șmecherie în schimb: îl faci pe al cincilea să devină viceprim prim prim vicepreședinte. Cu asta nici nu ai deranjat în ierarhia în sus, și nici în jos, retrogradându-l pe acel al cincilea la rangul de biet prim vicepreședinte.

La vârf, într-o discuție la bere între prim prim prim prim vicepreședinte și prim viceprim prim prim vicepreședinte se trage concluzia că imaginea partidului are de suferit din cauza faptului că foarte puține femei se află în poziții de leadership. În concluzie, două femei care sunt vicepreședinte devin prim vicepreședinți, una chiar cu rol de prim prim vicepreședinte (locul 4 în ierarhie), prim prim vicepreședintele devenind viceprim prim prim vicepreședinte iar nenorocosul despre care am vorbit în paragraful imediat anterior devenind din viceprim prim prim vicepreședinte un oarecare prim prim vicepreședinte. Omul e furios și amenință că dezvăluie în public tot ce a aflat în anii săi de activitate la vârf. Trebuie gândit un mecanism prin care să fie satisfăcut. Dar el nu mai are cui să fie șef - nu mai există alți prim prim vicepreședinți. Implicit, se promovează un prim vicepreședinte mai sus, astfel încât viceprim prim prim vicepreședintele să-și mențină funcția.

Gândiți-vă acum câtă muncă organizatorică implică o arestare de către DNA sau o evadare către alt partid. Dacă prim viceprim prim prim vicepreședintele dispare din scenă și din ierarhie, atunci funcția sa e ocupată de viceprim prim prim vicepreședinte, iar unul dintre cei doi prim prim vicepreședinți devine viceprim prim prim vicepreședinte. Celălalt rămâne pe dinafară, singurul prim prim prim vicepreședinte al partidului, ceea ce evident e un nonsens, nu mai are cui să fie prim (... primul "prim" din titulatură). Deci se promovează de urgență un prim prim vicepreședinte la poziția de viceprim prim prim vicepreședinte și pe cale de urmare un prim vicepreședinte la poziția de prim prim vicepreședinte. Cu sobrietate, conducerea partidului decide să nu se mai promoveze niciun vicepreședinte la poziția de prim vicepreședinte, organigrama e deja destul de complexă.

Și încă cum! Primii șase oameni din ierarhia vicepreședinților sunt prim prim vicepreședinți, trei din ei fiind chiar prim prim prim vicepreședinți, unul din cei trei fiind prim prim prim prim vicepreședinte iar altul viceprim prim prim prim vicepreședinte. "Mă duc să te spun prim prim prim vicepreședintelui!" are cu totul alt înțeles decât "Mă duc să te spun prim prim vicepreședintelui!". Ca membru sau vicepreședinte de rând, trebuie să caști ochii cu mare grijă la comunicate, fiind o mare diferență între ce spune un prim prim vicepreședinte și un viceprim prim prim prim vicepreședinte. Pe de altă parte, prim vicepreședinții atenți cultivă relațiile cu prim prim vicepreședinții, întrucât oricând aceștia pot deveni prim prim prim vicepreședinți ba chiar, cu un pic de noroc, viceprim prim prim prim vicepreședinți. "Viceprim prim prim prim vicepreședintele de azi e prim prim prim prim vicepreședintele de mâine!" - acesta e genul de afirmație cu care orice prim prim vicepreședinte e familiar. Pe de altă parte, situația viceprim prim prim prim vicepreședintelui e cea mai ingrată, omul respectiv trebuind să fie atent și la ce zice superiorul său direct, prim prim prim prim vicepreședintele dar și la competiția pe care i-o asigură prim prim vicepreședinții și prim prim prim vicepreședintele, oameni care - în mod natural - îi vor locul în ierarhie.

Încotro ne putem îndrepta: un scenariu pentru 2024

de Barbu Mateescu @Joi, 14 aprilie 2016, 17:29 în
12 decembrie 2024
Un haotic final de epocă, un haotic început de epocă

Alegerile din acest an au marcat câteva premiere sau cvasi-premiere:

1. După 24 de ani dreapta pierde Cotroceniul. În plan sociologic se poate afirma că a pierdut, ca de obicei, opoziția față de progres, doar că etichetele s-au schimbat între timp, PNL preluând o parte serioasă din profilul social-democraților de altă dată.

2. Cea mai mare răsturnare de situație între tururi de la Revoluție încoace. Cu doar 27% în primul tur, Ionuț Vulpescu părea condamnat la înfrângere în fața lui Dan Puric (44%). De-a lungul zilei turului doi, se părea că prezența va fi la cote similare celei din primul tur, o veste aparent bună pentru liberali. Se confirma teza conform căreia tinerii deja veniseră la vot în primul tur - nu mai existau alți votanți la dispoziția stângii decât cei inițiali, deja știuți.

Să recitim însă clasamentul din primul tur:

Dan Puric (PNL) 44%
Ionuț Vulpescu (Partidul European de Stânga) 27%
Adrian Dohotaru (Coaliția pentru Drepturi și Libertăți) 9%
Gabriel Biriș (Alianța Profesioniștilor ABC/Ardeal-București-Constanța) 9%
Șerban Nicolae (PSD) 6%
Eugen Tomac (PMP) 5%

Problema de care s-a lovit PNL a fost următoarea: dacă ai votat pe oricine altcineva decât pe Puric în primul tur, nu aveai de ce să-l votezi pe Puric în al doilea tur. Precum PSD într-o epocă demult apusă, liberalii și-au ostilizat diferite segmente ale populației, idee cu idee sau inacțiune cu inacțiune:
Liberalii n-au achiesat la perspectiva (a cea mai rămas din) PSD, conform căreia România trebuie să părăsească NATO, dar n-au satisfăcut prin declarații nici rusofobii care l-au votat pe Eugen Tomac.
Unul din proiectele centrale ale campaniei PNL, și anume interzicea totală a avorturilor inclusiv în caz de viol, incest sau sarcină toxică pentru mamă, a energizat candidatura lui Adrian Dohotaru (68% din votanții săi erau femei, conform IRES).
PNL a anunțat pe 10 septembrie că va lansa la anul un referendum cu privire la părăsirea Uniunii Europene pe modelul deja patentat în anii trecuți de către Ungaria și Polonia. E previzibil că acest referendum "a luat apă" și nu va mai exista de fel. Verdictul diasporei - 470 de mii de voturi pentru Vulpescu - a fost destul de clar.
Și lista poate continua.
Liberalii au pariat excesiv pe biserică (în care doar 39% din români au încredere), scena binecuvântării televizate a lui Puric de către patriarhul Teofan cu trei zile înaintea turului doi contând dar în sens negativ. Da, jumătate din locuitorii României au peste 50 de ani, însă e vorba în principal de decreței mai degrabă libertarieni decât credincioși.

S-a scris, cred eu, un pic prea mult despre uzura suferită de PNL din cauza mandatelor lui Iohannis și respectiv Cioloș. Niciun partid n-a obținut vreodată 3 victorii consecutive în bătălia pentru Cotroceni. Regula s-a menținut și în 2024. Dar mai e ceva.

"Puricele bate vulpea" a fost sloganul de pe afișele liberalilor dintre cele două tururi, însă PNL era de fapt partidul mai greoi. Duo-ul Vulpescu (candidat la președinție) - Negrescu (ofertă de prim-ministru) a fost agil și dinamic, trăsături dovedite încă din anii anteriori. Să nu uităm că destinul recent al celor doi începe cu "răscoala europarlamentarilor" din 2020 în ziua celor "trei 3" (pe 3 martie, adică ziua a 3-a a celei de-a 3 luni din an, doar 3 vicepreședinți PSD mai erau în libertate). Au urmat captarea integrală a PSD Transilvania, preluarea lui Valeriu Zgonea, Ovidiu Portariuc și Georgian Pop dintr-un PSD în disoluție și fuziunea cu un UDMR care ratase accesul în parlament și care era din ce în ce mai temător cu privire la naționalismul marelui partid de dreapta. Presa a dat excesiv de multă atenție votanților de etnie maghiară ai lui Vulpescu, care de fapt reprezentau mai puțin de un sfert din electoratul său din primul tur. Candidatul PES a dus de fapt o luptă feroce dar puțin vizibilă publicului împotriva organizațiilor PNL din zonele cele mai sărace ale României, adică estul Munteniei și Oltenia. Lupta a fost câștigată de către candidatul PES, subiectele economice au contat mai mult decât crucea - altfel Vulpescu nu ajungea nici măcar la 20%.

Imaginea primului tur a fost înșelătoare. Mare atenție la județele în verde, adică cele în care Puric a câștigat în primul tur dar a pierdut în al doilea:




Deja în primul tur câțiva mari poli de concentrare urbană (București, Iași, Constanța) arătaseră cartonașul roșu - la propriu - conservatorismului ortodox. Votanții lui Biriș și-au manifestat în turul doi neplăcerea față de mărirea taxelor și impozitelor datorită introducerii "pensiei de credință" pentru preoți (150% din venitul mediu net pe economie, valoarea se recalculează anual pe baza datelor INS), voturile lor fiind vizibile în special în Ilfov și în județele mai bogate ale Transilvaniei. Între a da bani preoților (Puric) sau săracilor (Vulpescu), susținătorii lui Biriș au ales ... tabăra mai pro-europeană. Românii liberal-democrați sunt marii orfani ai momentului, prim-planul fiind polarizat de socialism și, respectiv, de naționalismul ortodox.

Presa a observat că susținătoarele și susținătorii lui Dohotaru au "rotit" Cluj-Napoca, Puric câștigând acolo în primul tur dar pierzând în al doilea. În practică, influența votului tinerilor s-a simțit peste tot. PNL afirmă că se va lupta cu toată forța împotriva legalizării drogurilor ușoare (o propunere a Coaliției pentru Drepturi și Libertăți pe care Vulpescu și-a asumat-o după victorie, recunoscând aportul votanților lui Dohotaru) însă nu e clar cât mai înseamnă în clipa de față "toată forța PNL" - partidul se comportă de parcă ar fi primit o mașină Tesla între ochi.

Rezultatul? Pariul a la Viktor Orban întreprins de liberali a dat greș. Clasa de mijloc tradiționalistă există, în special în Moldova și în localitățile din Transilvania cu mai puțin de 150 de mii de locuitori, dar e prea mică din punct de vedere numeric pentru a asigura victoria în turul doi. Dan Puric a fost strivit între acoperișul și fundația României: scorul său în turul decisiv în rândul oamenilor cu studii superioare (30%, adică Vulpescu a luat 70%!) a fost identic cu cel obținut de Puric în rândul ... românilor care absolviseră maxim opt clase. Pentru cetățenii sofisticați din punct de vedere educațional și cultural, sloganul "Pentru o Românie liberă și independentă de U.E.!" însemna negarea eforturilor și realizărilor unei întregi generații... precum și o eroare gramaticală. Pentru românii cei mai săraci, apelurile la mândrie erau irelevante, mărirea protecției sociale fiind mai aproape de inimă. Izolați și pierzători au rămas patronii de mici afaceri, pentru care hipermarket-urile sunt un pericol de moarte, naționaliștii și vârstnicii sau mai puțin vârstnicii pentru care credința religioasă este foarte importantă.



Adrian Stanciu

De ce ne pleacă oamenii?

de Adrian Stanciu @Vineri, 6 mai 2016, 14:08 în

Acest articol a fost publicat în cariereonline.ro

Am primit temă de la editorul meu să scriu despre faptul că oamenii vin la companii, dar părăsesc șefi. Mi s-a părut una ofertantă. Când m-am apucat să scriu, însă, mi-am dat seama că mă duce într-o cu totul altă direcție decât cea spre care mă gândeam că mă voi îndrepta. Să mă explic.

Toți avem nevoie de oameni buni, sunt rari și prețioși. Și atunci când îi găsim e important să-i ținem. Dar adeseori facem lucrurile fix pe dos decât e nevoie ca să păstrăm oamenii talentați. Și asta începe cu faptul că nu prea înțelegem ce-i face să stea și ce-i face să plece.

Acum câteva săptămâni am avut un seminar cu o echipă de conducere a unei entități care lucrează în dezvoltare de software. Îmi povesteau cu amuzament că au niște șefi pe la Londra care le pun mereu în vedere, când se apucă de un proiect nou, că e un proiect important și că jobul lor acolo depinde de reușita lui. Unul dintre ei i-a zis unui astfel de șef cum arată realitatea: « am cel puțin două telefoane de la head-hunteri pe săptămână, trebuie să cauți alt fel de a mă motiva ».

Spunem mereu că oamenii se angajează la companii și părăsesc șefi. E, într-o oarecare măsură, adevărat. Dar măsura e mult mai mică decât tindem să credem. De fapt ei părăsesc companii obtuze, care creează și promovează șefi înguști la minte și slabi de caracter care conduc fără viziune și fără înțelepciune. Eu aș zice, de fapt, chiar pe dos: că stau pentru șefi, în ciuda felului disfuncțional în care organizațiile, uneori, operează.

Și mai e și aspectul datelor și faptelor. Dacă căutați pe Google « motive pentru care oamenii părăsesc locul de muncă » veți descoperi zeci de site-uri care vă dau liste. Problema e că listele nu seamănă între ele 🙂 Unele au la bază un fel de cercetări, evident lipsite de validitate și de consecvență. Altele sunt doar folclor. Pentru că realitatea e mult mai complexă.

În realitate, primul motiv pentru care oamenii părăsesc locul de muncă e că găsesc unul mai bun. Asta înseamnă, adeseori, pur și simplu unul unde nu trebuie să piardă atâta timp pe drum. Alteori e unul cu mai mari perspective de promovare sau de creștere profesională. Iar alteori e mai bine plătit. Deși se crede că oamenii se mută pentru mai mulți bani și deși asta e adevărat, de fapt satisfacția cu salariul e un predictor mai degrabă slab al mutării oamenilor din joburi, explică sub 2% din cazuri. În rest, deși salariul în noul loc de muncă e mereu mai mare, nu acesta e motivul pentru care oamenii pleacă. Desigur, un manager slab care nu știe să-și țină oamenii va pune mereu explicația pe seama diferenței de salariu, ba se va mai și plânge că oamenii se mută pentru creșteri infime de salariu, sub 10%.

Dacă vă întrebați de ce e salariul mereu mai mare dacă te muți, să știți că e valabil și la voi în firmă: un om angajat din afară pe același post cu voi va primi un salariu mai mare ca voi, ca să-l convingă să facă pasul. Dacă e adus din afară înseamnă că nu a răspuns nimeni din interior la cerințe și asta justifică un salariu mai mare. E o realitate, nu una bună, dar așa stau lucrurile. Ulterior persoana va fi sărită de la câteva creșteri salariale ca să fie adusă înapoi în pluton.

Acum, dacă ne uităm la cauzele interne pentru care oamenii părăsesc un job, e drept că relația cu managerul direct e cea mai importantă. Dar ea explică doar vreo 6% din plecări. Alte 6% sunt explicate de satisfacția cu jobul însuși, alte 6% de conflictul de rol, alte 4% de relația cu colegii, etc.  Sunt multe motivații, oameni diferiți au priorități diferite. În treacăt, dacă vă întrebați ce e conflictul de rol, el răspunde la întrebarea « în ce măsură această organizație îmi cere să mă comport altfel decât aș face-o eu în mod normal ».

În fapt, deci, dacă privim factorii ăștia în ansamblul lor, oamenii părăsesc tot organizații. Dacă e să ne uităm la ce determină satisfacția muncii și ce conflictul de rol, se desprind câteva lucruri simple la care trebuie să fim atenți.

Primul e echitatea. Oamenii pun mare preț pe echitate, e o componentă esențială a codului nostru moral. Suntem dispuși să facem eforturi pentru echitate și sacrificii personale. Lipsa de echitate ne îndeamnă la reacții iraționale și puternice. Sunt multe locuri în care organizațiile tind să compromită echitatea, de la echitatea salarială la favoritismele șefilor. Toate trebuie analizate și rezolvate.

Al doilea e autonomia. Oamenii au nevoie să aibă un spațiu al libertății. El nu e la fel de mare pentru toată lumea, dar există pentru fiecare. Dacă nu ar exista, încarcerarea ar fi o recompensă, nu o pedeapsă. Organizațiile tind adeseori să limiteze spre zero spațiul libertății și să creeze în acest fel medii de lucru stresante, oprimante, care strivesc individualitatea oamenilor și-i împing afară pe cei merituoși.

Al treilea e semnificația. Nevoia noastră de sens e universală și extrem de puternică și, mai ales în România, adeseori ignorată. Am mai scris despre asta. În diverse experimente a rezultat că a da oamenilor sens în muncă, chiar în măsuri mici, are un impact uriaș asupra motivației muncii, de ordinul a 40%. La noi, semnificația muncii e unul dintre cei mai ignorați parametri ai definirii unui job.

Al patrulea e dezvoltarea. Oamenii au o nevoie puternică, centrală, de creștere. Din nou, nu la toți e manifestă, pentru că unii au obosit sau nu au încredere în forțele lor sau au nevoi încă mai mari de stabilitate. Dar e foarte puternică la oamenii buni, capabili. Organizațiile, adeseori, fac tot ce pot ca să le oprească dezvoltarea și să-i țină cât mai mult într-un job, pentru că înlocuirea lor e dificilă și costisitoare. Deși acest demers e legitim și necesar el nu trebuie decuplat de la aspirațiile de creștere și dezvoltare a acelor oameni pentru că altminteri ei vor tinde să-și caute dezvoltarea în altă parte.

O ultimă observație. Nu e doar important ca oamenii să nu plece, e important și unde pleacă și în ce termeni vă despărțiți. E o lecție pe care eu am învățat-o târziu în cariera mea de manager, după ce am fost părăsit de mulți oameni buni, de care m-am simțit, la început, trădat personal. Abia după ce am înțeles că nu îmi datorează viața lor și că au libertatea să aleagă și e treaba mea să-i fac să mă aleagă pe mine am început să ne despărțim prieteni. Prietenii care, unele, datează până azi.

Organizațiile și inovația

de Adrian Stanciu @Sâmbătă, 26 martie 2016, 12:40 în

Am să încep articolul ăsta cu două povești. Prima sună așa. Cu peste 10 ani în urmă am avut drept client o bancă. Era o bancă din cele străine care intrase pe piața românească și avea planuri mari și bune de extindere. Mai era și o bancă bine condusă, cu manageri la vârf de bună calitate, și profesională și umană. Unde mai pui, avea și o direcție strategică bine conturată, clară, coerentă. O plăcere să lucrezi cu ei. În strategia lor figura la loc de mare preț o declarație de valori și principii de acțiune. Am admirat asta foarte tare, mai ales că era o declarație construită de ei, ca urmare a unei analize, nu venită de undeva de la corporație ca o birocrație, cum le vin în general la companiile astea multinaționale. Cea mai importantă valoare pe listă, prima, era inovația. CEO-ul companiei vorbea ori de câte ori avea ocazia despre inovație, despre cum vor ei să fie deschizători de drumuri, cum vor să revoluționeze practicile bancare din companie și să dea un semnal pentru toată industria. Era foarte convingător. Când am măsurat, însă, cum se petrec lucrurile în bancă, surpriză-surpriză: banca era orice, numai inovativă nu. CEO-ul m-a întrebat cum îmi explic asta. I-am arătat cum arată viața unui funcționar de bancă. Tot ce face el e prescris într-o procedură. Tot ce realizează e măsurat cu indicatori și trebuie să fie realizat într-o anumită cantitate într-un anumit timp. Nu doar atât, dar până și felul cum atinge acei indicatori e prescris. De pildă exista o procedură de întâmpinare a clientului, în 13 pași. Procedura era inspectată periodic cu “clienți misterioși”, care de fapt nu erau chiar așa misterioși pentru că erau mereu tineri absolvenți de pe la Accenture sau Cap Gemini, îi vedeai de la o poștă. Procedura, însă, începea cu “bună ziua”!! Banca nu avea încredere că angajații săi au destulă judecată încât să dea bună ziua unui client, trebuia scris în procedură! Și trebuia scrisă și formularea. Dacă-ți venea colegul de bancă din liceu, nu-i puteai spune “salut”, că ieșeai prost la evaluare. Vă imaginați câtă inovație era în bancă? Să vă dau un indiciu. E o cifră rotundă.

A doua e mai recentă. La începutul acestui an am fost chemat de un potențial client cu o temă: ar vrea să fac ceva cu managerii lor ca să devină mai agili, mai deschiși la schimbare, mai inovativi. I-am întrebat dacă sunt siguri că vor asta de la mine. De ce întreb? – au răspuns ei. Pentru că agilitatea nu e doar o calitate personală și, de cele mai multe ori, nu depinde de calitățile personale ci de felul în care e făcut sistemul organizației. Cum adică? Păi, uite așa. Am trei întrebări. Prima: faceți managementul performanței? Da, desigur – vine răspunsul. A doua: dați bonusuri bazate pe performanță? Da, desigur. A treia. Cât la sută din managerii voștri își iau bonus într-un an? 85-90%. Sunteți dispuși să renunțați la sistemele astea? Nu – zic ei, nici nu am putea, vin de la corporație. OK. Uitați de agilitate, atunci. Punct. Puteți să le dați o sută de cursuri, nu faceți decât să-i frustrați și să-i enervați. Un om care are de urmărit o listă de obiective și e împins de la spate cu stimulente nu va face nici un pas în lateral. Stimulentele au acest efect: focalizează. Ăsta e și motivul pentru care funcționează. Dar ăsta e și călcâiul lor al lui Ahile. Focalizarea ucide gândirea laterală, omoară experimentul, ucide creativitatea. E un fenomen demonstrat și para demonstrat. Mai mult decât atât: reacția oamenilor la pierdere e de două-trei ori mai puternică deât reacția la câștig. Și asta e ultra-demonstrat, s-a luat premiul Nobel pentru asta. Dacă îmi primesc stimulentele câțiva ani la rând, motivația mea se mută de la dorința de a le obține la teama de a nu le pierde. Motivația asta e catastrofală pentru agilitate și inovație. Nu mai fac nimic ieșit din comun sau care îmi poate pune obiectivele în cel mai mic risc. Fac cu îndârjire ceea ce știu bine să fac și fac dintotdeauna. Ar fi complet absurd să ții sistemul ăsta și să trimiți oamenii la training. Nu am mai auzit nimic de la acest client. Poate că a găsit pe cineva dispus să facă cursul. Eu nu am fost.

Bine, îmi veți zice unii, sunt sigur. E doar o problemă de felul în care sunt stabilite obiectivele. Nu avem decât să dăm oamenilor obiective de inovare. Ei bine, nu. Nu e posibil. Inovarea nu se face la comandă și nici de frică. Vă dau un exemplu: imaginați-vă că vă zic că până mâine trebuie să veniți cu 10 idei creative altminteri vă iau casa. Veți veni? Poate că da. Vor fi creative? Cu siguranță nu. Sau imaginați-vă că trebuie să vă operați pe creier, o operație delicată și riscantă, care cere suplețe și atenție mai degrabă de natura artei. Cu o zi înainte vă întâlniți cu chirurgul. Aveți la dispoziție două metode de motivare. Prima: îi mulțumiți pentru tot și îl asigurați că vă puneți viața în mâna lui cu toată încrederea, pentru că știți că e un profesionist desăvârșit. A doua: îi spuneți că ați angajat niște ucrainieni și că dacă mâine seară nu sunteți în regulă după operație or să-i rupă picioarele și lui și soției ui. Pe care ați adopta-o? Faceți puțin abstracție de aspectul moral, țineți-vă la psihologie. Care credeți că ar da rezultate mai bune?

Avem această eroare sistematică de gândire: tindem să atribuim rezultatele acțiunilor oamenilor mai degrabă caracterului lor decât contextului. Dar contextul contează cel puțin la fel de mult și, mai ales, contează înaintea caracterului. “Un sistem prost va bate mereu un caracter bun” spunea cândva, inspirat, Edward Deming. Așa e. Caracterul e important, dar el se va vedea numai după ce creăm contextul în care să strălucească.

Deci, ce fel de context trebuie pentru inovație? Ca în orice alt tip de context, trebuie lucrat pe două axe.

Prima e axa motivației. Dorința de a inova e intrinsecă, ea trebuie stimulată, nu poate fi produsă la comandă și în nici un caz de frică. Frica paralizează, face să eviți eșecul, ori eșecul e indispensabil inovației. Inovația trebuie să fie importantă, dorită, apreciată. Inovația trebuie și aliniată la scopurile comune, la sensul activității, trebuie să fie sursă de reușită și recunoaștere. Apoi, inovația vine cu încercare și eroare. Eroarea trebuie văzută ca o parte din viață, ca o cale spre succes, eșecul trebuie valorizat la fel de mult ca și succesul dacă duce la învățare. E celebră remarca lui Edison, atunci când a fost întrebat de un ziarist dacă e adevărat că a avut 1000 de încercări eșuate până să reușească primul bec. Edison a răspuns: “dar nu am avut o mie de încercări eșuate. Am inventat o mie de feluri în care să nu faci un bec”.

A doua e axa capabilității. Aici sunt multe de spus, dar mă opresc la trei lucruri. Primul e cooperarea. Inovația presupune ca oamenii să lucreze în feluri care nu pot fi prescrise de un sistem. Pentru asta trebui să aibă dorința de a coopera. Ca să aibă dorința asta, trebuie conectați la un scop comun, trebuie oprită nebunia asta a măsurării individuale a performanței, cultul vedetei în echipa pierzătoare. Trebuie și învățați să coopereze, să rezolve constructiv conflicte, să rezolve probleme și să ia decizii. Astea sunt subiectele care contează într-o firmă agilă. Al doilea sunt resursele. Inovația cere resurse. În primul rând cere resursa de autonomie, oamenii trebuie să aibă timp și autoritate să încerce lucruri noi. Apoi trebuie și ceva bani, alocați cu grijă, dar cu curaj, cam ca un “venture capitalist” nu ca un board de corporație. Încununându-le pe cele două, al treilea e o cultură a celebrării succesului dar, în egală măsură a eșecului, o cultură a învățării și împărtășirii în care eroii nu sunt doar cei care reușesc ci și cei care încearcă și dau înapoi comunității o experiență valoroasă despre cum să nu faci un bec. Așa apare o firmă agilă. Nu seamănă cu nicio corporație de pe la noi, din păcate.

Nevoia de sens

de Adrian Stanciu @Marţi, 1 martie 2016, 22:07 în

Acest articol a apărut în cariereonline.ro

Conducem organizații azi, în secolul XXI cu metode perfectate în secolul XX după principii enunțate în secolul XIX. E o realitate stranie pentru mine, e aproape de neînțeles cum de supraviețuiesc atât de multe credințe și practici dintr-o vreme care a apus de mult. E o discuție lungă și interesantă cum de așa ceva e posibil, dar ce e cert e că, iată, ele supraviețuiesc.

Cel mai mare motiv de mirare al meu e că știm foarte multe deja despre cum se comportă oamenii în spațiul muncii, ce factori determină performanța, agilitatea organizațională sau inovarea, dar cu toate acestea continuăm să conducem organizațiile cu metode fix pe dos, concepute în vremuri de stabilitate și previzibilitate a mediului. Conducem pe baza unor credințe ancorate adânc în mintea managerilor, în ciuda faptului că ele nu au nici o bază reală, sunt pur și simplu folclor. Dintre toate aceste credințe, cea mai toxică și cea mai departe de adevăr e cea despre motivația muncii.

Aș vrea să am un euro pentru fiecare ocazie când am auzit un manager care se plânge că nu-și poate motiva oamenii pentru că nu are buget. Cred că aș putea să mă retrag… E inclusă în această afirmație o credință profundă, anume aceea că toate motivațiile sunt extrinseci, că munca e un contract, o tranzacție, în care tu dai ceva și primești ceva în schimb. Și atât. O tranzacție materială, efort contra bani. Dacă vrei mai mult efort, mai multă implicare, trebuie să plătești mai mult. Această credință e complet, dar complet falsă.

Deși există o relație între salariu și motivație, ea e mai degrabă inversă, adică salariul e ceva care are mai degrabă potențial demotivator, ne inhibă motivația dacă îl considerăm neadecvat efortului depus sau inechitabil în raport cu ceea ce considerăm că efortul nostru merită. Odată acest prag al satisfacției atins, salariul încetează să mai aibă vreun efect asupra motivației, devine ceva normal, așteptat, meritat. Pentru ca salariul să aibă efect motivator ar trebui să gândim “sunt prea bine plătit pentru cât muncesc, trebuie să depun mai mult efort”. Nu spun că nu or fi și oameni care gândesc așa, dar cu siguranță nu ei sunt norma.

Desigur, nu spun aici că abordarea clasică, tranzacțională, nu are meritele ei. În fond, în afară de salariu mai există și răsplata performanței, iar aceasta sigur are și un potențial motivator. Are în același timp mari limite. Cea mai mare e cea care derivă din principala ei calitate: focalizează, îndreaptă oamenii spre obiective clare dar, prin definiție limitate, inhibă inovația și mărește enorm rezistența organizației la schimbare. Din acest motiv, organizațiile moderne fac din ce în ce mai mult apel la motivațiile intrinseci., la motivele profunde și umane care ne determină să depunem efort susținut, să ne angajăm propriile energii în ceea ce facem. Aș vrea să fiu clar înțeles, nu arguemntez aici pentru a plăti oamenii prost. Argumentez pentru a-i plăti suficient de bine încât să fie mulțumiți și apoi pentru a uita de subiect și a înceta să căutăm legături între bani și motivație.

Ar fi multe de spus aici, dar m-aș opri asupra unui singur aspect. Acum trei ani am avut, împreună cu prietenul și partenerul meu Cosmin Alexandru, un mare proiect de schimbare organizațională la un client, mare companie multinațională, angajator râvnit de orice absolvent. La un moment dat directarea de resurse umane ne-a solicitat să asistăm și la câteva interviuri de angajare în faza de explorare și informare. Am avut enorma surpriză ca la două dintre ele candidații să pună intervievatorului o întrebare care era complet de neimaginat cu doar zece ani în urmă: “în afară de obiectul de activitate al firmei, ce altceva mai faceți bun pentru lume? Ce m-ar putea motiva să lucrez aici?” Pentru acești tineri, relația tranzacțională muncă contra bani nu mai e mulțumitoare. Ei au nevoie de ceva ce ne trebuie tuturor, dar pe care părinții lor au încercat arareori să-l caute la muncă: un sens.

Nevoia de sens e una dintre cele mai adânci, mai puternice și mai subtile nevoi umane. Ea ne alimentează credința, valorile, ne determină acțiunile. În lipsa sensului, motivația noastră scade dramatic și odată cu ea și performanța. Într-un experiment celebru, economistul comportamental Dan Ariely a măsurat efectul lipsei de sens asupra motivației. A dat aceeași sarcină la două grupuri de oameni: să asambleze roboți din piese Lego. Pentru primul robot asamblat oamenii primeau o răsplată, apoi pentru al doilea una ceva mai mică și tot așa până când decideau că banii nu mai justifică efortul și se opreau. În acest fel a putut măsura valoarea percepută a sarcinii, adică cu câți bani trebuie cineva plătit pentru a face acel job. Dar experimentul a avut o variație: pentru un grup, roboții asamblați erau puși undeva pe o masă alăturată și candidatul primea o cutie nouă. La al doilea grup, experimentatorul avea doar două cutii: în timp ce candidatul asambla un robot, experimentatorul îl dezasambla pe cel precedent și-l punea la loc în cutie. Munca acelui om era, deci, distrusă în fața ochilor lui. În plan rațional nu era nicio diferență. Oricum era clar că toți roboții urmau să fie dezasamblați, nu serveau nici unui alt scop. Dar această minimă semnificație dată muncii a făcut ca cei din primul grup să depună cu 40% mai mult efort.

Am măsurat în multe organizații din România semnificația muncii, așa cum e ea percepută de angajați. Răspunsul e că media e în percentila 10, adică într-o organizație medie din România oamenii își înțeleg sensul muncii mai puțin decât în 90% din organizațiile din lume. E, de departe, cea mai importantă resursă irosită în spațiul muncii la noi. De la mare distanță. Asta în timp ce managerii se plâng constant că nu au buget să-și motiveze oamenii.

Încă două remarci de încheiere. Prima: în aceeași organizație de mai sus am întrebat oamenii și care e cea mai bună amintire pe care o au ei de la muncă în firmă. A reieșit că a fost o acțiune în care au construit case pentru sinistrați printr-o fundație a companiei. Vedem din ce în ce mai mulți tineri care își dedică spații importante din carieră, unii pe toată, pentru acțiuni de antreprenoriat social. E un lucru minunat, admirabil, dătătăor de speranță și încredere în umanitate. Vine o generație care consideră că sensul muncii e central vieții și își cere dreptul la el. Dar ar trebui și să ne întrebăm de ce companiile nu pot face ceva ca să le dea acest sentiment de împlinire și celor care lucrează în spațiul organizațiilor profesionale. Dacă vă gândiți puțin, veți vedea că sunt multe, foarte multe lucruri care se pot face.

A doua: Freud spunea că fericirea oamenilor stă pe doi piloni: iubirea și semnificația muncii. Un studiu extins pe mai mulți ani, patronat de universitatea Harvard, i-a dat de curând deplină dreptate: aceștia sunt cei doi factori care ies în evidență în ceea ce ne determină o viață împlinită. A ignora nevoia oamenilor de sens e o colosală eroare. Unde mai pui că rezolvarea ei ar fi și cea mai bună investiție.


adrian halpert

„Educația”, la români: unde dă tata crește și bate-ți nevasta că știe ea de ce…

de adrian halpert @Miercuri, 13 ianuarie 2016, 17:40 în
„Barnevernet”. Un nume pe care românii l-au descoperit brusc în ultimele două luni. Un nume care, pentru mulți, a devenit sinonim cu Gestapo-ul german (asta presupunând că știu ce-i ăla), pentru aceiași Norvegia fiind un fel de Germanie nazistă de … Continuarea

LPC-iști, dați pe România TV! Nea Traian se simte bine la „mafiotul Ghiță”!

de adrian halpert @Vineri, 27 noiembrie 2015, 12:20 în
1. Știți ce-s aceia LPC-iști? Eu unul habar n-aveam până în urmă cu câteva zile, când, tot văzând această abreviere pe Facebook, mi-am întrebat prietenii virtuali ce înseamnă. Am aflat că LPC = „Luptăm Până la Capăt”, iar inițialele i-ar … Continuarea

Cât de tare (nu) este de fapt ISIS. Sperietoare mondială sau pericol mortal?

de adrian halpert @Joi, 26 noiembrie 2015, 12:28 în
    1. Dacă întrebai un occidental mediu în urmă cu doi ani ce este ISIS probabil că, dacă ar fi avut ceva lecturi la activ, s-ar fi gândit imediat la mitologia egipteană… Acum, într-un timp atât de scurt, nu … Continuarea

Vlad Mixich

Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil

de Vlad Mixich @Sâmbătă, 9 ianuarie 2016, 12:09 în

Vai, nu! Miliardarul Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, vrea să își ucidă propria fetiță! A dus-o la vaccinat! Bagă cu forța chimicale în ea! Și el și nevastă-sa sunt niște inconștienți ratați (știați că pe el l-au dat afară de la Harvard?). E clar: Zuckerberg e cumpărat de industria farma! E timpul ca toți anti-vacciniștii din … Continue reading Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil

The post Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, pune in mare pericol viata propriului copil appeared first on mixich.ro.

Azi mi-a murit un erou

de Vlad Mixich @Duminică, 30 august 2015, 16:39 în

Astăzi a murit unul dintre eroii mei: scriitorul şi neurologul Oliver Sacks. I-am scris anul trecut, când eram în State, în speranţa unei întâlniri. Mi-a răspuns, moale şi bun, că e bolnav şi că timpul îi este tare preţios şi că dacă eu (eu Vlad) am să-i transmit ceva care merită un preţ de acest … Continue reading Azi mi-a murit un erou

The post Azi mi-a murit un erou appeared first on mixich.ro.

Amicilor anti americani

de Vlad Mixich @Luni, 3 august 2015, 9:45 în

Nu mă deranjează că unii amici critică pe Facebook democraţia Statelor Unite. Americanii au avut întotdeauna perioade mai bune sau mai proaste la acest capitol şi, în prezent, nu traversează o perioadă prea roză. Că NSA-ul probabil abuzează fără să poată fi controlată e adevărat; că lobby-ul unei minorităţi bogate e foarte influent în politica … Continue reading Amicilor anti americani

The post Amicilor anti americani appeared first on mixich.ro.


Ilias Papageorgiadis

5% TVA pentru proprietățile de până în 450.000 Lei: O decizie cu impact major pentru mulți cumpărători

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 16 septembrie 2015, 11:25 în
90% dintre cetățenii români sau străini ce cumpără proprietăți în România achiziționează proprietăți cu o valoare mai mică de 90.000 €, ca să fiu mai precis, o valoare de sub 385.000 Lei (cca. 85.500 €). Motivul principal este că aceste proprietăți au un TVA de doar 5%. În ultimii 5 ani întregul sector imobiliar din […]

O lecție de viață 1: “Oase aveți?”

de Ilias Papageorgiadis @Luni, 14 septembrie 2015, 9:15 în
Te poți înșela când judeci pe cineva după cum arată Piața centrală din Katerini a fost demolată în 1982. "În 6 luni va fi gata din nou" au anunțat politicienii, însă acest lucru s-a întâmplat doar 6 ani mai târziu. Familia mea a avut o măcelărie acolo din anii 1920, dar, în ciuda promisiunilor, a […]

”Pinocchio” vs. ”Zorba Grecul Conservator”: Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

de Ilias Papageorgiadis @Marţi, 1 septembrie 2015, 14:27 în
”Dacă-l văd pe leu, îl bat de n-o să-l mai recunoașteți!” spuse iepurașul celorlalte animale din pădure. ”Chiar poți să-l bați pe leu?” întrebă ariciul. ”De ce nu?” răspunse iepurașul. ”Sunt puternic și voi mă susțineți. Îi vom arăta că suntem mulți și că putem învinge.” ”Te-ai antrenat pentru această luptă?” întrebă bufnița. ”Sunt destul […]

Martin Harris

On UK-Russia scientific cooperation

de Martin Harris @Joi, 23 iulie 2015, 10:44 în
\r\n \r\n

Guest blog by Sir Martyn Poliakoff, Foreign Secretary and Vice-President of the Royal Society

I am delighted to be contributing to the Embassy’s blog. I am a British chemist, born in London, with a Russian father and English mother. I work at the University of Nottingham, and my research is focussed on Green Chemistry, a hugely important area of research. Green Chemistry is looking for environmentally cleaner and more economic approaches to making chemicals and materials; it seeks to reduce the negative impact of chemistry on the environment by minimizing the use of hazardous chemicals, reducing toxic chemical wastes and using fewer natural resources among others.
I am also the Foreign Secretary of the Royal Society (RS), the UK Academy of Sciences. The Society was founded in 1660 and has a long connection with Russia. As long ago as the 17th century, a letter was sent to Russia asking more than 50 questions about science in Russia and Peter the Great visited the Society in 1698.

The Society is still very much collaborating with Russia. In 2013, we organized a joint Frontiers of Science conference in Kazan attended by 70 young British and Russian scientists. The meeting was a joint project of the Academy of Sciences of the Republic of Tatarstan, the Russian Academy of Sciences (RAS) and the RS with the support of the Embassy. When in Kazan, I also took the opportunity to visit the chemical museum there to see where the element Ruthenium was discovered, a rare transitional metal belonging to the platinum group with curious application potential. For instance, ruthenium-based compounds have been used for light absorption in dye-sensitized solar cells, a promising new low-cost solar cell system.

As a chemist, I was excited by the discovery of chemical element No 114, synthesized in December 1998 in the Dubna Institute, which I look forward to visiting at first opportunity.

I have a long record of scientific collaboration with Russia and visit Russia frequently. Since 1999, I have been an Honorary Professor at Moscow State University and, in 2012, I was elected a Foreign Member of the RAS. I was a speaker at the 2013 launch of the EU-Russia Year of science and a year later at the UK- Russia Chemistry Week. This year I will be participating in International Conference on Supercritical Fluids in the Kaliningrad Oblas’t in September.
Today UK-Russia scientific cooperation is continuing and the Embassy’s Science and Innovation team has a crucial role to play in catalysing partnerships between researchers in our two countries. I feel that there are good opportunities for UK-Russian collaboration in areas outside my own, for example in the science of the Arctic and Accelerator Science.
I’m also excited about the Russian Government’s Global Education Scheme, which will provide funding to Russian Bachelor and Specialist degree holders to continue their studies in top UK universities I am delighted that the University of Nottingham is one of the UK universities covered by the funding scheme. I am particularly pleased that chemistry, chemical technology, nanomaterials and nanotechnologies can be funded by the Scheme as they all contribute to Green Chemistry.
The University of Nottingham has a long history of Russian scientists doing their research here and contributing to the advance of science. Our School of chemistry currently has two Russian scientists: Elena Bichoutskaia, a leading theoretician, and Andrei Khlobystov, Director of our Nanotechnology Centre.
I look forward to welcoming more Russian students to Nottingham in the near future and, as Vice President of the Royal Society, will continue to work with Russia to develop scientific collaboration.

Sir Martyn Poliakoff

Poliakoff-2011-11-16

A story of a British-built Russian icebreaker, who took part in the Arctic convoys

de Martin Harris @Miercuri, 3 iunie 2015, 18:02 în
\r\n \r\n

Guest post by Keith Allan, Consul General in St. Petersburg

The Russian ice-breaker, the Krasin, was built in Newcastle in 1916-17 and went on to play an important role in the Arctic Convoys of World War II. In this blog, Consul General Keith Allan talks about his recent visit to Newcastle University where a model of the Krasin is displayed in the Naval Architecture Department.

The Krasin is a fine example of shared British/Russian history. She was commissioned by Russia, built in Newcastle, and went on to play a significant role in the Arctic Convoys during World War II. For more on the Arctic Convoys, including the recent visit by British veterans, please see my earlier articles on the recent Arctic Convoys exhibition in St Petersberg and Sir Nicholas Soames’ message to St Petersburg Veterans.

HRH visit

HRH The Princess Royal visits Russian ice-breaker The Krasin

The Krasin is now a floating museum on the Neva river in St Petersburg. I have visited her many times and we were honoured when HRH The Princess Royal visited the ship and met Russian veterans of the convoys during her visit to St Petersburg in February 2014.

I read an article about the ship which said there was a model in a glass case at Newcastle University, and decided I would seek it out during a future visit to the UK. This finally happened on 21 May when I was in Newcastle visiting a veterans association. Sure enough, an excellent model of the ship stands in a glass case in a corridor along with a number of others in the Department of Naval Architecture.

Model of the The Krasin

Model of the The Krasin at Newcastle University

The plate on the case reads: ‘Triple screw icebreaking steamer ‘Sviatogor’ built by Sir W. G. Armstrong, Whitworth & Co. (Shipbuilders) Ltd. Newcastle-On-Tyne for the Imperial Russian Government.’

The ship was designed by the famous Russian seaman, Admiral Stepan Makarov, and was originally named after the Russian mythological warrior, ‘Sviatogor’. The Sviatogor sailed from Newcastle to Arkhangelsk on its maiden voyage in 1917 and was soon involved in the civil war hostilities following the October 1917 Revolution.  During the allied intervention against the Bolsheviks in Northern Russia (1918–19) the ice-breaker was scuttled in the Dvina River. The Royal Navy raised her for use in the White Sea and later brought her back to the UK for minesweeping in Scapa Flow. She was returned to the USSR under the Krasin trade agreement in 1921. In 1927 the ice-breaker was renamed by the Soviet government to honour a recently deceased Bolshevik leader and Soviet diplomat Leonid Krasin.

IMG_20150522_112441

The plate on the glass case display

The Krasin played an important role in the Arctic Convoys. In February 1942, the Krasin crossed the Atlantic (from the US) and reached Glasgow in early April. On 26 April 1942, she joined convoy PQ-15 and left Reykjavik for Murmansk. During the convoy Krasin shot down two German planes. Between 1942-1944 the ice-breaker continued to lead cargo convoys through ice in the Arctic despite heavy bombardment and the constant threat of submarine attacks. Many Allied ships and cargo vessels failed to reach their destination, but the Krasin was lucky enough to survive. In October 1945, the Krasin was disarmed. In addition to the convoys, the ship also participated in rescue expeditions in the Arctic in the 1920-30s, including one led by Umberto Nobile.

As a museum ship on the Neva river, the Krasin will continue to play an important role in reminding us of our shared British/Russian history and the heroic sacrifice made by British and Russian participants of the Arctic Convoys during World War II.

Triumph and Tragedy: remembering World War II – Guest post by Jon Sharp, Consul General in Ekaterinburg

de Martin Harris @Joi, 7 mai 2015, 11:35 în
\r\n \r\n

JonSharp

A number of military anniversaries are being celebrated at the moment. Earlier this month there were striking images from the centenary of the Gallipoli landings. I’m sure there will be similar scenes throughout the period leading to 2018 and the centenary of the ending of World War I. In Russia we have been marking the centenary with a number of events aimed, in particular, at young people which have sought to highlight Britain and Russia’s shared history in WW1. We have been holding reading aloud contests in cities across the country of British war poetry and literature. We have also invited people to nominate quotations from Russian and British literature to be inscribed on a new WW1 memorial which will be unveiled this summer at our Embassy in Moscow.

This year is also the 70th anniversary of the end of World War II and the Great Patriotic War between the Soviet Union and Nazi Germany with its allies. The anniversary will be commemorated across Russia on 9 May, Victory Day.

Here in Ekaterinburg we have been marking our shared history, and our alliance to defeat Nazi Germany, with a joint photographic exhibition which I opened last month. Working with the local photography and history museums, and with colleagues from the American Consulate, we have displayed images that demonstrate the personal triumphs and tragedies of World War II. The title of the exhibition is taken from Winston Churchill’s book of the same name, part of his six-volume history of the conflict. The exhibition includes images from the Imperial War Museum’s archives which show parts of the conflict that are less well known in Russia, such as the Battle of Britain and the fighting in the Far East. It also includes images from the local archives, which have not been displayed before.

Some of the images can be seen here.

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg


cipinicolae

Cum trebuie sa arate un proiect castigator in cadrul Programului Comert 2015

de cipinicolae @Marţi, 30 iunie 2015, 8:57 în
    In lipsa unor finantari consistente din fonduri europene, IMM-urile isi indreapta atentia si spre finantarile nationale, mai ales ca din punct de vedere al conditiilor pare sa fie mai putin complicat sa acceseze o asemenea finantare. Ieri, 29.06.2015, a fost lansat oficial Ghidul solicitantului pentru Programul Comert 2015 (Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata). Proiectele se vor putea depune online, pe site-ul www.aippimm.ro, in perioada 06.07.2015 – 15.07.2015. In acest context, apare intrebarea: “Cum fac sa pregatesc un proiect castigator?”. Mai jos redau cateva elemente esentiale pentru realizarea unui proiect care la evaluare sa obtina 100 de puncte.   1. Indeplinirea conditiilor de baza pentru accesarea finantarii Daca doriti sa depuneti un proiect la aceasta finantare, trebuie sa va asigurati ca: firma este IMM, cu capital integral privat, inregistrata in Romania si care isi desfasoara activitatea in Romania firma are cel putin 2 ani vechime la data de 06.07.2015 (a se vedea data de inregistrare la Registrul Comertului) codul CAEN pe care doriti sa depuneti proiectul este autorizat de cel putin 3 luni la data de 06.07.2015 firma nu a beneficiat de finantare in cadrul Programului in ultimii 3 ani, respectiv asociatii/actionarii/administratorii ei nu au detinut aceasta calitate in firme care au obtinut finantare din program in ultimii 3 ani firma nu are datorii de bugetul de stat si bugetele locale firma nu a obtinut finantari de minimis de 200.000 Euro de la 01.01.2013 pana in prezent firmei nu i s-a recuperat un ajutor de stat primit in cadrul unui proiect firma nu au fost respinsa la finantare in ultimii 5 ani in cadrul programelor nationale nu exista legaturi intre structurile actionariatului firmei si personalul din cadrul MEIMMMA/OTIMMC si afini si rudele acestora pina la gradul II inclusiv codul CAEN pe care se doreste finantare se afla in lista codurilor eligibile (a se vedea aici)   2. Conditiile pentru obtinerea a 100 puncte Daca ati validat toate conditiile de la punctul 1, atunci trebuie sa luati in calcul si criteriile de evaluare, astfel incat sa obtineti un punctaj maxim sau apropiat de maxim. Trebuie sa tineti cont de faptul ca obtinerea unui punctaj mai mic de 100 puncte, scade considerabil sansele la finantare. Astfel, in 2015 MEIMMMA estimeaza finantarea a 133 proiecte. Daca ne uitam la numarul de proiecte depuse in 2014 (1.031 proiecte), vom vedea ca nu mai putin 93 au obtinut 100 puncte, iar 143 au obtinut 95 puncte. Situatia e cu mult mai complicata daca tinem cont ca in 2015 nu au fost disponibile fonduri structurale pentru achizitii de echipamente si utilaje in intreprinderi si ca nu se previzioneaza a se intampla mare lucru pana la finele acestui an. Astfel, conditiile pe care ar trebui sa le indepliniti pentru a obtine 100 puncte sunt urmatoarele: sa solicitati finantare pentru un cod CAEN incadrat in sfera serviciilor (a se vedea Anexa 2 la procedura aici) – 10 puncte cifra de afaceri din 2014 sa fi fost obtinuta cel putin […]

Ras si plans cu fonduri europene

de cipinicolae @Vineri, 19 iunie 2015, 8:40 în
    Viata de consultant in domeniul fondurilor europene e condimentata cu tot felul de situatii, fie de ras, fie de plans. De obicei, pe moment iti vine sa plangi, dar dupa ani iti aduci aminte cu un zambet macar. Ramane insa o zona de ridicol si de gust amar: nu ne facem bine si fondurile mai mult ne incurca pe noi romanii…   Finantarea de 0 lei Pe la inceputul anului 2015 am preluat pe www.proiecteue.ro informatii despre o finantare (nu e important care). Si fiindca in ghidul solicitantului nu aparea informatia privind valoarea minima a finantarii ce poate fi solicitata am pus “1 leu”. M-am gandit ca mai putin de atat nu are logica. Si totusi… O persoana de la autoritatea responsabila de program m-a sunat si mi-a zis ca valoarea minima nu poate fi 1 leu: “Teoretic ea poate fi si zero lei. Mai bine nu puneti nimic… treceti doar valoarea maxima”. Nu zau? O sa vina Dorel sa solicite finantare “0 lei”? Daca da, poate-l trimiteti sa ia si-un credit de 0 lei…   Subventia de curs – o bataie de joc Prin 2013, la o intalnire cu mai multe persoane implicate in proiecte finantate POSDRU, am inceput sa schimbam impresii. Si asa am ajuns la grupul tinta. Cineva zice: “Sa vedeti ce interesati sunt somerii de cursuri… Sunam intr-o zi pe unul, ii spunem ca avem un curs pe tema X si el intreaba: – Cat e subventia? – Pai e 900 lei pe luna. – Hmm… Si de ce sa vin la voi, cand la proiectul Y subventia e de 1.400 lei pe luna?” Si probabil ca e refuzat si proiectul Y, ca 1.400 lei era mai putin decat salariul mediu pe economie    Fondurile cresc cifra de afaceri ca praful de copt aluatul de cozonac La un moment dat citeam niste proiecte pe zona de competitivitate IMM. Si ce sa vezi… desi punctajul maxim era obtinut la o crestere a cifrei de afaceri cu 10% in 3 ani de la finalizarea proiectului, am gasit pe unii care sustineau ca in 3 ani cifra de afaceri crestea cu peste peste 1000% crestere in 3 ani. Da, ati citit bine, o crestere de peste 10 ori… Uneori putem sintetiza asa povestile din proiecte: “Daca ne dati bani din fonduri europene vom creste ca Fat-frumos … Avem doua utilaje cu capacitate de productie totala de 100 suruburi si mai luam unul automatizat cu capacitate de 70. In total vindem de peste 10 ori mai mult… A si nu am zis nimic despre reducerea somajului la nivel national, de eradicarea bolilor incurabile si de calatoria spatiu-timp. Noi meritam finantarea!” Desigur, proiectele sunt facute de consultanti. Daca ar fi si citite de consultantii care le fac… probabil unii nu le-ar intelege    Rata rentabilitatii e corecta cum e scrisa Si iar citeam un proiect pe zona de competitivitate IMM. La momentul ala, POSCCE avea o aplicatie online prin intermediul careia se realizau previziunile financiare. Un alt coleg zicea ca proiectul e […]

5 conditii esentiale de verificat de catre cei care vor sa aplice la Programul START 2015

de cipinicolae @Luni, 15 iunie 2015, 10:33 în
    In data de 12.06.2015 Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism a anuntat lansarea Programului START 2015 (Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare). Perioada de depunere a proiectelor este 22.06.2015 – 01.07.2015. Inainte de a incepe pregatirea unui proiect pentru a primi finantare din Programul START 2015, ar trebui sa verificati indeplinirea catorva conditii esentiale, pe care le prezint mai jos.   Conditia referitoare la vechimea societatii Potrivit Ghidului solicitantului, pot depune proiecte IMM-urile care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data deschiderii aplicatiei electronice de inscriere a planului de afaceri; adica au cel mult 2 ani la data de 22 iunie 2015. Atentie la data inscrisa pe certificatul de inregistrare la Registrul Comertului.   Conditiile referitoare la finantarile anterioare 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor care au beneficiat de alocatii financiare nerambursabile in cadrul programului START in anii anteriori (2013 si 2014). 2. Nu se acorda finantare in cazul depasirii plafonului de minimis de 200.000 Euro (exceptie: 100.000 pentru IMM-urile care desfasoara activitati de transport de marfuri in contul tertilor sau contra cost) pe durata a trei exercitii financiare. Pentru mai multe detalii, click aici.    Conditiile referitoare la asociati/actionari 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor ai caror asociati, actionari sau administratori detin sau au detinut calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatii financiare nerambursabile in cadrul Programului START in anii anteriori (2013 si 2014). Mai mult, nu se acorda ajutor financiar pentru societatile ai caror asociati/administratori au calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatie financiara nerambursabila la oricare din Programele derulate de catre Ministerul Energiei, IMM si Mediul de Afaceri in anul 2015. Se excepteaza de la aceasta prevedere firmele incubate si beneficiarii de cursuri UNCTAD Empretec care pot sa primeasca ajutor pe cel mult 2 programe. 2. Asociatii, actionarii sau administratorii care detin mai multe societati nu pot aplica in cadrul Programului START 2015 decat cu o singura societate. 3. Desi nu este o conditie eliminatorie, nu se acorda 5 puncte la evaluare daca asociatul/actionarul/administratorul a mai avut/are calitatea de asociat/actionar in alta societate infiintata in baza Legii 31/1990 cu completarile si modificarile ulterioare.   Conditia referitoare la activitatea pentru care se solicita finantare Pe langa faptul ca activitatea pentru care se solicita finantare in cadrul Programului START 2015 trebuie sa figureze in lista activitatilor eligibile (a se vedea lista codurilor CAEN aici), aceasta trebuie sa fie si autorizata. Astfel, codul CAEN pentru care solicita finantare trebuie sa fie autorizat la momentul decontului, adica pana la finalizarea proiectului (maxim 2 noiembrie 2015!).   Conditia referitoare la punctajul obtinut Inainte de a va apuca sa pregatiti un proiect pentru finantare, ar fi bine sa va masurati sansele, mai ales ca finantarea proiectelor se face in ordinea punctajelor obtinute. Chiar daca aceasta este doar o estimare la acest moment, consider ca ar fi bine sa tineti cont de ea. S-ar putea sa va salveze timp si bani pentru un proiect cu sanse mici sau chiar inexistente. Astfel, daca ne uitam la anul precent (2014), pe site-ul www.aippimm.ro observam ca s-au depus pentru finantare 636 de proiecte care au obtinut cel putin 50 puncte (conditie obligatorie pentru luarea in calcul a proiectului). Dintre acestea, nu mai putin de 84 de proiecte […]

igs

Despre PFA-uri și neutralitate fiscală

de igs @Marţi, 21 aprilie 2015, 9:24 în

Mi-a atras atenția săptămâna trecută un articol din Ziarul Financiar care făcea referire la creșterea numărului de persoane fizice autorizate (”PFA”) care operează în România, fapt văzut ca un semn bun pentru antreprenoriatul românesc. În plus, articolul atrăgea atenția asupra faptului că măsurile ce urmează a intra în vigoare anul viitor o dată cu noul cod fiscal, ar urma să îngreuneze viața PFA-urilor printr-o impozitare mai apăsătoare.

Trecând peste faptul că analiza era incompletă, făcând referire doar la PFA-urile înregistrate la Registrul Comerțului și ignorându-le pe cele care au la bază profesiile liberale (așa-numite-le PFI-uri), îndrăznesc să contrazic concluziile prezentate acolo și să afirm că această structură de desfășurare a activității a fost și este folosită în ultima vreme în România mai ales cu scopul de a evita plata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor și că reprezintă prea puțin un semn de creștere a spiritului antreprenorial în România. Iar în sprijinul meu voi aduce doar două argumente:

Nivelul impozitării: în prezent la fiecare 1 leu salariu net se plătesc la bugetul de stat încă 75 de bani sub formă de impozite și contribuții, pe când la un sistem de PFA pentru același 1 leu obligațiile către stat sunt în jurul a 30 de bani. O diferență semnificativă.

Riscul afacerii: știm cu toții că diferența majoră între a desfășura o afacere prin intermediul unei firme (SRL) vis-a-vis de un PFA este riscul asociat: în prima variantă, SRL-ul răspunde în fața creditorilor în limita capitalului social pe când în a doua, PFA-ul este responsabil cu întregul patrimoniu, atât cel personal cât cel afectat afacerii. În condițiile în care falimentul personal este încă subiect al dezbaterii publice, aceasta este de asememenea o diferență semnificativă.  Și totuși foarte multă lume preferă PFA-ul în detrimentul unei firme. De ce? Pentru că vorbind de salarii  mascate și nu de antreprenoriat în adevăratul sens al cuvântului, riscul asociat afacerii este practic zero...

Întorcându-mă la viitorul cod fiscal, acolo se face în opinia mea un mic și timid pas înainte în corectarea acestei anomalii (de ce mic și timid voi prezenta mai pe larg într-un alt articol). Dar este totuși un pas înainte în direcția respectării unui principiu de bază prevăzut în codul fiscal încă din 2004: cel al neutralității fiscale.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că sunt împotriva antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător. Dimpotrivă, cred că doar din această zonă putem aștepta creștere economică sănătoasă și ridicarea nivelului de viață și educație în România. Dar antreprenoriatul nu trebuie ajutat cu facilități iluzorii ci cu o fiscalitate clară, fără ambiguități și care să nu lase loc de interpretări. Altfel nu facem decât să ne furăm singuri căciula și să ascundem gunoiul sub preș.

Succes!

 

 

 

Lumini și Umbre în Viitoarea Legislație Fiscală

de igs @Luni, 6 aprilie 2015, 17:45 în
Se împlinesc în curând două luni de la momentul în care noile coduri ce ar trebui să guverneze fiscalitatea românească începând din 2016 au fost publicate pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe. Am urmărit cu interes dezbaterea publică ce a avut loc pe marginea lor și am participat la ea ori de câte ori am avut ocazia.

Și pentru că în zilele următoare proiectele respective vor pleca pentru dezbatere în Parlament, mi-am zis că e momentul să punctez câteva elemente importante care fie nu au fost suficient analizate, fie au rămas în afara discuției. Nu voi aminti aici de măsurile bune de reduceri sau eliminări de impozite, nici nu voi ridica semne de întrebare cu privire la sursele de acoperire a potențialului deficit bugetar. Au facut-o suficient politicienii aflați la putere sau în opoziție și experții în macroeconomie. Voi încerca să trec în revistă câteva zone care rămân în ceață, ca niște pete albe pe harta fiscalității, pete care vor provoca în mod sigur naufragiul multor contribuabili aventurieri ce se vor avânta într-acolo.
Care ar fi acestea?

Plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor sociale
Propunerea mediului de afaceri pentru descurajarea muncii ”la negru” și ”la gri” a fost introducerea obligației de plată a contribuțiilor sociale pe toate veniturile din muncă, indiferent de forma contractuală în care acestea sunt obținute. Iar plafonarea să se facă la un nivel decent, 3 salarii medii pe economie. Acest lucru ar fi trebuit să elimine tentația de a ”călca alături”, încurajând contribuabilii către conformare voluntară.
Din păcate, modul în care este scrisă noua legislație nu face însă decât să perpetueze actuala stare de fapt, schema de remunerare prin PFA fiind în continuare net avantajoasă contractului de muncă: la contractul de PFA se datorează doar o parte dintre contribuții, ceea ce face ca sarcina fiscală totala să fie din nou disproporționată.
Astfel, după calculele mele făcute la nivelul plafonului de 5 salarii medii pe economie, conform noilor reguli situația se prezintă în felul următor:
    • Contract de PFA:       la 1 leu venit net corespund 43 bani costuri fiscale  
    • Contract de muncă:  la 1 leu venit net corespund 77 bani costuri fiscal
E greu de crezut că în aceste condiții va dori cineva să schimbe sistemul de la PFA la salariu...

Plafonarea contribuțiilor sociale datorate de angajator rămâne o poveste frumoasă
Noi cei care lucrăm în domeniu am atras atenția de multă vreme asupra unui aspect pe care, fără să mă gândesc de două ori l-aș cataloga drept înșelătorie cu acte în regulă: modul în care se face plafonarea contribuției de asigurări sociale la angajator. Printr-un artificiu tehnic (în ale cărui detalii nu voi intra aici), statul obligă angajatorii să plătească o contribuție suplimentară care nu beneficiază nimănui, neintrând în punctajul de pensie al angajaților.
Începând cu noul cod fiscal, această nedreptate urmează să fie legiferată și în cazul contribuției la asigurările de sănătate. Bine spunea cineva că statul îți dă cu o mână și îți ia cu amândouă!

Impozitarea microîntreprinderilor și eliminarea impozitului pe dividende
Coroborat cu cele prezentate mai sus, noul sistem propus de impozitare a dividendelor va reprezenta un adevărat El Dorado pentru cei care doresc să evite costurile fiscale ridicate în cazul contractelor de PFA și a celor de muncă.
Practic, în noua formulă, o microîntreprindere al cărei asociat unic este și angajat în funcția de director cu salariul minim pe economie (eventual cu normă parțială 2h/zi) ajunge să plătească doar un impozit de 3% pe venit. O invitație la scheme de remunerare alternativă.
Dar ce se va întâmpla în viitor cu regulile antiabuz, cele care fac diferența între activități dependente și cele independente? Așa cum este scrisă propunerea de legislație, porțile sunt lăsate în continuare deschise, iar fiscul va avea grijă pe viitor să îi sancționeze pe cei care vor trece prin ele. Sau cel puțin pe unii dintre aceștia.

”In dubio contra fiscum”
Este binecunoscut comportamentul agresiv și de multe ori abuziv al inspectorilor fiscali în relația cu plătitorii de impozite, orice prevedere echivocă a legislației fiscale fiind automat interpretată în favoarea autorităților. Pentru a reduce aceste abuzuri, mediul de afaceri a propus introducerea în codul de procedură a unui principiu din dreptul roman: ”in dubio contra fiscum”. Conform acestuia, orice prevedere legală neclară se interpretează în favoarea contribuabilului.
Guvernul se mândrește cu preluarea acestei idei și introducerea ei în legislație. Din păcate, modul în care această regulă a fost scrisă o face aproape inaplicabilă, urmând să intre în categoria celei care prevede modificarea legislației fiscale doar prin lege, cu 6 luni înaintea intrării în vigoare și care nu s-a aplicat niciodată, deși de la intrarea în vigoare a codurilor au trecut mai bine de  11 ani...

Penalitatea de nedeclarare
Punct de final pe care vreau să îl ating în articolul de față este legat de o ultima ”găselniță” a autorităților, prin care se pune un nou instrument coercitiv în mâna inspectorilor fiscali: penalitatea de nedeclarare de până la 50% din sumele neînscrise în declarațiile fiscale. După părerea mea, măsura este abuzivă, în condițiile în care deja există sancțiuni în acest sens în legislația actuală: se aplică amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale, iar în situația în care sumele declarate și plătite sunt greșite, contribuabilii datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Făcând o paralelă, în vechea lege a evaziunii fiscale exista o prevedere oarecum similară, prin care contribuabilul caruia inspecția fiscală îi descoperea sume nedeclarate și neplătite, avea obligația de plată a unei penalități egale cu diferența respectivă. Curtea Constituțională a considerat prevederea ca fiind nelegală. Voi urmări cu interes în ce măsură istoria se repetă.

Concluzionând, aș spune că deși noua legislație fiscală pare să ne transforme în paradisul fiscal din estul Europei, realitatea cu care ne vom confrunta va fi una dură și ne va în continuare multe bătăi de cap.

Așadar, după cum spunea Murphy, zâmbiți, maine va fi și mai rău!

 


Amnistia Fiscala - Studiu de Caz - Episodul 4

de igs @Luni, 8 septembrie 2014, 15:10 în
Vom încheia astăzi seria articolelor pe tema amnistiei fiscale. Daca in primele trei articole (pe care le puteți citi aici: Ep. 1, Ep 2., Ep. 3) am prezentat aspecte teoretice, exemple din experiența altor state și un scurt istoric al masurilor de amnistie fiscală mascată ce au fost luate în România ultimilor aproape 25 de ani, astăzi voi prezenta un punct de vedere personal cu privire la oportunitatea adoptării unei astfel de măsuri acum în România și voi încerca să fac un pronostic cu privire la șansele de reușită.

Dar cine ar putea fi beneficiarii și care ar fi scopul pentru care s-ar legifera o amnistie fiscală în România în acest moment?

Așa cum am arătat în ep. 3 al acestei serii, măsurile cu caracter de amnistie fiscală adoptate până acum la noi au vizat în principal firmele și numai într-o mică măsură (și în mod indirect) persoanele fizice. Acum, cel mai probabil că atenția s-ar concentra asupra indivizilor.

Printre motivele pe care autoritățile le-ar putea urmări cu o asemenea măsură, amintim:

(i) Incurajarea repatrierii in România a sumelor ascunse de români în conturi de peste hotare. Lucru destul de puțin probabil, având în vedere că:
  • există destul de mari șanse ca acele sume să nu fi fost obținute din operațiuni comerciale licite ci din activități ilegale, ceea ce ar ridica niște mari semne de întrebare asupra persoanelor respective în cazul repatrierii. Este deci destul de puțin probabil că aceste persoane îți vor asuma riscul.
  • pentru a fi aduși în România ar trebui să existe proiecte în care aceste sume să fie investite și înmulțite. Ori economia românească nu oferă în acest moment aceste oportunități, proiectele mari de investiții trenează iar băncile au de asemenea bani suficienți care ar putea fi folosiți dar politicile de creditare pe de o parte și reticența jucătorilor din economie pe de altă parte, fac ca acești bani să rămână nefolosiți.
  • sistemul fiscal de la noi rămâne în continuare instabil și imprevizibil. Foarte puțini ar risca să își transfere banii puși deoparte într-un sistem cu tradiție de zeci sau sute de ani într-altul unde (cum spunea un coleg de breaslă) singura constantă este schimbarea. Așa cum toți cei care aveau active imobilizate s-au trezit peste noapte cu povara numită ”taxa pe stâlp”, se poate întâmpla ca lipsa resurselor la bugetul de stat să conducă la introducerea unui impozit pe averea persoanelor fizice. Dar mai bine să mă opresc aici, să nu dau idei...

(ii)  Șansa de a scăpa de problemele cu legea evaziunii fiscale pentru anumite persoane bine poziționate în ierarchia politică și socială. Acesta fiind un motiv care nu ține de fiscalitate, nu îl voi dezvolta în articolul meu.

(iii) În final, dar nu în cele din urmă, s-ar putea urmări marcarea unui punct de referință, un așa-numit ”moment-zero”: fiecare persoană care afișează un standard de viață care nu poate fi justificat de veniturile sale declarate la autoritățile fiscale ar avea șansa de a-și ”curăța” istoricul fiscal și a începe o viață nouă, în schimbul unui anumit preț (i.e. impozitul datorat pe sumele declarate în cadrul procesului de amnistie fiscală).
Asta va da și posibilitatea aplicării reglementărilor privind ”impozitarea averii afișate” care în prezent sunt greu de pus în practică în lipsa momentului-zero menționat mai sus.

Acest ultim argument ar putea fi, în opinia mea, singurul valabil într-o discuție pe tema amnistiei fiscale. Pentru a fi transformat într-o reușită, ar fi necesar să fie respectate câteva condiții foarte importante:
  • Introducerea acestei măsuri să fie foarte bine pregătită din punct de vedere al comunicării (astfel încât să fie cunoscută și bine înțeleasă de către toți cei care ar putea intra sub incidența ei), cât și din punct de vedere al capacității admnistrației fiscale de a o gestiona (i.e. fiscul să dispună de instrumentele de control care să nu mai permită astfel de derapaje pe viitor, lucru care să îi împingă pe cei vizați să intre în proces.
  • Impozitul care ar trebui să fie plătit de către cei care vor beneficia de măsură să fie la un nivel rezonabil atât pentru aceștia (astfel încât să îi convingă să coopereze) cât și pentru bugetul de stat care să încaseze niște sume decente.
  • Măsura să fie urmată de un program sever de urmărire și control, cu pedepse dure pentru cei care sunt descoperiți ulterior. Asta pentru a se evita situația în care amnistia fiscală devine un joc pe care autoritățile să îl reia la fiecare 2-3 ani, decredibilizându-l în ochii contribuabililor.
În concluzie, după părerea mea, măsura ar trebui să mai aștepte o vreme, cel puțin până la momentul în care reforma ANAF, care a început se dorește a fi un proiect serios și de anvergură (cu finanțare de la Banca Mondială și cu suport de la experți de primă mână) se va finaliza și va oferi posibilitatea controlului strict de care vorbeam mai sus.

Succes!
 

noreply@blogger.com (Menaru

Calin

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

O sansa pentru industria online din Romania?

de Calin @Joi, 24 octombrie 2013, 12:06 în
Singura certificare destinată industriei de publicitate online, recunoscută la nivel internațional, e disponibila din luna aceasta si in Romania. Certificarea atestă cunoștințele necesare profesioniștilor care lucrează în domeniul digital, în special în zona de vânzare (media buying and selling). Dar … Continue reading

Doc

Este Crin Antonescu de “dreapta”?

de Doc @Vineri, 2 mai 2014, 14:39 în
Întrebarea nu este pentru mine. Aș putea să încerc o definiție a termenului ”dreapta”, una cât de cât rezonabilă, ideologică, dar mă îndoiesc că ar fi comună cu cele care sunt circulate prin spațiul nostru public – de unde și nevoia de ghilimele din titlu. Iar, o dată definiția dată, răspunsul meu personal la ar [...]

Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană

de Doc @Marţi, 4 martie 2014, 12:55 în
Nu e tocmai o surpriză pentru cine cunoaște palmaresul și ”ce-l mână în luptă” pe dl Nicolicea faptul că propunerea de ministru pentru relația cu Parlamentul în cabinetul Ponta III își face ca prioritate legea amnistiei și grațierii. Dar, vai mie, am fost surprins de seninătatea cu care omul aruncă o minciună mizerabilă în argumentația [...]

Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

de Doc @Luni, 17 februarie 2014, 12:35 în
“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.” “Este nepermis să nu [...]

Dragos Salageanu

DRAGON-ul a scos flacari (in stil “american”)

de Dragos Salageanu @Vineri, 28 martie 2014, 21:29 în

Imagineaza-ti ca ai luat acasa la tine un DRAGON. Sa zicem ca l-ai luat in data de 13.11.2013. Face parte din “familia” ta, il iei cu tine peste tot, te bucuri de el, el se bucura de tine, rezolvati probleme impreuna, ajungeti in impas impreuna, se intampla si bune, dar si rele, apoi… intr-o zi, sa zicem ca pe data de 03.03.2014, DRAGON-ul spune ca lui nu ii mai place “atmosfera” si ca nu i-a placut niciodata. Pai bine, mah, DRAGON-ule, dar de ce nu ai spus mai devreme…? Te-a fortat cineva? Poate ca da…

Lectia 1: Nu forta un DRAGON. Lasa-l in ritmul lui.

 

Tocmai de aceea, din data de 04.03.2013 si pana astazi, noi, “romanii din Birmania (Myanmar)” am fost ocupati cu “astuparea” gaurilor facute de DRAGON.

Lectia 2: DRAGON-ul face gauri in jurul lui. Dureaza cam 3-4 saptamani sa le astupi.

 

In tot acest scenariu au fost implicati atat prieteni, cat si “parteneri”. Unul dintre ei, american. DRAGON-ul a plecat la american. Dar a incercat sa se mai uite printre gaurile facute, chiar sa intre prin ele. Totodata a sustinut incercarea sa de a intra printre gaurile lasate in urma prin expresia: “Am semnat noi “ceva”?”. Indiferent de raspunsul la aceasta intrebare:

Lectia 3: Pentru un DRAGON doar semnaturile conteaza! Gentlemen agreement-ul nu!

 

Va mai amintiti ca, la un moment dat, DRAGON-ul a scris pe acest blog despre asa-numitul “Junior”? Pe vremea aceea DRAGON-ul era considerat (pe buna dreptate!) “Senior”. Cat despre blog, tot ce a fost postat pana acum, a fost postat de “Senior” (DRAGON). Vorba noastra: “Da-ti, da-ti!” (imi cer scuze daca nu o intelegeti). Noi suntem destul de tristi ca am pierdut un DRAGON, dar trebuie sa mergem mai departe… e trist, e dureros, dar trebuie, trebuie, sa mergem mai departe. In momentul in care ne-am despartit de DRAGON, lumea si evenimentele au stat in loc… o zi, doua zile, trei zile… o saptamana, doua saptamani… apoi am invatat:

Lectia 4: Nu iti lua un DRAGON “Made in Romania”! Ia-ti, mai bine, doi Junior-i “Made in Myanmar”! Vei fi mai satisfacut; vei fi mai performant.

 

Cunoasteti vorba aceea: “Doamne, pazeste-ma de prieteni, caci de dusmani ma pazesc singur”? Aceasta se poate aplica si in Myanmar. Iar, prin extrapolare, se poate (se va!) aplica chiar si in America. Nu stiam pana de curand ca ea se aplica chiar si DRAGON-ilor. “Prietenii” si “dusmanii” se regasesc in folclorul romanesc, nu-i asa? Atunci de ce am senzatia ca daca voi mai scrie multe despre acest lucru, o voi da in “manele”? Probabil ca din cauza “lui”, din cauza DRAGON-ului. Sic!

Lectia 5: Daca ai stat mai multe luni langa un DRAGON, atunci te numesti SUPRAVIETUITOR.

 

Spuneam, in titlu, ca DRAGON-ul a scos flacari. Da, asa este, a scos flacari si a ars cateva lucruri in jurul lui… printre care si oameni. Intr-o anumita masura este si vina mea pentru ca am intretinut focul. L-am invatat pe DRAGON sa aiba flacari “perfecte”. Dar de-acum spun “piua”!

Lectia 6: DRAGON-ul e viclean. DRAGON-ul nu are nimic sfant! Este ruda cu sarpele.

 

DRAGON-ii nu fac parte din cultura si folclorul Myanmarului. Mai degraba fac parte din peisajul romanesc. Socant!

Lectia 0: Ai grija ce vrei sa exporti in Myanmar!

 

Asadar, cei “trei” romani din Myanmar sunt tot doi! Cei doi!

F & F


Job fair

de romaniinbirmania @Sâmbătă, 1 martie 2014, 18:28 în

Apuc sa scriu mai rar, din varii motive. Multa treaba de facut, multa viata de trait. Astazi, cel mai important proiect investitional al nostru (de pana acum) a facut primii pasi in lume. In avanpremiera lansarii, din aprilie, a noului nostru produs software pentru piata myanmareza, ne-am gandit sa facem o pre-lansare, ca sa “luam pulsul pietei”. In consecinta, am participat la un targ de job-uri, in parcarea MICT park, mandria Myanmarului si epicentrul zonei de tech din Yangon.

Ieri si azi ne-am hamalit din greu. Am intins bannere, am carat scaune si mese, am printat topuri peste topuri de hartie, am adunat un palc de rawange rapitoare care sa se alature staff-ului nostru pe perioada evenimentului (booth babes) – din nou, sunt absolut uluit de neamul lor minuscul si de ce oameni poate sa produca -, am facut un chef monstru cu toata lumea aseara, asa, ca sa ne dam chef de munca in weekend, am dormit 3 ore, apoi am stat toata ziua sub soarele tropical gestionand un flux de vizitatori si candidati de vreo 3 ori mai mare decat ne asteptam. Dat fiind ca maine la ora 7 o luam de la inceput, pun acum cateva selfie-uri si ne citim dupa ce trece nebunia ;)

20140301-225211.jpg

20140301-225224.jpg

20140301-225253.jpg

20140301-225333.jpg

20140301-225347.jpg

20140301-225406.jpg

20140301-225435.jpg

20140301-225454.jpg

20140301-225504.jpg

20140301-225519.jpg

20140301-225528.jpg

20140301-225542.jpg

20140301-225559.jpg

20140301-225608.jpg

20140301-225621.jpg

20140301-225636.jpg

20140301-225628.jpg

20140301-225643.jpg

20140301-225652.jpg

20140301-225703.jpg

20140301-225716.jpg

20140301-225724.jpg

20140301-225733.jpg

20140301-225740.jpg



Cristian Orgonas

Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

de Cristian Orgonas @Marţi, 28 ianuarie 2014, 21:13 în

Datele BNR publicate marti arata o scadere semnificativa a restantelor la credite in luna decembrie, insa aceasta scadere s-a datorat cel mai probabil acceptarii de catre banci a pierderilor, fapt care care explica si scaderea semnificativa a profiturilor inregistrate de sistemul bancar in T4.13.

Astfel, daca in primele 9 luni din 2013, profitul cumulat inregistrat de bancile din Romania era de 1,5 miliarde lei, in ultimul trimestru, pierderile au insumat 1 miliard, astfel incat, la nivelul intregului an, profitul a ajuns la 497 milioane lei, fata de o pierdere de 2,3 miliarde lei in 2012.

In suma absoluta, la sfarsitul lunii decembrie, restantele au insumat 32,69 miliarde lei, in scadere cu 1,38 miliarde fata de noiembrie, insa in crestere cu 4 miliarde lei comparativ cu decembrie 2012. Variatia lunara a soldului restantelor atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta se poate observa in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.

Ca pondere in soldul total de credite, restantele la creditele in lei au ajuns la 15,27%, in crestere de la 13,18% in urma cu un an, iar restantele la creditele in valuta au ajuns la 14,59%, in crestere de la 12,19%, detalii in graficul numarul doi

Continue reading: Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

de Cristian Orgonas @Duminică, 26 ianuarie 2014, 9:55 în

Gradul de educatie al populatiei influenteaza in mod semnificativ gradul de dezvoltare economica, iar faptul ca Romania se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punctul de vedere al ponderii populatiei cu studii superioare nu este o surpriza.

Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, daca in anul 2000, doar 7,5% dintre romanii cu varsta intre 15 si 64 de ani aveau studii superioare, procentul a crescut la 13,5% in anul 2012, in timp ce ponderea celor care aveau cel mult 8 clase a scazut de la 35,6%, la 28,8%. Ponderea persoanelor cu studii medii s-a mentinut in jurul a 57%.

In cifre absolute, in 2012, numarul romanilor pe segmentul de varsta 15-64 ani era de 14,9 milioane, dintre care 2 milioane aveau studii superioare, aproape dublu fata de anul 2000, 8,6 milioane aveau studii medii (numar similar celui din anul 2000), in timp ce numarul celor care au absolvit cel mult 8 clase a scazut la 4,33 milioane (fata de circa 5,4 milioane in 2000). Sursa datelor este Eurostat

Continue reading: Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an

de Cristian Orgonas @Joi, 23 ianuarie 2014, 20:58 în

Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in trimestrul trei al anului trecut s-a inregistrat o scadere semnificativa a numarului de angajati cu contract de munca, acest numar reducandu-se cu 588.815 fata de T3.12, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire. Comparativ cu T3.11, scaderea este de 521.000, iar comparativ cu T3.10, scaderea este de circa 272.000.

In ce priveste evolutia in procente, scaderea anuala inregistrata in T3.13 este de 10,8%, de departe cel mai mare procent de cand aceste date au inceput sa fie publicate, respectiv din T2.10, detalii in graficul numarul doi. Datele reflecta evolutia numarului de asiguratii cu norma intreaga si/sau cu timp partial, sursa fiind declaratiile privind evidenta nominala a asiguratilor raportate de angajatori. Cei cu mai multe contracte de munca sunt numarati o singura data

Continue reading: Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an


textier

Emy’s Day 2014

de textier @Miercuri, 15 ianuarie 2014, 16:46 în
De 15 ianuarie anul ăsta, am vrut să scriu despre ceea ce mi s-a părut ca știrea eminesciană cea mai relevantă din anul care tocmai s-a încheiat: descoperirea din ziarul Ring că Eminescu ar fi avut o valiză Louis Vuitton! Carevasăzică iată trendsetterul, iată luxosul, iată-l pe mondenul Eminescu, a fost opinia predominantă. Mă limitez [...]

Cîntece laice de Crăciun

de textier @Marţi, 10 decembrie 2013, 8:10 în
Dintre cîntecele laice de Crăciun în limba română, preferatul meu este Milioane (Iarna) al Nicolei (muzica de Mihai Alexandru, versuri???… probabil de Nicola și Mihai în tandem). Ca text, îmi place sentimentul de mozaic festiv și de uimire copilărească pe care îl transmite. Deși e difuzat des în această perioadă a anului, își păstrează mereu [...]

V-a plăcut „Jos cenzura”? Acum de ce vă suciți?

de textier @Miercuri, 27 noiembrie 2013, 14:18 în
Un nou trend pe facebook: Cheloo a devenit nefrecventabil după declarațiile de la X Factor, considerate homofobe (în realitate suficient de ambigue ca să treacă juridic de orice posibilă acuzație; e posibil chiar ca rapperul și concurentul gay să fi băut împreună o berică post festum, cu sentimentul datoriei împlinite față de cerințele show-ului). Nu discut [...]

Adrian

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea a II-a

de Adrian @Marţi, 7 ianuarie 2014, 8:05 în

Spuneam în prima rundă că vom povesti oleacă și despre mirificele prețuri practicate cu ocazia Black Friday. Oamenii care comentează pe marginea subiectului par a se împărți în două categorii: cei care urăsc evenimentul și consideră că e o șarlatanie uriașă și cei care iubesc reducerile de BF și trompetează cu entuziasm despre ce-și vor cumpăra ei cu acea ocazie. Aceștia din urmă, în marea lor majoritate blogeri, jurnaliști și alte specii înrudite (inclusiv al dumneavoastră subsemnat) care “condimentează” mai mult sau mai puțin discret articolele/blogurile cu linkuri de afiliat la diferite magazine online.

La cealaltă extremă, prima categorie va sta să-ți explice cu lux de amănunte cum au văzut “cu ochii lor” (și un eventual screenshot “dovadă”) un produs scumpit cu nesimțire înainte de BF pentru ca apoi magazinul cu pricina să se laude cu o reducere consistentă. In consecință Black Friday nu e altceva decât un gigantic șmen. Sau cel puțin așa susțin ei.

Adevărul este – așa cum era și firesc – undeva la mijloc. Explică foarte bine acest articol mai vechi din WSJ care deși surprinde metode folosite de magazinele din US cred că se aplică fără probleme comerțului de pe frumoasele plaiuri mioritice.

Cifrele sunt clare: din 2009 până în 2012 numărul produselor vândute la reduceri a crescut cu 60%, iar reducerea medie a crescut de la 25% la 36%. In același interval, marja de profit a magazinelor a rămas aproximativ aceeași. Fenomenul nu are decât o singură explicație: multe produse apar pe raft cu un preț inițial mai mare tocmai în ideea de a fi vândute în timpul reducerilor și nu în sezonul normal. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să intrați într-un magazin într-o perioadă oarecare din an și să remarcați niște articole interesante dar parcă exagerat de scumpe în raport cu prețurile uzuale? Raționamentul e simplu: nu se intenționează vânzarea acelor produse la prețul întreg, ci doar discountate. Ele vor juca un simplu rol de decor pe rafturi până la sosirea reducerilor din iarnă sau a soldurilor.

Un exemplu interesant. Gigantul Amazon.com a introdus în oferta din vara 2013 un televizor Samsung de 60″ la 1800$ care se vindea în alte locuri pe Internet la doar 1300$. Ori, nu stă în obiceiul celor de la Amazon să se ocupe cu astfel de “cascadorii” de neam prost. Misterul s-a lămurit de Black Friday când televizorul cu pricina a fost redus un “amețitor” 45% până spre 1000$.

Altfel, metoda urcării prețurilor în “pregătirea” perioadelor de reduceri este o realitate. Market Track au constatat că prețurile urcă în medie cu 8% în noiembrie, înainte de BF și de sărbătorile de iarnă. Așa cum era de așteptat, cele mai spectaculoase creșteri de prețuri le înregistrează jucăriile, care iau un “avânt” mediu de 23%. De unde rezultă că bietul Moș Crăciun este cel mai lovit de aceste perioade de reduceri. Ar fi înțelept să-și facă stocurile încă din vară.

Sau cel mai bine-ar fi să revenim cu toții la obiceiul strămoșesc de a ne cumpăra un obiect pentru că avem nevoie de acesta, atunci când avem nevoie. Greu?

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea I

de Adrian @Vineri, 29 noiembrie 2013, 14:20 în

Căutarea ta s-a sfârșit: ai ajuns la punctul în care vei afla tot ceea ce trebuie să știi dar în special ceea ce nu trebuie să știi despre Black Friday. N-are rost să mai consumi energie în mod inutil, astfel încât poți închide chiar acum toate celelalte taburi de browser inclusiv cel în care George Buhnici explică modul în care a importat el BF în România (pro tip: n-a “adus” nimic nici George, și nici vreun alt jurnalist – ci magazinele online și în special eMag-ul).

Primul lucru important de reținut este că spre deosebire de datele altor “sărbători comerciale” mai mult sau mai puțin inventate (gen Sf. Valentin) momentul Black Friday este foarte clar plasat. Si anume: ultima vineri din noiembrie dă startul sezonului de cumpărături de final de an (la americani și în general în lumea occidentală). E momentul în care consumatorii încep să se îmbulzească în neștire prin magazine iar comercianții își maximizează profitul într-un final de an mai mult sau mai puțin euforic. Pentru cei interesați de etapele acestei frenezii de cumpărături am detaliat codul culorilor într-un articol mai vechi.

Cu alte cuvinte, ideea de a muta Black Friday cu o săptămână în avans este complet lipsită de logică. La fel de bine ne putem apuca să întârziem oleacă echinocțiul până de Paște. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mai mulți comercianți din România să “mute” cu nonșalanță BF 2013, în premieră mondială. Explicația fiind ceva aburitor cu ziua de 1 decembrie care pică prost și taie cheful de cumpărături. Să vedem totuși adevărata cauză.

Da, anul acesta Black Friday pică foarte aproape de 1 decembrie dar nu are nici o legătură cu sărbătoarea națională a românilor. Pur și simplu sezonul cumpărăturilor în lumea occidentală – care începe cu Black Friday și se termină de Crăciun – este mai scurt cu câteva zile decât de obicei. Mai precis, este cel mai scurt sezon de shopping din 2002 ceea ce se va traduce într-o pierdere potențială de 1.5 miliarde $ la nivel mondial. Asta nu va împiedica magazinele să bată noi recorduri anul acesta, dar ar fi putut să încaseze și mai mulți bani.

Sigur că în ultimă instanță dacă oamenii chiar au nevoie de acele lucruri înseamnă că le vor cumpăra la un moment dat, chit că e în sezon sau în afara lui. Dar comercianții nu gândesc astfel – orice bănuț potențial pierdut în trimestrul 4 îi face să intre în fibrilație. Parcă îmi imaginez discuția:

- Sefu’, sefu’ ce ne facem că anul ăsta sezonul de cumpărături e mai scurt?
- Nici o problemă Costele, îl lungim.
- Sefu’, sefu’ nu înteleg cum o să lungim sezonul?
- Mutăm Crăciunul de Anul Nou, hai că-i simplu Costele. Pac, pac – am adăugat o săptămână.
- Sefu’, sefu’ cred că e o mică problemă acolo cu Crăciunul…
- Bine atunci dă Black Friday mai încoace o săptămână, că doar noi am inventat chestia asta.
- Da sefu’, ce idee deșteaptă! 

Sigur că puteau să-i spună “Zi Specială de Reduceri Masive ca Voi să Credeți că Sezonul de Cumpărături a Inceput Deja” (ZSRMVCSCID). Dar cred c-ar fi fost un pic complicat de reținut așa încât s-a preferat formula cu mutatul Black Friday.

Uite cum am lămurit chestiunea cu mutatul sezonului. In partea a II-a voi clarifica treaba cu prețurile.

Jocuri PSN (Playstation Network) acum si pe Amazon

de Adrian @Marţi, 12 noiembrie 2013, 21:43 în

Se apropie gerul, serile lungi de iarnă și zilele relaxante de sărbătoare când tot omul stă la gura sobei și joacă un shooter, un adventure sau strategy game pe Playstation. V-ar interesa poate să știți că prietenii de la Amazon au lansat un nou store din care puteți cumpăra coduri pentru achiziția de jocuri de pe PSN, și ca să fie treaba bună cumpărătura e însoțită de un cupon de 5$ reducere pentru următorul joc luat de la ei.

Pentru achiziție trebuie să declari un Billing Address oarecare în SUA (și dacă problemele continuă să apară, verifică țara conform discuției de pe forumul Kindle). Cam orice card bancar este acceptat (eu am de la Unicredit – a mers din prima), iar livrarea este doar un cod astfel încât nu veți avea bătăi de cap cu vama sau orice altă minunată instituție a statului nostru de drept.

Pe mine mă tentează The last of us, am auzit că merge bine cu vinul fiert…


Dan Selaru

Câteva puncte despre Roşia Montană

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 12:21 în
Proiectul Roşia Montană ridică grave semne de întrebare, şi pentru a nu fi uitate să le enumerăm şi analizăm:

1. Guvernul ne prezintă exploatarea aurului de la Roşia Montană ca proiect “de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. De ce e un proiect de interes public nu ştim, de ce exploatarea de la Certej nu e clasificată la fel? Dar putem reţine că este de "interes public naţional", deci toţi avem dreptul şi obligaţia de a ne exprima părerea, nu e de interes local, părerea celor din Bucureşti contează la fel de mult ca a locuitorilor Roşiei Montane. De la Guvern citire.

2. Proiectul nu are aviz de mediu. Guvernul spune că va aviza proiectul DUPĂ votul Parlamentului. Parlamentarii nu au specialişti în mediu, ăsta e şi motivul pentru care e necesar avizul, ca în eventualitatea unei legi Parlamentul să se bazeze pe o părere avizată. Decizia Parlamentului este luată pe criterii politice, nu tehnice, deci, în principiu, este o părere lipsită de orice valoare tehnică. Parlamentul poate vota modificarea tabelului lui Mendeleev, asta nu schimbă realitatea.

3. Cum Guvernul nu a fost capabil să îşi spună părerea trebuie să privim spre forurile care au expertiză tehnică. Acestea sunt Academia Română şi Institutul Geologic al României, ambele şi-au expus părerea, ambele păreri sunt negative. Acuza adusă contestatarilor că nu ştiu despre ce vorbesc nu este susţinută de fapte, cum Guvernul nu a fost capabil să-şi spună părerea orice opinie tehnică a Guvernului e lipsită de orice suport, contestatarii se sprijină pe Academie şi institutul de specialitate.

4. Atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta s-au acuzat că au primit mită în cazul în speţă. Mai mult, Victor Ponta, Prim Ministru, a declarat că a fost luată mită de politicieni de la RMGC. Într-un caz atât de controversat o asemenea declaraţie ar trebui elucidată ÎNAINTE de orice vot. Dacă în cazul Petrom acuzele de mită au fost ale Partidului România Mare, puţin credibile, acum acuzele sunt aduse de Primul Ministru, evident mult mai credibile, fiind necesară investigarea lor. Acest proiect a început cu controversatul personaj Frank Timiş, acesta e doar începutul neclarităţilor legale ale proiectului.

5. RMGC şi Guvernul susţin că mineritul este singura soluţie pentru zonă şi singurul mod în care apar locuri de muncă. Absolut fals, există nenumărate zone montane care există fără minerit. De altfel, mineritul în subteran nu are nicio legătură cu actualul proiect, acesta este un proiect de suprafaţă, minerii de subteran nu au niciun rol, experienţa lor anterioară e inutilă. Deschiderea proiectului o să creeze locuri de muncă, indiscutabil, nu ştim câte pentru cei din zonă, dar câte locuri de muncă DISPAR prin deschiderea proiectului? Locuri de muncă deja existente în fabrici de mobilă, agricultură sau turism. Zona a fost, politic, declarată monoindustrială blocându-se orice dezvoltare, la Albac, la 30 de kilometri sunt zeci, dacă nu sute, de pensiuni.

6. De fiecare dată ne este spus că Roşia Montană este deja un dezastru ecologic, perfect adevărat, ce reţine Ministerul Mediului să acceseze fonduri europene şi să ecologizeze zona oferind locuri de muncă şi o şansă celor din zonă, argumentul că este un dezastru ecologic deja este fals şi răuvoitor, "dacă e rău să facem mai mult rău că oricum nu contează". Este metoda absolut evidentă de a distruge definitiv orice şansă pentru cei din zonă în afara proiectului RMGC.

7. Cum în ţară părerile sunt emoţionale şi extrem de divergente, acuzele de mită şi incompetenţă la ordinea zilei, o soluţie capitalistă este expertiza exterioară, Statul poate să ceară ca întreg proiectul să fie asigurat de un mare asigurator internaţional. Acesta lucrează pe banii lui şi, în consecinţă, nu poate fi influenţat. RMGC a încercat să se asigure la Allianz, Allianz a refuzat. Putem aştepta până RMGC este asigurat? Evident.

8. Există acuzele că în spatele mişcării împotriva proiectului se află forţe străine reprezentate de Soros. În favoarea proiectului sunt, de asemenea, forţe străine reprezentate de Paulson şi Steinmetz şi care. conform Primului Ministru, s-au folosit de corupţie. Dacă asta e situaţia de ce nu căutăm o altă soluţie?

9. Există zvonuri destul de întemeiate că în zona propusă spre exploatare există şi alte minerale, care este situaţia juridică a acestora? Nu cumva, prin corupţie, acestea au fost excluse din redevenţe? Este de datoria Statului să clarifice public acest aspect ÎNAINTE de a aviza proiectul.

Aceste câteva puncte mă fac să declar fără dubiu că în acest moment proiectul Roşia Montană este profund dăunător României, un proiect bazat pe corupţie, minciună, desconsiderare a specialiştilor, manipulare.

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 1:41 în
Roşia Montană este, indiscutabil, un subiect. Deşi nu mai scriu, cel puţin aici, este absolut necesar să aduc nişte clarificări vis a vis de subiect, pentru că manipularea a depăşit orice nivel imaginabil.

1. Proiectul Roşia Montană ne este prezentat ca un proiect

Economie fără ideologie

de Dan Selaru @Sâmbătă, 23 februarie 2013, 13:47 în
Economia mondială este interconectată cu mediul, iar economia funcţionează cu energie. Orice altă viziune economică este în general partizană a unui model economic care, în ultima vreme, au devenit adevărate ideologii. Întregul fenomen economic trebuie tratat la nivel global, unitar, mai ales azi câmd economia este globală în strânsă legătură cu mediul şi cu resursele energetice.

În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.

Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.

Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.

Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.

Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.

Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.



Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.

Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.

Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.



Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012

Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9

Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1

Dragos Manac

Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!

de Dragos Manac @Vineri, 7 decembrie 2012, 12:41 în

"Wishes won’t wash dishes"

Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati. 

Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex: companie.ro), este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.

Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.

Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.

Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.

Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse. 

Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business?  Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email,  contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd. 

Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.

Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.

Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.

Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.  

Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina. 

Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.

+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe Revevol.ro

PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.

Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti

de Dragos Manac @Marţi, 27 noiembrie 2012, 7:34 în

"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"

Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.

Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).

Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!

Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:

  1. Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
  2. Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
  3. Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
  4. Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
  5. Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.

Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.

Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.

Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.

Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.

Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.

Rezumand:

  • Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
  • Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
  • Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
  • Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
  • Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.

Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?

 

 

 

Appnor MSP are un nou CEO

de Dragos Manac @Joi, 31 mai 2012, 15:40 în

"The best thing about the future is that it comes one day at a time."

Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.

Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.

Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)

Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.

Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.

Back to work! 


Mihail Marcu

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Incep fuziunile in sistemul bancar?

de Mihai Marcu @Duminică, 28 august 2011, 11:39 în
Bancile grecesti Alpha Bank si EFG vor fuziona, iar anuntul oficial se va face luni.

Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.






Cristian Dimofte

Viata la curte

de Cristian Dimofte @Marţi, 24 aprilie 2012, 17:31 în

O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Culmea optimismului in imagini

de Cristian Dimofte @Joi, 12 aprilie 2012, 22:01 în

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

Unele şcoli primare sunt mai bune decât altele

de Vali Petcu @Joi, 23 februarie 2012, 10:40 în
Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în [...]

Merlin

Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile  sociale la norma

de Merlin @Vineri, 10 decembrie 2010, 13:40 în
Am primit pe email de la un prieten urmatorul text. Mi-a scris ca noi pe Hotnews.ro scriem rapid despre ceea ce declara Basescu si Geoana, dar ca despre ceea ce se intampla in viata reala reactionam greu. De aceea ma grabesc sa-i public textul: Conform Ghidului Solicitantului – Conditii Specifice pentru cererile de propuneri de [...]

Cum am dislocat televizorul din casa

de Merlin @Luni, 26 iulie 2010, 9:57 în
(Un articol aparut in Dilema, cam gratuit si cam speculativ ) Televizorul este asociat cu ideea de “casa”, de spatiu personal si familial, dar aceasta perceptie se modifica sub presiunea unei reechipari a omului de astazi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, insa “magia” ecranului va disparea. Din ce in ce mai [...]

Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic

de Merlin @Sâmbătă, 17 octombrie 2009, 11:31 în
Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta,  esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc [...]

Ioana Avădani

Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 23:09 în
În conferinţa de presă de azi, dl. Ghişe ne spune: “Situaţia periculoasa în care sunt jurnaliştii în raport cu patronii de presă poate duce la deprofesionalizarea acestora, făcându-i nişte manipulatori de interese patronale necunoscute populaţiei.” El a adăugat ca doreşte “reglementarea conceptului de jurnalism, precum şi diminuarea abuzului autorităţilor sau patronilor de mijloace de informare [...]

Presa şi Strategia Naţională de Apărare

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 9:21 în
De mult nu am mai văzut unanimitate de păreri într-un grup mai mare de trei persoane – dar ieri mi-a fost dat să văd politicieni, oameni de media şi ONG-işti susţinând, timp de trei ore, aceeaşi idee: nu amestecaţi presa şi siguranţa naţională. Am participat (şi moderat – cu greu!) o dezbatere pe marginea Strategiei [...]

Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?

de Ioana Avădani @Joi, 23 septembrie 2010, 18:36 în
ANRMAP a lansat in dezbatere publica un Proiect de Ho t ă r â r e pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de [...]

Teo

O chestiune de onoare? A cui?

de Teo @Luni, 27 septembrie 2010, 12:22 în
Ministrul de interne si-a anuntat demisia de onoare dupa ce mai multi politisti s-au dat in stamba in fata Palatului Cotroceni. Foarte frumos, emotionat,  la tati ni-i greu.  Demisia domnului Blaga nu rezolva insa o problema mult mai concreta.  Cine … Continue reading

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

de Teo @Duminică, 12 septembrie 2010, 23:07 în
Ministerul de externe a anuntat  ca va oferi un grant de 50.000 de euro pentru finalizarea documentarului animat  ”Crulic – sau drumul spre dincolo”. Filmul reconstituie poveste tragica a romanulu Claudiu Crulic,  mort prin infometare in urma cu doi ani, … Continue reading

Pururea tanar, infasurat in revendicari

de Teo @Sâmbătă, 4 septembrie 2010, 12:27 în
I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun … Continue reading

petrea

Un avertisment ignorat

de petrea @Marţi, 14 aprilie 2009, 14:26 în
In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber [...]

Traduttore, traditore

de petrea @Sâmbătă, 14 martie 2009, 7:21 în
Conversatie despre FX: A: Mai creste euro? B: Fata de ce? A: Fata de cat e acum. Ce faci cand esti jurnalist de business la un ziar financiar si iti trebuie stiri pentru site-ul ziarului? Deschizi platforma de stiri si cotatii in timp real, apesi F9, tastezi EURRON= si astepti. Mai devreme sau mai tarziu tot pica o stire. [...]

Falimentul analistilor de pe Wall Street

de Sergiu Mihai-Popescu @Vineri, 13 martie 2009, 14:28 în
Intr-o piata aflata pe un trend descendent de aproximativ un an si jumatate, cu o accentuare a scaderilor in ultimele 6 luni, orice “bear market rally” este o oportunitate pentru diversi analisti ai fenomenului bursier de a proclama bottom-ul indicilor. Si acum ne aflam intr-un astfel de moment:  indicele S&P 500 a stabilit pe 9 [...]

Asigurari si Pensii

ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Life
Stand Up Comedy Night cu Malu Chivu
Cei care l-au urmarit pe Marius Chivu pe scenele de teatru, dar si pe marile ecrane, in filme romanesti si straine, nu putine la numar, au spus ca este un actor expresiv. Daca nu ati mai ras in hohote...
Bancul zilei: Cand stii ca sora ta are probleme reale
Psihiatrul intreaba: - Au mai existat in familia dumneavoastra cazuri cu boli mintale? - Da, acum trei ani sora mea...
Clipul zilei: O farsa la care iti sta inima-n loc
Un cuplu demential. Nu va recomand sa incercati farsa asta fiindca romancele sunt mai aprige :)
citeste mai multe articole din LIFE
Distractie si confort maxim la pret modest. Pensiune Azuga-Casa Barcaru. Cazare 28 locuri, bucatarie si bar. Rezervari: 0744.302.373, 0244.326.418
S-a dat START-ul la sezonul nuntilor! Inscrieri urgente! Castiguri garantate! 0730.32.32.16
Google Apps Business si Managed Hosting in Romania, Olanda si SUA prin Appnor MSP.
Cel mai mare numar de marfuri si camioane. Peste 10.000 de membri. Bursa de transport nr. 1 in Romania.
Perdele, draperii, falduri romane. Proiectare si montare perdele, draperii, accesorii pentru orice tip de fereastra. Solutii si executii pretentioase. Noi modelam lumina in casa ta! www.lafereastra.ro
Agrocom France, radacina proiectelor tale. Arhitect peisagist, proiecte 2D/3D, plante ornamentale. Universul dvs exterior modelat cu bun gust. www.pepiniera.com
Reduceri consistente la Zaza Pizza: 12 lei pizza. Intra pe pagina noastra de Facebook si afla produsul si parola zilei.
Vrei permis de camion/autobuz, recunoscut in UE? Vino la PILOTAJ PROF BUZAU pentru permis categoriile B, C, CE si D pe autovehicule de ultima generatie!
Auto Grand - Rent a car. Inchirieri autoturisme cu sau fara sofer. Preturi incepand de la 19 euro/zi.
Calm, Putere, Relaxare. Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.
Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice. O carte scrisa de Lisa Sanders, cea care prin rubrica din New York Times a inspirat crearea serialului Dr. House. Pe Psihoshop.ro. Carti de psihologie.

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică