BLOGURI
feher

Votează Isus din Statul Paralel

de feher @Marţi, 15 octombrie 2019, 17:26 în

Iuda moare într-un accident de măgăruș.
Nimeni nu-l mai vinde pe Isus pe 3 arginți. Apostolii se plictisesc de apostolat, poporul huiduie miracolele învechite, huuuuo, schimbă băi repertoriul. Să vie altul mai bun!!!
Nu ai Iuda, nu ai trădare, nu ai salvare.
Dispariția lui Dragnea a oprit sanctificarea Opoziției.
A deschis brusc ușa prin care au trecut grămadă usereii și peneleii plecați în viteză, cu umărul în față, mizând pe rezistența lemnului porții.
Când ești pe jos, murdar de nămol, nu mai știi cine-i prieten sau dușman.
Și dai și lupți și dai.
Ai prefera să fii pe cruce, vizibil.
Să mori dar să fii plâns și pomenit și veșnic lăudat.
Dar jos, în nămol, mori ca prostu, fără să te știe nimeni.
Ne trebuie o Iudă.
Sosirea salutară a lui Ponta e totuși prea târzie. E în covalescență, încă, poate peste 5 ani o să își recapete forța din 2014.
Până atunci îl avem pe Barna. O Iudă tristă, apatică, cu mână moale și zâmbet arogant. Trădările lui sunt mici și neinteresante. Nu are anvergura teleormăneanului dar totuși, fură și el de la copii.
Își face treaba, că nouă dacă nu ne place ceva, nu ne plac trădătorii.
Acum Isus poate din nou să strălucească de pe crucea lui săsească pe care scrie Urmăresc cu atenție și îngrijorare cum trec norii.

feher

Doi naufragiați ajung pe o insulă sărmană, preiau puterea și își dau seama că lipsa resurselor naturale face imposibilă orice inițiativă de a îmbunătăți viața locuitorilor insulei. Nu o să fie mai bogați, nici mai sănătoși și nici mai fericiți. Și atunci cei doi conducători ai insulei se hotărăsc să le ofere amărâților supuși ceva care să-i ajute să îndure mai ușor mizeria vieții: o religie. O serie de minciuni elaborate care să le dea un sens vieților lor îngălate.
Așa că unul dintre cei doi conducători devine tiranul cel rău iar celălalt este sfântul oprimat, silit să se refugieze în junglă.
Citind știrile de azi, realizez că România este San Lorenzo, insula lui Vonnegut din Leagănul Pisicii. Suntem un popor pierdut în mizerie, ai cărui conducători au decis în ianuarie 1990 că nu au cum să ne scoată din foame și atunci mai bine au creat o religie care…

View original post 510 more words

Drumul crucii

de feher @Luni, 14 octombrie 2019, 13:33 în

I-am văzut și acum 2 săptămâni, și acum o lună, și acum 2 luni. El trăgând un căruț cu boarfe, svelt, înalt, figură visătoare de profesor de fizică apreciind cuanții, ea cu părul alb, alb, alb, mers șovăitor, trupul din care anii au scos carnea. Se plimbă încet prin oraș, tăcându-și singurătățile, ieri se încălzeau la soare, unul lângă altul, el se descălțase și își aranjase pantofii lângă căruțul unde e îngrămădită viața lor, ea primea căldura doar pe obrazul stâng, părea că privește rușinată undeva în dreapta, cu ce-au greșit?
Cât de departe înapoi e răscrucea care i-a băgat pe poteca asta care s-a terminat cu ei doi stând la soare pe-o piatră la un colț de stradă, fără mâine, doar cu un azi fragil înghesuit într-un cărucior de piață?
Miercuri seară l-am văzut pe primarul orașului. A cinat la un restaurant scump și, oprit în fața ușii cu un grup de bărbați, vorbește despre cumpărarea unor autobuze noi. E la al 3 lea dosar penal și la al 4 lea mandat, a făcut ronduri, sensuri giratorii, raliuri, maratoane, festivaluri, târguri, va tăia dealul ăsta și muntele ăstălalt și sigur nu va fura, nu ca ăștia de vor să vină la primărie care sigur vor fura și care vor tăia pensii și vor tăia salarii și vor izgonii investitorii străini.
Cât de departe înapoi e răscrucea care l-a băgat pe băiatul ăsta simplu pe poteca care l-a scos în luminișul unde cresc fotolii de primar și uriașe bugete locale?
Andreea nu știe cu cine să voteze. Are o casă superbă într-un complex de locuințe construit pe drumul de Poiană exact unde edilul care vrea să cumpere autobuze organizează raliuri. Când se organizează raliuri, drumul de Poiană se închide și Andreea nu poate să iasă din casă, nu cu mașina, nu cu bicicleta și nici pe jos, că nu sunt trotuare.
Pe cine să voteze? Primarul este ales politic, el ar trebui să fie administrator, să se priceapă la managementul orașului, să știe ce-i cu pugul și puzul, nu să facă dezbateri și să întrebe alegătorii ce părere au despre parcări și piste de biciclete, de unde să știe alegătorul urbanism și infrastructură?
Candidații sunt niște domni, la Brașov niciodată doamne, doamnele la Brașov pun gogonele și castraveți nu au timp să candideze la primărie, candidații sunt deci niște domni care au echipă de experți dar asta nu o liniștește pe Andreea.
Geaba schimbi primarul dacă oamenii din primărie sunt de neclintit, verișoara și cumnata, nășicul și finuțul, sedimente aduse de torenții altor administrații, înțepeniți în culoarele instituției, ei nu au luat-o la răscruce la dreapta sau la stânga, nu au luat în viața lor o decizie care să-i proptească într-un scaun de primar sau pe-o piatră, la soare, lângă un cărucior de homeless, ei sunt oamenii-pietriș, cei care nu gândesc și deci nu greșesc, sunt mutați cu roaba de neamuri, înghesuiți în crăpăturile statului crăpat, special construit prost ca să fie plin de crăpături pe care să le umpli cu oamenii-pietriș care apoi lucrează pentru tine, familia.
Familia.
Mama cu păr alb și băiatul cu pantofi albi tac alb la un colț de stradă într-o lume gri plină de răscruci și drumuri pe care cari cruci, niciodată ale tale.
Uneori crucile arată ca un cărucior de piață.
Alteori ca un mandat de primar.

Ebola, crahul și războiul nu ating credinciosul ortodox

de feher @Sâmbătă, 12 octombrie 2019, 12:39 în

Prietena mea Cristina este fată deșteaptă. Ea știe că închisorile kurzilor sunt pline de fanatici Daesh și că acum, când americanii le-au dat mână liberă turcilor, ușile închisorilor se vor deschide, mult succes și împlinirea tuturor dorințelor, va face poc Europa ca o tigăiță cu boabe de porumb pusă pe foc.
Prietena mea Cristina știe că ălea 4 milioane de refugiați ai Turciei sunt ca producțiile la hectar pe vremea lu Piticu, proletari din toate țările umflați rezultatele raportate. Și mai știe că în spatele războiului din Orientul Mijlociu sunt oameni cu bani mulți pe bursă, în State și în China, în Iran și Arabia Saudită, Rusia, Mexic și India.
Dar ce nu știe ea este că acuși vine crahul ăl mare, poate nu mai mare ca în 2008 dar nu mult mai mic. Știți că azi sărbătorim 11 ani de când Europaa zis că trebuie să salveze băncile afectate de criză, aceleași bănci care își premiau câteva luni mai târziu, cu bonusuri de milioane de euro directorii și președinții în timp ce aceeași Europă scurta de cap pensii și salarii?
Ce rost are să vă încărcați mințile cu poveștile ăstea? Întunericul nu strică ochii, lumina e obositoare și se spune că faci pipi pe tine când te uiți prea mult în flacăra unei lumânări. Mai bine închizi ochii și te odihnești un pic.

Primarul Pandele cunoaște virtuțile întunericului și știe că poporul vrea doar să doarmă așa că, la fel ca în fiecare an, trimite sute de pelerini la Iași, la Sfânta Parascheva, pe bani publici, pe taxele plătite de mine îi trimite la Sfânta Parascheva cea făcătoare de minuni, salvatoare de bursă, ocrotitoare a granițelor și degrabă anulatoare a schimbărilor climatice.
500.000 de lei cheltuiți pe transport și pachețele pentru pelerini a plătit domnu Pandele cel primar și ce, nu se merită?
Războiul nu ajunge niciodată la noi. Poate gripa porcină dar de aia mor doar porcii nu și boii, e mereu pace în grădina Maicii Domnului, o pace ca într-un cimitir protestant într-o zi de octombrie.
Știați că azi sărbătorim 74 de ani de când partidul nazist a fost dizolvat și Consiliul de Control Aliat a decis că orice încercare de reînființare a sa va fi considerată infracțiune?
Nu vă bateți capul cu informațiile ăstea. La ce v-ar ajuta să șitți? În iad serile de quizz au fost interzise când adevărul a devenit relativ și personalizat iar în rai cultura generală nu e apreciată.
Știați că pe 12 octombrie 1492 Cristofor Columb a pus piciorul în Bahamas?
Și mai știați că în aceeași zi în 1773, America deschide primul său ospiciu?

feher

Ebola- scăpată din mână ca o sticlă de ulei- se sparge de pardoseala bătrânei Europe. ISIS-scăpată ca o fătucă de 16 ani de sub supravegherea părinților-bagă scor de baschet la tăiat de capete de venetici. Bursa-scăpată ca Little Boy, prin trapa deschisă în burta Americii-aruncă în aer economiile firave europene.

Octombrie 2014, ziarele arată ca în scenariul lui ”Armata celor 12 maimuțe”: epidemie, crah, război.

Dar uite că Moaștele Sfintei Parascheva au trântit poarta în nasul nenorocirilor. Ebola nu ajunge la noi, că doar nu ne pune dracu-Doamne iartă-mă, să umblăm aiurea în curul lumii. Stăm la noi acasă, că d-aia ne-am luat casă, televizor cu diagonala de 104, canapea și o damigeană de vin de țară, ca să stăm acasă și să ne uităm la televizor cum moare negrii și pe ăia care i-a mâncat în cur să meargă în Africa să salveze negrii.

ISIS nu are treabă cu România. De…

View original post 507 more words


Alerg.ro

Maratonul București 2019. Rezultatele

de Alerg.ro @Marţi, 15 octombrie 2019, 7:33 în
Și a mai fost o ediție, cea de a XII-a, a Raiffeisen Bank Maratonul București. Și de data aceasta, un nou record de cursă, plus noi recorduri de participare Maratonul Internaţional Bucureşti, desfășurat pe 12-13 octombrie, a fost cîştigat anul acesta la masculin de kenyanul Hosea Kipkemboi, care o realizat ...

Kosgei. Nou record mondial la maraton feminin

de Alerg.ro @Luni, 14 octombrie 2019, 10:10 în
La Chicago, kenyanca Brigid Kosgei a îmbunătățit performanța mondială la maraton cu 81 de secunde, noul record mondial fiind acum de 2h:14min:04sec Ce sfîrșit de săptămînă impresionant pentru istoria maratonului. La doar o zi după impresionanta demonstrație de forță fizică și psihică (plus incontestabil ajutor tehnologic) a lui Eliud Kipchoge ...

1h:59min:40sec. Kipchoge

de Alerg.ro @Sâmbătă, 12 octombrie 2019, 17:23 în
Kenyanul Eliud Kipchoge a devenit primul om care a coborît sub bariera de două ore pe distanța unui maraton # La aproape 35 de ani, Eliud Kipchoge mai avea de făcut un singur lucru pentru a fi considerat, pe merit, cel mai mare maratonist din istorie. Deținător al actualului record ...

Gabriel Bejan

Africa de Sud. Am fost într-un township din Cape Town și am văzut cum trăiesc oamenii Xhosa

de Gabriel Bejan @Luni, 14 octombrie 2019, 9:24 în

„Când eram mică, visam că o să ajung să mă plimb prin Camps Bay, o să intru din magazin în magazin și o să-mi cumpăr o grămadă de lucruri frumoase. Între timp m-am făcut mare și încă visez la chestia asta”, spune Cornelia, ghidul nostru Xhosa, în timp ce-și conduce van-ul plin de turiști prin stațiunea exclusivistă a Cape Town-ului. Nu e neapărat tristețe în vocea Corneliei pentru că femeia matură de acum nu și-a îndeplinit visul din copilărie și trăiește în continuare într-unul din township-urile orașului. E mai degrabă o acceptare a unei realități evidente pentru că, deși apartheidul s-a încheiat de 23 de ani, mahalalele Cape Town-ului continuă să fie singurele cartiere accesibile pentru cei mai mulți dintre negrii care trăiesc în Mother City. Un oraș în care deși salariul mediu depășește 1000 de dolari pe lună, prețurile la locuințe sunt exorbitante.

„Și asta este o formă de apartheid. Albii au ridicat atât de mult prețurile la case, încât noi, cei din townshipuri, nici nu putem visa măcar că, într-o zi, ne vom putea permite un apartament în oraș”, mai spune Cornelia. „Dar cât de mult ar costa o locuință cu două camere în Cape Town?”, întreb eu. „Oooo, enorm. 2 milioane de ranzi (n.r.-153 de mii de dolari) cea mai ieftină. Dar ajung și la 9 milioane de ranzi (689 de mii de dolari)”, răspunde Cornelia.

waterfront
Waterfront, un cartier fițos din Cape Town

Deși în acest moment cam o treime din cei 3,7 milioane de locuitori ai orașului trăiesc în mahalalele de la periferie, lucrurile se mișcă totuși într-o direcție bună. Încet ce-i drept, mult mai încet decât și-ar dori locuitorii Africii de Sud, townshipurile se modernizează, locuințele improvizate construite din table și cartoane, fără apă și canalizare, sunt demolate iar în locul acestora statul construiește case decente, cu parter și etaj, care sunt date gratuit oamenilor. Devin proprietari, dar nu au voie să le vândă niciodată.

La statuia lui Mandela din Waterfront
La statuia lui Mandela din Waterfront

E un proces complex de gentrificare, de modernizare/renovare a cartierelor mărginașe care are loc în Cape Town. Townshipurile nu vor dispărea probabil niciodată, dar vor arăta poate decent, vor avea școli moderne, magazine, spitale, parcuri. Africa de Sud este totuși o țară bogată, dar modernizarea ei este mult întârziată de corupția și incompetența de la vârful statului. Ca o ironie a sorții, într-o țară în care principala problemă a majorității populației este cea locativă, președintele Jacob Zuma este acuzat că ar fi cheltuit 246 de milioane de ranzi (18,8 milioane de dolari) din fondurile publice pentru renovarea propriei locuințe. Zuma a refuzat să de banii înapoi chiar și după ce Curtea Constituțională l-a obligat să facă acest lucru în aprilie 2016.

Township-ul Langa
Township-ul Langa

Puțină istorie a township-urilor

Township-urile nu sunt neaparat o creație a apartheidului. Au apărut prin secolul 19, când mulți sud-africani din mediul rural au început să vină la oraș pentru a-și găsi un loc de muncă. Cum nu-și permiteau altceva, și-au construit locuințe improvizate la marginea marilor aglomerări urbane.

În 1948, în Africa de Sud a fost introdusă politica de apartheid, de separare rasială, iar în 1950 a fost emis primul „Group Areas Act”. Această lege a împărțit zonele de locuit în funcție de rasă. Astfel, cei denumiți „non-whites” au fost obligați să părăsească zonele urbane dezvoltate, care au fost declarate zone exclusive de albi. În categoria „non-whites” intrau negrii și așa-numiții „coloured” (amestec de rase, în special albi cu negri).

Un caz celebru de relocare din Cape Town a fost cel al Districtului 6 și a avut loc în 1966. Cartierul respectiv era locuit de negri și „coloured”, dar autoritățile orașului l-au dărâmat cu buldozerul, iar locuitorii au fost mutați într-un township, aflat la 25 de kilometri depărtare. 60.000 de oameni au fost strămutați atunci. După 1994, foștii proprietari și-au primit pământurile înapoi.

Maghernițele din Langa
Maghernițele din Langa

O vizită în township-ul Langa

Townshipurile din jurul Cape Town-ului sunt considerate zone cu infracționalitate ridicată, unde SIDA și alte boli fac ravagii. În general, ți se spune să stai deoparte de astfel de cartiere, albii nu au ce căuta acolo pentru că riscă să fie jefuiți, răpiți, omorâți. Lucrurile sunt însă un pic mai nuanțate. Dacă-ți iei un ghid de-al locului cu tine, nu prea ai de ce să te temi. Și oricum nu toate townshipurile sunt la fel.

Township, Cape Town
Township, Cape Town

Într-una din zile, împreună cu Joseph, un american din Texas, am fost într-o excursie în Langa, unul dintre cele mai cunoscute townshipuri din Cape Town. O mașină a venit și m-a luat de la hotel, iar la intrarea în cartier am fost dați pe mâna unui puști care ne-a plimbat o jumătate de zi prin cartier (numele acestuia înseamnă ”Soare” în limba Xhosa, populația majoritară).

Cartierul era în reconstrucție, ca să zic așa. Pe de o parte, buldozerele demolau coșmeliile din tablă, pe de altă parte se construiau case noi. Relativ decente, cu o cameră la parter și două dormitoare sus, noile locuințe îmi aminteau de cartierul Pipera, unde tot așa, stau aliniate, una lângă alta, casele middle-class-ului bucureștean.

Noile case din Langa
Noile case din Langa

Ghidul mi-a explicat că demolarea a început cu ultimele locuințe construite în cartier, considerate ilegale de guvern. De fapt, obiceiul locului este ca atunci când familia devine prea numeroasă și casă neîncăpătoare, cei tineri trebuie să plece și-și ridică o nouă locuință la marginea cartierului. Chestia asta a devenit ilegală în ultima perioadă, așa că oamenii fugiți din casa părintească sunt primii demolați și, logic, primii care primesc noi locuințe.

Langa
Langa

În orice caz, Langa nu mai arată ca acum zeci de ani. În unele părți, au apărut multe case frumoase, cu grădini spațioase, dovadă că nu toți rezidenții o duc rău. „Un alb, ar putea să se mute aici? Adică, ar fi lăsat?” l-am întrebat pe puști. „Da. De ce nu? Dacă vrea el asta, sigur”, mi-a spus ghidul, deși nu trebuia să fiu geniu ca să-mi dau seama că eram singurul alb pe o rază de câțiva kilometri (americanul care era cu mine era negru :)).

E greu însă de crezut că un european alb s-ar simți confortabil într-o zonă în care totul era Xhosa. Pe marginea drumului, se înșirau tarabe unde niște femei corpolente vindeau delicatese locale, căpățâni de oaie pe care le puteai fierbe sau frige la grătar. Nu am încercat, mulțumesc de întrebare, deși nu cred că aș fi pățit ceva dacă o făceam.

Tarabe unde se vindeau capete de oaie
Tarabe în Langa

După aceea am fost într-o pub local în care singura băutură disponibilă era o chestie tulbure și albă pe care ei o numeau bere. Era păstrată în niște butoaie albastre din plastic, unde „barmanul” băga o carafă uriașă din tablă pe care apoi ți-o punea în față. Musai trebuia să o împarți cu prietenii pentru că halba respectivă avea vreo 5 kile și dacă o dădeai singur pe gât, alcoolul ți se urca la cap și făceai scandal. Berea era produsă doar de femeile Xhosa, după o rețetă proprie, adusă cu ele din satele de origine. Deși ele erau de fapt berarii, nevestele nu aveau acces în cârciumă, puteau să-și bea produsul finit doar acasă. „Nu au cu cine să lase copiii, de aia nu pot să vină în pub”, mi-a explicat ghidul. Băutura părea gustoasă, cel puțin așa mi-a zis Joseph, care a și gustat-o, dar am zis din nou pas. Chestii tulburi pot să beau și în România.

Pub-ul cu bere locală
Pub-ul cu bere locală

Cu siguranță în Langa existau și dispensare locale, dar localnicii ajungeau acolo doar în cazurile grave. Cei mai importanți erau vindecătorii/ vracii, cum vrei să le spui, care aveau soluții pentru orice durere. Ba chiar și pentru altfel de probleme, cum ar fi găsirea unui loc de muncă sau întoarcerea nevestei fugare. Vindecător nu poate fi oricine, adică nu înveți meseria asta la școală sau de la părinți. Pur și simplu erai ales de Divinitate să faci acest serviciu comunității, iar instrumentarul medical consta în ierburi și rădăcini care se combinau, în funcție de problema specifică, rezultând o licoare pe care pacientul trebuia să o bea.

Am trecut și pe lângă o școală care arăta bine pe dinafară. În orice caz, avea porțile închise și înțeleg că regulile erau stricte pentru că de partea asta a gardului rămăseseră și niște fete care întârziaseră. Dacă tot nu au mai ajuns la ore, au zis ca măcar să-și facă niște poze, că tot treceam prin zonă și aveam aparatul foto în mână.

Langa
Langa

În general, lumea părea relaxată pe străzile din Langa, în orice caz cei mai mulți rezidenți erau la muncă în oraș.

„Nu prea sunt infracțiuni în Langa, este totuși un township mic, ne cam cunoaștem între noi. Dar, sigur, în alte townshipuri mai mari, altfel stau lucrurile. Nu ți-aș recomanda să umbli singur pe acolo”, mi-a mai spus ghidul. La despărțire, l-am întrebat dacă-și dorește să plece vreodată din Langa. Mi-a spus că nu, are deja o casă aici, în care trăiește cu cele trei surori. Tot ce visează însă este să ajungă la facultate și să se facă ghid turistic cu licență, așa cum era vărul său care ne adusese acolo cu mașina. I-am urat succes și eu și Joseph din Texas, după care ne-am urcat în mașină și ne-am întors în oraș. Pe drumul de întoarcere ne-a prins ploaia, așa că ne-am băgat într-un pub adevărat din centru, ca să bem o bere adevărată și să filozofăm despre Trump și viitorul omenirii.

Citește și Tot ce trebuie să știi dacă vrei să pleci în vacanță în Cape Town, Africa de Sud

oameni township 2

Cape Town

Green Market
Green Market

Articolul Africa de Sud. Am fost într-un township din Cape Town și am văzut cum trăiesc oamenii Xhosa a aparut prima data pe Travel Zoom.

8 lucruri pe care poți să le faci în Marsilia

de Gabriel Bejan @Marţi, 8 octombrie 2019, 19:13 în

Am fost în Marsilia pentru câteva zile, într-un însorit weekend prelungit de toamnă, special pentru a mânca bouillabaisse, celebra supă de pește provensală. Dar nu am stat numai în restaurante (aș fi falimentat, desigur), ci am făcut și alte chestii interesante.

Nu am numărat șobolanii de pe străzi, nici locurile unde miroase a urină. Și nici nu m-am uitat lung după localnicii cu origini africane sau arabe, cum fac alți români, mult mai exigenți decât mine în materie de metropole europene. Am încercat doar să mă bucur de unul dintre cele mai pline de viață orașe pe care le-am văzut până acum.

Am scris mai jos câteva chestii pe care ai putea să le faci în Marsilia, în afară de obiectivele turistice clasice. Acestea pot fi găsite oricum în orice ghid de travel, respectabil sau mai puțin respectabil.

Să mănânci bouillabaisse, desigur

Restaurantul Chez Fonfon, Marsilia

Nu trebuie să fii mare gurmand ca să-ți dorești să mănânci o supă cu cel puțin patru feluri diferite de pește. Bouillabaisse este un fel de mâncare pescăresc, integrat în istoria Marsiliei. Dacă vrei să citești mai multe despre acest subiect poți intra aici.

Pe scurt, există multe restaurante în Marsilia unde se poate mânca un bouillabaisse cât mai apropiat de cel tradițional, dar cele mai cunoscute sunt două: Le Miramar, în Portul Vechi și Chez Fonfon, în Vallon des Auffes.

Primul este mai turistic și mai spectaculos, dar și mai scump (69 de euro porția de bouillabaisse), al doilea- mai discret, amplasat într-un mic golf pitoresc, și-ți oferă o experiență gastronomică cu adevărat interesantă. Chez Fonfon este puțin mai ieftin decât Le Miramar: o porție de bouillabaisse costă aici 53 de euro porția.

Fie că mergi într-unul din cele două restaurante, fie în altul, bouillabaisse este, în topul meu personal, prima atracție turistică din Marsilia.

Să urci la Notre Damme de la Garde

Marsilia, vedere de la Notre Dame de la Garde

„Basilique Notre Damme de la Garde” este pe un deal (154 metri), se vede din Portul Vechi și, când te uiți la ea, nu poți să nu te gândești: „Uau, oare cum se vede orașul de acolo?” Se vede frumos și, de sus, poți să faci și niște poze superbe pentru Instagram. Nu trebuie decât să iei un autobuz local (linia 60, dacă țin bine minte), un trenuleț turistic sau autobuzul turistic hop-on, hop-off „Colorbus” (linia roșie).

Clădirea este construită în stil bizantin, e din secolulul 19, dar o să afli mai multe amânunte după ce ajungi în vârf.

Dacă ai văzut seria „Marseille” de pe Netflix pot să-ți spun că o parte din cadrele superbe cu orașul sunt filmate de la Notre-Damme de la Garde.

Să te plimbi prin Marsilia cu autobuzul turistic Colorbus

Cântăreți stradali din Marsilia

Ca orice oraș cu mulți turiști (7 milioane în 2018), Marsilia are și o linie de autobuz de tipul „hop on, hop off”, adică cu etaj deschis. De fapt, două linii- cea roșie costă 19 euro, biletul pe toată ziua, cea albastră (mai scurtă)- 15 euro. Un abonament pentru ambele linii costă 24 de euro.

Autobuzul turistic e mai scump ca în alte orașe, dar dacă vrei să vezi cele mai importante locuri din Marsilia merită banii. În timpul zilei, Colorbus circulă din 20 în 20 de minute.

Să mergi dimineața să-i vezi pe pescarii din Marsilia care-și vând marfa în Portul Vechi

Pescari din Marsilia

În fiecare dimineață, pe Quai des Belges, în Portul Vechi, se adună pescari care-și vând marfa scoasă în ziua respectivă din Mediterană. Piața de pește din cea mai turistică zonă a Marsiliei face parte din viața orașului.

Chiar dacă nu cumperi nimic, merită să caști ochii la spectacol. Localnici și turiști se plimbă printre tarabe, unii ca să cumpere, ceilalți doar ca să facă poze.

Să te uiți împreună cu localnicii la un meci al echipei Olympique de Marseille într-o cârciumă (sau chiar pe stadion)

Un cuplu din Marsilia

După cum spunea Robert Taro, personajul principal din seria „Marseilles” de pe Netflix, stadionul este locul care adună la un loc toate categoriile sociale din oraș, de la oamenii din ghettouri la bogătași. La stadion vin localnici care altfel nu ar avea niciun motiv să stea împreună.

Fotbalul este foarte important în Marsilia, localnicii sunt în cap după echipa lor favorită, Olympique, iar dacă te nimerești într-un bar în timpul unui meci vei avea parte de un adevărat spectacol, cu oftaturi disperate și strigăte de bucurie (în perioada asta, Olympique nu merge foarte bine. Când am fost noi acolo a făcut 1-1 acasă cu Rennes).

Dacă ești cu adevărat pasionat de fotbal, atunci poți să mergi pe Velodrome, stadionul echipei, care este o adevărată bijuterie.

Să mergi pe insula care l-a inspirat pe Dumas să scrie „Contele de Monte Cristo”

Château d’If, Marsilia

Dacă urci la Notre Damme de la Garde vei vedea în largul mării o insulă cu un castel în mijloc, care se cheamă Château d’If. Aici a fost închisoare politică unde au fost închiși mai mulți revoluționari din timpul Comunei din Paris. Insula a devenit celebră după ce Alexandre Dumas și-a plasat aici acțiunea cărții „Contele de Monte Cristo”.

Acum, Chateau d’If poate fi vizitată de turiști, iar o călătorie cu vaporul până acolo costă 11 euro.

Să te plimbi prin Le Panier

„Le Panier” înseamnă „Coșul” și este numele celui mai vechi cartier din Marsilia, aflat la nord de Vechiul Port. În Le Panier se poate ajunge pe jos. Este foarte colorat, cu ziduri pictate, cu multe magazine, restaurante și cafenele. Nu cu mult timp în urmă, aici s-au stabilit valurile de imigranți care au venit în Marsilia, în special magrebieni.

Să te duci la Gara Saint Charles din Marsilia

Gara Saint Charles din Marsilia

Gara din Marsilia este o veritabilă operă de artă care oferă și o priveliște unică asupra orașului. Noaptea, zona respectivă este plină de cerșetori și oameni fără adăpost, dar ziua este plină de viață și pasiune.

Despre bouillabaisse poți afla mai multe aici.

Dacă vrei să citești mai multe despre muzeele, clădirile istorice, restaurantele celebre și alte locuri de vizitat în Marsilia, o poți face aici.

Mai jos, găsești mai multe fotografii din Marsilia. Pe mine poți să mă găsești și pe Facebook și Instagram.

Vedere de la Notre Dame de la Garde

Acrobați în Marsilia
Piață în Marsilia
Cartier Marsilia
Marsilia

Articolul 8 lucruri pe care poți să le faci în Marsilia a aparut prima data pe Travel Zoom.

Marsilia. În căutarea bouillabaisse-ului perfect

de Gabriel Bejan @Sâmbătă, 5 octombrie 2019, 13:51 în

Nu sunt un mare gurmand, dar când aud de pește lucrurile se schimbă complet. Așa că atunci când un prieten m-a întrebat dacă nu merg cu el la Marsilia să mâncăm bouillabaisse, celebra supă de pește provensală, nu am avut puterea să zic pas. Și, dacă tot am ajuns acolo, am căutat nu doar o rețetă de bouillabaisse, ci mai multe. Și în restaurantele turistice și în cele recomandate de localnici și în cele pentru connaisseurs. Chiar și în cărți.

Mai întâi, ce este bouillabaisse?

Portul Marsilia

Un cârcotaș ar răspunde exact așa: „Ei, un borș de pește. Toată lumea face borș de pește, ce mare chestie?” E un borș de pește și nu prea.

Nici marseillezii nu au știut de la început unde să încadreze mâncarea lor tradițională, dacă la supe sau la tocane.

Într-o librărie din Marsilia am descoperit cartea „La veritable histoire de la bouillabaisse”, unde scrie că, la început, mâncarea asta a fost o tocană.

Cuvântul „bouillabaisse” apare pentru prima într-un dicționar francez din 1785 sub forma „bouilhe-abaiso”, care este un termen pescăresc pentru un fel de tocană din pește, gătită cu apă de mare. Nu e precizat ce fel de pește, iar în ceea ce privește apa de mare nu există nicio dovadă că ar fi fost folosită la începuturile bouillabaisse-ului.

Mai departe, într-un dicționar din 1823, tocana se transformă în supă. O supă în care se amestecă peștele și usturoiul.

În 1839, aflăm că bouillabaisse devine „supa favorită a localnicilor din Marsilia”. Și rămâne supă până în zilele noastre.

Bun, supă de pește, dar ce fel de pește?

Pescari din Marsilia

Apelăm tot la istorie și aflăm dintr-o rețetă din 1859 că printre peștii care se puneau atunci în supă erau calcanul și dorada.

În zilele noastre, „le vrai bouillabaisse” trebuie să conțină: pește scorpion, la vive araignee (eu am tradus peștele păianjen), le grondin galinette, le congre, la lotte (pește călugăr), peștele St. Pierre (sau John Dory în engleză) și așa-numiții pești de stâncă. Nu toți în același timp, ci cel puțin patru dintre speciile de mai sus.

Mai sunt și alți pești care se pot pune în supă. Calcanul, de exemplu. Dar dacă vrei să respecți rețeta din carte, atunci trebuie să fie cât mai mulți pești din cei enumerați de autorii cărții „La veritable histoire de la bouillabaisse”.

Condiția esențială este însă este ca peștele să fie proaspăt.

După aceea, ingredintele care se pun în bouillabaisse sunt următoarele: sare, ceapă, piper, chimen, șofran, pătrunjel, ulei de măsline, cartofi. Plus un sos tradițional care se cheamă „La Raouille”.

Deci, pe scurt, bouillabaisse-ul este o supă cu cel puțin patru feluri diferite de pește, care se mănâncă pe rând: întâi supa și apoi peștele. Peștele cu supă, sau peștele singur, că și aici sunt mai multe școli de gândire.

Dar să mergem mai departe.

Unde se gătește bouillabaisse cum scrie la carte?

Bouillabaisse la Restaurantul Miramar, Marsilia

Răspunsul e banal: depinde pe cine întrebi. Mai întâi, eu și amicul meu, am căutat supa la Nisa. Am găsit-o în meniurile unor restaurante de pe Promenade des Anglaise, la 30-40 de euro porția, dar ce oroare: conținea homar! Până și doi români ca noi știau că bouillabaisse-ul a fost inventat de pescarii din Marsilia pentru a folosi într-un mod cât mai practic și mai gustos bucățile de pește, mai puțin arătoase, care nu puteau fi vândute la piață. Deci cum să pui homar în bouillabaisse?

În fine, poate chestia asta ține la bugetarii români și milionarii din afaceri cu statul care-și numără banii pe riviera franceză. Nicidecum la doi cunoscători ca noi, așa că ne-am păstrat pentru Marsilia.

La Marsilia părerile erau, desigur, împărțite. De exemplu, gazda noastră din Portul Vechi ne-a recomandat Chez Loury, un restaurant de pe Rue Fortia, „the best of all”, ne-a zis doamna. Numai că restaurantul era închis duminică și luni, deci opțiunea asta nu mai stătea în picioare. Și tot gaza ne-a mai spus că evităm Miramar, pentru că e scump și nu gătesc „adevăratul bouillabaisse” din Marsilia.

Noi aveam totuși rezervare la Miramar, acest restaurant foarte turistic, de care știe toată lumea. Ok, nu e recomandat de localnici, dar dacă tot avem rezervare acolo, hai să vedem despre ce este vorba.

Ce-i drept a fost o experiență scumpă, dar altceva nu găsesc să-i reproșez. 69 de euro porția de bouillabaisse, plus un vin recomandat de somelier, Chateau de Pibarnon, de 75 de euro sticla.

Amuzant e că la banii ăștia nu prea ai vrea să auzi scuze de genul „vinul nu are zece grade cum ar trebui, pentru că e frigiderul stricat”. Dar am trecut cu vederea oroarea după ce am primit în compensație, din partea bucătarului, ca aperitive, bruschete cu măsline și icre cu pesmet. Și, la sfârșit, un desert.

Plus că ne-au lăsat să ne facem și poze cu platoul cu pește. Ce am observat era că pozatul cu peștii e o chestie foarte răspândită în restaurant: cam toți turiștii făceau același lucru, motiv pentru care gazdele plimbau același platou, cu eticheta Miramar, pe la toate mesele, pentru ședința foto de dinaintea meciului gastronomic.

Chelnerul ne-a adus mai întâi supa, un castron cu usturoi și altul cu sos, plus un coș cu pâine prăjită. Pâinea se freca cu usturoi, apoi se ungea cu sos, după care se punea în supă și se mânca ca atare. Apoi a venit peștele, cu alt rând de supă.

La sfârșit, desertul.

Scumpă dar totuși gustoasă a fost experiența de la Miramar (rețeta poți s-o găsești aici). Am rămas totuși cu întrebarea cu care venisem în cap: unde este totuși bouillabaisse-ul perfect?

Lângă restaurantul Chez Fonfon

În ziua următoare ne-am dus la un alt restaurant, de data aceasta unul recomandat atât de localnici, cât și de cărțile de specialitate: Chez Fonfon.

Chez Fonfon nu este în Portul Vechi, ci într-un loc pitoresc numit „Vallon des Auffes”. E cam la 2,5 kilometri de Vieux Port din Marsilia, într-un golfuleț cu bărci pescărești și restaurante locale.

Restaurantul este destul de mic, am putut să facem rezervare cu o zi înainte, doar pentru prânz. Nicio șansă la cină.

Bouillabaisse la „Chez Fonfon”

Și aici chelnerii ne-au adus peștele înainte, să-l vedem și să-l pozăm. Chez Fonfon părea mai puțin turistic decât Miramar și mai autentic. Și, mai important, era mai ieftin: 53 de euro porția de bouillabaisse, iar vinul recomandat de somelier, Domaine Des Quatre Vens Cassis, a costat 33 de euro.

La fel, mai întâi ne-a venit supa, apoi peștele. Iar tot timpul cât am mâncat, un chelner s-a plimbat printre mese cu o oală cu supă și ne-a completat în farfurie. Și am completat așa, până mai aveam puțin de cădeam sub masă.

Și acum cei doi arbitri au trebuit să decidă: unde a fost bouillabaisse-ul mai bun, la Miramar sau la Chez Fonfon?

Portul Marsilia

Dacă ar fi să ne luăm după raportul preț/calitate, un criteriu unanim acceptat, atunci Chez Fonfon iese câștigător detașat. Dacă scoți prețul din ecuație, atunci nu ai ce să le reproșezi oamenilor de la Miramar. Oricum știu să facă spectacol. Doar sunt în buricul târgului din Marsilia, adică exact în calea hoardelor de turiști. Serviciul a fost fără reproș în ambele localuri.

Deci, ca să încheiem aventura gastro-pescărească din Marsilia, depinde ce cauți. Dacă vrei un pic de spectacol atunci du-te la Miramar. Dacă vrei o experiență gastronomică sută la sută, atunci Chez Fonfon e o idee mai bună. Sau la Chez Loury, cine știe?

Pe mine poți să mă găsești și pe Facebook și Instagram.

Articolul Marsilia. În căutarea bouillabaisse-ului perfect a aparut prima data pe Travel Zoom.


Andreea Cio

Preliminarii EURO 2020, faza pe canapea. Feroe – România 0-3: La pescuit de somn

de Andreea Cio @Duminică, 13 octombrie 2019, 10:35 în
Boys, boys, boys, I’m looking for a good time. Și când să găsim noi un moment mai bun pentru distracție decât într-un meci cu Insulele Feroe, echipă pe seama căreia de-abia așteptam să facem glume la televizor. Ba că sunt… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. Liverpool – Salzburg 4-3: Red Bull îți dă aripi, dar nu-ți bagă-n traistă

de Andreea Cio @Joi, 3 octombrie 2019, 9:40 în
Miercuri. Ziua a treia. Și a zis Dumnezeu: Să se adune echipele cele miruite cu har messician, jogo brazilian (à la Willian) și – treacă de la el – chiar și egiptean. Și să se arate Champions League. Și a… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. Tottenham – Bayern München 2-7: Spursulețul de pluș

de Toma Nicolau @Miercuri, 2 octombrie 2019, 3:00 în
Două versuri ale piesei Eterna și fascinanta Românie a trupei Cassa Loco spuneau, dacă vă amintiți: Păsările zboară, merii au-nflorit / Primăvara-ncepe, octombrie a venit. Acum, nu știm dacă băieții se refereau la primăvara europeană, ar trebui să mai așteptăm… Continuă să citești

Dollo

Google maps samaritean

de Dollo @Marţi, 8 octombrie 2019, 0:12 în

Interacțiuni nemțești cu și fără finalizare. La Leipzig.

Sunetul reciclării pe toboganul delăsării

de Dollo @Joi, 3 octombrie 2019, 13:54 în

Reciclarea la noi în bloc sună a sticle sparte aruncate de la etaj, după o noapte de beție, de femeia de serviciu, sătulă de gașca de drojdieri după care rânește.

Purici și paraziți

de Dollo @Miercuri, 2 octombrie 2019, 20:09 în

Trei filme și seriale bune pe care le-am văzut vara asta și le recomand

Iulian Comanescu

Problema cu reclama lui Șora la eMag

de Iulian Comanescu @Duminică, 6 octombrie 2019, 10:45 în

Că tot am glumit pe Facebook cu Șora, e ceva care mă deranjează în tot blamul pe care filozoful centenar și l-a încasat în ultimele zile. E ideea că un om de cultură ar trebui să zboare cu un fel de aerostat moral care să-i interzică total lucruri acceptabile pentru alții (cântăreți, vedete TV, sportivi), […]

The post Problema cu reclama lui Șora la eMag appeared first on Comanescu.ro.

Problema cu reclama lui Șora la eMag

de Iulian Comanescu @Duminică, 6 octombrie 2019, 10:45 în

Că tot am glumit pe Facebook cu Șora, e ceva care mă deranjează în tot blamul pe care filozoful centenar și l-a încasat în ultimele zile. E ideea că un om de cultură ar trebui să zboare cu un fel de aerostat moral care să-i interzică total lucruri acceptabile pentru alții (cântăreți, vedete TV, sportivi), […]

The post Problema cu reclama lui Șora la eMag appeared first on Comanescu.ro.

Jurnaliști, analiști, bloggeri, influenceri

de Iulian Comanescu @Joi, 18 iulie 2019, 12:20 în

Timp de vreo zece ani, mi-am dat cu presupusul pe Comanescu.ro despre trecutul, prezentul și viitorul jurnalismului din România și nu numai. Am publicat și o carte, la Humanitas, despre toată povestea și am răspuns la sute de întrebări, în presă sau la TV, despre cutare evoluție media sau cutare emisiune nouă. Dar, de câtăva […]

The post Jurnaliști, analiști, bloggeri, influenceri appeared first on Comanescu.ro.


Adrian Stanciu

Leadership și Smerenie

de Adrian Stanciu @Miercuri, 25 septembrie 2019, 0:23 în

Am scris acest text la invitația revistei Cariere, cu ceva timp în urmă, pe subiectul mult discutat al liderului smerit.

Smerenia e, într-adevăr, asimilată adeseori cu modestia sau, cel puțin, cu comportamente submisive. Din această perspectivă e incompatibilă cu conducerea. Grupurile umane au nevoie de lideri, e o nevoie adâncă, atavică, transmisă prin gene de la o generație la alta. Ne­voia nu e absurdă. Au existat în istorie o seamă de experimente naturale ale unor micro-societăți construite în situații limită: naufragiații. Pentru cineva care citește istoria celor câteva sute de nau­fragii ale căror istorii se cunosc, încep să iasă la iveală niște modele destul ce clare.

Evoluția acestor micro-comunități, aflate mereu în situații limită, e foarte diferită, radical diferită. O parte dintre ele reușesc foarte bine în jocul supraviețuirii. Altele nu, cei mai mulți dintre membrii lor pier. Foarte puține se regăsesc la mijloc. Diferența între cele două extreme e mereu aceeași: raportarea la regulile sociale general umane și un conducător respectat, dar nu autoritar. Lipsa unui conducător sau, aproape în egală măsură, prezența unui conducător dominator, opresiv au dus mai mereu la dispariția sau diminuarea drastică a comunităților respective.

Un conducător, însă, nu poate fi nici umil, nici submisiv, pentru că atunci nu își mai îndeplinește rolul de conducător. El trebuie, însă, să înțeleagă, în primul rând, care e acel rol. Foarte mulți conducători se văd pe sine ca sursa unică (sau principală) de putere și autoritate a gru­pului, proprietarii tuturor deciziilor, sursa viziunii despre viitor și a căilor de acțiune. E modelul liderului eroic. Dacă se retrag din această postură, acești lideri o fac pe bază de delegare, dau din puterea lor altora, discreționar și cu înțelegerea implicită că și-o pot lua în orice moment înapoi. Acest comportament de con­ducere produce dependență din partea celorlați, pasivitate sau, uneori, revoltă și conflict. El poate da rezultate bune, dar e total dependent de calitatea liderului și de abilitatea lui de a ține ordine în grup.

Dar nu acesta e, de fapt, rolul unui lider, nu de acest fel de lider au oamenii, cu adevărat, nevoie. Principalul rol al unui lider e de a fi păstrătorul binelui comun. Este persoana care ține vie co­munitatea, adună oamenii unul în jurul celuilalt, păstrează și întreține valorile sociale umane, face distincția între bine și rău, apără morala comună. Acest lider este cel care dă putere și coeziune comunității și îi mărește enorm capaci­tatea de a performa și a supraviețui în situații grele. Într-o comunitate astfel unită, dificultățile sunt obstacole de sur­montat, ele unesc și adună. Într-o comu­nitate condusă autoritar, dificultățile sunt scuze pentru a diminua eforturile, ele împrăștie oamenii. De aici rezultatele complet diferite pe care le obțin.

Un lider care își asumă acest rol, de catalizator al comunității, e un lider care conduce din interior, e un conducător în sensul literal al cuvântului. Latina, ca și româna, au surprins bine acest rol: conduce, duce cu sine, adună oamenii în jurul său și conduce din mijlocul lor. Din această postură, un astfel de lider nu se percepe pe sine ca pe un erou pe un piedestal. Mai mult decât atât, nu caută și nu-și dorește acastă poziție pentru că știe că de acolo nu mai poate să-și exercite la fel de bine această menire. Înțelege că nu e superiorul celorlalți, ci catalizatorul lor. În această cheie trebuie înțeleasă, de fapt, smerenia.

În cultura creștină, smerenia are adeseori conotații religios-monastice. Mo­tivul pentru asta este că Învățătorul ei e primul și cel mai bun exemplu al subiectului. Iisus nu a fost nici umil, nici sub­misiv, nici naiv. Atunci când a fost ne­voie a știut să fie aprig și tăios. Dar nu a fost niciodată șeful discipolilor săi, ci sursa lor de bine și înțelepciune. Și cu aceste calități a schimbat lumea.

Etică și competiție

de Adrian Stanciu @Luni, 10 iunie 2019, 10:09 în

Acest articol a apărut în ultimul număr al revistei Biz

Am mai scris despre asta; suntem o societate bântuită de o boală cronică: hiper-competitivitatea. O vezi la tot pasul, în aproape toate interacțiunile pe care le ai cu ceilalți, mai ales în București și în sudul țării, unde fenomenul e acut. E un fenomen extrem de insidios și cu efecte colaterale de la neplăcute la dezastruoase, cu atât mai mult cu cât mulți dintre noi îl valorizăm ca pe ceva bun, ceva care îți dă putere și ambiția de a reuși. În realitate, cel mai adesea face exact contrariul. 

Astăzi vreau să mă opresc, însă, asupra unui unghi mai puțin vizibil și mai puțin acceptat al hiper-competitivității noastre: relația ei cu derapajul etic. Există o corelație semnificativă între credințele noastre competitive și comportamentul nostru etic. Relația e inversă: cu cât valorizăm mai mult competiția și cu cât ne mână mai tare nevoia de a câștiga în fața altora, cu atât mai mare șansa să deviem de la comportamentul moral. E un fapt stabilit și para-stabilit de multe cercetări. Când vă mai mirați cum de a ajuns România așa de jos, gândiți-vă și la asta.

Trebuie să spun de la bun început că această relație nu e 1:1, adică asta nu înseamnă nici că toți hiper-competitivii sunt ne-etici nici că toți ne-eticii sunt hipercompetitivi. Înseamnă, însă, că o proporție semnificativ mai mare dintre hiper-competitivi sunt ne-etici, comparat cu restul populației.

Adeseori, când vorbesc cu clienții mei despre subiectul ăsta mi se aduce repede drept contra-exemplu cazul sportului de performanță. “Acolo – mă întreabă clienții mei – cum de funcționează?”. Păi, în primul rând nu așa funcționează sportul de performanță, deloc. Predau un curs de leadership la un MBA din Olanda unde învață, în paralel, trei categorii de manageri: generaliști, manageri din sănătate și manageri din sport. Când apare acolo întrebarea asta, o redirecționez către sportivii profesioniști, manageri de cluburi și antrenori de succes, din grupa de manageri sportivi. Îi întreb: “voi așa vă antrenați atleții? Să se gândească doar la victorie?” Răspunsul unanim și foarte vocal e, firește, “Nu”. Pentru că până la victorie, un atlet are de trecut multe, multe înfrângeri. Dacă doar victoriile contează, atunci nu va face față acestui parcurs anevoios și va capota. Unii capotează renunțând. Alții se auto-sabotează și nu ajung niciodată performeri. Alții, însă, capotează trișând.

Am văzut zilele trecute un serial la Netflix, se numește Icarus. E absolut uluitor, vi-l recomand. E despre felul în care statul rus a fraudat în masă Jocurile Olimpice printr-un program național de dopaj al atleților. E un caz extrem, mai ales prin organizarea lui chiar de către autoritățile mandatate să prevină fenomenul, dar nu e deloc singurul. Să ne amintim doar de Lance Armstrong, dintre cei mai cunoscuți și mai șocanți protagoniști ai acestui joc murdar. Și nu poți să nu stai să te întrebi ce-i determină pe oamenii ăștia să facă așa ceva? Ce valoare are un titlu câștigat prin furt? Cum îți raționalizezi faptul că toată viața ta e o farsă? Ceilalți nu știu, dar tu știi. E și ăsta un subiect interesant.

Cel mai adesea explicația e dată prin faptul că miza e enormă și corupe. Eu cred că e mai subtilă decât atât, pentru că fenomenul se întâmplă și la mize mici. Cred că de vină e competitivitatea. Să vă explic de ce.

Am fost cu niște ani în urmă invitat să vorbesc la o conferință pe teme de etică în afaceri și am ales să vorbesc despre acest fenomen, din perspectiva mai ales a datelor de cercetare pe care le aveam. Din sală, cineva mi-a ridicat o obiecție. Mi-a zis: “problema nu e cea pe care o descrieți, ci e faptul că la noi lipsa de etică e încurajată social”. “Cum adică?”, am întrebat. “Păi, să vă dau un exemplu. Dacă eu stau disciplinat la coadă la semafor dimineața și vine unul cu un BMW negru și taie coada, el nu pățește nimic și ajunge la serviciu cu 5 minute mai devreme, deci e răsplătit pentru lipsa lui de etică”. Am rămas tablou la contorsiunea asta de judecată. Și l-am întrebat: “OK, și atunci ce faceți?” “Păi, ce să fac, fac și eu la fel, nu am încotro”. Tocmai s-a adeverit cercetarea. Aici e cheia răspunsului: fac și eu la fel, nu am încotro. Dar de ce nu ai încotro? Pentru că dacă nu faci la fel, ăla cu BMW-ul e un șmecher și tu ești un fraier. Nu e vorba despre minute. Am un prieten canadian care, atunci când a venit prima oară în București, mi-a spus amuzat: “voi sunteți foarte ciudați. Faceți tot felul de prostii în trafic dimineața ca să ajungeți la serviciu cu 5 minute mai devreme apoi stați o oră să vă beți cafeaua”. Nu înțelegea că nu e despre minute. E despre putere. E despre cine e șmecher și cine e fraier. 

Pentru că, dacă decodezi lumea așa, dacă tot ce contează e să câștigi sau, la limită, să nu pierzi. Dacă lumea e mereu prada șmecherilor și pierderea fraierilor, atunci nu poți să fii fraier. Atunci, dacă cineva calcă morala publică și are un rezultat bun, ăla e șmecher și tu ești fraier. Etica, pentru tine, a devenit extrinsecă, ea nu mai e susținută de morală ci de rezultatul ei imediat. Argumentam într-un articol anterior că comportamentul moral e să faci binele pentru că e bine. Dacă ești competitiv, faci binele doar dacă toți ceilalți îl fac, faci binele cu condiții. Nu mai ești o ființă morală, nu ești nici una imorală, dar ai devenit una a-morală. Binele nu mai e, pentru tine, propria lui răsplată, e condiționat de comportamentul celorlalți. Ca orice alt reper din viața ta și acesta, esențial, a devenit extrinsec, este determinat și măsurat prin alții. 

Dacă ești un om echilibrat și asumat cu bunele și relele tale, când cineva încalcă morala și reușește, atunci acela e prostul. Dacă ești un om competitiv, preocupat de imaginea ta în ochii altora și de nevoia obsesivă de a te ridica deasupra lor, dacă cineva încalcă morala și reușește, tu ești prostul. Și la acest sentiment nu poți rezista la infinit. Într-o bună zi, vei face și tu la fel.

Despre respect și toleranță

de Adrian Stanciu @Miercuri, 29 mai 2019, 14:03 în

Acest text a apărut în revista Biz

Acum ceva ani, revista Capital a publicat un top al celor mai buni angajatori. Topul a fost construit pe baza unei cercetări care a măsurat gradul de satisfacție al angajaților din diversele companii participante. Cercetarea, coordonată de GfK, a pus mare accent pe o metodologie care să asigure date de calitate, cât mai apropiate de realitate. Printre altele, au fost puse oamenilor două tipuri de întrebări, despre 41 de factori care contează în satisfacția oamenilor față de un loc de muncă. Prima întrebare a fost: “în ce măsură acest factor contează pentru tine?”. A doua a fost “În ce măsură acest factor se regăsește în compania în care lucrezi”. În afara clasamentului care a rezultat, această metodologie a produs și o informație foarte interesantă pentru mine: ce factori contează cel mai tare în satisfacția oamenilor față de un loc de muncă? An după an, în toți anii în care această cercetare a avut loc, pe primul loc ca importanță s-a aflat respectul pe care compania îl arată față de angajați.

Această nevoie vine dintr-un fel ciudat în care înțelegem respectul în organizații și chiar în societate: el pare să aibă eminamente o direcție ierarhică. Inferiorii trebuie să-și respecte superiorii. Studenții-profesorii, asisentele-medicii, angajații-șefii, tinerii-vârstnicii și tot așa. Reciproca, însă, nu e adevărată, în sensul în care respectul de sus în jos nu e inexistent dar e puternic asimetric. Respectul superiorilor față de inferiorii ierarhici capătă forme paternaliste, patria(sau matria)rhale, dar nu se extinde vreodată către apropiere și egalitate. Respectul față de ceilalți, însă, e o valoare profund umană, nu are legătură cu ierarhia și e unul dintre lianții esențiali ai societății. Și e foarte legat de subiectul toleranței.

Într-un articol cu puțin timp în urmă abordam tangențial subiectul toleranței față de ceilalți și am promis că am să-l reiau cândva. Profit de ocazie ca să o fac acum. Descriam atunci o conversație cu un amic care m-a marcat și mi-a schimbat cumva filozofia despre lume. Eu mă consideram o persoană tolerantă și argumentam asta amicului meu când el mi-a zis ceva ce m-a lovit: “Tu nu ești tolerant, tu ești nesimțit. Pentru tine toleranță înseamnă să iei distanță de cei care nu îți plac, până când nu te mai afectează”. M-a lovit pentru că avea dreptate și, într-adevăr, așa făceam. Acest mod de a te uita la subiect e pasiv și e bazat pe distanțare. El nu cere din partea celor care-l practică niciun efort, chiar dimpotrivă, produce detașare și confort. 

Desigur, eu asimilam comportamentul cu o formă de toleranță, pentru că îl disociam de atitudinea agresivă de intoleranță, de comportamentul celor care vor să-i aducă pe ceilalți în modelele lor de înțelegere a lumii și tratează diferențele ca inacceptabile și, uneori, chiar deviante. Gândiți-vă, de exemplu, la ce tipuri de dezbateri a generat referendumul Coaliției pentru Familie, la ce fel de argumente și la ce feluri de etichetări, de ambele tabere. Comparat cu un astfel de comportament, detașarea pare într-adevăr o formă de toleranță, dar nu e. E doar o formă de nesimțire, de a te îndepărta până când nu mai simți nevoia de a tolera ceva. 

În sens profund, umanist, toleranța e despre respect, înainte de orice, despre a respecta nu dreptul altei persoane de a fi diferită de tine (asta e ușor și minimal) ci despre a respecta ideea că acel fel de a fi e valoros. În sens umanist, toleranța e, deci, despre integrarea unei persoane sau a unui comportament care nu îți e propriu, despre a-i înțelege resorturile, a empatiza cu ele și a include persoana în cercul celor din jurul tău, chiar dacă nu toate valorile sale sunt compatibile cu ale tale. E despre a respecta diversitatea umanității și a respecta valorile altora, a le respecta legitimitatea. Dacă abordezi subiectul din acest unghi, atunci vei descoperi repede presiunea de a înțelege profund și din perspective diferite nevoile, fricile, aspirațiile și credințele unei persoane diferite de tine. Înseamnă, dacă ești ateu, de pildă, să-ți explici altfel decât prin prostie sau bigotism nevoia unor persoane de a se identifica transcendent cu entități superioare lor, de a căuta un sens deasupra lor pentru existență, chiar dacă tu nu ai această nevoie. Și invers. Dacă ești creștin practicant să empatizezi și respecți persoane care nu au aceleași credințe ca tine, să încerci să înțelegi cum funcționează lumea lor, să te abții de la a pune toate virtuțile omenirii pe cei ca tine și toate scăderile ei pe cei ca ei. 

Mai mult decât atât, acest fel de a interacționa cu valori pe care nu le împărtășești se va extinde și asupra unor idei pe care nu le împărtășești. Dacă o persoană pe care o respecți spune ceva cu care ești în profund dezacord, primul tău sentiment va fi de mirare. Cum e posibil? Ce nu înțeleg aici? Prima reacție e să te pui pe tine în dubiu, să te asiguri că ai înțeles corect ce propune și, mai ales de ce, să pleci de la premiza că punctul tău de vedere e posibil să nu fie cel mai potrivit. Nu să cedezi, asta e ușor și neproductiv, dar să-ți suspenzi judecata până când înțelegi în profunzime ce propune cel din fața ta. Următorul pas de gândire firesc e să încerci să integrezi ce poți integra din punctul de vedere al celui din fața ta, să cauți punți de legătură. Acest fel de a aborda dezacordul va produce două lucruri esențiale pentru calitatea relației dar și a soluției pe care o veți găsi împreună pentru conflict: va produce o platformă de acord de pe care veți putea negocia eventualele dezacorduri și va produce o înțelegere clară, netă a diferenței de abordări și a surselor ei. O astfel de abordare va duce, necesarmente, la rezolvări care vor diferi de punctul de pornire al ambilor participanți la dialog și va crea o relație armonioasă, durabilă între ei.

Toleranța și respectul se întemeiază pe a înțelege întâi ce ne apropie, ce ne unește. Psihologia noastră e adeseori părtinitoare în a vedea mai cu seamă ce ne deosebește, mintea noastră e antrenată să identifice excepțiile de la ceea ce considerăm normal și să reacționeze la ele. Dar simplul fapt că psihologia există, că există o știință care poate explica cum funcționăm toți, e un argument puternic că ceea ce ne face asemănători e cu mult mai puternic și mai important decât ceea ce ne desparte. Rămâne doar să ne folosim inteligența pentru a înțelege asta, în loc de a ne scoate în evidență diferențele.


La coltu' strazii

De ce voi vota din nou Iohannis în 2019

de Ovidiu @Marţi, 24 septembrie 2019, 12:13 în

Dacă nu era Președintele Iohannis, nici USR nu era ce e azi.

Acum că v-am atras atenția, să vă spun o poveste mai lungă, cu o concluzie mai scurtă.

În 2015, s-a întâmplat la noi o modificare a legislației electorale. Îi putem spune și reformă, deși poate fi prea pretențios. Privind retrospectiv, au fost trei motive majore pentru care partidele parlamentare au dorit aceste schimbări:
(1) Partidele parlamentare erau într-o mare problemă financiară, cu datorii uriașe acumulate în timp.
(2) Toată lumea dorea să scape de catastrofa numită „vot uninominal”, dar și să clarifice pe cât se poate procedurile ce se aplică în perioada electorală.
(3) Politicienii s-au speriat puțin de mânia populară de la turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2014.

După cum poate vă amintiți, s-a format o Comisie specială în Parlament, au început discuțiile. Comisia a fost inițial condusă de dl. Zgonea, de la PSD, apoi de dl. Voicu, de la PNL. În Parlament, activitatea Comisiei a fost relativ transparentă (comparat cu altele), adică nu chiar toate deciziile s-au luat în spatele ușilor închise.

Ca urmare a punctului (3) de mai sus, au fost acceptați la dezbateri și niște civili mai insistenți. Așa am ajuns și eu să particip, alături de alți colegi oengiști.

Au fost mai multe schimbări adoptate de Comisia respectivă. Partidele parlamentare și-au bifat toate doleanțele. Spre exemplu, legea finanțării partidelor, care prevede decontarea cheltuielilor de campanie din fonduri publice, a fost pusă pe masă deja scrisă și adaptată ca atare.

Dintre prevederile relevante pentru deschiderea vieții politice, tot retrospectiv, au trecut două mari schimbări, ambele mici reforme.

Prima este generalizarea SIMPV, sistemul electronic de monitorizare a votării. Acesta este o armă letală împotriva fraudei la urne. Meritul principal revine AEP și STS, care au pilotat sistemul și au venit cu propunerea de implementare imposibil de refuzat.

A doua prevedere importantă este reducerea numărului minim de membri fondatori ai unui partid de la 25.000 la doar 3. Asta era o doleanță veche a societății civile. Înainte să apară cineva pe-aici să se bată cu cărămida în piept că el sau ea a cerut primul, vă rog să citiți scurtul istoric de aici.

Șansa și perseverența unor oameni a făcut ca în perioada de funcționare a Comisiei, Curtea Constituțională să admită sesizarea Partidului Pirat și să spună că 25.000 e prea mult. În paranteză fie spus, nu vă mirați dacă nu ați auzit de Partidul Pirat în alegeri: oamenii respectivi au urmărit un principiu, nu neapărat puterea.

Acum, Parlamentul putea să aleagă și 10.000: există o altă decizie a CCR care spune că 10.000 nu e chiar așa mult (vezi istoricul din link-ul de mai sus). Totuși a ales 3. Poate a făcut-o să scape de gura civililor. Oricum a combinat acest pas înapoi cu alte prevederi excesive care să limiteze accesul la alegeri (spre exemplu, numărul ridicat de semnături).

Ceea ce știe mai puțină lume e că singurele întâlniri între reprezentanții Comisiei și societatea civilă, la care cu adevărat a existat un dialog real, aplicat pe textul de lege, au fost cele mediate de Administrația Prezidențială. Sunt ferm convins că fără aceste discuții, unele dintre ele organizate efectiv la Cotroceni, nici măcar minimele concesii făcute de partidele parlamentare nu ar fi trecut. Fără influența directă a dlui. Iohannis în PNL, mica reformă s-ar fi blocat.

Nu e singura situație în care Președintele și-a exercitat funcția de mediere discret, dar cu rezultate. Mai știu și de altele, nu neapărat din experiența directă. Este modul în care dl. Iohannis a ales să își exercite funcția, în limitele ei și în condițiile unui mandat ingrat, în care a avut permanent o majoritate parlamentară ostilă.

Uneori a fost frustrant. Uneori, în enervarea momentului, poate mi-aș fi dorit și eu un președinte-jucător veșnic la atac, veșnic virulent, veșnic la televizor. La rece, nu cred că ar fi fost mai bine: ar fi dat PSD o imagine publică a „Statului Paralel”, consolidându-i discursul.

Eu cred că abordarea președintelui Iohannis, combinată cu libertatea celui de-al doilea mandat (cel pentru istorie, nu pentru realegere), cu un guvern care nu e complet ostil, va contribui puternic la creșterea capacității statului de a construi, de a genera o renaștere socială. Și pentru asta sunt hotărât să îl votez la alegerile din anul ăsta.

Revenind la discuția despre reforma electorală, cert e că această modificare, partidul cu 3 membri, a spart oligopolul partidelor parlamentare. A permis înființarea USB în timp util. Rezultatul nesperat al echipei lui Nicușor Dan în alegerile locale din București a generat energia civică din care s-au strâns 200.000 de semnături (nu se așteptau alde PSD și PNL!), a permis noului USR să candideze și să intre în Parlament. Asta i-a oferit o tribună de exprimare și, foarte important, acces la importante fonduri publice. Noul partid a ajuns azi la peste 20% din voturi, în doar trei ani. Iar la toate aceste lucruri, a contribuit discret, dar eficient, președintele Iohannis.

(nb. am pus inițial acest text pe Facebook. Apoi am zis să rămână undeva. Și să fac un test cu acest blog rămas în adormire: mai citește cineva bloguri în 2019?)

Despre Teodor Meleșcanu, ministrul român de Externe

de Raluca @Marţi, 7 februarie 2017, 16:11 în

blog

Pe când era director al SIE, presa a scris că Teodor Meleșcanu strângea ilegal semnături pentru a candida la președinție, cu ajutorul lui Mircea Dogaru, fost general, actual mare admirator și amic al lui Alexandr Dughin, nimeni altul decât teoreticianul eurasianismului și consilier al președintelui Dumei de Stat. Același Mircea Dogaru a fost printre invitații extremei drepte europene la reuniunile organizate de aceștia în România.

La începutul protestelor, Teodor Meleșcanu l-a chemat pe ambasadorul SUA la București să-l avertizeze cu privire la declarațiile acestuia din media.

Ieri, Teodor Meleșcanu a mințit la Bruxelles despre OUG 13 adoptată de guvernul de la București. Tot ieri, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a anulat întâlnirea cu Meleșcanu.

Azi, Teodor Meleșcanu le-a interzis miniștrilor și funcționarilor din ministere să mai aibă vreo întâlnire cu ambasadorii acreditați la București fără avizul lui.

Teodor Meleșcanu este acum membru ALDE. Președintele partidului, Călin Popescu Tăriceanu, plănuia, după publicarea raportului MCV, o întâlnire cu președintele Camerei Deputaților și cu premierul, pentru a informa Comisia Europeană că România nu mai vrea să coopereze în cadrul MCV. Nu este prima dată când, din spatele unui aparent ștaif liberal, Călin Popescu Tăriceanu promovează un antieuropenism meticulos elaborat.

Doar fapte. Și o întrebare: care sunt mizele luptei împotriva Justiția și ale cui?

 


PSD de la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie. Diversiunea celor 100 de huligani dinspre Dinamo

de Moromitic @Joi, 2 februarie 2017, 0:14 în

PSD își duce de 27 de ani eticheta de Partid Mineriadă. De marți pentru următorul sfert de secol, numele PSD trebuie rostit doar în asociere cu cuvintele Pușcărie, Tâlhari, Hoție, Infractori. De la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie și înapoi.

Între un jandarm și un huligan, de fiecare dată voi rămâne de partea jandarmilor. Cine a mai fost pe la meciuri îi știe cum strică cheful tuturor. Avem nevoie de jandarmerie bine organizată care să curețe zona de acești descreierați.

Dar.

Jandarmeria trebuie să răspundă la câteva întrebări foarte importante. De manual.

  • Cum s-a pregătit strategia din această seară, având în vedere proximitatea stadionului Dinamo de Palatul Victoria într-o zi de meci (de handbal)? De la Perla la Guvern sunt două stații de tramvai.
  • Câți jandarmi au fost infiltrați în civil la meciul desfășurat în această seară?
  • Cum de a permis Jandarmeria întâlnirea celor două grupuri de manifestanți?

În rest, nu discut aici despre istoria colaborărilor dintre galerii și partide, mai ales în mitinguri electorale.

Nu de mult partidul unui general izmenar de la Ministerul de Interne era cel mai vechi client al huliganilor de la Dinamo. Există tot felul de conexiuni subterane cu aceste grupuri de huligani. Practic o sută de mineri 2.0. Patetici.

Nu trebuie alunecat după această fentă. Față de anii ’90 jandarmii sunt cu noi, ăsta e norocul acestei generații.

Vorba cuiva, ăștia vor să ne fure și mitingurile.



textier

Sarmalele Reci – MTV is my friend

de textier @Joi, 11 iulie 2019, 10:52 în
muzica: Emil Viciu text: Florin Dumitrescu Nimeni, nimica, nicicînd, niciodată, nu crede să poată, nu poate să creadă că viața lui Cristi a fost salvată de catre MTV… Nimeni, nimic, niciodată, niciunde, nu spune că poate, nu poate răspunde dac-a fost sau dacă nu o minune ca la MTV… Cît pe ce să-și taie venele, da-n ultimul moment preferă să se uite la TV: „MTV is my friend”… Niciun prieten și [...]

Eminescu în publicitate

de textier @Marţi, 15 ianuarie 2019, 16:32 în
articol publicat în IQads, 14 ianuarie 2015 În publicitatea românească, Mihai Eminescu este unul dintre cei mai prezenți autori: fie prin citate, fie prin parodii, fie prin evocări ale figurii poetice. Ca toate valorile patrimoniului național, Eminescu are putere de influență și înrâurire asupra conștiințelor. Ce să mai! Chiar și atunci când e pastișat, ironizat, ridiculizat [...]

Barbu Mateescu

Un pronostic în oglindă pentru prezidențiale

de Barbu Mateescu @Miercuri, 10 iulie 2019, 19:56 în
Prezența, în special în primul tur, va fi mică.

Motivul: intensitatea va fi la pământ prin comparație cu cataclismele Năstase vs Băsescu, Băsescu vs moguli, Ponta vs anti-Ponta.

În plan emoțional prezidențialele au cam avut deja loc, Dragnea fiind înfrânt de Iohannis.

Prezența mică oferă un bonus candidaților care au ceva de zis. Dacă am 100 de votanți potențiali din care la vot vin 10, iar tu ai 50 de votanți potențiali din care la vot vin 30... rezultatele vor fi cum vor fi, adică definite de cine vine la vot și nu de electorate teoretic mari.

Ca ipoteză:

Iohannis 36%. Sub scorurile din sondaje, unii votanți potențiali dând o șansă candidatului USR-PLUS ("oricum Iohannis ajunge în turul doi").

Candidatul USR-PLUS 28%. Inițial am scris "aproape că nu contează cine este", dar aici sunt mai mulți factori implicați care, odată menționați, ar distrage de la discuția principală. Și anume:

(Câștigătorul simbolic) Liviu Pleșoianu, independent, 11%. Promotorul mesajelor introduse de PSD, din 2012 încoace, în mintea votanților partidului. Ca și prezidențiabilul USR-PLUS, Pleșoianu va avea o linie asumată, răspicată, care răspunde nevoilor istorice ale unor segmente sociale vaste (deși e evident că Pleșoianu și candidatul USR-PLUS se vor da cap în cap, că doar nu sunt aliați - dar ei și doar ei vor aduce dinamism în campanie). Revenind strict la Pleșoianu, va avea o campanie acerbă, de gherilă, punctată de flyere sau bannere pe Facebook cu texte gen:

"În ultimele zile, mai ales în București dar și în restul țării, PSD a declanșat o campanie puternică împotriva lui Liviu Pleșoianu.
PSD nu-l atacă pe Iohannis.
#rezist a declanșat o campanie violentă împotriva lui Liviu Pleșoianu.
#rezist nu îl atacă pe candidatul PSD.

Cine seamănă se adună.

Liviu Pleșoianu - singur împotriva lui Iohannis!"

Nu trebuie să faci ochii mari când vezi un scor de "11%" pentru Pleșoianu. La o prezență mică (8 milioane persoane) asta nu înseamnă nici măcar un milion de voturi. Să nu existe un milion de eurosceptici / eurofobi? Păi 10% din populația aflată în țară (1,4 milioane persoane) avea încredere mare sau foarte mare în Dragnea în clipa când el a fost arestat.
Dacă Pleșoianu e liniștit cu o funcție, va fi altcineva în locul său. Poate Tăriceanu (detalii mai jos, mult mai jos).

Candidatul PSD 10%. Da, locul patru, deși lumea va fi prea interesată de duelul cu Pleșoianu ca să mai observe că PSD nu termină pe podium. Antena 3, care îl va susține pe Pleșoianu, va avea o noapte de extaz. Pur și simplu alegerile astea prind PSD pe picior greșit.

Tăriceanu 6%. Dublează mesajele lui Pleșoianu dar fără vervă. Calm și prezentabil precum candidatul PSD dar nu îi are organizațiile. Tăriceanu e ușor nepotrivit psihologic pentru rolul de contender, lui îi stă bine într-o funcție pe care s-o apere.

Hamsii - restul de 9%.


                                            (CTP în 2000, la o emisiune despre turul doi. Poză de pe YouTube)


Am botezat pronosticul de mai sus "în oglindă", pentru că am luat pur și simplu cifrele din primul tur din 2000 și am inversat polaritățile. Iliescu (50% intenție de vot în mai 2000 conform Metro Media Transilvania) e Iohannis. Forța dinamică anti-guvernare "care vine, vine, vine, calcă totul în picioare" era Vadim și este acum USR-PLUS, o exprimare plastică a diferențelor colosale dintre România anului 2019 și cea a finalului de mileniu. Guvernarea deraiată este pe cealaltă parte a spectrului politic. Până și textul pe care l-am asociat cu Pleșoianu e adaptat din acea toamnă, dintr-un poster CDR. 28% mi se pare mult pentru candidatul USR-PLUS, dar după ce s-a întâmplat în primăvară cerul e limita. Divizarea din PSD e mult mai puternică și autentică decât cea din 2000, de pe dreapta. Situația pare a fi coaptă pentru un remake. Marx spunea că atunci când un fenomen istoric are loc de două ori, prima dată e tragedie iar a doua oară e farsă. Să vedem dacă râdem și dacă e ceva de râs.



Observații rapide după alegerile europarlamentare

de Barbu Mateescu @Luni, 27 mai 2019, 18:53 în
În ordinea locurilor:

1. Campania PNL a avut nuanțe emoțional-punitive (Rareș Bogdan) dar și rațional-aspiraționale (promovarea administrațiilor liberale din Transilvania).

Și în plan socio-demografic PNL a fost moderat: locul 2 la toate categoriile de vârstă, locul 1 sau 3 la niciuna.

PNL obține o victorie majoră, adică primește peste 40% din voturi, în doar două județe, Alba și Sibiu. 
Nicăieri, cu excepția HarCov și Bucureștiului, nu este sub 20%.

În planul regiunilor, doar în Transilvania partidul trece de 30%.

PNL ia peste 40% în doar 5 din cele 103 de municipii ale României: Alba-Iulia, Blaj, Mediaș, Sebeș și Sibiu.

În paradigma societate deschisă vs. societate închisă, care este axa ideologică a deceniului, votanții PNL nu sunt nici fani hotărâți ai schimbării, modernizării, sincronizării (ar fi devenit votanți USRPLUS) și nici susținători sau beneficiari ai sistemului de patronaj feudal cu nuanțe naționalist-anti-europene (pentru că atunci ar fi votat PSD).


Pe această axă, PNL e centrul și moderația. 

Într-o epocă tumultoasă, a fi centrul e periculos. Din fericire România nu se confruntă cu o criză gigantică non-politică (economică, de imigrație, etc) care să despice lucrurile în două.

Un lucru vital pentru înțelegerea scorului PNL: mobilizarea filialelor a fost considerabilă, la cote fără egal de la unificare. Mobilizarea electoratului potențial sau maximal al PNL a fost de un neverosimil 87% (da, optzeci și șapte). Fiecare primar PSD a adus în medie 1214 voturi partidului său. Fiecare primar PNL a adus în medie 2253 voturi PNL, adică dublu.

Ca ipoteză, intuiesc că PNL beneficiază de o susținere majoră din partea decrețeilor, în sensul extins al termenului (adică cei născuți între 1967 și 1977 inclusiv, adică cei care au între 42 și 55 de ani acum). În continuarea acestei ipoteze, românii mai tineri au votat în majoritate USRPLUS.

2. Vacanța Mare avea în anii '90 un scheci la care poanta era: "Haiducul avea vestă anti-glonț, dar ce să vezi, boierul avea gloanțe anti-vestă."

PSD s-a mobilizat în mod serios. Nu ca la parlamentare sau prezidențiale, dar serios. Cele 2,0 milioane voturi reprezintă o performanță autentică, fiind vorba de repetarea numărului de voturi obținut la europarlamentarele din 2014 în contextul în care Pro România, UNPR și PRU le-au ciugulit voturi.

Dacă prezența la europarlamentare ar fi fost normală, numărul de voturi al PSD ar fi asigurat un scor liniștitor. Idem la ALDE.

Concret, chiar și la o prezență cu 2% mai mare decât la europarlamentarele precedente, scorul PSD ar fi fost 33,5% iar al ALDE 6,2%!

Însă, și e un gigantic "însă", pentru restul societății aceste alegeri nu au fost parlamentare, ci un fel de prezidențiale:

PNL și USRPLUS au luat mai multe voturi (4,4 milioane) decât Iohannis și Macovei cumulat în primul tur de la prezidențiale (3,3 milioane).

De asemenea PMP a luat mai multe voturi decât Udrea în primul tur din 2014.

Discursul lui Dragnea a divizat societatea și a produs aceleași efecte ca cel cvasi-identic al lui Ponta din 2014: pentru fiecare om mobilizat de respectivul discurs în sensul votului pentru PSD, opoziția a câștigat doi.

Ca exemplu, faimoasele mitinguri din Iași și Galați au împins PSD în aceste municipii sub 22%.
La parlamentare luase în fiecare din ele cel puțin 40%...

3. Aproximativ 400 de mii de oameni aflați în țară au optat pentru USRPLUS deși nu apăreau în estimările maximale cu privire la electoratul Alianței.

Acum o săptămână scriam: "Deseori - nu atât de des pe cât s-ar crede - [sondajele] dau eșecuri evidente, ratând în special valuri de emoție negativă și demobilizări bruște. E loc de o surpriză sau două și acum."

Pe românește, USRPLUS părea să aibă 15 votanți potențiali din care la vot urmau să vină 11, 13 sau poate 14.
Și au venit la vot 19.

Cei 4 în plus, dacă ar fi să continuăm metafora cu o analiză a datelor, sunt... cele 4, fiind vorba de femei tinere sau foarte tinere; există de asemenea o probabilitate majoră ca 2 dintre ele să locuiască într-o reședință de județ din Muntenia sau într-un oraș (indiferent de mărime) din Moldova iar 1 sau 2 dintre ele să locuiască într-unul din marile orașe ale României, mă refer în special la București, Cluj , Timișoara sau Iași.

După cum bine observa Andrei Lupu, Alianța s-a extins mult dincolo de corporatiștii din București și Cluj. Ea a ocupat locul unu în fiecare din primele 9 orașe ca populație din această țară, precum și în anumite localități din Moldova (Bârlad, Bacău, Vaslui, Piatra Neamț), din Transilvania (Baia Mare, Zalău) și mai ales municipii reședință de județ din Muntenia (Pitești, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Târgoviște).

USRPLUS va termina, probabil, la doar 10 mii de voturi în spatele unei organizații gigantice (PSD) care, după cum am arătat mai sus, a fost mobilizată de pocneau toți cilindrii.



(Poza aparține Hotnews)

4. Te rog să ignori hărțile care colorează județele României pe baza identității ocupantului locului unu. Lucrurile trebuie privite altfel:

La parlamentare puterea (suma PSD+ALDE) a câștigat 36 de județe și București, adică acolo a depășit suma PNL+USR.

Acum a câștigat 7: Giurgiu, Buzău și Oltenia (dar nu Vâlcea). Niciunul din aceste județe nu este în Moldova...

La nivel național, scena s-a rotit.
Coaliția obținuse 52%, acum s-a înjumătățit.
Opoziția obținuse 29%, acum 49%.

5. Fiecare al cincilea votant din spațiul PSD+Pro România a optat pentru partidul condus de Victor Ponta. Situația este încurcată, nefiind vorba nici de un eșec răsunător și nici de o pătrundere gigantică în electoratul PSD. 

6. Am atras atenția cu privire la Moldova înainte de alegeri. Dacă facem abstracție în continuare de votanții UDMR:

- situația PNL în Moldova și Muntenia e cvasi-identică (între 20% și 25% din voturi)

- cea a USR Moldova (24%) e mai degrabă similară cu cea a USR în Transilvania (26,7%) decât cu cea a USR în Muntenia (17%)

- situația PSD în Moldova (26%) seamănă cu cea a PSD în Transilvania (19,7%, diferență 6,3%) mai degrabă decât cu dominația PSD în Muntenia (38%, diferență 12%).

Moldova e în schimbare. Mare grijă la formulări precum "Vechiul Regat" sau "Moldova și Muntenia", nu numai în politică ci și în alte domenii ele pot fi perimate.

Mulțumesc lui Cristian Andrei pentru datele privind votul pe localități/județe.
De apreciat faptul că datele defalcate ale exit-poll-ului CURS & Avangarde au fost făcute publice, nu-i obliga nimeni.
La mulți ani, Radu Hossu!

La ce să te uiți după ce se anunță rezultatele europarlamentarelor

de Barbu Mateescu @Luni, 20 mai 2019, 14:02 în
Voi reveni cu o postare după alegeri, dar chiar și așa:

A. Scorul PSD+ALDE vs scorul PNL+USRPLUS+PMP.

Reamintesc că la parlamentare a fost 52,5 - la - 35.

Vorbim, practic, de evaluarea guvernării.

Știm cu toții că aceasta a pierdut teren, nimeni nu știe însă cât.

De asemenea e un pic neclar dacă opoziția ca atare a depășit puterea, și cu cât.

Este de asemenea neclar dacă PMP mai e relevant, adică dacă suma (doar) PNL+USRPLUS depășește PSD+ALDE fără să mai fie nevoie de adăugarea PMP.

Elementele de la acest punct "A" sunt cele mai importante și pe baza lor se determină câștigătorii și pierzătorii alegerilor.

(Cu tot respectul, alte modalități de interpretare mi se par ușor naive.

Din perspectiva unui fan PSD, degeaba ocupă PSD locul 1 dacă a luat cu 15% mai puțin decât suma PNL+USRPLUS. În vocabularul intern al partidului, "Statul Paralel ne-a bătut!"

Din perspectiva unui oponent al guvernării, degeaba depășește suma PNL+USRPLUS scorul PSD dacă de fapt electoratele puterii s-au rearanjat și PSD+ALDE > PNL+USRPLUS.

Micuțe jocuri psihologice - a luat PSD un scor cu 3 în față sau cu 2? Scorul Alianței începe cu 2 sau cu 1? - trebuie recunoscute drept iraționale și irelevante. Ca exemplu evident, atât în mod absolut cât și relativ, diferența dintre numerele 12 și 14 este mai mare decât diferența dintre 29 și 30, deși creierele noastre au probleme autentice în a înțelege acest adevăr).

B. Raportul scorurilor PSD și PNL.

PSD are în jur de 1680 de primari (oficial).
PNL are 1081.

PSD are 29 președinți CJ și guvernarea, deci controlează banii.
PNL are 8.

La parlamentare raportul voturilor a fost 2,3-la-1 pentru PSD.

În această campanie, însă, în plan electoral Carmen Avram a fost la fel de irelevantă pe cât a fost Rareș Bogdan de relevant.

PNL a recuperat din dezavantajul teritorial printr-o victorie în bătălia vedetelor.


Să vedem cât a recuperat.


C. Bătălia dintre PSD-ul de acum și PRM-ul din trecut.

În 2000, la parlamentare, Partidul România Mare a obținut 2,28 milioane voturi.

În 2004, tot la parlamentare, într-un climat mai puțin favorabil, a luat 1,39 milioane.

PSD a plagiat serios PRM în această campanie ca valori, mesaje și intensitate. Va lua PSD mai mult sau mai puțin decât media PRM din 2000 și 2004, adică mai mult sau mai puțin de 1 841 591 voturi?


(fotografie SpyNews)

Este PSD un PRM solid sau unul pe ducă?

D. Moldova. Lăsând cu totul la o parte protestele din Galați și Iași, această regiune este într-o ascensiune socio-economică majoră.

Despre Muntenia și Transilvania nu cred să existe mari dubii apropo de cum va arăta dispunerea electoratelor. În București va fi un talmeș-balmeș, electoratele din Capitală fiind extrem de diverse și fane într-o mare măsură ale formațiunilor politice slabe organizațional în restul țării.

În Moldova pot fi surprize.

E. Pro România. Dacă faci abstracție de opțiunea ta personală de vot, prin comparație cu conflictul dintre PSD și Pro România, totul este o nuanță. Nimeni nu se aruncă de pe bloc dacă USRPLUS ia 16,5% în loc de 19%. Lupta PSD-PNL pentru locul unu are implicații importante pentru acest an și pentru Dragnea. Confruntarea dintre PSD și Pro România, însă, poate schimba forma scenei politice și destinul acestei națiuni pentru mai mult de un deceniu.

F. Referendumul. Ai uitat de el?

Va deveni relevant din punct de vedere politic doar dacă situația întâlnită diferă de cea a scrutinului propriu-zis.

Un PSD care termină pe locul 2 în contextul unui referendum nevalidat se poate agăța de acesta pentru a clama un succes ("Iohannis a pierdut!").

Rezultate nemulțumitoare ale opoziției în contextul validării referendumului produc de asemenea o situație interesantă.

G. Ce nu prind sondajele.

Ele sunt unelte tehnologic expirate, din epoca uzinelor, armatelor bazate pe conscripție, televiziunilor atotputernice și familiei nucleare (părinți și copii care locuiesc împreună).

Sunt precum faxurile în epoca e-mailurilor, taxi-urile în epoca Uber, antenele de televizor în epoca Wi-Fi.

Deseori - nu atât de des pe cât s-ar crede - dau eșecuri evidente, ratând în special valuri de emoție negativă și demobilizări bruște.

E loc de o surpriză sau două și acum.




Ana-Maria Caia

3000 de teste gratuite pentru depistarea cancerului colorectal

de Ana-Maria Caia @Miercuri, 26 iunie 2019, 16:01 în
Cum să vorbesc despre așa ceva?  Nu e delicat. E rușine. Nu e prea glamour. Nu e distins. Nu e de spus cu voce tare. Nu-i nimic de discutat. Nu e treaba mea. Toate mi-au trecut prin cap când Ponderas...

Citiţi restul pe Caia.ro

Călătorie în Iran: 30 august – 10 septembrie 2019

de Ana-Maria Caia @Miercuri, 19 iunie 2019, 11:33 în
Vă invit într-o călătorie în Iran, între 30 august și 10 septembrie, călătorie care începe în Shiraz, oraș al poeților și al grădinilor cu trandafiri și se încheie pe străzile din Teheran, într-una...

Citiţi restul pe Caia.ro

Mituri și legende: românii și străinii

de Ana-Maria Caia @Sâmbătă, 25 mai 2019, 13:08 în
După 12 ani de Uniune Europeană și 30 de ani de la ieșirea din izolaționismul impus de dictatura comunistă, România încă mai îndură același discurs fals, idiot, toxic, despre “investitorul străin”...

Citiţi restul pe Caia.ro

Alex Mihăileanu

Intimitatea ta valorează mai puțin de 83 lei

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 6 februarie 2019, 23:04 în

Subiectul ăsta legat de privacy începe să mă intereseze tot mai mult în ultima vreme, iar asta grație scandalurilor recente. Mai ales cele legate de...  Mai departe »

© Copyright 2018
Subiectiv.ro.

Intimitatea ta valorează mai puțin de 83 lei

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 6 februarie 2019, 23:04 în

Subiectul ăsta legat de privacy începe să mă intereseze tot mai mult în ultima vreme, iar asta grație scandalurilor recente. Mai ales cele legate de...  Mai departe »

© Copyright 2018
Subiectiv.ro.

Intimitatea ta valorează mai puțin de 83 lei

de Alex Mihăileanu @Miercuri, 6 februarie 2019, 23:04 în

Subiectul ăsta legat de privacy începe să mă intereseze tot mai mult în ultima vreme, iar asta grație scandalurilor recente. Mai ales cele legate de...  Mai departe »

© Copyright 2018
Subiectiv.ro.


Jeopardy

BOR in modernitate

de Emil Stoica @Duminică, 7 octombrie 2018, 22:27 în
Am doi unchi care sunt preoti in sate vechi din Ardeal. De vreo 5 ani nu au mai avut nicio cununie sau botez, doar inmormantari. Aventura BOR de a juca politica alaturi de PSD s-a dovedit o eroare. A dovedit ca BOR nu este o institutie pentru secolul 21. Problema din intrebarea de weekend este […]

Ce este de facut in weekend

de Emil Stoica @Vineri, 5 octombrie 2018, 20:00 în
De exemplu, neaparat de vazut acest film:

Cum ar fi fost daca…

de Claudiu Minea @Vineri, 21 septembrie 2018, 19:28 în
Priviti aceasta harta: Acum priviti aceasta tara pe harta Europei. Si imaginati-va ca e o tara cu 50 de milioane de locuitori, cu democratie functionala, stat de drept, economie de piata, cu oameni animati de dorinta de munca si orientati spre inovatie. O tara care sa imbine performanta cu solidaritatea. Asta ar fi putut sa […]

Vlad Mixich

Am fost intrebat daca am emigrat…

de Vlad Mixich @Luni, 1 octombrie 2018, 12:03 în

Am fost întrebat de mai mulți dacă am emigrat din România. Nu, dar sunt plecat pentru aproape un an în Statele Unite cu o bursă Fulbright/Humphrey la Facultatea de Medicină a Emory University din Atlanta. Așa se explică postările mele din ultimele săptămâni. Ce fac aici? În primul rând voi învăța practic cum funcționează în … Continue reading Am fost intrebat daca am emigrat…

The post Am fost intrebat daca am emigrat… appeared first on mixich.ro.

Pilot de robot si secretul despre care au inceput sa vorbeasca si chirurgii romani

de Vlad Mixich @Vineri, 28 septembrie 2018, 14:07 în

Eram în matinalul de la Digi FM și povesteam despre chirurgia robotică când Cătălin Striblea a avut o idee bună: “Hai să-i întrebăm pe ascultători dacă ar fi să aleagă între a fi operați de un chirurg-om sau de un chirurg-robot, pe cine ar alege?” Și au început să sune telefoanele… dar să sune, nu … Continue reading Pilot de robot si secretul despre care au inceput sa vorbeasca si chirurgii romani

The post Pilot de robot si secretul despre care au inceput sa vorbeasca si chirurgii romani appeared first on mixich.ro.

Sora Maria si gazele lacrimogene

de Vlad Mixich @Sâmbătă, 11 august 2018, 17:24 în

Vreau să vă prezint un membru al “grupurilor organizate extremiste care atacă ordinea constituțională” (citatul este din domnul L. Dragnea): doamna din dreapta este mătușa mea bună. Noi îi spunem în familie Genuța, dar ea fiind călugăriță se numește sora Maria. Are 81 de ani și, cu câteva luni în urmă, a avut și o … Continue reading Sora Maria si gazele lacrimogene

The post Sora Maria si gazele lacrimogene appeared first on mixich.ro.


Dumitru Chisalita

Stopping the massive increase in gas prices for population can only be achieved through a functional market

de Dumitru Chisalita @Luni, 14 mai 2018, 9:35 în

According to the Gas Law, consumers will be able to have a fair treatment, in a competitive market, which can be achieved only by ensuring conditions of competition and transparent and non-discriminatory access of buyers to the gas amounts offered on the competitive market.

According to a press release of ANRE, the gas market in Romania must ensure price references based on supply and demand, leading to fair competition among operators in the gas sector, in favor of consumers.

According to the Intelligent Energy Association, which has repeatedly shown that stopping the massive increase in gas prices for population can only be achieved through a functional market.

Although at declaratory level there are no divergent points, actions taken are different and in contradiction with legal provisions. The Intelligent Energy Association supports the need to comply with the obligations established by the Gas Law and the preparation in emergency regime of General rules on the gas market, ensuring:

  1. A truly competitive gas market (on the centralized market and on the market for bilateral contracts)
  • Gas suppliers should be forced to come up with gas offers in line with their own Best Practice Guides for Selling Gas in a Competitive, Transparent and Non-Discriminatory Manner.
  • Gas suppliers should be obliged to regularly conduct self-assessment reports on how the offers are made and make proof that they are carried out in line with the Best Practice Guides.
  • Suppliers should be obliged to make gas offers in line with demand in the market, at least in terms of quantity packages, guarantee conditions, payment terms etc.
  • Suppliers should be obliged to provide public reports analyzing monthly, quarterly, half-yearly and yearly the requests for offer received, respectively the requests for offer in the market, and adapt its offer to the entire range of requests for offer according to its own algorithm, publicly motivated.
  • Suppliers should be obliged to periodically prepare self-assessment reports and make proof that their offers in the market are in line with the requests for offer in the market.
  1. Real conditions of transparent and non-discriminatory access of buyers to the gas amounts offered on the competitive market
  • the obligation of each supplier to publish on its own website the Best Practice Guide for Gas Acquisition in a Competitive, Transparent and Non-Discriminatory Manner, containing how the supplier will purchase its gas. These Guides aim to ensure transparency of its gas purchase intentions for multi-annual, annual, half-yearly, quarterly, monthly and daily periods. Best Practice Guides must substantiate each intention established.
  • If gas is purchased for population, the Supplier should be obliged to additionally establish under the Best Practice Guides how gas purchased for population is the one purchased in conditions of minimization of cost of resources allocated and, at the same time, the supplier allows the equal and non-discriminatory treatment of persons participating in the gas procurement procedure, as bidders.
  • the obligation of each supplier to publish on its own website the Best Practice Guide for Gas Sale in a Competitive, Transparent and Non-Discriminatory Manner, containing how the supplier will sell its gas. These Guides aim to ensure transparency of its gas sale intentions for multi-annual, annual, half-yearly, quarterly, monthly and daily periods. Best Practice Guides must substantiate each intention established.
  • the obligation of each supplier to publish on its own website regular reports to prove how it implemented the elements self-imposed under its own Best Practice Guides for Gas Acquisition/Sale in a Competitive, Transparent and Non-Discriminatory manner in the acquisition and sale of natural gas, while presenting the reasons why it has not fulfilled its objectives.
  • the supplier’s obligation to establish Procedures to ensure the conditions of transparent access to gas in its portfolio for any potential customer.
  • the supplier’s obligation to implement an electronic public system in which to register any request for gas sale addressed to the supplier (date of receiving the request, delivery point, quantity, requested price, date of resolution, how it was resolved).
  • the supplier’s obligation to regularly prepare public self-assessment reports to prove how the Procedures that ensure the conditions of transparent access meet the public needs and how its behavior as supplier is in line with the requirements of transparency and non-discrimination.

The Association believes that this approach is the only one complying with the legislation in force and aims to ensure price references based on supply and demand, leading to a real fair competition of operators in the gas sector in favor of consumers.

Note: Fair competition is defined by some authors as being the prefect competition. The gas market in Romania tends to normality, which should go through the current realities, before becoming “perfect”.

Stoparea creșterii masive a prețului gazelor naturale la populație, se poate face doar într-o piață funcțională

de Dumitru Chisalita @Luni, 14 mai 2018, 9:30 în

Conform Legii gazelor naturale, consumatorii vor putea avea parte de un tratament correct, într-o piață concurențială, care se poate realiza doar asigurând condiții de concurență și de acces transparent și nediscriminatoriu al cumpărătorilor la cantitățile de gaze naturale ofertate pe piața concurențială.

Conform unui comunicat al ANRE, piața de gaze din România trebuie să asigure referințe de preț bazate pe cerere și ofertă, care să conducă la o concurență loială a operatorilor din sectorul gazelor naturale în favoarea consumatorilor.

Conform Asociației Energia Inteligentă, care a arătat în repetate rânduri că stoparea creșterii masive a prețului gazelor naturale la populație, se poate face doar într-o piață funcțională.

Desi, afirmativ nu există puncte divergente, se acționează diferit și mai ales diferit de prevedrile din lege. Asociașia Energia Inteligentă susține necesitatea respectării obligațiilor stabilite prin Legea gazelor și realizarea în Regim de Urgență a Regulilor generale privind piața de gaze naturale, care să asigure:

  1. Realizarea unei piețe concurentiale reale a gazelor naturale (pe piața centralizată și pe piața contractelor bilaterale)
  • Furnizorii de gaze să fie obligați să pună pe piață oferte de gaze în concordanță cu elementele stabilite prin propriile Ghidurile de Bune Practici pentru Vânzarea Gazelor în mod Concurențial, Transparent și Nediscriminatoriu.
  • Furnizorii de gaze să fie obligați să efectueze periodic rapoarte de autoevaluare a modului de ofertare și să facă dovada că aceasta se desfășoară în concordanță cu elementele stabilite prin propriile Ghidurile de Bune Practici.
  • Furnizorii să fie obligați să pună pe piața oferte de gaze în concordanță cereriile de ofertă din piață, cel puțin sub aspectul pachetelor de cantitate, condiților de garantare, termenelor de plată etc.
  • Furnizorii să fie obligați să realizeze rapoarte publice prin care analizează periodic lunar, trimestrial, semestrial, anual cererile de ofertă care i sunt adresate, respectiv cererile de ofertă din piață și își adaptează oferta la toată gama de cereri de ofertă după un altgoritm propriu, motivat public.
  • Furnizorii să fie obligați să efectueze periodic rapoarte de autoevaluare și să facă dovada că ofertele lor în piață răspund cererilor de oferte de pe piață.

2. Condiții reale de acces transparent și nediscriminatoriu al cumpărătorilor la cantitățile de gaze naturale ofertate pe piața concurențială

  • obligația fiecărui furnizor de a publica pe site ul propriu un Ghid de Bune Practici pentru Achiziționarea Gazelor în mod Concurențial, Transparent și Nediscriminatoriu care să coțtină modul în care furnizorul își va achiziționa gazele. Aceste Ghiduri au ca și scop asigurarea transparenței intenților sale de cumpărare a gazelor pentru perioade multianuale, anuale, semestriale, trimestriale, lunare și zilnice. Ghidurile de Bună Practică trebuie să aibă fundamentate fiecare intenție stabilită.
  • În situația în care gazele sunt achiziționate pentru populație Furnizorul trebuie să fie obligat să și stabilească suplimentar în cadrul Ghidurilor de Bună Practică, modul în care gazele achiziționate pentru populație sunt cele achiziționate în condițiile de minimizare a costului resurselor alocate și în același timp, furnizorul permite tratamentul egal și nediscriminatoriu al persoanelor care participă la procedura de achiziție a gazelor naturale, în calitate de ofertanți
  • obligația fiecărui furnizor de a publica pe site ul propriu un Ghid de Bune Practici de Vânzare Gaze în mod Concurențial, Transparent și Nediscriminatoriu care să conțină modul în care furnizorul își va vinde gazele. Aceste Ghiduri au ca și scop asigurarea transparenței intenților sale de vânzare a gazelor pentru perioade multianuale, anuale, semestriale, trimestriale, lunare și zilnice. Ghidurile de Bună Practică trebuie să aibă fundamentate fiecare intenție stabilită.
  • obligația fiecărui furnizor de a publica pe site ul propiriu, rapoarte periodice prin care să dovedească modul în care și a realizat elementele autoimpuse prin propriile Ghiduri de Bună Practică pentru Achiziționare/Vânzare Gaze în mod Concurențial, Transparent și Nediscriminatoriu în achiziționarea și vânzarea gazelor naturale, cu expunerea motivelor pentru care nu au îndeplinit ceea ce și au propus.
  • obligația furnizorului să si stabilească Proceduri care să asigure condițiile de acces transparent la gazele pe care le are în portofoliu a oricărui potențial client.
  • obligația furnizorului să si implementeze un sistem electronic public, în care să se înregistreze orice solicitare de vânzare gaze adresată furnizorului (data primirii solocitării, punct de livrare, cantitate, preț solicitat, data soluționării, modul în care a fost soluționată).
  • obligația furnizorului să realizeze periodic rapoarte publice de autoevaluare prin care să dovedească modului în care Procedurile care asigură condițile de acces transparent răspund nevoilor publice și a modului în care comportamentul său în calitate de furnizor răspund cerințelor de transparență și nediscriminare.

 

Asociația consideră că această abordare este singura care respectă legea în vigoare și este menită să asigure referințe de preț bazate pe cerere și ofertă, care să conducă la o concurență loială reală a operatorilor din sectorul gazelor naturale în favoarea consumatorilor.

 

Notă: Concurența loială, este definită de unii autori ca fiind concurența perfectă. Piața de gaze din România tinde după normalitate, care trebuie să treacă prin realitățile curente, înainte să devină “perfectă”.

Altă întrebare! Singura concluzie a ultimei dezbateri privind Codul Rețelei de Gaze

de puiu @Duminică, 25 martie 2018, 16:27 în

Zilele trecute ANRE și TRANSGAZ, a organizat o dezbatere pe modificările care se intenționează a fi aduse Codului Rețelei de Transport Gaze Naturale la care au fost invitate entitățile de pe piața de gaze. Întâlnirea, a scos în evidență încă o data, dezorientarea care însoțește acest subiect.

Având în vedere incoerența și lipsa de orizont, privind unul dintre cele mai importante acte normative care poate asigura funcționarea pieței de gaze din România – Codul rețelei – Asociația Energa Inteligentă se constituie Parte Civică împotriva incompetenței. Asociația Energia Inteligentă, în cadrul  proiectului de țară intitulat Punct și de la capăt pe piața gazelor în 10 pași, a hotărât pe data de 28 februarie 2018, cu ocazia Mesei Rotunde organizată de Asociația Energia Inteligentă împreună cu Publicația Energy-Center.ro cu tema : “Putem avea un preț corect la gaze naturale doar cu un Cod de Rețea obiectiv și o piață funcțională“, lansarea Inițiativei Civice pentru rescrierea Codului rețelei de transport gaze naturale. Ultima experiență asupra acestui subiect, eșecul unei dezbaterii, arată că singura cale de a evita blocarea pieței de gaze, ca și evitarea a nenumărate procese în instanță este Initiativa Civică.

Codul rețelei de transport, pe lângă lipsa funcționalității sale, crează și o problemă în relația România – UE, aceasa din urmă considerând că România încă nu are o piața de gaze funcționale. Pentru a asigura UE de transpunerea legislației europene și asigurarea funcționalității elementelor de piață a gazelor se impune realizarea Codului de rețea a sistemului de transport în interiorul unui pachet mai larg, pe care l-am intitulat Codul pieței de gaze, care alături de Codul rețelei de transport trebuie să cuprindă: Codul de tranzacționare, Codul rețelei de distribuție, Codul rețelei din amonte de SNT, Codul rețelei de branșamente multiplu de consumatori, Codul sistemelor de înmagazinare și Codul sitemelor de transport adiacente.

Aplicabilitatea Codului rețelei de transport (cât și a viitorului Cod al pieții de gaze) trebuie să ia în considerare cateva din principii importante, pe care Asociatia Energia Inteligenta le promovează încă de la înființarea ei:

  • separarea contractării capacității de intrare, de capacitatea de ieșire,
  • capacitatea de intrare contractată exclusiv de partenerul de sistem sau de împuternicitul acestuia (producător, operator de înmagazinare, importatorul intern),
  • capacitatea de ieșire se poate realiza de către orice partener de sistem
  • tranzacționarea cantităților se va face exclusiv în Punctul Virtual de Transport (PVT) dupa introducerea gazelor în SNT si inainte de livrarea catre Sistemele de Distribuție din SNT. Pentru gazelle in care in circuitul fizic nu se interpune SNT, sunt necesare definirea a altor tipuri de Puncte de Tranzactionare, în sistemele de distribuție, în conductele de transport regionale sau locale, in conductele din amonte etc.
  • asigurarea excepției legale, privind permisiunea persoanelor fizice sau juridice de a tranzacționa dezechilibre intraday și expost, fără a deține licență comercială, prin intermediul introducerii in Legea Gazelor a Titlurilor de Schimb,
  • înființarea unui Operator de Piață Gaze, independent de activitatea de transport, organizat ca societate comercială, licențiat de ANRE și cu activitate reglementată, care va avea exclusiv rol de contraparte în tranzacții, fără a putea deveni proprietar pe gazele tranzacționate, respectiv care va beneficia de profit 0 din această activitate. Astfel, se asigură echidistanța între UR și OST, și există posibilitatea sancționării și a OST atunci când introduce dezechilibre în SNT, respectiv plata către alți UR a gazelor consumate de OST și neprimite de UR.

Asociația Energia Inteligentă va supune discuției publice un set de principii pentru Codul Pieței de Gaze din România și va organiza întâlniri periodice cu participanții la piața de gaze sub forma unor Mese Rotunde , unde se vor dezbate documentele supuse discuției publice alături de invitați din țară și străinătate:

Formarea pietei gazelor naturale in Romania.

19 Aprilie 2018, Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, str Ioan Ghica, nr 4

Invitat Aura Sabadus – Editor, Turkish Energy Hub Daily, Agentia de presa ICIS Londra

Regândirea activității de proiectare-execuție-exploatare a obiectivelor din sectorul gazier ca o acțiune destinată stimulării tranzacțiilor

21 Mai 2018, Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, str Ioan Ghica, nr 4

Invitat Flavius Dordea – expert tehnic gaze naturale

 

Scaderea/cresterea pretului gazelor prin restructurarea sectorului gazelor naturale

26 Septembrie 2018,  Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, str Ioan Ghica, nr 4

Invitat Sorin Elisei – expert in energie

 

Reducerea saraciei energetice in Romania

11 Octombrie 2018, Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, str Ioan Ghica, nr 4

Invitat Corina Murafa – expert saracie energetica


Bogdan

SRI + date de trafic = LOVE (q.e.d)

de Bogdan @Luni, 2 aprilie 2018, 12:37 în
SRI- ul avea acces la toate datele de trafic fără limită. Le dădea și altora.

Linkul moare. Dar ne pasă?

de Bogdan @Miercuri, 11 octombrie 2017, 17:09 în
Rezumat: Articolele 11 si 13 din propunerea de directivă a UE privind drepturilor de autor pot să schimbe esențial modul în care Internetul este reglementat. Iată ce poți face acum! sau vino la întâlnirea de vineri pentru mai multe detalii.

Supravegherea angajatilor - CEDO pune punctul pe i

de Bogdan @Vineri, 8 septembrie 2017, 9:34 în
Acum aproape doi ani, când apăruse hotărârea CEDO Bărbulescu vs. România am scris o însemnare, ca să rămână gravat faptul că CEDO nu a decis că angajații pot fi monitorizați, ci că "angajatorii nu au nicidecum un…

igs

Impozitarea în domeniul criptomonedelor: (multe) întrebări și (prea puține) răspunsuri

de igs @Luni, 19 februarie 2018, 13:54 în

Suntem cu toții de acord că începutul de an 2018 este marcat de frenezia tranzacțiilor cu monedă virtuală. Cuvinte precum Bitcoin, Ethereum, Ripple sau Litecoin sunt de acum pe buzele tuturor, de la directorii de multinațională la taximetriști și chiar la adolescenții supărați că ”minarea” de criptomonedă a dus la creșterea prețurilor pentru plăcile video folosite până de curând doar pentru jocurile pe calculator. Pentru cei din generația mea sau mai în vârstă, nebunia câștigului imediat adus de un sistem relativ greu de înțeles de majoritatea populației, aduce destul de mult cu febra schemelor ”ponzi” pornite în România de Caritas. Scheme care s-au terminat trist pentru cei mai mulți dintre participanți…
Dar nu despre eficiența acestor sisteme de investiții îmi propun să vorbesc în continuare, ci despre aspectele fiscale de care ar trebui să țină cont cei care efectuează operațiuni cu astfel de monede. De la început trebuie spus că în legislația fiscală națională (ca de altfel în majoritatea țărilor lumii) aceste operațiuni nu sunt reglementate, rămânând la latitudinea fiecărui participant să își regleze situația fiscală după cum consideră necesar. Drept pentru care, în rândurile de mai jos nu îmi propun să găsesc soluții ci încerc să inventariez problemele și să formulez un număr cât mai mare de întrebări valide.
Analiza fiscală a acestor operațiuni trebuie făcută pe de o parte din perspectiva impozitării câștigului realizat (sau a deductibilității fiscale / reportării pierderii, după caz), atât la persoane fizice cât și la persoane juridice și totodată a impozitării tranzacției (i.e. obligația de plată a TVA). Totul pornind de la cele trei modalități de bază prin care se poate întra în posesia monedei virtuale: (i) schimb cu alte bunuri / servicii, (ii) achiziție în schimbul banilor reali și (iii) în urma procesului de ”minare”.  

Schematic, cazurile scenariile fiscale posibile ar fi următoarele:

Impozit
 
Tranzacție
 
 
 
 

Pe Câștig (venit net / profit)
Pe Tranzacție
(TVA)
Persoana fizică
Persoană juridică
0
1
2
3
A. Schimb cu alte bunuri / servicii
A1
A2
A3
B. Tranzacționare contra bani reali
B1
B2
B3
C. ”Minare”
C1
C2
C3

 Întrebările care apar pentru fiecare dintre cazurile prezentate mai sus sunt următoarele:

A1, A2, A3:
-          Este criptomoneda (CM) o monedă în accepțiune fiscală? Mai exact, în aceste cazuri avem de-a face cu o singură tranzacție în care se vând bunuri sau servicii contra CM sau cu două tranzacții (evaluate într-o monedă reală) în care o parte vinde bunuri/servicii, cealaltă vinde CM iar creanțele și datoriile reciproce se închid prin compensare?

A1, A2, B2:
-          Eventualele câștiguri / pierderi făcute  de cel care transferă CM ce natură au? Sunt veniturile nete / profiturile impozabile? Dar eventualele pierderi, sunt deductibile? În cazul unei persoane juridice am înclina să spunem că valorile respective intră în baza de calcul globală a impozitului pe profit. Se supun ele însă regulilor de limitare a deductibilității aferente costului îndatorării?
-     Ce se întâmplă însă cu o persoană fizică? Poate fi văzută CM ca o componentă a patrimoniului personal, sau dacă ”plățile” cu CM sunt repetitive vorbim de o activitate cu caracter comercial (tranzacționare de active intangibile)? Este necesară o autorizare la Registrul Comerțului și desfășurarea acestei activități în regim de PFA? Dacă da, care ar fi codul CAEN aferent acestor operațiuni?

A3, B3:
-          Dacă vânzarea de bunuri / servicii este supusă TVA, este transferul de CM subiect de TVA în măsura în care cel care o cedează depășește plafonul prevăzut de lege pentru înregistrare?

-          În măsura în care cedarea de CM este supusă TVA, care sunt regulile aplicabile? De cele mai multe ori tranzacțiile se fac printr-un intermediar aflat în afara României, cum se aplică în acest caz principiul teritorialității?

B1:
-          În ce categorie de venit impozabil se încadrează venitul obținut de o persoană fizică în urma tranzacționării? Deși la prima vedere am putea spune ca vorbim de un venit din investiții, definiția titlurilor de valoare din codul fiscal nu acoperă și zona de CM. În acest context, părerea generală se îndreaptă spre direcția includerii acestor câștiguri în categoria ”alte venituri”.

C1:

-          ”Minarea” de CM reprezintă în esență procesul prin care o persoană își pune la dispoziție calculatorul personal pentru criptarea  / decriptarea tranzacțiilor efectuate prin intermediul CM. Vorbim deci de un serviciu pe care acea persoană îl prestează unor beneficiari care rămân neidentificați. În ce condiții se consideră că această persoană desfășoară o activitate comercială și trebuie să se înregistreze la Registrul Comerțului și la autoritățile fiscale? Este aceasta o activitate care se impozitează în sistem real sau pe bază de norme de venit? Iata alte întrebări care își așteaptă răspunsul.

C2:
-          Acest scenariu pare să fie unul relativ clar, în condițiile în care veniturile obținute de o firmă din procesul de ”minare” se vor înregistra în contabilitate și în evidențele fiscale asemenea oricărui alt venit din servicii. Întrebarea rămasă fără răspuns aici este legată de momentul în care aceste venituri devin impozabile: atunci când este primită CM pentru serviciile respective sau atunci când CM este convertită în bani? Întrebarea nu este doar de natură fiscală ci în primul rând contabilă.

C3:
-          TVA-ul în cazul serviciului de ”minare” este în opinia mea aplicabil, iar prestatorii de astfel de servicii vor trebui să se înregistreze în scop de TVA dacă veniturile obținute sunt peste plafonul legal de înregistrare. Întrebarea care se pune aici este însă legată de teritorialitate, în condițiile în care aceste servicii sunt prestate către beneficiari care rămân anonimi și care pot fi din România, din alte state membre ale UE sau de oriunde altundeva de pe mapamond. Cum se aplică rămâne însă o întrebare fără răspuns și consider că legiuitorul ar trebui să ia o decizie în acest sens (mai întâi la nivel european apoi la nivel național).

În final, nu putem trage decât o singură concluzie: realitatea a luat-o înaintea legislației fiscale și este nevoie ca autoritățile să ia această problemă în discuție și să pună pe masă soluțiile. Desigur, nu înainte de a le discuta cu specialiști în domeniu, contabilii și consultanții fiscali Altfel riscăm să ajungem în situația tranzacțiilor imobiliare a căror fiscalizare a fost tărăgănată mai bine de un deceniu, a născut zeci de litigii, unele dintre ele soluționate de Curtea Europeană de Justiție și totul s-a terminat cu o amnistie fiscală și multe discuții în contradictoriu. Ar fi bine să învățăm din greșelile trecutului și să evităm probleme viitoare.

Altfel vă urez inspirație la investițiile în monedă virtuală și spor la procesul de ”minare”!

Este afacerea de familie expresia capitalismului cu fata umana?

de igs @Sâmbătă, 29 aprilie 2017, 9:04 în

Noțiunea ”afacere de familie” este una des intalnita in limbajul curent, dar acest tip de activitate este foarte putin analizata si studiata in Romania.
Lucrurile in afacerile de familie se desfasoara intr-un mod nestructurat, acestea fiind conduse intr-o maniera mai degraba empirica decat intr-una organizata riguros. Apare intrebarea de unde aceasta nevoie ca afacerile de familie sa primeasca o atentie speciala comparativ cu entitatile de tip corporatie. 
Pentru o mai buna intelegere a fenomenului, voi porni de la definitia afacerii de familie, asa cum este ea prezentata in literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea sa se incadreze in categoria de afacere de familie, un business trebuie sa fie detinut  majoritar de unul sau mai multi membri ai aceleiasi familii iar conducerea firmei sa fie, de asemenea, asigurata de membrii familiei.
Asadar, afacerea de familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia, actionariatul si afacerea. Spre deosebire de corporatii, unde subsistemul „familie” lipseste, riscul de blocaj in functionarea mecanismului este mult mai mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente sa fie armonizat.
Existenta celui de-al treilea subsistem genereaza deci o abordare cu totul diferita a modului de conducere si administrare a activitatii afacerii.  Aceasta intrucat sistemele de valori aplicabile in familie si in companie sunt diferite si de multe ori chiar conflictuale, dupa cum urmeaza:
  • Obiectivele urmarite in afaceri, cum ar fi profitul, veniturile, cresterea, nu se regasesc intotdeauna in obiectivele familiei, unde se doreste dezvoltarea personala a membrilor.
  • Relatiile in familie sunt profunde, personale si bazate pe sentimente; in afaceri sunt impersonale si de importanta secundara.
  • Regulile in cadrul corporatiei sunt clare, in forma stricta si contin recompense si / sau pedepse pentru cei carora li se aplica, pe cand in familie regulile sunt informale si, de multe ori, sunt lasate la o parte.
  • Evaluarile in familie se fac de multe ori pe baza de sentimente si dragoste neconditionata, in afaceri sunt intotdeauna legate de criteriile de performanta si sunt urmate, in general, de promovari sau concedieri.
  • Implicarea in interesele familiei este inter-generationala si dureaza, de regula, toata viata, pe cand in afaceri aceasta este pe termen scurt fiind bazata pe recompensele sau recunoasterea primite.

Toate aceste elemente fac ca o afacere de familie sa fie cu totul diferita fata de o corporatie. Participantii sai nu sunt doar niste numere pe statul de plata sau un cod de bare pe un card de acces. Legaturile stranse existente dintre membri sunt de ajutor in depasirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante in luarea unor decizii, atunci cand ratiunea este umbrita de partea emotionala, iar lucrurile scapa de sub control.
Cea mai importanta provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu facut de John Ward in anul 1987 a concluzionat ca, statistic, doar 30% dintre afacerile de familie care sunt demarate ajung sa fie preluate de a doua generatie, 13% trec si la a treia generatie si numai 3% supravietuiesc pentru a fi preluate de a patra generatie. Asadar, sunt doar 3% sanse ca stra-nepotii fondatorului unui astfel de business sa detina controlul acestuia!
Tema continuitatii activitatii este deci una de importanta primordiala, pe care orice lider de afacere de familie trebuie sa o aiba in vedere. Pregatirea din timp a succesorului / succesorilor si definirea unui plan de actiune pe termen mediu si lung, cu sau fara ajutorul unui specialist, trebuie sa reprezinte o prioritate.
Alegerea viitorului conducator al afacerii este o decizie cheie care trebuie facuta tinand cont de parerea fiecarui membru al familiei si avand in vedere toate elementele relevante. O alegere bazata pe sentimente si nefundamentata este o cale sigura catre dezastru. Practicile cele mai des intalnite presupun ca noua generatie sa castige mai intai experienta in afara business-ului familiei si sa demonstreze abilitati de conducere si coordonare inainte de a primi fraiele afacerii.
Angajarea unui CEO din afara familiei este de asemenea o optiune, destul de des intalnita la afacerile de familie de traditie, in conditiile in care membrii familiei nu doresc sau nu au abilitatile necesare pentru aceasta pozitie. O astfel de situatie poate consta intr-o ”pauza” temporara, pe durata uneia sau mai multor generatii sau poate fi definitiva, in conditiile in care membrii familiei pastreaza proprietatea afacerii dar decid sa nu mai fie implicati activ in aceasta.
Un alt tip de ”examen” care se necesita trecut de o afacere de familie este legat de acea intrepatrundere de care vorbeam mai devreme, intre afacere si familie. Un model sanatos presupune existenta interactiunii afacere-familie, dar fara ca aceste subsisteme sa se ”canibalizeze” si unul dintre ele sa dispuna in mare majoritate de resursele (umane, financiare si de timp) existente in afacerea de familie, in detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele doua subsisteme trebuie sa fie permeabila, dar pana la punctul in care simbioza este reciproc avantajoasa.
Concluzionand, putem spune ca afacerile de familie au existat, exista si vor exista tot atata vreme cat va exista omenirea si vor reprezenta liantul care sustine economia mondiala. Tine de liderii fiecareia dintre aceste afaceri sa le faca sa fie succese meteorice sau de durata.

Despre PFA-uri și neutralitate fiscală

de igs @Marţi, 21 aprilie 2015, 9:24 în

Mi-a atras atenția săptămâna trecută un articol din Ziarul Financiar care făcea referire la creșterea numărului de persoane fizice autorizate (”PFA”) care operează în România, fapt văzut ca un semn bun pentru antreprenoriatul românesc. În plus, articolul atrăgea atenția asupra faptului că măsurile ce urmează a intra în vigoare anul viitor o dată cu noul cod fiscal, ar urma să îngreuneze viața PFA-urilor printr-o impozitare mai apăsătoare.

Trecând peste faptul că analiza era incompletă, făcând referire doar la PFA-urile înregistrate la Registrul Comerțului și ignorându-le pe cele care au la bază profesiile liberale (așa-numite-le PFI-uri), îndrăznesc să contrazic concluziile prezentate acolo și să afirm că această structură de desfășurare a activității a fost și este folosită în ultima vreme în România mai ales cu scopul de a evita plata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor și că reprezintă prea puțin un semn de creștere a spiritului antreprenorial în România. Iar în sprijinul meu voi aduce doar două argumente:

Nivelul impozitării: în prezent la fiecare 1 leu salariu net se plătesc la bugetul de stat încă 75 de bani sub formă de impozite și contribuții, pe când la un sistem de PFA pentru același 1 leu obligațiile către stat sunt în jurul a 30 de bani. O diferență semnificativă.

Riscul afacerii: știm cu toții că diferența majoră între a desfășura o afacere prin intermediul unei firme (SRL) vis-a-vis de un PFA este riscul asociat: în prima variantă, SRL-ul răspunde în fața creditorilor în limita capitalului social pe când în a doua, PFA-ul este responsabil cu întregul patrimoniu, atât cel personal cât cel afectat afacerii. În condițiile în care falimentul personal este încă subiect al dezbaterii publice, aceasta este de asememenea o diferență semnificativă.  Și totuși foarte multă lume preferă PFA-ul în detrimentul unei firme. De ce? Pentru că vorbind de salarii  mascate și nu de antreprenoriat în adevăratul sens al cuvântului, riscul asociat afacerii este practic zero...

Întorcându-mă la viitorul cod fiscal, acolo se face în opinia mea un mic și timid pas înainte în corectarea acestei anomalii (de ce mic și timid voi prezenta mai pe larg într-un alt articol). Dar este totuși un pas înainte în direcția respectării unui principiu de bază prevăzut în codul fiscal încă din 2004: cel al neutralității fiscale.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că sunt împotriva antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător. Dimpotrivă, cred că doar din această zonă putem aștepta creștere economică sănătoasă și ridicarea nivelului de viață și educație în România. Dar antreprenoriatul nu trebuie ajutat cu facilități iluzorii ci cu o fiscalitate clară, fără ambiguități și care să nu lase loc de interpretări. Altfel nu facem decât să ne furăm singuri căciula și să ascundem gunoiul sub preș.

Succes!

 

 

 

hymerion

Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore

de hymerion @Luni, 1 mai 2017, 19:00 în

„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii

bere La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.

Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?

Pe scurt:

  • Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
    La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
    Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.
  • Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
    S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine
  • Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  • Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest tim, in Romania…

  • In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  • A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
    ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  • Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.

Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore

de hymerion @Luni, 1 mai 2017, 19:00 în

„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii

bere La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.

Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?

Pe scurt:

  • Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
    La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
    Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.
  • Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
    S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine
  • Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  • Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest tim, in Romania…

  • In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  • A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
    ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  • Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.

De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27

de hymerion @Marţi, 21 martie 2017, 16:26 în

Organizarea moderna a ministerelor dateaza de la unificarea administrativa a principatelor, realizata de Cuza la 1861. La acea data existau 8 ministere: interne, finante, justitie, al cultelor si instructiunii publice, al afacerilor straine, al lucrarilor publice, de razboi si cel de control (actuala Curte de Conturi). E drept, Romania avea pe atunci circa 4 milioane de locuitori ( la 1860 — 3,9 mil locuitori, iar  la 1866 — 4,1 mil. locuitori). Dupa 150 de ani, avem 27 de ministere, exceptie facand Primul Ministru, dar avem si aproape de 5 ori mai multi cetateni.

  • Germania are in prezent 15 cabinete ministeriale  (sursa), la 80 de milioane de locuitori. Cred ca sunt exemplul de cea mai buna eficienta din aceasta perspectiva. In alte tari, lucrurile stau altfel.

  • Franta are 17 cabinete ministeriale plus premierul (sursa) la 66 de milioane de locuitori.
  • Ungaria are 10 ministere si un vicepremier. E drept, populatia Ungariei e la jumatate din cea a Romaniei. Dar in Polonia, la o populatie dubla fata de a noastra, gasim 22 de ministri (sursa).
  • In Cehia avem 16 ministere (sursa), la o populatie cam tot la jumatate fata de cea a tarii noastre.
  • Consiliul Federal Elvetian are 7 membri (sursa) si slava Domnului, elvetienii o duc bine din punct de vedere al politicilor publice.

Tot atunci capul guvernului devine presedinte al Consiliului de Ministri. Situatia se mentine pana in 24 Ianuarie 1864 cand Ministerul Controlului dispare si se infiinteaza Curtea de conturi.

Dupa Statutul dat de domnitorul Cuza la 2 Mai 1864 ministerul justitiei s-a contopit cu ministerul cultelor si instructiunilor publice, modificare care insa nu a durat decat doi ani (pana la 11 Februarie 1966), cand Locotenenta Domneasca a despartit din nou, cele doua departamente.

Sub domnia lui Carol I la 1883 se infiinteaza Ministerul Domeniilor, care de la 1897 ia numele de ministerul Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, mentinut pana la 1908, cand directiile industriei si comertului formeaza un minister aparte.

In cursul Razboiului de Intregire aoar ministrii fara portofoliu, prin infiintarea unui minister nou al materialului de razboi, minister care a durat pana la 5 Februarie 1918.

In 1920 mai apar trei ministere noi : ministerul muncii si ocrotirilor sociale, cultelor si artelor (acesta desprins din vechiul minister al cultelor si instructiunii publice) si al comunicatiilor desprins din ministerul lucrarilor publice. Tot acum apar pentru prima oara subsecretarii de stat, exercitand prin delegare administrativa o parte din atributiunile ministrilor. Din 1919, ministrii fara portofoliu poarta numele de ministri de stat.

In 1921 se infiinteaza Ministerul Agriculturii prin desprinderea directiilor respective din ministerul agriculturii si domeniilor, iar in 1922 din Ministerul Muncii si Sanatatii Publice se desprinde Ministerul Sanatatii Publice.

In 1922 avem astfel 13 ministri (pentru ca  Ministerul Agriculturii fusese din nou contopit cu cel al Domeniilor), doi ministri de Stat (fara portofoliu) si un subsecretar de Stat.

In 1927 s-a adauga un nou ministru de Stat : Comisarul superior pentru Basarabia si Bucovina, ca asa erau vremurile…

Prin legea pentru organizarea Ministerelor din 2 August 1929 se limita la zece numarul departamentelor ministeriale (exceptandu-se Presidentia Consiliului): Interne, Externe, Finante, Justitie, Instructie Publica si Culte, Armata, Agricultura si Domenii, Industrie si Comert, Lucrari Publice si Comunicatii, Munca, Sanatate si Ocrotiri Sociale.

Aceiasi lege decide ca numarul subsecretarilor de Stat sa nu il depaseasca pe cel al ministrilor, repartitia lor  pe ministere fiind atributul Presedintelui Consiliului.

De la 1934 numarul departamentelor a inceput din nou sa creasca, prin scindarea unora din cele ce fusesera unite prin legea din 1929 sau prin infiintarea de noi ministere ca cel al Armamentului (1934) al Cooperatiei (1936) sau cel al Aerului si Marinei (1936).

In 1932 s-a pornit o miscare de reorganizare a tuturor departamentelor, provocata de necesitatea economiilor, dar si din nevoia  unei grupari mai bine organizate a diferitelor directii din ministere. Asa apar Cabinetul Ministrului, Secretariatul general, Directia Personalului, Directia Contabilitatii, Serviciul Inspectorilor, Registratura, Statistica, Serviciul Contencios, Serviciul Tehnic, cel Medical si Biroul Mobilizarii.

Pentru a nu intra cu deficitul bugetar in gard, sau pentru a evita angajarea de cheltueli mai mari decat  fondurile disponibile, s-a instituit pe lânga fiecare minister cate un controlor financiar care apartinea de Ministerul Finantelor.

Interesant e ca pe langa Ministerul de Interne, functiona : atat Institutul Central de Statistica, cat si Oficiul emisiunilor radiofonice si al cinematografiei si Oficiul National de turism.

Prin legea din 12 Aprilie 1933, Ministerul Finantelor reorganizat primeste ca atributii , pe langa administrarea finantelor Statului,  supravegherea politicii monetare si de credit a B. N. R. De asemenea, pe lânga Ministerul Finantelor functioneaza ca servicii speciale organizate prin legi distincte , atat Inalta Curte de Conturi cat si  Directia Monitorului Oficial si Imprimeriilor Statului ;

The post De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27 appeared first on Dan Popa.


istodor

#ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi

de istodor @Luni, 22 august 2016, 8:54 în

10392068_10208767791982384_834464799799406310_nDin februarie, împreună cu Librăriile Humanitas, am pornit într-o aventură din toate punctele de vedere. Mulțumesc Bogdan Baciu!

Am pus în discuție literatura noastră, românească. Am spus încă o dată ce-mi place mie din literatura națională. Am arătat defecțiunile de parcurs și creatorii autentici. Atunci aveam și un argument.

Am povestit încă o dată poveștile altora.

Acum îmi dau seama că recapitularea mea nu avea cum să aibă un ecou de mărime. Felul de a face școală în România i-a declupat pe puști de la această literatură. Deschiderea gugăliană a lumii a pus la punct literatura în sine. Codul este dat de experiențe, azi.

Așa că, acum, la finalul acestei campanii, pot să traduc-spun că asta este experiența mea. Și așa cum unii urcă Himalaya, ajung pe bicicletă la mare, descoperă că pâinea bună este din maia, așa și eu am stat ani în bibliotecă, cu drag și spor. Am reușit! Să citesc, să călătoresc din carte în cărți, să le înțeleg, să scriu ce-mi place. Tare! Am fost tare. Este greu să stai în bibliotecă, să cauți Cartea! Să scrii. Și mai greu. Nu e ușor să scrii. Singur. În contra curentului actual și-n toiul tuturor prejucăților la modă.

Dacă vrei să avem âmpreună experiențe, iată-mă aici și aici facebook.com/istodor

Cartea "101 cărți românești" este la Polirom.

PRIMELE OPT: DE LA "JURNALUL" LUI JENI ACTERIAN LA "AMAZOANELE" LUI BABEȚI, DE LA "PATIMA" CONSTANȚEI GHIȚULESCU LA "EUROPA" LUI BOGDAN MURGESCU + MATEIU CARAGIALE, SADOVEANU, TOPÎRCEANU.

 

Anton Pann, Lucian Boia, Aerul cu diamante, Sorin Vieru

http://istodor.ro/listaluiistodor-recapitulare-inainte-de-vacanta-de-vara-victoria-insolita-a-unei-culturi-mici-2/

Cărțile copilului

 

Ficțiunea. Boașe pentru ficțiune

 

Cărțile memoriei. Ion Ghica cel bucolic, cruzimile îndurate de Lena Constante

 

Umorul românesc. Caragiale, Ionesco

 

Cărțile care te-nvață. Liiceanu, Pleșu, Noica, Vintilă Mihăilescu, Cioran

 

Proza de la Ciocoii la Degetele mici a lui Filip Florian și Lucian Teodorovici și Adi Șchiop

 

Poezia. Dela Alecsandri și poesia populară culeasă de el la Arghezi-Blaga-Bacovia-Arghezi

 

Istoria poeziei. Dela Nichita la Cărtărescu, Cristi Popescu și Ioan Es Pop

 

Post-ul #ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu

de istodor @Miercuri, 17 august 2016, 11:37 în

Prima parte a #listeiluiIstodor o puteți citi aici. Campanie susținută de Librăriile Humanitas.

1964

UnknownO viziune a sentimentelor de Nichita Stănescu

Dragoste. O generație a iubit ș-a cîntat pe versurile astea.

„Leoaică tînără, iubirea mi-a ieșit în față.” „ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în lumea lui Marte.”„ „Nimic nu-i Simplu” este, vibrație avem, surpriză cît cuprinde, viziunea ne cheamă și chiar ne alintă. Ascultă-l pe muzica lui Nicu Alifantis.

Cartea îi place Mirabelei Sofronie, contabilă en-gros:

„Mi-e dor de Nichita din carne și oase, frumosul meu poet, magicianul cuvintelor. Știu cînd a venit la Buhuși la aceea serată. Deja îi știam întregul volul de versuri pe dinafară. I-am recitat o poezie. Și mi-a dat căldura aceea a vieții ce mă ține și azi în viață.”

 

 

1966

 

11 elegii de Nichita Stănescu

 

Poezie despre poezia poeziei.

A fanatizat o lume înghețată. Cu poezia și felul lui poetic de-a trăi. Miracolul Nichita. Ce face Nichita? Nichita e însăși starea poetică. Așa au bîntuit prefabricate formule de-a spune cîte ceva despre starea poetică Nichita, dar nu de-a o înțelege.

Cartea îi place lui Vladimir Brilinsky, jurnalist, apărător al Sarmisegetuzei:

„ Frumosul nebun al poeziei româneşti reuşea să reinventeze elegia, sau, mai pe înţelesul tuturor, să inventeze o nouă specie literară, Elegia lui Nichita.

 

 

1967

Păsarea tăiată de Ileana Mălăncioiu

 

Ritualuri, jertfiri, tăieri, rugi, loc de plîns, somn fără trezire, frică, noapte.

A cui o fi poezia asta? A angoasei, a morții. A morții, da! Himere bîntuie, parabole scurtcircuitează, violența e aproape, dar nu-i poezia unei „fete rele”. E neagră, e urîtă, te umpli de sînge și noroi.

 

Cartea îi place lui Robert Șerban, poet&jurnalist:

“Este o carte ce taie timpul, e ca o teleportare, nu lucrează asupra exteriorului. Dar pe dinăuntru te ţine sus, sus de tot!”

 

 

1968

Athanor de Gellu Naum

 

Athanorul este un cuptor, în viziunea alchimistă, ce dă temperatură uniformă. Athanorul lui Naum este cartea ce-adună versuri de tinerețe, versuri ce s-au călit după focurile suprarealismului parizian, războiului trăit pe viu și rătăcirilor comuniste. Cînd zici Naum, zici suprarealism. stranietăți, alunecări, fragmentarism, somnambulism, inconștiențe fără bătrînețe, dureri abisale pînă la moarte.

Cartea îi place Simonei Popescu, critic literar:

“Poezia lui Gellu Naum se împarte în două mari perioade: poezia de dinainte şi de după  Athanor. Primele volume ar putea sta sub semnul "suprarealismului istoric" (din vremea când "viciul numit suprarealism e – cum spunea, de pilda, Louis Aragon – folosirea dezordonată şi pasională a stupefiantului numit imagine")..”

 

1969

Cartea de vise de Leonid Dimov

 

Vise ca la carte.

Ia visul, neamule, cu institutoare, de mahala, sezonier, deviscerații, amalgamat, matinal cu haltă, cu berbece, cu bufon, cu licorn, cu spovedanie, cu leneș, vesperal cu un vîrf de cărămidă, de cocoș, de carnedar nu uita de Și caută să nemurești în mintea ta pe cele două dudui: „Lili și densitatea”.

Cartea îi place Ruxandrei Cesereanu, profesoară universitară:

„ Pentru că a visat pînă a pierit și n-a văzut moartea ca moarte.”

 

1970

Poeme de Mircea Ivănescu

 

Mopete face poezie.

O joacă de-a anagramele și lecturile. Mopete are ficțiunile lui și le tot plimbă la vedere: spațiu e mizer, însoțirile îi sînt bizare cu rinocalul, broscoporcul, picicîinele, crocomurul, și starea lor este de așteptare a ceea ce nu se întîmplă.

Cartea îi place Luizei Vasiliu, jurnalist:

„Odată ce-ai citit poemele cu mopete, pisicîinele benone, broscoporcul sau bruna rowena, toată blîndeţea lumii coboară peste umerii tăi.”

 

 

1971

 

Invocație nimănui de Mircea Dinescu

Cîntecul unui tînăr pururi veșnic.

Obraznic, trufaș, energic, imaginativ. Direct, sincer, melancolic cu viața imediată, neînchipuit de apropiată, dureros de tangibilă. Cuvintele? N-au taine!

Cartea îi place Claudiei Fitcoschi, PR manager:

“Colind copilăria cum viermele un fruct”. Arghezi? Nu, Dinescu. Unde? “În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi”.

 

 

 

1990

Levantul de Mircea Cărtărescu

 

Epopeea voluptății.

Voluptate a slovelor și filosofiei omenești ce stăpînesc lumea noastră mică. O istoria a literaturii române într-o epopee. Divină Comedie este Levantul ăsta!

Cartea îi place lui Adrian Papahagi, filolog&om politic:

„De cetit, cetesc Levantul an de an, precum Băsescu,

Râd parșiv, ca postmodernu, de amestecul livrescu

Ce în epopeul neaoș cogitat-a Cărtărescu.”

 

1994

Ieudul fără ieșire de Ioan Es Pop

 

Ieud bărbătesc și desnădăjduit.

„De vineri pînă luni nu mai am la ce trăi.” „Mîine n-o să fie nicicînd mîine.” „Ne trezim într-o zi vii și nu știm ce-i cu noi.” „N-am avut curajul unui strigăt niciodată.” „E fericit are 30 de ani de moarte de la naștere încoace.” „Unde totul este posibil nimic nu mai are rost.” Poezia vegetării în viață, oh, nu, nu cu lamentări, nu, nu cu fericiri, ci conservînd clipa cu spirt medicinal administrat intern.

Cartea îi place lui Bogdan Stănescu, editor:

Ieudul fără ieșire a însemnat războiul total cu joaca optzecistă, a tras cortina și a arătat o scenă unde actorii mureau pe bune, unde lipsea butaforia, iar lacrimile erau, din nou, de sînge. Ieudul a căscat o gură ca un prădător acvatic și a mușcat din poezie, pentru a i se strecura apoi în măruntaie. Nu e ușor să mai scrii astăzi despre singurătate, alienare, suferință și să o faci astfel încît nimeni să nu mai uite cîntecul tău de sirenă. Ioan Es. Pop a făcut-o: Ieudul lui a lovit cu forța unui cutremur de magnitudine nemăsurabilă. Din dărîmăturile lăsate în urmă încă ies strigoi cu foc în ochi și venin pe buze...”

 

 

1994

Arta Popescu de Cristian Popescu

 

Să faci din familia ta o artă.

Poetul Popescu își scrie-rescrie-revizuiește arta sa poetică numită Arta Popescu. Asta-i este cartea, practic el definește la infinit universul în care trăiește-visează-cugetă-se învîrtește. Și astfel, își povestește-interpretează copilăria, tinerețile, lecturile (inclusiv anunțurile de publicitate ori înscrisurile de pe pereți), maturitățile. Asta face, tu crezi că citești o realitate banală și te trezești aruncat într-un bizar bazar. Nu te aștepta să rîzi sau să plîngi. Popescu nu rîde-nu șochează. Popescu face artă. Așa cum pe o cîntăreață o cheamă Arta Popescu, așa și pe el îl apucă să creeze un prenume banalului Popescu. Și-l găsește în Arta, adică o de-numire, re-numiere a ce-l înconjoară. Bine v-o spun, ca să nu muriți proști, Popescu sîntem noi.

Cartea îi place Tatianei Niculescu Bran, jurnalist și autor al cărții „Spovedanie la Tanacu”:

“Familia Popescu” e, pentru mine, cel mai gingaș și mai profund poem dedicat vreodată morții celor dragi și morții proprii, scris cu melancolia unică pe care o purta în ochi Cristi Popescu. În cartea asta și în amintirea privirii lui regăsesc anii studenției noastre lipsite și de ambiții și de speranțe, dar atât de îndrăgostite de lumile celorlalți...

 

2000

Opera Somnia de Șerban Foarță

Cunoști vreo altă poezie în care omul ei să se distreze atît?

Aparent, un exercițiu de copil. Cuvînt, cultură, vers, univers - stau însă în inteligența poetului de a-i da rimă, dreptul la joc. Și cum intră în joc acolo i se văd fața, faima și bucuria. E un întreg caleidoscop de lecturi și aventuri ce venind în contagiune cu balansoarul-malaxorul Foarță primesc înțelesuri și sonorități. Luciu și adîncime. S-o ții așa o viață de poet este „defect”-excelent. Ascultă „Phoenix-Cantafabule”.

 

Cartea îi place Liei Faur, jurnalist:

„Opera Somnia este tărâmul unde se întâlnește rafinamentul estetic al unui scriitor îndrăgostit iremediabil de cuvinte, cu povestea nespus de frumoasă a propriului vis, descifrat mereu printr-un alt vis, uneori al său, alteori al cititorului, martor tăcut al mirajului lingvistic.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar

de istodor @Marţi, 16 august 2016, 7:26 în

Banal, logic, senzațional: Poezia este metaforă. Adică, un limbaj și un imaginar fără termen de comparație. Poezia românească începe prin secolul XX. Târziu. Dar fără truda și uzura limbii române de către Alecsandri, Văcărești, Eminescu greu de închipuit Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi. Limbajul poetic are nevoie de uzură mai mult decât limbajul prozei. Iar explicație: oglinda acestui limbaj nu este realitatea (vezi Ion Barbu), ci jocul intelectual al este semnificațiilor metaforei. Abstractul te refuză, dar și stimulează, declanșează speculații. Descifrarea metaforei este mai sus de găsirea în iarbă de Pokemoni, desigur, este deliciul de a fi tu însuți Pokemonul cel rar.

De aveți poftă, cărțile, parte din ele, le puteți achiziționa dela Librăriile Humanitas.

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață", poezia de după 1960.

 

 

poezii-populare-ale-romanilor_1_fullsize1866

Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile Alecsandri

 Esența poeziei populare românești.

Avem prelucrate de către Alecsandri tot ce știm noi mai bine din creația populară: Miorița, Monastirea Argeșului, Toma Alimoș… Creații-pericol: au dat naționalisme ieftine. De fapt, fapte, impulsuri și dubii de om cu capul pe umeri.

Cartea îi place lui Marius Niță, taximetrist Pelicanul:

„Nu-i zi de la Dumnezeu să nu înjur „Miorița” asta. E ca un blestem. Sîntem neam care nu se răscoală, este călcat în picioare ca un microb și asta de ce? Un cioban se uită pe cer și vede nunți, în loc să pună mîna pe topor!”

 

 

 

 

poezii-mihai-eminescu-editia-maiorescu-55-600x6001884

Poesii de Mihai Eminescu

Dragoste&filosofie. Romantic buchet.

Citește-l pe Eminescu! Dar află: Eminescu vine la capătul unei istorii infantile de versificare. Asta-I calitate: să faci limba română nu doar să spună, ci s-o faci să și gîndească. Cam de aceea, Eminescu e văzut ca fiind intrat în limba și imagistica noastră zilnică.

Vrei să știi mai mult? „Viața lui Mihail Eminescu” de George Călinescu.

Cartea îi place lui Solomon Marcus, profesor universitar de matematică:

„Impact puternic asupra devenirii mele”

 

 

1908

681476935427502237504932-4189255-700_700Poeziile Văcăreștilor

Ce-i mai delicat, mai delicios și mai amuzant în literatura română.

Ienăchiță Văcărescu este cuceritorul, rostul poeziei lui este să înaripeze inima iubită. Alecu Văcărescu e poetul amorului, amor iute. Nicolae Văcărescu e simțitorul, iar dragostea pentru el este jertfă. Iancu Văcărescu sobru, cîntă amorul stăpînit. Văcăreștii au șic. Pentru o mai bună înțelegere a Văcăreștilor, „Dimineața poeților” (1980) de Eugen Simion.

Cartea îi place lui Marcel Tolcea

“Pentru literatură română, Văcăreștii sunt ce au fost Brătienii în politică: numeroși, greu de deosebit, întemeietori, virili, romanțați. Sortiți colectivizării, au apărut în antologia Poeziile Văcăreștilor. Care se adresează și rafinatului filolog, și filosofului, și amorezului.

Mai mult, ecologistul exultă când Ienăchiță nu taie floarea dintr-o grădină, manelistul din noi renaște când Nicolae exclamă: „A trăi făr-a iubi/Mă mir ce trai o mai fi”, iar timidul își tatuează pe inimă un distih al lui Alecu ce sună așa: „Când nu te văz, am chinuri / Iar când te văz, leșinuri".

 

 

minulescu-ion-nu-sunt-ce-par-a-fi-volum-poezii-1-6381909

Romanțe pentru mai tîrziu de Ion Minulescu

Ciocnirea lumilor. Romanță și cinism.

Ambele îți stimulează euforiile și imaginația. Bonomia, ingenuitatea, sinceritatea, vitalitatea cu care te seduce și autoironia, blazarea, afectarea cu care te omoară.

Cartea îi place Cristinei Stihi, PR manager:

„Romanțele” lui Ion Minulescu ce ne învață? mulțumești vieții că simți ceva zguduitor și nu te ascunzi ca de o boală rușinoasă. Să te aștepți să iei viața de la capăt, gol și singur, cu cuvintele tale, oricînd între 20 și 100 de ani –fără să innebunesti  dizgrațios sau inutil.”

 

 

 

 

 

 

 

1916

Plumb de George Bacovia

 

Unknown-2Eul alienat.

Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure. Incertul. Vagul. Nevroza. Acuta, maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. „O, țară tristă. Plină de humor!”. Brrr!

 

Cartea îi place Costinei Barbu, funcționar bancar

„ „Plumbul” se citește cum se mănîncă o mîncare nouă: întîi trebuie să guști, trebuie să-i dai vreme să se așeze și înveți să-ți placă.”
 

1919
2012-06-24-b6c3fc4c472dcefa383e85fac8f60eb8-205801-700_700Poemele luminii de Lucian Blaga

Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!

Atît aș spune despre poezia lui Blaga. Dar nu mă astîmpăr și continui: luminoasă, de foc de lemne cu dragostea întinsă pe iarbă, îndrăgostită, ritmată înăuntrul sufletului. Dragostea înseamnă începutul lumii îndrăgostitului, acesta zburînd, fără limite, spre originile lumii, spre esențele curate.

Cartea îi place Doinei Ghiță, Biblioteca Franceză Omnia:

„Cum stau mereu sub semnul jocului și-al întîmplării (deh, zodia...) tot așa mă regăsesc/stau în spațiul mioritic al lui Blaga. Cel în care dealurile încrederii alternează cu văile răstignirii...

 

 

1921

După melci de Ion Barbu

 

O joacă de secol 20, în ritm balcanic.

„Buhuhu la lună șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-îndărate,/ Să nu-i rupă vrun picior Cîine ori Săgetător!”

Cartea îi place lui T.O.Bobe, scriitor:

„Pentru că este o expresie clară, atît de clară încît devine transparentă, a unei teme puțin abordate, și anume crima comisă cu inocență, din joacă, asupra a ceea ce iubim. Iar pentru că arma crimei sînt cuvintele, După melci e în aceeași măsură și despre responsabilitatea literaturii.”

 

 

 

 

1927

Unknown-1Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi

Harță cu Dumnezeu. Limbă poetică dată de pămînt.

În seria sa de „Psalmi”, începută în „Cuvinte potrivite” și răspîndită prin volumele sale poetice, își tot iscodește Dumnezeul, își tot caută credința, își tot vede limitele de heruvim bolnav, își caută rostul, nu întrevede „astîmpărul”.

 

1930

prod-1345-coperta_ion_barbuJoc secund de Ion Barbu

Matematica dă profunzime poeziei.

De mergi într-un restaurant cu pretenții te indispune porția mică de mîncare și gotic construită. Nu recunoști nici gustul adevărat al bucatelor. Dar, culmea, după desert, te trezești sătul. Construcția lui Barbu se adresează minții neîndoios, iar asemănarea cu restaurantul rafinat face parte din deconstrucția voită a unui inaccesibil.

 

Cartea îi place lui Lucian Mîndruță, realizator tv:

Joc Secund. Pentru cei care vor sa uite "Sara pe deal". Domnule Ion Barbu, iti multumesc ca dupa 10 ani de scoala chinuita cu clasici plicticosi, am dat de tine sa respir un pic!”

 

 

1931

Unknown-1ArgheziFlori de mucigai de Tudor Arghezi

Poezia puroaielor. Vigoare, umor.

Exercițiul împunsului acestei bolgii de pe pămînt este continuarea firească a împunsului lui Dumnezeu din cer din „Cuvinte potrivite” (1927).. Duium de licențe lexicale și sintactice. Revalorizări de cuvinte vechi, mixaj de jeg și politețe.

Cartea îi place Andreei Pleșoianu, profesor de limba spaniolă:

Flori de mucigai e o culegere de koan-uri mai ample, e drept aparţinând unui spaţiu creştin şi scrise de un răspopit.”

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață" poezia de după 1960.

 

Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar apare prima dată în Istodor.


Paul Ciocoiu

Tank and motorized rifle formations of Russia’s Western MD hold trainings on combat readiness

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:30 în
Tank and motorized rifle formations of the Western MD located in the Leningrad, Moscow, Kalinigrad and Bryansk Regions have been alerted and departed to the […]

Sea Breeze 2016 – Ukraine

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:27 în

Romania to host NATO multinational brigade

de Paul Ciocoiu @Duminică, 10 iulie 2016, 21:51 în
“As for the concrete initiatives that concern Romania, we will have a multinational brigade (…) So far, during the summit, Poland has announced its contribution […]

adrian halpert

„Educația”, la români: unde dă tata crește și bate-ți nevasta că știe ea de ce…

de adrian halpert @Miercuri, 13 ianuarie 2016, 17:40 în
„Barnevernet”. Un nume pe care românii l-au descoperit brusc în ultimele două luni. Un nume care, pentru mulți, a devenit sinonim cu Gestapo-ul german (asta presupunând că știu ce-i ăla), pentru aceiași Norvegia fiind un fel de Germanie nazistă de … Continuarea

LPC-iști, dați pe România TV! Nea Traian se simte bine la „mafiotul Ghiță”!

de adrian halpert @Vineri, 27 noiembrie 2015, 12:20 în
1. Știți ce-s aceia LPC-iști? Eu unul habar n-aveam până în urmă cu câteva zile, când, tot văzând această abreviere pe Facebook, mi-am întrebat prietenii virtuali ce înseamnă. Am aflat că LPC = „Luptăm Până la Capăt”, iar inițialele i-ar … Continuarea

Cât de tare (nu) este de fapt ISIS. Sperietoare mondială sau pericol mortal?

de adrian halpert @Joi, 26 noiembrie 2015, 12:28 în
    1. Dacă întrebai un occidental mediu în urmă cu doi ani ce este ISIS probabil că, dacă ar fi avut ceva lecturi la activ, s-ar fi gândit imediat la mitologia egipteană… Acum, într-un timp atât de scurt, nu … Continuarea

Ilias Papageorgiadis

5% TVA pentru proprietățile de până în 450.000 Lei: O decizie cu impact major pentru mulți cumpărători

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 16 septembrie 2015, 11:25 în
90% dintre cetățenii români sau străini ce cumpără proprietăți în România achiziționează proprietăți cu o valoare mai mică de 90.000 €, ca să fiu mai precis, o valoare de sub 385.000 Lei (cca. 85.500 €). Motivul principal este că aceste proprietăți au un TVA de doar 5%. În ultimii 5 ani întregul sector imobiliar din […]

O lecție de viață 1: “Oase aveți?”

de Ilias Papageorgiadis @Luni, 14 septembrie 2015, 9:15 în
Te poți înșela când judeci pe cineva după cum arată Piața centrală din Katerini a fost demolată în 1982. "În 6 luni va fi gata din nou" au anunțat politicienii, însă acest lucru s-a întâmplat doar 6 ani mai târziu. Familia mea a avut o măcelărie acolo din anii 1920, dar, în ciuda promisiunilor, a […]

”Pinocchio” vs. ”Zorba Grecul Conservator”: Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

de Ilias Papageorgiadis @Marţi, 1 septembrie 2015, 14:27 în
”Dacă-l văd pe leu, îl bat de n-o să-l mai recunoașteți!” spuse iepurașul celorlalte animale din pădure. ”Chiar poți să-l bați pe leu?” întrebă ariciul. ”De ce nu?” răspunse iepurașul. ”Sunt puternic și voi mă susțineți. Îi vom arăta că suntem mulți și că putem învinge.” ”Te-ai antrenat pentru această luptă?” întrebă bufnița. ”Sunt destul […]

Martin Harris

On UK-Russia scientific cooperation

de Martin Harris @Joi, 23 iulie 2015, 10:44 în
\r\n \r\n

Guest blog by Sir Martyn Poliakoff, Foreign Secretary and Vice-President of the Royal Society

I am delighted to be contributing to the Embassy’s blog. I am a British chemist, born in London, with a Russian father and English mother. I work at the University of Nottingham, and my research is focussed on Green Chemistry, a hugely important area of research. Green Chemistry is looking for environmentally cleaner and more economic approaches to making chemicals and materials; it seeks to reduce the negative impact of chemistry on the environment by minimizing the use of hazardous chemicals, reducing toxic chemical wastes and using fewer natural resources among others.
I am also the Foreign Secretary of the Royal Society (RS), the UK Academy of Sciences. The Society was founded in 1660 and has a long connection with Russia. As long ago as the 17th century, a letter was sent to Russia asking more than 50 questions about science in Russia and Peter the Great visited the Society in 1698.

The Society is still very much collaborating with Russia. In 2013, we organized a joint Frontiers of Science conference in Kazan attended by 70 young British and Russian scientists. The meeting was a joint project of the Academy of Sciences of the Republic of Tatarstan, the Russian Academy of Sciences (RAS) and the RS with the support of the Embassy. When in Kazan, I also took the opportunity to visit the chemical museum there to see where the element Ruthenium was discovered, a rare transitional metal belonging to the platinum group with curious application potential. For instance, ruthenium-based compounds have been used for light absorption in dye-sensitized solar cells, a promising new low-cost solar cell system.

As a chemist, I was excited by the discovery of chemical element No 114, synthesized in December 1998 in the Dubna Institute, which I look forward to visiting at first opportunity.

I have a long record of scientific collaboration with Russia and visit Russia frequently. Since 1999, I have been an Honorary Professor at Moscow State University and, in 2012, I was elected a Foreign Member of the RAS. I was a speaker at the 2013 launch of the EU-Russia Year of science and a year later at the UK- Russia Chemistry Week. This year I will be participating in International Conference on Supercritical Fluids in the Kaliningrad Oblas’t in September.
Today UK-Russia scientific cooperation is continuing and the Embassy’s Science and Innovation team has a crucial role to play in catalysing partnerships between researchers in our two countries. I feel that there are good opportunities for UK-Russian collaboration in areas outside my own, for example in the science of the Arctic and Accelerator Science.
I’m also excited about the Russian Government’s Global Education Scheme, which will provide funding to Russian Bachelor and Specialist degree holders to continue their studies in top UK universities I am delighted that the University of Nottingham is one of the UK universities covered by the funding scheme. I am particularly pleased that chemistry, chemical technology, nanomaterials and nanotechnologies can be funded by the Scheme as they all contribute to Green Chemistry.
The University of Nottingham has a long history of Russian scientists doing their research here and contributing to the advance of science. Our School of chemistry currently has two Russian scientists: Elena Bichoutskaia, a leading theoretician, and Andrei Khlobystov, Director of our Nanotechnology Centre.
I look forward to welcoming more Russian students to Nottingham in the near future and, as Vice President of the Royal Society, will continue to work with Russia to develop scientific collaboration.

Sir Martyn Poliakoff

Poliakoff-2011-11-16

A story of a British-built Russian icebreaker, who took part in the Arctic convoys

de Martin Harris @Miercuri, 3 iunie 2015, 18:02 în
\r\n \r\n

Guest post by Keith Allan, Consul General in St. Petersburg

The Russian ice-breaker, the Krasin, was built in Newcastle in 1916-17 and went on to play an important role in the Arctic Convoys of World War II. In this blog, Consul General Keith Allan talks about his recent visit to Newcastle University where a model of the Krasin is displayed in the Naval Architecture Department.

The Krasin is a fine example of shared British/Russian history. She was commissioned by Russia, built in Newcastle, and went on to play a significant role in the Arctic Convoys during World War II. For more on the Arctic Convoys, including the recent visit by British veterans, please see my earlier articles on the recent Arctic Convoys exhibition in St Petersberg and Sir Nicholas Soames’ message to St Petersburg Veterans.

HRH visit

HRH The Princess Royal visits Russian ice-breaker The Krasin

The Krasin is now a floating museum on the Neva river in St Petersburg. I have visited her many times and we were honoured when HRH The Princess Royal visited the ship and met Russian veterans of the convoys during her visit to St Petersburg in February 2014.

I read an article about the ship which said there was a model in a glass case at Newcastle University, and decided I would seek it out during a future visit to the UK. This finally happened on 21 May when I was in Newcastle visiting a veterans association. Sure enough, an excellent model of the ship stands in a glass case in a corridor along with a number of others in the Department of Naval Architecture.

Model of the The Krasin

Model of the The Krasin at Newcastle University

The plate on the case reads: ‘Triple screw icebreaking steamer ‘Sviatogor’ built by Sir W. G. Armstrong, Whitworth & Co. (Shipbuilders) Ltd. Newcastle-On-Tyne for the Imperial Russian Government.’

The ship was designed by the famous Russian seaman, Admiral Stepan Makarov, and was originally named after the Russian mythological warrior, ‘Sviatogor’. The Sviatogor sailed from Newcastle to Arkhangelsk on its maiden voyage in 1917 and was soon involved in the civil war hostilities following the October 1917 Revolution.  During the allied intervention against the Bolsheviks in Northern Russia (1918–19) the ice-breaker was scuttled in the Dvina River. The Royal Navy raised her for use in the White Sea and later brought her back to the UK for minesweeping in Scapa Flow. She was returned to the USSR under the Krasin trade agreement in 1921. In 1927 the ice-breaker was renamed by the Soviet government to honour a recently deceased Bolshevik leader and Soviet diplomat Leonid Krasin.

IMG_20150522_112441

The plate on the glass case display

The Krasin played an important role in the Arctic Convoys. In February 1942, the Krasin crossed the Atlantic (from the US) and reached Glasgow in early April. On 26 April 1942, she joined convoy PQ-15 and left Reykjavik for Murmansk. During the convoy Krasin shot down two German planes. Between 1942-1944 the ice-breaker continued to lead cargo convoys through ice in the Arctic despite heavy bombardment and the constant threat of submarine attacks. Many Allied ships and cargo vessels failed to reach their destination, but the Krasin was lucky enough to survive. In October 1945, the Krasin was disarmed. In addition to the convoys, the ship also participated in rescue expeditions in the Arctic in the 1920-30s, including one led by Umberto Nobile.

As a museum ship on the Neva river, the Krasin will continue to play an important role in reminding us of our shared British/Russian history and the heroic sacrifice made by British and Russian participants of the Arctic Convoys during World War II.

Triumph and Tragedy: remembering World War II – Guest post by Jon Sharp, Consul General in Ekaterinburg

de Martin Harris @Joi, 7 mai 2015, 11:35 în
\r\n \r\n

JonSharp

A number of military anniversaries are being celebrated at the moment. Earlier this month there were striking images from the centenary of the Gallipoli landings. I’m sure there will be similar scenes throughout the period leading to 2018 and the centenary of the ending of World War I. In Russia we have been marking the centenary with a number of events aimed, in particular, at young people which have sought to highlight Britain and Russia’s shared history in WW1. We have been holding reading aloud contests in cities across the country of British war poetry and literature. We have also invited people to nominate quotations from Russian and British literature to be inscribed on a new WW1 memorial which will be unveiled this summer at our Embassy in Moscow.

This year is also the 70th anniversary of the end of World War II and the Great Patriotic War between the Soviet Union and Nazi Germany with its allies. The anniversary will be commemorated across Russia on 9 May, Victory Day.

Here in Ekaterinburg we have been marking our shared history, and our alliance to defeat Nazi Germany, with a joint photographic exhibition which I opened last month. Working with the local photography and history museums, and with colleagues from the American Consulate, we have displayed images that demonstrate the personal triumphs and tragedies of World War II. The title of the exhibition is taken from Winston Churchill’s book of the same name, part of his six-volume history of the conflict. The exhibition includes images from the Imperial War Museum’s archives which show parts of the conflict that are less well known in Russia, such as the Battle of Britain and the fighting in the Far East. It also includes images from the local archives, which have not been displayed before.

Some of the images can be seen here.

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg


cipinicolae

Cum trebuie sa arate un proiect castigator in cadrul Programului Comert 2015

de cipinicolae @Marţi, 30 iunie 2015, 8:57 în
    In lipsa unor finantari consistente din fonduri europene, IMM-urile isi indreapta atentia si spre finantarile nationale, mai ales ca din punct de vedere al conditiilor pare sa fie mai putin complicat sa acceseze o asemenea finantare. Ieri, 29.06.2015, a fost lansat oficial Ghidul solicitantului pentru Programul Comert 2015 (Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata). Proiectele se vor putea depune online, pe site-ul www.aippimm.ro, in perioada 06.07.2015 – 15.07.2015. In acest context, apare intrebarea: “Cum fac sa pregatesc un proiect castigator?”. Mai jos redau cateva elemente esentiale pentru realizarea unui proiect care la evaluare sa obtina 100 de puncte.   1. Indeplinirea conditiilor de baza pentru accesarea finantarii Daca doriti sa depuneti un proiect la aceasta finantare, trebuie sa va asigurati ca: firma este IMM, cu capital integral privat, inregistrata in Romania si care isi desfasoara activitatea in Romania firma are cel putin 2 ani vechime la data de 06.07.2015 (a se vedea data de inregistrare la Registrul Comertului) codul CAEN pe care doriti sa depuneti proiectul este autorizat de cel putin 3 luni la data de 06.07.2015 firma nu a beneficiat de finantare in cadrul Programului in ultimii 3 ani, respectiv asociatii/actionarii/administratorii ei nu au detinut aceasta calitate in firme care au obtinut finantare din program in ultimii 3 ani firma nu are datorii de bugetul de stat si bugetele locale firma nu a obtinut finantari de minimis de 200.000 Euro de la 01.01.2013 pana in prezent firmei nu i s-a recuperat un ajutor de stat primit in cadrul unui proiect firma nu au fost respinsa la finantare in ultimii 5 ani in cadrul programelor nationale nu exista legaturi intre structurile actionariatului firmei si personalul din cadrul MEIMMMA/OTIMMC si afini si rudele acestora pina la gradul II inclusiv codul CAEN pe care se doreste finantare se afla in lista codurilor eligibile (a se vedea aici)   2. Conditiile pentru obtinerea a 100 puncte Daca ati validat toate conditiile de la punctul 1, atunci trebuie sa luati in calcul si criteriile de evaluare, astfel incat sa obtineti un punctaj maxim sau apropiat de maxim. Trebuie sa tineti cont de faptul ca obtinerea unui punctaj mai mic de 100 puncte, scade considerabil sansele la finantare. Astfel, in 2015 MEIMMMA estimeaza finantarea a 133 proiecte. Daca ne uitam la numarul de proiecte depuse in 2014 (1.031 proiecte), vom vedea ca nu mai putin 93 au obtinut 100 puncte, iar 143 au obtinut 95 puncte. Situatia e cu mult mai complicata daca tinem cont ca in 2015 nu au fost disponibile fonduri structurale pentru achizitii de echipamente si utilaje in intreprinderi si ca nu se previzioneaza a se intampla mare lucru pana la finele acestui an. Astfel, conditiile pe care ar trebui sa le indepliniti pentru a obtine 100 puncte sunt urmatoarele: sa solicitati finantare pentru un cod CAEN incadrat in sfera serviciilor (a se vedea Anexa 2 la procedura aici) – 10 puncte cifra de afaceri din 2014 sa fi fost obtinuta cel putin […]

Ras si plans cu fonduri europene

de cipinicolae @Vineri, 19 iunie 2015, 8:40 în
    Viata de consultant in domeniul fondurilor europene e condimentata cu tot felul de situatii, fie de ras, fie de plans. De obicei, pe moment iti vine sa plangi, dar dupa ani iti aduci aminte cu un zambet macar. Ramane insa o zona de ridicol si de gust amar: nu ne facem bine si fondurile mai mult ne incurca pe noi romanii…   Finantarea de 0 lei Pe la inceputul anului 2015 am preluat pe www.proiecteue.ro informatii despre o finantare (nu e important care). Si fiindca in ghidul solicitantului nu aparea informatia privind valoarea minima a finantarii ce poate fi solicitata am pus “1 leu”. M-am gandit ca mai putin de atat nu are logica. Si totusi… O persoana de la autoritatea responsabila de program m-a sunat si mi-a zis ca valoarea minima nu poate fi 1 leu: “Teoretic ea poate fi si zero lei. Mai bine nu puneti nimic… treceti doar valoarea maxima”. Nu zau? O sa vina Dorel sa solicite finantare “0 lei”? Daca da, poate-l trimiteti sa ia si-un credit de 0 lei…   Subventia de curs – o bataie de joc Prin 2013, la o intalnire cu mai multe persoane implicate in proiecte finantate POSDRU, am inceput sa schimbam impresii. Si asa am ajuns la grupul tinta. Cineva zice: “Sa vedeti ce interesati sunt somerii de cursuri… Sunam intr-o zi pe unul, ii spunem ca avem un curs pe tema X si el intreaba: – Cat e subventia? – Pai e 900 lei pe luna. – Hmm… Si de ce sa vin la voi, cand la proiectul Y subventia e de 1.400 lei pe luna?” Si probabil ca e refuzat si proiectul Y, ca 1.400 lei era mai putin decat salariul mediu pe economie    Fondurile cresc cifra de afaceri ca praful de copt aluatul de cozonac La un moment dat citeam niste proiecte pe zona de competitivitate IMM. Si ce sa vezi… desi punctajul maxim era obtinut la o crestere a cifrei de afaceri cu 10% in 3 ani de la finalizarea proiectului, am gasit pe unii care sustineau ca in 3 ani cifra de afaceri crestea cu peste peste 1000% crestere in 3 ani. Da, ati citit bine, o crestere de peste 10 ori… Uneori putem sintetiza asa povestile din proiecte: “Daca ne dati bani din fonduri europene vom creste ca Fat-frumos … Avem doua utilaje cu capacitate de productie totala de 100 suruburi si mai luam unul automatizat cu capacitate de 70. In total vindem de peste 10 ori mai mult… A si nu am zis nimic despre reducerea somajului la nivel national, de eradicarea bolilor incurabile si de calatoria spatiu-timp. Noi meritam finantarea!” Desigur, proiectele sunt facute de consultanti. Daca ar fi si citite de consultantii care le fac… probabil unii nu le-ar intelege    Rata rentabilitatii e corecta cum e scrisa Si iar citeam un proiect pe zona de competitivitate IMM. La momentul ala, POSCCE avea o aplicatie online prin intermediul careia se realizau previziunile financiare. Un alt coleg zicea ca proiectul e […]

5 conditii esentiale de verificat de catre cei care vor sa aplice la Programul START 2015

de cipinicolae @Luni, 15 iunie 2015, 10:33 în
    In data de 12.06.2015 Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism a anuntat lansarea Programului START 2015 (Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare). Perioada de depunere a proiectelor este 22.06.2015 – 01.07.2015. Inainte de a incepe pregatirea unui proiect pentru a primi finantare din Programul START 2015, ar trebui sa verificati indeplinirea catorva conditii esentiale, pe care le prezint mai jos.   Conditia referitoare la vechimea societatii Potrivit Ghidului solicitantului, pot depune proiecte IMM-urile care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data deschiderii aplicatiei electronice de inscriere a planului de afaceri; adica au cel mult 2 ani la data de 22 iunie 2015. Atentie la data inscrisa pe certificatul de inregistrare la Registrul Comertului.   Conditiile referitoare la finantarile anterioare 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor care au beneficiat de alocatii financiare nerambursabile in cadrul programului START in anii anteriori (2013 si 2014). 2. Nu se acorda finantare in cazul depasirii plafonului de minimis de 200.000 Euro (exceptie: 100.000 pentru IMM-urile care desfasoara activitati de transport de marfuri in contul tertilor sau contra cost) pe durata a trei exercitii financiare. Pentru mai multe detalii, click aici.    Conditiile referitoare la asociati/actionari 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor ai caror asociati, actionari sau administratori detin sau au detinut calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatii financiare nerambursabile in cadrul Programului START in anii anteriori (2013 si 2014). Mai mult, nu se acorda ajutor financiar pentru societatile ai caror asociati/administratori au calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatie financiara nerambursabila la oricare din Programele derulate de catre Ministerul Energiei, IMM si Mediul de Afaceri in anul 2015. Se excepteaza de la aceasta prevedere firmele incubate si beneficiarii de cursuri UNCTAD Empretec care pot sa primeasca ajutor pe cel mult 2 programe. 2. Asociatii, actionarii sau administratorii care detin mai multe societati nu pot aplica in cadrul Programului START 2015 decat cu o singura societate. 3. Desi nu este o conditie eliminatorie, nu se acorda 5 puncte la evaluare daca asociatul/actionarul/administratorul a mai avut/are calitatea de asociat/actionar in alta societate infiintata in baza Legii 31/1990 cu completarile si modificarile ulterioare.   Conditia referitoare la activitatea pentru care se solicita finantare Pe langa faptul ca activitatea pentru care se solicita finantare in cadrul Programului START 2015 trebuie sa figureze in lista activitatilor eligibile (a se vedea lista codurilor CAEN aici), aceasta trebuie sa fie si autorizata. Astfel, codul CAEN pentru care solicita finantare trebuie sa fie autorizat la momentul decontului, adica pana la finalizarea proiectului (maxim 2 noiembrie 2015!).   Conditia referitoare la punctajul obtinut Inainte de a va apuca sa pregatiti un proiect pentru finantare, ar fi bine sa va masurati sansele, mai ales ca finantarea proiectelor se face in ordinea punctajelor obtinute. Chiar daca aceasta este doar o estimare la acest moment, consider ca ar fi bine sa tineti cont de ea. S-ar putea sa va salveze timp si bani pentru un proiect cu sanse mici sau chiar inexistente. Astfel, daca ne uitam la anul precent (2014), pe site-ul www.aippimm.ro observam ca s-au depus pentru finantare 636 de proiecte care au obtinut cel putin 50 puncte (conditie obligatorie pentru luarea in calcul a proiectului). Dintre acestea, nu mai putin de 84 de proiecte […]

noreply@blogger.com (Menaru

Calin

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

O sansa pentru industria online din Romania?

de Calin @Joi, 24 octombrie 2013, 12:06 în
Singura certificare destinată industriei de publicitate online, recunoscută la nivel internațional, e disponibila din luna aceasta si in Romania. Certificarea atestă cunoștințele necesare profesioniștilor care lucrează în domeniul digital, în special în zona de vânzare (media buying and selling). Dar … Continue reading

Doc

Este Crin Antonescu de “dreapta”?

de Doc @Vineri, 2 mai 2014, 14:39 în
Întrebarea nu este pentru mine. Aș putea să încerc o definiție a termenului ”dreapta”, una cât de cât rezonabilă, ideologică, dar mă îndoiesc că ar fi comună cu cele care sunt circulate prin spațiul nostru public – de unde și nevoia de ghilimele din titlu. Iar, o dată definiția dată, răspunsul meu personal la ar [...]

Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană

de Doc @Marţi, 4 martie 2014, 12:55 în
Nu e tocmai o surpriză pentru cine cunoaște palmaresul și ”ce-l mână în luptă” pe dl Nicolicea faptul că propunerea de ministru pentru relația cu Parlamentul în cabinetul Ponta III își face ca prioritate legea amnistiei și grațierii. Dar, vai mie, am fost surprins de seninătatea cu care omul aruncă o minciună mizerabilă în argumentația [...]

Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

de Doc @Luni, 17 februarie 2014, 12:35 în
“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.” “Este nepermis să nu [...]

Dragos Salageanu

DRAGON-ul a scos flacari (in stil “american”)

de Dragos Salageanu @Vineri, 28 martie 2014, 21:29 în

Imagineaza-ti ca ai luat acasa la tine un DRAGON. Sa zicem ca l-ai luat in data de 13.11.2013. Face parte din “familia” ta, il iei cu tine peste tot, te bucuri de el, el se bucura de tine, rezolvati probleme impreuna, ajungeti in impas impreuna, se intampla si bune, dar si rele, apoi… intr-o zi, sa zicem ca pe data de 03.03.2014, DRAGON-ul spune ca lui nu ii mai place “atmosfera” si ca nu i-a placut niciodata. Pai bine, mah, DRAGON-ule, dar de ce nu ai spus mai devreme…? Te-a fortat cineva? Poate ca da…

Lectia 1: Nu forta un DRAGON. Lasa-l in ritmul lui.

 

Tocmai de aceea, din data de 04.03.2013 si pana astazi, noi, “romanii din Birmania (Myanmar)” am fost ocupati cu “astuparea” gaurilor facute de DRAGON.

Lectia 2: DRAGON-ul face gauri in jurul lui. Dureaza cam 3-4 saptamani sa le astupi.

 

In tot acest scenariu au fost implicati atat prieteni, cat si “parteneri”. Unul dintre ei, american. DRAGON-ul a plecat la american. Dar a incercat sa se mai uite printre gaurile facute, chiar sa intre prin ele. Totodata a sustinut incercarea sa de a intra printre gaurile lasate in urma prin expresia: “Am semnat noi “ceva”?”. Indiferent de raspunsul la aceasta intrebare:

Lectia 3: Pentru un DRAGON doar semnaturile conteaza! Gentlemen agreement-ul nu!

 

Va mai amintiti ca, la un moment dat, DRAGON-ul a scris pe acest blog despre asa-numitul “Junior”? Pe vremea aceea DRAGON-ul era considerat (pe buna dreptate!) “Senior”. Cat despre blog, tot ce a fost postat pana acum, a fost postat de “Senior” (DRAGON). Vorba noastra: “Da-ti, da-ti!” (imi cer scuze daca nu o intelegeti). Noi suntem destul de tristi ca am pierdut un DRAGON, dar trebuie sa mergem mai departe… e trist, e dureros, dar trebuie, trebuie, sa mergem mai departe. In momentul in care ne-am despartit de DRAGON, lumea si evenimentele au stat in loc… o zi, doua zile, trei zile… o saptamana, doua saptamani… apoi am invatat:

Lectia 4: Nu iti lua un DRAGON “Made in Romania”! Ia-ti, mai bine, doi Junior-i “Made in Myanmar”! Vei fi mai satisfacut; vei fi mai performant.

 

Cunoasteti vorba aceea: “Doamne, pazeste-ma de prieteni, caci de dusmani ma pazesc singur”? Aceasta se poate aplica si in Myanmar. Iar, prin extrapolare, se poate (se va!) aplica chiar si in America. Nu stiam pana de curand ca ea se aplica chiar si DRAGON-ilor. “Prietenii” si “dusmanii” se regasesc in folclorul romanesc, nu-i asa? Atunci de ce am senzatia ca daca voi mai scrie multe despre acest lucru, o voi da in “manele”? Probabil ca din cauza “lui”, din cauza DRAGON-ului. Sic!

Lectia 5: Daca ai stat mai multe luni langa un DRAGON, atunci te numesti SUPRAVIETUITOR.

 

Spuneam, in titlu, ca DRAGON-ul a scos flacari. Da, asa este, a scos flacari si a ars cateva lucruri in jurul lui… printre care si oameni. Intr-o anumita masura este si vina mea pentru ca am intretinut focul. L-am invatat pe DRAGON sa aiba flacari “perfecte”. Dar de-acum spun “piua”!

Lectia 6: DRAGON-ul e viclean. DRAGON-ul nu are nimic sfant! Este ruda cu sarpele.

 

DRAGON-ii nu fac parte din cultura si folclorul Myanmarului. Mai degraba fac parte din peisajul romanesc. Socant!

Lectia 0: Ai grija ce vrei sa exporti in Myanmar!

 

Asadar, cei “trei” romani din Myanmar sunt tot doi! Cei doi!

F & F


Job fair

de romaniinbirmania @Sâmbătă, 1 martie 2014, 18:28 în

Apuc sa scriu mai rar, din varii motive. Multa treaba de facut, multa viata de trait. Astazi, cel mai important proiect investitional al nostru (de pana acum) a facut primii pasi in lume. In avanpremiera lansarii, din aprilie, a noului nostru produs software pentru piata myanmareza, ne-am gandit sa facem o pre-lansare, ca sa “luam pulsul pietei”. In consecinta, am participat la un targ de job-uri, in parcarea MICT park, mandria Myanmarului si epicentrul zonei de tech din Yangon.

Ieri si azi ne-am hamalit din greu. Am intins bannere, am carat scaune si mese, am printat topuri peste topuri de hartie, am adunat un palc de rawange rapitoare care sa se alature staff-ului nostru pe perioada evenimentului (booth babes) – din nou, sunt absolut uluit de neamul lor minuscul si de ce oameni poate sa produca -, am facut un chef monstru cu toata lumea aseara, asa, ca sa ne dam chef de munca in weekend, am dormit 3 ore, apoi am stat toata ziua sub soarele tropical gestionand un flux de vizitatori si candidati de vreo 3 ori mai mare decat ne asteptam. Dat fiind ca maine la ora 7 o luam de la inceput, pun acum cateva selfie-uri si ne citim dupa ce trece nebunia ;)

20140301-225211.jpg

20140301-225224.jpg

20140301-225253.jpg

20140301-225333.jpg

20140301-225347.jpg

20140301-225406.jpg

20140301-225435.jpg

20140301-225454.jpg

20140301-225504.jpg

20140301-225519.jpg

20140301-225528.jpg

20140301-225542.jpg

20140301-225559.jpg

20140301-225608.jpg

20140301-225621.jpg

20140301-225636.jpg

20140301-225628.jpg

20140301-225643.jpg

20140301-225652.jpg

20140301-225703.jpg

20140301-225716.jpg

20140301-225724.jpg

20140301-225733.jpg

20140301-225740.jpg



Cristian Orgonas

Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

de Cristian Orgonas @Marţi, 28 ianuarie 2014, 21:13 în

Datele BNR publicate marti arata o scadere semnificativa a restantelor la credite in luna decembrie, insa aceasta scadere s-a datorat cel mai probabil acceptarii de catre banci a pierderilor, fapt care care explica si scaderea semnificativa a profiturilor inregistrate de sistemul bancar in T4.13.

Astfel, daca in primele 9 luni din 2013, profitul cumulat inregistrat de bancile din Romania era de 1,5 miliarde lei, in ultimul trimestru, pierderile au insumat 1 miliard, astfel incat, la nivelul intregului an, profitul a ajuns la 497 milioane lei, fata de o pierdere de 2,3 miliarde lei in 2012.

In suma absoluta, la sfarsitul lunii decembrie, restantele au insumat 32,69 miliarde lei, in scadere cu 1,38 miliarde fata de noiembrie, insa in crestere cu 4 miliarde lei comparativ cu decembrie 2012. Variatia lunara a soldului restantelor atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta se poate observa in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.

Ca pondere in soldul total de credite, restantele la creditele in lei au ajuns la 15,27%, in crestere de la 13,18% in urma cu un an, iar restantele la creditele in valuta au ajuns la 14,59%, in crestere de la 12,19%, detalii in graficul numarul doi

Continue reading: Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

de Cristian Orgonas @Duminică, 26 ianuarie 2014, 9:55 în

Gradul de educatie al populatiei influenteaza in mod semnificativ gradul de dezvoltare economica, iar faptul ca Romania se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punctul de vedere al ponderii populatiei cu studii superioare nu este o surpriza.

Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, daca in anul 2000, doar 7,5% dintre romanii cu varsta intre 15 si 64 de ani aveau studii superioare, procentul a crescut la 13,5% in anul 2012, in timp ce ponderea celor care aveau cel mult 8 clase a scazut de la 35,6%, la 28,8%. Ponderea persoanelor cu studii medii s-a mentinut in jurul a 57%.

In cifre absolute, in 2012, numarul romanilor pe segmentul de varsta 15-64 ani era de 14,9 milioane, dintre care 2 milioane aveau studii superioare, aproape dublu fata de anul 2000, 8,6 milioane aveau studii medii (numar similar celui din anul 2000), in timp ce numarul celor care au absolvit cel mult 8 clase a scazut la 4,33 milioane (fata de circa 5,4 milioane in 2000). Sursa datelor este Eurostat

Continue reading: Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an

de Cristian Orgonas @Joi, 23 ianuarie 2014, 20:58 în

Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in trimestrul trei al anului trecut s-a inregistrat o scadere semnificativa a numarului de angajati cu contract de munca, acest numar reducandu-se cu 588.815 fata de T3.12, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire. Comparativ cu T3.11, scaderea este de 521.000, iar comparativ cu T3.10, scaderea este de circa 272.000.

In ce priveste evolutia in procente, scaderea anuala inregistrata in T3.13 este de 10,8%, de departe cel mai mare procent de cand aceste date au inceput sa fie publicate, respectiv din T2.10, detalii in graficul numarul doi. Datele reflecta evolutia numarului de asiguratii cu norma intreaga si/sau cu timp partial, sursa fiind declaratiile privind evidenta nominala a asiguratilor raportate de angajatori. Cei cu mai multe contracte de munca sunt numarati o singura data

Continue reading: Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an


Adrian

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea a II-a

de Adrian @Marţi, 7 ianuarie 2014, 8:05 în

Spuneam în prima rundă că vom povesti oleacă și despre mirificele prețuri practicate cu ocazia Black Friday. Oamenii care comentează pe marginea subiectului par a se împărți în două categorii: cei care urăsc evenimentul și consideră că e o șarlatanie uriașă și cei care iubesc reducerile de BF și trompetează cu entuziasm despre ce-și vor cumpăra ei cu acea ocazie. Aceștia din urmă, în marea lor majoritate blogeri, jurnaliști și alte specii înrudite (inclusiv al dumneavoastră subsemnat) care “condimentează” mai mult sau mai puțin discret articolele/blogurile cu linkuri de afiliat la diferite magazine online.

La cealaltă extremă, prima categorie va sta să-ți explice cu lux de amănunte cum au văzut “cu ochii lor” (și un eventual screenshot “dovadă”) un produs scumpit cu nesimțire înainte de BF pentru ca apoi magazinul cu pricina să se laude cu o reducere consistentă. In consecință Black Friday nu e altceva decât un gigantic șmen. Sau cel puțin așa susțin ei.

Adevărul este – așa cum era și firesc – undeva la mijloc. Explică foarte bine acest articol mai vechi din WSJ care deși surprinde metode folosite de magazinele din US cred că se aplică fără probleme comerțului de pe frumoasele plaiuri mioritice.

Cifrele sunt clare: din 2009 până în 2012 numărul produselor vândute la reduceri a crescut cu 60%, iar reducerea medie a crescut de la 25% la 36%. In același interval, marja de profit a magazinelor a rămas aproximativ aceeași. Fenomenul nu are decât o singură explicație: multe produse apar pe raft cu un preț inițial mai mare tocmai în ideea de a fi vândute în timpul reducerilor și nu în sezonul normal. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să intrați într-un magazin într-o perioadă oarecare din an și să remarcați niște articole interesante dar parcă exagerat de scumpe în raport cu prețurile uzuale? Raționamentul e simplu: nu se intenționează vânzarea acelor produse la prețul întreg, ci doar discountate. Ele vor juca un simplu rol de decor pe rafturi până la sosirea reducerilor din iarnă sau a soldurilor.

Un exemplu interesant. Gigantul Amazon.com a introdus în oferta din vara 2013 un televizor Samsung de 60″ la 1800$ care se vindea în alte locuri pe Internet la doar 1300$. Ori, nu stă în obiceiul celor de la Amazon să se ocupe cu astfel de “cascadorii” de neam prost. Misterul s-a lămurit de Black Friday când televizorul cu pricina a fost redus un “amețitor” 45% până spre 1000$.

Altfel, metoda urcării prețurilor în “pregătirea” perioadelor de reduceri este o realitate. Market Track au constatat că prețurile urcă în medie cu 8% în noiembrie, înainte de BF și de sărbătorile de iarnă. Așa cum era de așteptat, cele mai spectaculoase creșteri de prețuri le înregistrează jucăriile, care iau un “avânt” mediu de 23%. De unde rezultă că bietul Moș Crăciun este cel mai lovit de aceste perioade de reduceri. Ar fi înțelept să-și facă stocurile încă din vară.

Sau cel mai bine-ar fi să revenim cu toții la obiceiul strămoșesc de a ne cumpăra un obiect pentru că avem nevoie de acesta, atunci când avem nevoie. Greu?

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea I

de Adrian @Vineri, 29 noiembrie 2013, 14:20 în

Căutarea ta s-a sfârșit: ai ajuns la punctul în care vei afla tot ceea ce trebuie să știi dar în special ceea ce nu trebuie să știi despre Black Friday. N-are rost să mai consumi energie în mod inutil, astfel încât poți închide chiar acum toate celelalte taburi de browser inclusiv cel în care George Buhnici explică modul în care a importat el BF în România (pro tip: n-a “adus” nimic nici George, și nici vreun alt jurnalist – ci magazinele online și în special eMag-ul).

Primul lucru important de reținut este că spre deosebire de datele altor “sărbători comerciale” mai mult sau mai puțin inventate (gen Sf. Valentin) momentul Black Friday este foarte clar plasat. Si anume: ultima vineri din noiembrie dă startul sezonului de cumpărături de final de an (la americani și în general în lumea occidentală). E momentul în care consumatorii încep să se îmbulzească în neștire prin magazine iar comercianții își maximizează profitul într-un final de an mai mult sau mai puțin euforic. Pentru cei interesați de etapele acestei frenezii de cumpărături am detaliat codul culorilor într-un articol mai vechi.

Cu alte cuvinte, ideea de a muta Black Friday cu o săptămână în avans este complet lipsită de logică. La fel de bine ne putem apuca să întârziem oleacă echinocțiul până de Paște. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mai mulți comercianți din România să “mute” cu nonșalanță BF 2013, în premieră mondială. Explicația fiind ceva aburitor cu ziua de 1 decembrie care pică prost și taie cheful de cumpărături. Să vedem totuși adevărata cauză.

Da, anul acesta Black Friday pică foarte aproape de 1 decembrie dar nu are nici o legătură cu sărbătoarea națională a românilor. Pur și simplu sezonul cumpărăturilor în lumea occidentală – care începe cu Black Friday și se termină de Crăciun – este mai scurt cu câteva zile decât de obicei. Mai precis, este cel mai scurt sezon de shopping din 2002 ceea ce se va traduce într-o pierdere potențială de 1.5 miliarde $ la nivel mondial. Asta nu va împiedica magazinele să bată noi recorduri anul acesta, dar ar fi putut să încaseze și mai mulți bani.

Sigur că în ultimă instanță dacă oamenii chiar au nevoie de acele lucruri înseamnă că le vor cumpăra la un moment dat, chit că e în sezon sau în afara lui. Dar comercianții nu gândesc astfel – orice bănuț potențial pierdut în trimestrul 4 îi face să intre în fibrilație. Parcă îmi imaginez discuția:

- Sefu’, sefu’ ce ne facem că anul ăsta sezonul de cumpărături e mai scurt?
- Nici o problemă Costele, îl lungim.
- Sefu’, sefu’ nu înteleg cum o să lungim sezonul?
- Mutăm Crăciunul de Anul Nou, hai că-i simplu Costele. Pac, pac – am adăugat o săptămână.
- Sefu’, sefu’ cred că e o mică problemă acolo cu Crăciunul…
- Bine atunci dă Black Friday mai încoace o săptămână, că doar noi am inventat chestia asta.
- Da sefu’, ce idee deșteaptă! 

Sigur că puteau să-i spună “Zi Specială de Reduceri Masive ca Voi să Credeți că Sezonul de Cumpărături a Inceput Deja” (ZSRMVCSCID). Dar cred c-ar fi fost un pic complicat de reținut așa încât s-a preferat formula cu mutatul Black Friday.

Uite cum am lămurit chestiunea cu mutatul sezonului. In partea a II-a voi clarifica treaba cu prețurile.

Jocuri PSN (Playstation Network) acum si pe Amazon

de Adrian @Marţi, 12 noiembrie 2013, 21:43 în

Se apropie gerul, serile lungi de iarnă și zilele relaxante de sărbătoare când tot omul stă la gura sobei și joacă un shooter, un adventure sau strategy game pe Playstation. V-ar interesa poate să știți că prietenii de la Amazon au lansat un nou store din care puteți cumpăra coduri pentru achiziția de jocuri de pe PSN, și ca să fie treaba bună cumpărătura e însoțită de un cupon de 5$ reducere pentru următorul joc luat de la ei.

Pentru achiziție trebuie să declari un Billing Address oarecare în SUA (și dacă problemele continuă să apară, verifică țara conform discuției de pe forumul Kindle). Cam orice card bancar este acceptat (eu am de la Unicredit – a mers din prima), iar livrarea este doar un cod astfel încât nu veți avea bătăi de cap cu vama sau orice altă minunată instituție a statului nostru de drept.

Pe mine mă tentează The last of us, am auzit că merge bine cu vinul fiert…


Dan Selaru

Câteva puncte despre Roşia Montană

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 12:21 în
Proiectul Roşia Montană ridică grave semne de întrebare, şi pentru a nu fi uitate să le enumerăm şi analizăm:

1. Guvernul ne prezintă exploatarea aurului de la Roşia Montană ca proiect “de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. De ce e un proiect de interes public nu ştim, de ce exploatarea de la Certej nu e clasificată la fel? Dar putem reţine că este de "interes public naţional", deci toţi avem dreptul şi obligaţia de a ne exprima părerea, nu e de interes local, părerea celor din Bucureşti contează la fel de mult ca a locuitorilor Roşiei Montane. De la Guvern citire.

2. Proiectul nu are aviz de mediu. Guvernul spune că va aviza proiectul DUPĂ votul Parlamentului. Parlamentarii nu au specialişti în mediu, ăsta e şi motivul pentru care e necesar avizul, ca în eventualitatea unei legi Parlamentul să se bazeze pe o părere avizată. Decizia Parlamentului este luată pe criterii politice, nu tehnice, deci, în principiu, este o părere lipsită de orice valoare tehnică. Parlamentul poate vota modificarea tabelului lui Mendeleev, asta nu schimbă realitatea.

3. Cum Guvernul nu a fost capabil să îşi spună părerea trebuie să privim spre forurile care au expertiză tehnică. Acestea sunt Academia Română şi Institutul Geologic al României, ambele şi-au expus părerea, ambele păreri sunt negative. Acuza adusă contestatarilor că nu ştiu despre ce vorbesc nu este susţinută de fapte, cum Guvernul nu a fost capabil să-şi spună părerea orice opinie tehnică a Guvernului e lipsită de orice suport, contestatarii se sprijină pe Academie şi institutul de specialitate.

4. Atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta s-au acuzat că au primit mită în cazul în speţă. Mai mult, Victor Ponta, Prim Ministru, a declarat că a fost luată mită de politicieni de la RMGC. Într-un caz atât de controversat o asemenea declaraţie ar trebui elucidată ÎNAINTE de orice vot. Dacă în cazul Petrom acuzele de mită au fost ale Partidului România Mare, puţin credibile, acum acuzele sunt aduse de Primul Ministru, evident mult mai credibile, fiind necesară investigarea lor. Acest proiect a început cu controversatul personaj Frank Timiş, acesta e doar începutul neclarităţilor legale ale proiectului.

5. RMGC şi Guvernul susţin că mineritul este singura soluţie pentru zonă şi singurul mod în care apar locuri de muncă. Absolut fals, există nenumărate zone montane care există fără minerit. De altfel, mineritul în subteran nu are nicio legătură cu actualul proiect, acesta este un proiect de suprafaţă, minerii de subteran nu au niciun rol, experienţa lor anterioară e inutilă. Deschiderea proiectului o să creeze locuri de muncă, indiscutabil, nu ştim câte pentru cei din zonă, dar câte locuri de muncă DISPAR prin deschiderea proiectului? Locuri de muncă deja existente în fabrici de mobilă, agricultură sau turism. Zona a fost, politic, declarată monoindustrială blocându-se orice dezvoltare, la Albac, la 30 de kilometri sunt zeci, dacă nu sute, de pensiuni.

6. De fiecare dată ne este spus că Roşia Montană este deja un dezastru ecologic, perfect adevărat, ce reţine Ministerul Mediului să acceseze fonduri europene şi să ecologizeze zona oferind locuri de muncă şi o şansă celor din zonă, argumentul că este un dezastru ecologic deja este fals şi răuvoitor, "dacă e rău să facem mai mult rău că oricum nu contează". Este metoda absolut evidentă de a distruge definitiv orice şansă pentru cei din zonă în afara proiectului RMGC.

7. Cum în ţară părerile sunt emoţionale şi extrem de divergente, acuzele de mită şi incompetenţă la ordinea zilei, o soluţie capitalistă este expertiza exterioară, Statul poate să ceară ca întreg proiectul să fie asigurat de un mare asigurator internaţional. Acesta lucrează pe banii lui şi, în consecinţă, nu poate fi influenţat. RMGC a încercat să se asigure la Allianz, Allianz a refuzat. Putem aştepta până RMGC este asigurat? Evident.

8. Există acuzele că în spatele mişcării împotriva proiectului se află forţe străine reprezentate de Soros. În favoarea proiectului sunt, de asemenea, forţe străine reprezentate de Paulson şi Steinmetz şi care. conform Primului Ministru, s-au folosit de corupţie. Dacă asta e situaţia de ce nu căutăm o altă soluţie?

9. Există zvonuri destul de întemeiate că în zona propusă spre exploatare există şi alte minerale, care este situaţia juridică a acestora? Nu cumva, prin corupţie, acestea au fost excluse din redevenţe? Este de datoria Statului să clarifice public acest aspect ÎNAINTE de a aviza proiectul.

Aceste câteva puncte mă fac să declar fără dubiu că în acest moment proiectul Roşia Montană este profund dăunător României, un proiect bazat pe corupţie, minciună, desconsiderare a specialiştilor, manipulare.

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 1:41 în
Roşia Montană este, indiscutabil, un subiect. Deşi nu mai scriu, cel puţin aici, este absolut necesar să aduc nişte clarificări vis a vis de subiect, pentru că manipularea a depăşit orice nivel imaginabil.

1. Proiectul Roşia Montană ne este prezentat ca un proiect

Economie fără ideologie

de Dan Selaru @Sâmbătă, 23 februarie 2013, 13:47 în
Economia mondială este interconectată cu mediul, iar economia funcţionează cu energie. Orice altă viziune economică este în general partizană a unui model economic care, în ultima vreme, au devenit adevărate ideologii. Întregul fenomen economic trebuie tratat la nivel global, unitar, mai ales azi câmd economia este globală în strânsă legătură cu mediul şi cu resursele energetice.

În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.

Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.

Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.

Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.

Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.

Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.



Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.

Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.

Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.



Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012

Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9

Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1

Dragos Manac

Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!

de Dragos Manac @Vineri, 7 decembrie 2012, 12:41 în

"Wishes won’t wash dishes"

Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati. 

Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex: companie.ro), este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.

Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.

Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.

Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.

Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse. 

Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business?  Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email,  contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd. 

Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.

Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.

Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.

Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.  

Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina. 

Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.

+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe Revevol.ro

PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.

Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti

de Dragos Manac @Marţi, 27 noiembrie 2012, 7:34 în

"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"

Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.

Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).

Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!

Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:

  1. Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
  2. Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
  3. Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
  4. Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
  5. Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.

Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.

Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.

Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.

Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.

Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.

Rezumand:

  • Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
  • Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
  • Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
  • Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
  • Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.

Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?

 

 

 

Appnor MSP are un nou CEO

de Dragos Manac @Joi, 31 mai 2012, 15:40 în

"The best thing about the future is that it comes one day at a time."

Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.

Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.

Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)

Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.

Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.

Back to work! 


Mihail Marcu

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Incep fuziunile in sistemul bancar?

de Mihai Marcu @Duminică, 28 august 2011, 11:39 în
Bancile grecesti Alpha Bank si EFG vor fuziona, iar anuntul oficial se va face luni.

Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.






Cristian Dimofte

Viata la curte

de Cristian Dimofte @Marţi, 24 aprilie 2012, 17:31 în

O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Culmea optimismului in imagini

de Cristian Dimofte @Joi, 12 aprilie 2012, 22:01 în

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

Unele şcoli primare sunt mai bune decât altele

de Vali Petcu @Joi, 23 februarie 2012, 10:40 în
Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în [...]

Merlin

Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile  sociale la norma

de Merlin @Vineri, 10 decembrie 2010, 13:40 în
Am primit pe email de la un prieten urmatorul text. Mi-a scris ca noi pe Hotnews.ro scriem rapid despre ceea ce declara Basescu si Geoana, dar ca despre ceea ce se intampla in viata reala reactionam greu. De aceea ma grabesc sa-i public textul: Conform Ghidului Solicitantului – Conditii Specifice pentru cererile de propuneri de [...]

Cum am dislocat televizorul din casa

de Merlin @Luni, 26 iulie 2010, 9:57 în
(Un articol aparut in Dilema, cam gratuit si cam speculativ ) Televizorul este asociat cu ideea de “casa”, de spatiu personal si familial, dar aceasta perceptie se modifica sub presiunea unei reechipari a omului de astazi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, insa “magia” ecranului va disparea. Din ce in ce mai [...]

Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic

de Merlin @Sâmbătă, 17 octombrie 2009, 11:31 în
Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta,  esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc [...]

Ioana Avădani

Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 23:09 în
În conferinţa de presă de azi, dl. Ghişe ne spune: “Situaţia periculoasa în care sunt jurnaliştii în raport cu patronii de presă poate duce la deprofesionalizarea acestora, făcându-i nişte manipulatori de interese patronale necunoscute populaţiei.” El a adăugat ca doreşte “reglementarea conceptului de jurnalism, precum şi diminuarea abuzului autorităţilor sau patronilor de mijloace de informare [...]

Presa şi Strategia Naţională de Apărare

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 9:21 în
De mult nu am mai văzut unanimitate de păreri într-un grup mai mare de trei persoane – dar ieri mi-a fost dat să văd politicieni, oameni de media şi ONG-işti susţinând, timp de trei ore, aceeaşi idee: nu amestecaţi presa şi siguranţa naţională. Am participat (şi moderat – cu greu!) o dezbatere pe marginea Strategiei [...]

Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?

de Ioana Avădani @Joi, 23 septembrie 2010, 18:36 în
ANRMAP a lansat in dezbatere publica un Proiect de Ho t ă r â r e pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de [...]

Teo

O chestiune de onoare? A cui?

de Teo @Luni, 27 septembrie 2010, 12:22 în
Ministrul de interne si-a anuntat demisia de onoare dupa ce mai multi politisti s-au dat in stamba in fata Palatului Cotroceni. Foarte frumos, emotionat,  la tati ni-i greu.  Demisia domnului Blaga nu rezolva insa o problema mult mai concreta.  Cine … Continue reading

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

de Teo @Duminică, 12 septembrie 2010, 23:07 în
Ministerul de externe a anuntat  ca va oferi un grant de 50.000 de euro pentru finalizarea documentarului animat  ”Crulic – sau drumul spre dincolo”. Filmul reconstituie poveste tragica a romanulu Claudiu Crulic,  mort prin infometare in urma cu doi ani, … Continue reading

Pururea tanar, infasurat in revendicari

de Teo @Sâmbătă, 4 septembrie 2010, 12:27 în
I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun … Continue reading

petrea

Un avertisment ignorat

de petrea @Marţi, 14 aprilie 2009, 14:26 în
In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber [...]

Traduttore, traditore

de petrea @Sâmbătă, 14 martie 2009, 7:21 în
Conversatie despre FX: A: Mai creste euro? B: Fata de ce? A: Fata de cat e acum. Ce faci cand esti jurnalist de business la un ziar financiar si iti trebuie stiri pentru site-ul ziarului? Deschizi platforma de stiri si cotatii in timp real, apesi F9, tastezi EURRON= si astepti. Mai devreme sau mai tarziu tot pica o stire. [...]

Falimentul analistilor de pe Wall Street

de Sergiu Mihai-Popescu @Vineri, 13 martie 2009, 14:28 în
Intr-o piata aflata pe un trend descendent de aproximativ un an si jumatate, cu o accentuare a scaderilor in ultimele 6 luni, orice “bear market rally” este o oportunitate pentru diversi analisti ai fenomenului bursier de a proclama bottom-ul indicilor. Si acum ne aflam intr-un astfel de moment:  indicele S&P 500 a stabilit pe 9 [...]

Asigurari si Pensii

ESRI

Top 10 articole cele mai ...


Life
Bancul zilei: În Moldova se face în stil mare
Intră o doamnă într-o farmacie din Botoșani:– Buna ziua, aș dori o cutie de aspirină!Intră farmacistul pe ușa din spatele lui și apare cu o cutie cu aspirină mare cât un televizor.Vazând privirile mirate ale doamnei, farmacistul spune...
Bancul zilei: Timpul de reacție
Un polițist vine dimineața, pe la ora 5 la serviciu, în pielea goală...
Bancul zilei: Cum să slăbești rapid
Doi bărbați discută la un pahar de bere:- Ieri seară am început dieta lichidă și am făcut și puțină mișcare...- Adică?
citeste mai multe articole din LIFE
Distractie si confort maxim la pret modest. Pensiune Azuga-Casa Barcaru. Cazare 28 locuri, bucatarie si bar. Rezervari: 0744.302.373, 0244.326.418
S-a dat START-ul la sezonul nuntilor! Inscrieri urgente! Castiguri garantate! 0730.32.32.16
Google Apps Business si Managed Hosting in Romania, Olanda si SUA prin Appnor MSP.
Cel mai mare numar de marfuri si camioane. Peste 10.000 de membri. Bursa de transport nr. 1 in Romania.
Perdele, draperii, falduri romane. Proiectare si montare perdele, draperii, accesorii pentru orice tip de fereastra. Solutii si executii pretentioase. Noi modelam lumina in casa ta! www.lafereastra.ro
Agrocom France, radacina proiectelor tale. Arhitect peisagist, proiecte 2D/3D, plante ornamentale. Universul dvs exterior modelat cu bun gust. www.pepiniera.com
Reduceri consistente la Zaza Pizza: 12 lei pizza. Intra pe pagina noastra de Facebook si afla produsul si parola zilei.
Vrei permis de camion/autobuz, recunoscut in UE? Vino la PILOTAJ PROF BUZAU pentru permis categoriile B, C, CE si D pe autovehicule de ultima generatie!
Auto Grand - Rent a car. Inchirieri autoturisme cu sau fara sofer. Preturi incepand de la 19 euro/zi.
Calm, Putere, Relaxare. Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.
Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice. O carte scrisa de Lisa Sanders, cea care prin rubrica din New York Times a inspirat crearea serialului Dr. House. Pe Psihoshop.ro. Carti de psihologie.

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version