BLOGURI
feher

Țara lui PTSD

de feher @Sâmbătă, 21 octombrie 2017, 11:59 în

Șoferul din spate și-a înfipt mâna-n claxon ca într-o gură de pitbul, nu poate să-i mai dea drumu, e clar că nu am unde să mă duc dar el mă-njură pe mine, futu-ți gura mă-tii de proastă, îi citesc pe buzele vinete. Coboară nervos din mașină și se trântește în portieră, saliva stropind geamul. E scos din minți, ochii îi joacă în cap, urmărind o minge bătută de o mână invizibilă. Coada e enormă, e cald, stăm de 17 minute aici, în acest loc. Mă uit la bărbatul care urlă: Toate pizdele din țara asta trebuie să aibă mașină, câtă pulă ai supt ca să…
Post-Traumatic Stress Disorder.
Toți jurnaliștii de război intervievați în documentarul Under Fire au povestit același lucru: la întoarcerea din conflict la normalitatea vieții într-o țară care nu e bântuită de război nu se puteau integra, având cumplite accese de mânie, fiind mâncați de frică, întreaga lor personalitate topită în oceane de alcool și munți de cocaină care să îi ajute să creeze un relief pe farfuria goală a empatiei.
Avem aici mânie, frică, goliciune sufletească și incapacitate de a relaționa, întocmai
trăsăturile caracteristice românului normal, traforat de bonfaierul încercărilor cotidiene.
Post-traumatic stress disorder. Așa se cheamă. După cum îi zice și numele, apare atunci când ai fost expus la un eveniment traumatic major, tsunami, război, viol, accident de circulație. Copiii sunt mai rezistenți. Ei nu se aruncă în șpriț dar își ascund cicatricile în amintiri iar acestea cu niște foarfeci mari, de grădinar, vor avea grijă să croiască pe gustul lor personalitatea adultului.
Cu toții, chiar și copiii de securiști, am trecut prin experiența lui 1989. Unii sperând că vom avea și noi, ca ceilalți, unt în frigider, ceilalți punându-și problema cum să pună mâna pe fabrica de unt și pe hidrocentrala care produce curent pentru frigidere.
Viol, accidente, tsunami, război. Am trecut prin toate și prin alte încă 284 de calamități, cutremure și crize, tâlhării și asasinate.
Și atunci suntem furioși, scuipăm trecătorii, pocnim pisicile în burtă, călcăm panseluțele și aruncăm cataroaie după porumbei. Și pentru că nu ne răcorim, mergem la cârciumă și comandăm un metru cub de vodcă, pe care îl bem ursuzi, cu ochii roși și fața întoarsă către ușă, nu carecumva să intre vreun răufăcător și să ne-o tragă pe la spate în timp ce ne aplecasem să ne încheiem la șireturi.
Suntem precauți, tragem cu linia dungi pe etichetele de pe sticlele de vin, să vedem dacă nevasta ne trage la măsea și, totodată, în piept și bea pe ascuns. Suntem obsedați că suntem furați, ia aduceți cântarul, ia dă-mi calculatorul să mai fac o dată socoteala, de ce sunt 3 ardei și 2 coșuri de pâine, au fost 2 ardei și 1 coș de pâine!
Și știți care e gluma cea mai bună? Suntem furați, zilnic, dar la un alt nivel.
În fiecare zi ne sunt ciupite ore bune pe care ni le petrecem în aceste bătălii cu traficul, cu anaful, cu nesimțirea funcționarului, cu ticăloșia taximetristului, cu sexismul șefului, cu nesimțirea clientului, cu impotența polițistului, cu jegul și cu urâtul, cu trufia și cu mândria, cu 76 de cruci și niciun Dumnezeu.
Post-traumatic stress disorder în formele ei grave duce la automutilare și sinucidere. Prima e vizibilă pretutindeni în țara asta, de la sătenii care fură sacii de nisip care i-ar feri de viitură până la rezultatul votului în Baia Mare. A doua e pe vine.
După decade petrecute în traume, după comunism și post comunism și ce mama dracului avem acum, că nu știu, suntem consumați, întinși subțire pe o felie de pâine prea mare. Avem acedia. Lene, unul din păcatele capitale care înseamnă o încremenire a spiritului și neasumare a responsabilității. Iar când oamenii buni nu fac treabă, răul scoate capul.
No man, who is not inflamed by vain-glory into enthusiasm, can flatter himself that his single, unsupported, desultory, unsystematic endeavours are of power to defeat the subtle designs and united Cabals of ambitious citizens. When bad men combine, the good must associate; else they will fall, one by one, an unpitied sacrifice in a contemptible struggle, spunea Burke.
Claxoanele mă amorțesc și apoi, încet, încet, încep să mă înfurie. Bărbatul care mi-a flegmat geamul s-a întors nervos la mașina lui, trăgându-mi un șut în roată.
De la ora 7, în loc de știri, aș băga obligatoriu pe toate stațiile tv și radio, 20 de minute de respirație și relaxare cu asceți hindu și călugări budiști aduși să ne învețe calea. Cine nu urmărește programul și nu aplică tehnicile predate este amendat, la trei amenzi, este băgat la închisoare pentru lipsă de patriotism și obstrucționarea tratamentului psihicului național.
When bad men combine, the good must associate. Mișcă, futu-ți morții mă-tii mai repede că mi-au furat radioul și pierd la tv emisiunea de respirație și relaxare.
PS. Ați observat că PTSD e un fel de PSD cu o literă în plus?


Întunericul minții

de feher @Marţi, 17 octombrie 2017, 17:37 în

Un studiu al unei clinici particulare susține că aproape un milion de români sunt diagosticați anual cu depresie. Și, deși în 2014-2015, emisiunile tv din România legau apariția acestui val de depresie de șomaj, criză și probleme financiare și identificau vârsta de 40 de ani ca fiind cea mai lovită de boală, statisticile mondiale arată că, nici vorbă, depresia mușcă din orice și oricine, adolescent sau unchieș, femeie, bărbat, bogat, sărac.
Primul episod de depresie l-am avut în 1998. M-a pocnit la 24 de ani, am ieșit din el pe la 27. Nu l-am tratat. Nici nu am știut că sunt depresivă. Am aflat 13 ani mai târziu că am fost și eu acolo unde jumate, dacă nu mai mult, din colegii de presă se plimbă desculți, cu halenă de alcool.
Căci da, un procent uriaș dintre noi, neștiind ce avem, ne scufundăm în butoaie de șpriț și în muncă și, cei mai agili dintre noi făceam șpagaturi între paturi ale unora și altora. Pentru că depresia vine la pachet cu ceea ce pare promiscuitate, dar este, mai degrabă, uitare de sine. O nepăsare stranie: dacă tu nu știi ce să faci cu tine, poate alții o să găsească pentru tine întrebuințări.
Și atunci muncești ca boul, bei ca un porc, faci sex ca o cățea în călduri.
Dar toate astea se întâmplă în timp ce tu ești un mamut intrat în hibernare, mai mult mort decât viu.
4 animale în unul singur.
Asta este depresia la 20 de ani. Am aflat la 35 când am ajuns și eu, în sfârșit, la psiholog.
Am făcut terapie cu un domn în vârstă, evreu, care locuia în Elveția și venea de 2 ori pe an să-și vadă pacienții pe care, altfel, îi trata pe skype.
Mi-a spus că suntem mulți, enorm de mulți deprimați ca mine. Mi-a spus că familiile noastre sunt principalele cauze ale depresiei. Mi-a spus că sărăcia, inadecvarea, incapacitatea de adaptare vin tot din acești primi ani formativi și mi-a demonstrat că îmi puneam, și atunci și acum, singură piedică, urmând modelele insuflate în faimoșii 7 ani de acasă.
M-am uitat mult în jurul meu și am găsit doar câteva excepții de la regula simplă: cu toții suntem praf cu nervii.
Acum, când scriu acest text, din apartamentul de sub mine se aud urletele vecinei. Înjură cumnatul, sora, securiștii, vecinii, pisicile, soarta ei cruntă, durerea de spate. Urăște lumea și urlă, uneori la 2 dimineața, cu o ură care străbate ca un picamer pereții.
E nebună, zice maică-mea, la rândul ei o ființă consumată de depresie pe care o poartă, fără să știe, de la 25 de ani. Acum are 71.

-Nu mă duc domle la medic, ce sunt nebună?
Majoritatea femeilor din România, indiferent de educație și banii pe care îi fac, consideră într-o măsură mai mică sau mai mare că depresia presupune că ești un pic cucu, deci mai bine nu te duci la medic ci iei niște calmante, faci un ceai de sunătoare și o plimbare în natură și trece.
Când îi spui uneia să încerce terapia, sare la tine: de ce să merg eu și să nu meargă el, el mă înebunește cu tâmpeniile lui, el e nebun și a înebunit și copiii.

Sunt oare femeile mai afectate decât bărbații?
Nu știu.
Cunosc cel puțin 10 bărbați care au ajuns la psiholog sau psihiatru, unii au mers câțiva ani de zile, transformând terapia într-o altă dependență care să-i scape de realitatea insuportabilă.
Aceștia nu sunt vindecați, ci doar sprijiniți într-o proptea ca să nu se dărâme.
Unii au făcut copii între timp și se folosesc de paternitate și de noutatea noilor trăiri ca să se tragă de păr din hău. Nu știu cât reușesc.

Despre femei însă vreau să vorbesc.
Femeile din jurul meu, cărora, desigur, nu o să le dau numele, femei cu bani, femei cu timp și bani, femei fără timp și fără bani.
Mirela, 38 de ani, top management într-o mare companie.
Are un copil, casă, soț, mamă care îi crește copilul, bani să îi cumpere copilului tot ce își dorește. Muncește în jur de 13 ore pe zi, ajunge ruptă, verifică temele, boscorodește soțul, adoarme invariabil la televizor, cu un sforăit ușor. În weekend merge la manipedi și la coafor. Face dragoste o dată pe lună și uneori în concediu, dacă adoarme copilul. Nu a fost acasă la ultimele 4 zile de naștere ale copilului, a avut treabă la serviciu. Nu îi place ceea ce face dar este plătită bine și îi este recunoscătoare șefului cel mare care a promovat-o. Îi este groază că o să piardă căruța de bani pe care o face așa că încearcă să își demonstreze atașamentul față de corporație mergând la toate sindrofiile, dezbaterile și conferințele la care e invitată compania, totul ca să nu piardă salariul și, implicit, ca ăluia mic să nu-i lipsească nimic. Dar ăla mic crește cu taică-su.
Crede că toți bărbații căsătoriți au sigur amantă, doar și taică-su a avut una la o altă scară a blocului. Viața e o masă plină cu farfurii cu supă oribilă, de spital.
E deprimată dar nu merge la medic cum nu merge nici să își rezolve crizele de bilă.

Cătălina, 45 de ani, antreprenor
A lucrat 15 ani la corporație, absorbită de carieră nu a făcut copii și acum nu mai poate să aibă. Chiar dacă are bani să-și permită orice, trăiește frugal într-un apartament care arată ca și cum s-a mutat acum o lună, deși stă în el de 10 ani. Vrea să călătorească dar totuși ar sta și acasă să construiască firma pe care a înființat-o recent. Are o problemă cu alcoolul, de fiecare dată când bea 2 pahare de vin declară că mâine pleacă în Malaezia, Australia, Vietnam, Argentina sau Spania. Nu o face, așa cum nici nu se lasă de fumat. Nu merge la psiholog pentru că are probleme mai grave de rezolvat nu fițe d-ăstea, ca bărbatul ei Tudor. Tudor a fost direct la psihiatru, a primit o pungă de pastile care să-i taie din stările de anxietate. Oricum nici el nu poate să doarmă așa că stau amândoi și se uită la seriale americane date jos de pe torrenți.

Sorina, 42 de ani, traducător

Un copil, un soț cu, deja, două crize de depresie grave, diagnosticate de doi psihologi și un psihiatru. Soțul stă pe pastile, Xanaxuri cu pumnul, acum e un pic mai bine. Sorina duce greul casei, trezit în fiecare dimineață la 6.20, îmbrăcat copilul, pus în mașina soțului, trimis la școală, ea la muncă. Întors la 6 seara. Făcut teme, pregătit cina. Un pahar, două, șapte de vin.
“Cred că am o problemă cu alcoolul”, spune o dată la 6 luni, se lasă 2 săptămâni apoi o ia de la capăt. E strictă în educația copilului și nu are timp să meargă la medic deși vede în ce hal este soțul ei. Crede că lucrurile ăstea demonstrează slăbiciune, că prin disciplină și muncă nimic nu poate să te oprească să ai viața pe care o dorești. În fiecare an merge în Grecia și nu se gândește să emigreze deși realizează că țara asta nu are să îi ofere nici ei și nici copilului nimic bun.

Eva, 44 de ani, publicitară
Divorțată, fără copii, rupe inimile bărbaților căsătoriți, cu copii. Știe că arată superb, face sport, iese în oraș și speră că într-o zi se va recăsători din nou și soțul nu va mai fugi după fustele unei bagaboande. În ciuda aspectului fizic impecabil, de 10 ani de când a divorțat, Eva nu reușește să rămână cu vreun bărbat, toți fugind ca de dracu. Încasează aceste refuzuri cu stoicism dar a devenit amară și otrăvitoare. Cei câțiva prieteni pe care îi are o sfătuiesc să meargă la un psiholog dar ea a preferat să citească teancuri de cărți de spiritualitate care promit că izbăvirea va veni într-un străin brunet, înalt, cu bani, necăsătorit, iubitor de hipism și tenis, care te așteaptă la masa 2 la restaurant. Poftă bună.

Claudia, 33 de ani, artistă
Fata lui tata, tata securist cu tone de bani care a construit o prăvălie cu cifră de afaceri de câteva milioane bune de euro pe an. Fata lui tata vrea să fie artistă, trece prin mai multe agenții, o tonă de prieteni, foarte multe droguri și seri pulbere prin cluburi până se decide să plece să se facă fotografă la New York. Tata plătește dar tata n-o iubește căci tata iubește doar banii. Claudia stă 2 ani ]n America și se întoarce cu ditamai depresia și kilul de pastile. Nu s-a adaptat, acum e aici, cu vechii ei prieteni de care îi era dor. Bea, fumează, nu prea vorbește coerent când o vezi și ochii îi joacă ciudat în cap când se uit[ la tine. A mers la psiholog dar s-a plictisit. Mai bine fumează iarbă.

Dina, 43 de ani, fotografă
Mamă singură, are un copil autist făcut cu un tânăr iranian pe care l-a cunoscut pe net. Tânărul iranian o vizitează din când în când, nu dă bani în casă. Dina e nemulțumită, plânge des, de fapt plânge mereu, plânge de mila copilului și mila ei și mila întregii lumi. Înainte să fie mamă,  a fost singură 5 ani. Înainte să fie singură, a stat 9 ani într-o relație în care făcea dragoste la începutul și la sfârșitul anului. Când s-a despărțit de acest frugal partener, el a luat casa și ea mașina. Dina are bani puși la bancă, în depozite, dar mănâncă mâncare stricată din frigider și, de câteva ori, a fost văzută mâncând felii de pizza aruncate de colegii de studio la gunoi. A făcut terapie preț de 7 ani. Dacăm ar avea bani, dacă tânărul iranian ar da bani, ar mai face terapie și acum.
Carmen, 40 de ani, casnică
Fostă ziaristă, iubitoare de teatru, atentă, inteligentă, spontană, cu umor. Crește cei doi copii într-un cartier trist de București și nu mai are de 11 ani serviciu. Nu are o problemă de bani, soțul câștigă bine, dar are nevoie de colectiv, de interacțiune, de ieșit din casă. Ca să suplinească, aduce prieteni acasă și îi înfundă cu mâncare. Sub “domnia” ei, soțul a ajuns de la 90 la 130 de kile. Și copiii sunt ușor prea dolofani. Nici Carmen nu merge la medic. Și ea are o problemă cu băutura. La al 8-lea pahar îți va spune că nu vrea să meargă acasă, că nu s-a simțit nicicând atât de bine și te întreabă care este cârciuma unde veți continua să beți.

Mai am un braț de exemple.
Depresii în diverse stadii: incipiente, în plină dezvoltare, calcifiate. Depresii care sunt atât de tare parte din personaj încât nici nu ți-l imaginezi pe respectivul fără ea.

În 2011 când m-am mutat la Buenos Aires am învățat un lucru important de la țara cu cel mai mare număr de psihologi pe cap de locuitor: terapia este igienă.
Depresia nu e nebunie. Este un dezechilibru chimic, ca acela pe care îl poate avea o piele pe care nu o speli sau dinții pe care nu îi perii. Trăind în țara cu cel mai mic consum de pastă de dinți, nu e de mirare că privim-chiar dacă suntem educate-psihologul ca pe o fiță pe același nivel cu masajul anticelulitic, deși, dacă stau să mă gândesc bine, masaju are rezultate imediate în timp ce psihologul ăsta mă bate la cap cu tatăl absent și amintirile din copilărie și nu îmi spune când o să mă simt bine cu mine.

1 milion de români sunt diagnosticați anual cu depresie. Nu poți combate cauzele. Nu poți schimba mentalități, tradiții cât ai bate din palme.
Nu poți să scapi ușor de societatea patriarhală, machistă, sexistă, care spune că femeia trebuie să stea la cratiă, să procreeze și să asigure echilibrul familiei.
Dar poți lucra la efecte.
Poți învăța oamenii să-și facă igiena creierului. Să meargă la psiholog.

Să își palpeze tristețile și, dacă simt un nodul tare de tristețe, să se adreseze medicului.

PS. Acum m-am întors de la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea facultății. Una din colegele mele a murit acum câțiva ani de cancer mamar. Nu există niciun dubiu în rândul colegilor mei: nu boala ci sistemul a ucis-o. Iar sistemul e depresie și depresia e cancer.


Cea mai periculoasă meserie din România

de feher @Duminică, 15 octombrie 2017, 12:54 în

Irina a murit de cancer la sân acum vreo 2 ani.
-Dacă mă întrebi pe mine, stresul a omorât-o. Lucra la direcția de recuperare impozite și taxe, ăștia sunt sub primărie. O distrugeau, teste, examene, teren. Peste tot este un stres monstruos. O mai știi pe Corina, colega noastră din liceu? A fost directorul șef la primărie. Mi-a zis că era să ajungă la pușcărie, a semnat tot felul de chestii, că o puneau ăștia să semneze, și noroc că a fost deșteaptă, de fiecare dată s-a asigurat că e acoperită, că semnătura aia a ei vine după ce există o cerere oficială din partea șefului. Și a scăpat. Razant. Dar a albit. Are 3 copii acasă, și Irina avea 2.
Ăștia te bagă-n mormânt cu tot cu familie. Știi că toate colegele mele de la administrația financiară care ies la pensie se curăță în 2-3 ani de un cancer? Stres. Nu mai rezist.
Monica ia o gură de must. Suntem la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea facultății, secția de contabilitate și informatică de gestiune, nu am ajuns decât 13 din peste 20 câți eram în `92, când am intrat. Avem o moartă, vreo 10 directori economici pe la diverse întreprinderi de stat și particulare, experți contabili și consultanți, un băiat la minister-acum la muncă, la doamna Olgu, după ce înainte fusese la mediu și și mai înainte la finanțe. Și io, omu care trage cu urechea și se chinuie să-și îndese poveștile ăstea în sutien, ca pe niște șervețele care să îmi umfle cupa de la A la D.
-Nu sunt niciodată bani. Mi se blochează computerul când vorbesc cu contribuabilul, ce fac? Îi spun: mi s-a blocat calculatorul 40 de minute, reveniți? Un scaun costă 100 de lei, mă chinui luni de zile să obțin aprobarea să îmi schimbe scaunul că mă rupe spatele. IT-ul a zis clar că serverele sunt vechi și o să crape. Și atunci să te ții.
Monica lucrează de 20 de ani la administrația financiară. Oferă consultanță agenților economici. Îi place ce face. Mult. Evită politica, Mircea, director de la o firmă care produce acumulatori, zice: Feher, fără politică, te rog. Nu pot să mă abțin și zic Sooooroooooșșșș în timp ce facem poza de grup.
Ei râd, Feher, cine dracului te-a pus să dai la contabilitate?
Păi altfel nu vă cunoșteam pe voi.
Mira zice că deși a fost mai nasol pe vremea lui Boc când le-au tăiat salariile bugetarilor și ei mergeau acasă cu 900 de lei, frică atât de mare ca acum nu a fost niciodată. Oamenii se uită dreapta, stânga, spate, față, sus, jos înainte să semneze o hârtie. Își fac trei cruci, pupă trei moaște, aprind 3 lumânări până să decidă în favoarea unui furnizor.
Ești de capul tău. Instituția aia care îți ia bani pentru asigurări sociale, șomaj, sănătate, dracu să te ia, face pasul la ofsaid și te lasă singur în careu.
Tot Monica spune că știe de la colegele de la inspectoratul financiar, că sunt date în judecată de agentul economic pe care l-au “călcat” și că instituția care le-a trimis în control le lasă în acest Vietnam juridic fără apărător sau bani care să le acopere cheltuielile de judecată.
Cum mă, că și pe noi când ne dădeau baronii în judecată în anii `90, ziarul se constituia parte civilmente responsabilă. Că doar eu nu am deturnat redacția amenințând-o cu unghiera că dacă nu publică articolul, le dau panarițiu la toți.
Ehh, alte vremuri, alți oameni.
Contabilul. Cine ar fi crezut că este una dintre meseriile cele mai periculoase din România? Ținuți în țarcuri birocratice de către elita politică din administrația centrală sau locală, prinși între etajele sociale ca o Ană a lui Manole, sacrificându-se pentru binele comun, contabilii și-au scos capetele din bugete și și-au dat seama că zăbrelele din jur nu sunt puse ca să nu lase hoții să intre cât să nu îi lase pe ei să iasă.
Beau un rachiu de gutui și mă gândesc la Shawshank redemption. Monica și Mira și Corina, toți colegii mei de la Contabilitate și Informatică de Gestiune care nu sunt în mormânt sau în ministere, ar trebui să învețe ceva de la bancherul Andy. Că ei sunt stăpâni pe caiete, că ei știu unde au toți baroneții banii, că ei au deschis conturile din paradisurile fiscale și tot ei le pot goli, că evadarea lor din pârnaia pe care au construit-o politicienii în jurul nostru înseamnă totodată eliberarea noastră.
Aș face proiecții cu Shawshank Redemption la administrația financiară, la direcția de recuperare impozite și taxe, la inspecția financiară, la gardă și la ANAF, oriunde niște contabili mici, îngropați în cifre nu înțeleg că pe spatele lor, pe frica sau nepăsarea lor s-au ridicat munți de abuzuri, hoții și ticăloșii.
Și atunci când s-or simți copleșiți de furie că directorul x a mai adus o verișoară sau nepoată sexi să plimbe niște foi pe 5000 de lei la vreun serviciu financiar din primărie, aș respira adânc de 3 ori, mi-aș aduce aminte vorbele lui Andy și aș arunca dosărelele cu toate abuzurile șeficilor în presă.
I guess it comes down a simple choice: Get busy living, or get busy dying.



textier

O așteptată revelație în scandalul #Metoo: tabuul artistelor-cocote

de textier @Joi, 19 octombrie 2017, 16:03 în
Există un tabu care pecetluiește lumea spectacolului din cele mai vechi timpuri; și care a fost demantelat prin scandalul hărțuirilor #Metoo de la Hollywood. Este acel contract – transmis de generații, știut de toți, dar trecut de toți sub tăcere – al artistei-cocotă. Este acea condiție care li se pune tinerelor aspirante la o carieră sub [...]

Emy’s Day 2014

de textier @Miercuri, 15 ianuarie 2014, 16:46 în
De 15 ianuarie anul ăsta, am vrut să scriu despre ceea ce mi s-a părut ca știrea eminesciană cea mai relevantă din anul care tocmai s-a încheiat: descoperirea din ziarul Ring că Eminescu ar fi avut o valiză Louis Vuitton! Carevasăzică iată trendsetterul, iată luxosul, iată-l pe mondenul Eminescu, a fost opinia predominantă. Mă limitez [...]

Cîntece laice de Crăciun

de textier @Marţi, 10 decembrie 2013, 8:10 în
Dintre cîntecele laice de Crăciun în limba română, preferatul meu este Milioane (Iarna) al Nicolei (muzica de Mihai Alexandru, versuri???… probabil de Nicola și Mihai în tandem). Ca text, îmi place sentimentul de mozaic festiv și de uimire copilărească pe care îl transmite. Deși e difuzat des în această perioadă a anului, își păstrează mereu [...]

Dumitru Chisalita

Gas market manipulation

de Dumitru Chisalita @Joi, 19 octombrie 2017, 15:48 în

The natural gas market liberalized since 2001 has repeatedly gone through manipulative interventions from market players, representatives of some institutions, and last but not least from the authorities. These market manipulations have always yielded important commercial advantages to some companies in the market and never benefited end-consumers.

The first manipulation of the gas market was initiated by authorities in 2007, since when the population had to purchase imported gas, by setting a monthly domestic-import gas basket, established administratively.  Analyzing the administrative method for determining the monthly import percentage, it can be observed that over time the gas basket has varied very much, even during the same month, in different years, which apparently is difficult to understand because the demand at a month level cannot show significant variations in different years, except in some special situations caused by market manipulation. These variations were due to the influence of large industrial consumers and large gas suppliers, which in fact made the game on the Romanian gas market, lowering or raising the price of gas for the other consumers through their market behavior, but a behavior legalized by the regulatory authority through specific decisions and orders.

This led to additional payment by the population of a cost higher by 5-15% compared to the Fair Gas Price. The consequence between 2001 and 2012 was that Romania had to pay a price up to 10% higher than the neighboring countries for gas delivered to Romania, as a result of this method.

Following the table below, which contains the import percentage imposed to be purchased by consumers, things are enlightening about the manipulative intervention in the gas market during 2007-2011.

Period Achieved (%)
2007 2008 2009 2010 2011
Coef. approved by ANRE Coef. proposed by Transgaz Coef. approved by ANRE Coef. proposed by Transgaz Coef. approved by ANRE Coef. proposed by Transgaz Coef. approved by ANRE Coef. proposed by Transgaz Coef. approved by ANRE
January 47.34 38.31 21.88 21.88 28.4 25 37.6 32
February 45.68 46.29 42 25.32 22 44.6 35 41.5 41.2
March 36.97 38 38 18.84 18.84 42.8 30 42.9 39.3
April 28.5 46.68 35 25.56 22 44.4 30 11.7 11.7
May 32.82 49.53 35 29.4 22 29 20 19.3 19.3
June 31.79 33 33 10 10 22.1 16 24 22.1
July 29.78 33 33 3.72 22 30.1 15 23.9 31.5

Source: www.anre.ro

It can be noticed that between the percentage calculated by the Market Operator as actually required on the market and the market share approved by ANRE there are differences, which are not explained by the Authority, but which give economic advantages to some companies (the big industrial gas consumers) and economic disadvantages for other categories in the market.

As a result of the difference between the Market Operator’s calculation and that of ANRE, the actual price was influenced. Indicatively, the variation of the average price on the market by the ANRE’s endorsement of an import gas percentage, other than that calculated as a real demand by the Market Operator, resulted in changes in the average monthly market price between -29% and + 47%.

A second manipulation followed, through Law 332/2009, approving GEO no. 54/2009 on the establishment of temporary measures in the field of natural gas and establishing interruptible capacities in the NTS, determining advantages for only 3 clients (designated by the criteria introduced by the Law 332/2009). In fact, during the period 2008-2010, all consumers, including household, took money out of pocket to subsidize the consumption of 3 consumers. Thus, we have an increase in the average market price by up to 10%.

A third manipulation followed, in 2009, when the notion of deferred costs for regulated consumers was introduced. Respectively, the Authority recognized the gas acquisition prices of suppliers, but these costs were transferred to end-consumers in the following years, with payment to suppliers of a fair compensation in the form of interest.

On 15 September 2012, under an ANRE President Order, ANRE increased the price of natural gas for household consumers by 5%, the explanation being – “to cover the deferred costs from the previous years” for gas suppliers. On 25 October 2012, at a symposium, ANRE representatives showed that this process had to continue until the recovery of half a billion euros by these distribution operators, only for the period 2009-2012. Apparently everything is fine, but if we analyze we will see that a number of industrial consumers benefited from a lower price during the period 2009-2012, while the payment of these additional costs, of RON 9.3 per MWh consumed for 2 years, was made only by the household and assimilated consumers. Thus, some consumers (smart guys) benefited from a low price for 3 years and subsequently the price difference that they should have paid was paid only by the household and assimilated consumers. Thus, we have an increase in the average market price by up to 9.5%.

In 2016, there was an action of manipulation of the gas market through statements of ANRE President, who went public and advised gas consumers to buy imported gas because it was cheaper. Although gas imports went up 629%, the result was not felt in the citizens’ pockets

2017 brings accusations of market manipulation by OMV PETROM, by through the hoarding of quantities. By following the transactions on the gas exchanges, which are mandatory only within 30% of the sold quantity, it can be deduced that there are few transactions in the summer months with delivery in the winter months by this company through the exchanges and we can accept the assumption that the direct gas sales during months with high consumption will bring price increases due to the interaction between supply and demand, but there is also the assumption that the elimination of some intermediaries and direct sale to end-consumers will not bring a change in the price to the end-consumer but will affect the profit of intermediaries.

But we have legal provisions in Law 123/2012, as amended by GEO 60/2016, which set out how transactions can be performed: in conditions of transparency, competition and non-discrimination.

Why don’t we want to apply the law?

Perhaps because the Romanian gas market is full of manipulators manipulating the price of natural gas and they should be uncovered!  Perhaps because there are speculators who make important margins and their names would come out! Perhaps because some activities need to be protected!

 

 

Translation from Romanian by Romaniascout.

Manipularea pieței de gaze naturale

de Dumitru Chisalita @Joi, 19 octombrie 2017, 15:45 în

Piața de gaze naturale liberalizată începând cu anul 2001, a trecut în mod repetat prin intervenții manipulatoare din partea unor jucători din piață, din partea reprezentanților unor instituții și nu în ultimul rând chiar din partea autorităților. Aceste manipulări de piață au adus întotdeauna avantaje comerciale importante pentru unele societăți comerciale din piață, însă niciodată nu au adus un beneficiu consumatorilor finali.

Prima mare manipulare a pieței de gaze a fost inițiată de autorități în anul 2007, când populația a trebuit să achiziționeze și gaze din import prin stabilirea unui coș lunar de gaze intern-import, stabilit administrativ.  Analizând modul administrativ de stabilire a procentului lunar de import, se poate observa că de-a lungul timpului coșul de gaze a variat foarte mult, chiar în timpul aceleiași luni, din ani diferiți ceea ce aparent este dificil de înțeles deoarece cererea la nivelul unei luni nu poate prezenta varianții semnificative în ani diferiți, decât în niște situații speciale determinate de o interveție în piață. Aceste variații s-au datorat influenței consumatorilor industriali mari și a marilor furnizori de gaze, care făceau în fapt jocul pe piața de gaze din România, scăzând sau ridicând prețul gazelor pentru ceilalți consumatori prin comportamentul lor de piață, însă un comportament legalizat de către Autoritatea de reglementare prin decizii și ordine specifice.

Aceasta a determinat plata suplimentară de către populație a unui cost mai mare cu 5-15% față de Prețul Corect La Gaze. Consecința, în perioada2001 – 2012, România a fost nevoită să plătească un preț cu până la 10% mai mare decât țările vecine pentru gazele livrate în România, urmare a acestei metode.

Urmărind tabelul de mai jos, care conține procentul de import impus a fi achiziționat de consumatori, lucrurile sunt edificatoare asupra intervenției manipulatorii în piața de gaze în perioada 2007 – 2011.

Sursa: www.anre.ro

Se poate observa că între procentul calculat de Operatorul de Piață ca necesar efectiv pe piață și procentul de piață avizat de ANRE există diferențe, care nu sunt explicitate de către Autoritate, dar care determină avantaje economice pentru unele companii (marii consumatori de gaze industriali) și dezavantaje economice pentru alte categorii din piață.

Urmare a diferenței între calculația Operatorului de Piață și cea avizată de ANRE se influența prețul real. Orientativ, variația prețului mediu pe piață prin avizarea dată de ANRE a unui procent de gaz de import, altul decât cel calculat ca necesar real de Operatorul de Piață, a dus la modificări în prețul mediu lunar al pieței cuprins între -29 % și  +47%.

A urmat a doua mare manipulare prin intermediul Legii 332/2009, pentru aprobarea OUG nr. 54/2009 privind stabilirea unor măsuri temporare în domeniul gazelor naturale, prin care s-au stabilit capacitățile intreruptibile în SNT și care să determine avantaje pentru doar 3 clienți (desemnați prin criteriile introduse de Legea 332/2009). În fapt, în perioada 2008-2010 toți consumatorii, inclusiv consumatorii casnici, scoteau din buzunar bani ca să subvenționeze consumul a 3 consumatori. Astfel, avem o creștere în prețul mediu al pieței de până la 10%.

Urmează a treia mare manipulare, în anul 2009 când se introduce noțiunea de costuri amânate pentru consumatorii reglementați. Respectiv, se recunosc de către Autoritate, prețurile de achiziție a gazelor de către furnizori, dar translatarea acestora către consumatorii finali urma să se facă în anii următori, cu plata către furnizori a unei juste despăgubiri sub formă de dobândă.

În 15 septembrie 2012, printr-un Ordin al președintelui ANRE s-a mărit prețul gazelor natural pentru consumatorii casnici cu 5%, explicația fiind – “pentru a acoperi costurile amânate din anii anteriori” pentru furnizorii de gaze naturale. Pe data de 25 octombrie 2012, cu ocazia unui simpozion, reprezentanții ANRE au arătat că acest proces trebuia să continue până la recuperarea a jumătate de miliard de euro de către acești operatori de distribuție, doar pe perioada 2009-2012. Aparent totul este în regulă, dar dacă analizăm vom vedea că au beneficiat de un preț mai mic în perioada 2009-2012 o serie de consumatori industriali, în timp ce plata acestor costuri, suplimentare de 9,3 lei pentru fiecare MWh consumat timp de 2 ani au efectuat-o doar consumatorii casnici și asimilați. Astfel, unii consumatori (băieți deștepți) au beneficiat de un preț scăzut timp de 3 ani, iar ulterior diferența de preț pe care aceștia ar fi trebuit să o achite a fost încărcată și achitată doar de consumatorii casnici și asimilați. Astfel, am avut o creștere în prețul mediu al pieței de până la 9,5%.

În anul 2016, a avut loc o acțiune de manipulare a pieții de gaze prin declarații ale președintelui ANRE care ieșea public și îndruma consumatorii de gaze să cumpere gaze din import deoarece sunt mai ieftine. Deși cantitățile de gaze importate au crescut cu 629%, rezultatul nu s-a resimțit în buzunarul cetățenilor,

Anul 2017 aduce acuzații de manipulare a pieței de către OMV PETROM, prin tezaurizarea cantităților. Urmărind tranzacțiile pe bursele de gaze, obligatorii doar în limita a 30% din cantitatea vândută, se poate desprinde că există puține tranzacții în lunile de vară cu livrare în lunile de iarnă efectuate de această companie prin intermediul burselor și putem accepta ipoteza că vânzarea gazelor direct în lunile de consum va aduce o creștere a prețului datorită interacțiunii dintre cerere și ofertă, dar există și ipoteza că eliminarea unor intermediari și vânzarea direct către consumatorii finali să nu aducă o modificare a prețului la consumatorul final, dar să afecteze profitul intermediarilor.

Dar, avem prevederi legale în Legea123/2012, modificată prin OUG 60/2016, care stabilesc modul prin care se pot asigura tranzacții: transparente, concurențiale și nediscriminatorii.

Oare de ce nu vrem să aplicăm legea?

Poate pentru că piața de gaze românească este plină de manipulatori care influențează prețul gazelor natural și aceștia ar trebui deconspirați! Poate pentru că există speculanți care fac marje importante și numele lor ar ieși la iveală! Poate pentru că anumite activități trebuie protejate!

 

 

Caravana „Pret Corect La Gaze” continua in tara

de Dumitru Chisalita @Luni, 16 octombrie 2017, 21:35 în

Caravana  „Preț Corect la Gaze” ajunge și la Craiova. Vineri, 3 noiembrie, ora 14.00, la  Camera de Comerț și Industrie Dolj, în Sala de Consiliu, va avea loc o dezbatere cu clienții non-casnici de gaze natural. Scopul întâlniri constă în prezentarea noțiunilor de piață, modul de funcționare a acesteia, răspunsuri la cele mai dese întrebări despre liberalizarea pieței, drepturile și obligațiile furnizorilor de gaze și ale consumatorilor. Evenimentul, o premieră în Bănie, este organizat de Asociația Energie Inteligentă și Camera de Comerț și Industrie Dolj. Dezbaterea va fi moderată de  Dumitru Chisăliță, expert judiciar gaze naturale.

Scopul constă în prezentarea noțiunilor de piață, modul de functionare a acesteia, răspunsuri la cele mai dese întrebări despre liberalizarea pieței, drepturile și obligațiile furnizorilor de gaze și ale consumatorilor.

Obiectivele proiectului sunt:

  1..Educarea consumatorilor de gaze prin prezentarea avantajelor și dezavantajelor liberalizarii pieței de gaze in România.

2.Schimbarea percepției oamenilor privind liberalizarea pieței de gaze

La finalul dezbaterii va vom asigura ca participantii vor stii sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Cine poate obtine  prețul corect la gaze?

Cum poti obtine prețul corect la gaze?

Când poți obține pretul corect la gaze?

De ce să ai prețul corect la gaze?


Mircea Meșter

UEFA Champions League, faza pe gazon. Chelsea – AS Roma 3-3: Toate golurile duc la Roma

de Mircea Meșter @Joi, 19 octombrie 2017, 10:40 în
În speranța că cele mai multe telecomenzi din România au fost pe mâini bune aseară, continuăm discuția începută ieri datorită scrisorii dragului nostru cititor chinuit, Rareș, despre triunghiul conjugal bărbat-fotbal-femeie. Ne-am mai aplecat puțin asupra problemei, am amestecat substanțe în… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. Real Madrid – Tottenham: Spursul brun

de Codruț Baciu @Miercuri, 18 octombrie 2017, 9:58 în
Iarăși noi, iarăși voi, iarăși Liga Campionilor. Adică singura competiție de fotbal la care bărbații privesc și mai uită de semințele alea din pungă. Iar aici e o chestie interesantă. Poate vom avea timp să dezbatem mai pe larg cândva… Continuă să citești

UEFA Champions League, faza pe gazon. PSG – Bayern 3-0: Paris Sapi Germani

de Mircea Meșter @Joi, 28 septembrie 2017, 1:21 în
Prieteni, știți cum stau lucrurile? Vă spunem noi: tocmai am trecut de prima treime a grupelor Champions League, deși dacă stăm să ne gîndim bine nici măcar n-am simțit că sezonul a început. Dar așa trece timpul, fraților: când ai… Continuă să citești

Dollo

#MeToo și fondul fără formă

de Dollo @Miercuri, 18 octombrie 2017, 16:33 în

În societatea în care fetele sunt învățate să mimeze castitatea, băieții își fac o datorie de onoare din a încerca, iar educația sexuală e considerată corupere de minori, toată lumea se miră că există hărțuirea sexuală

Jurnalismul, pe vârfurile lui

de Dollo @Marţi, 17 octombrie 2017, 9:30 în

Ziaristul român față cu o legendă a foto-jurnalismului american venită în vizită în România

Tigaie cu ce ai prin casă, a la Dollo

de Dollo @Joi, 12 octombrie 2017, 21:19 în

Cum poți faci în numai jumătate de ceas o tigaie picantă cu legume vechi de prin frigider și niscai creveți congelați de la Mega.

Alerg.ro

Negrii ăștia în chiloți au venit de la turci?

de Alerg.ro @Miercuri, 18 octombrie 2017, 10:06 în
Desigur, aceasta poate fi doar mirarea unui neofit, a unui (doar) privitor de maraton. Eu, ca expert, deși am privit la rîndul meu – cu jind, e drept – la alergătorii de la ultimul Maraton București am avut o cu totul altă perspectivă. Detalii, mai jos, vedeți mai ales cum ...

Maratonul București 2017. Rezultatele

de Alerg.ro @Luni, 16 octombrie 2017, 10:50 în
Și a fost ediția aniversară, cea de a zecea, a Raiffeisen Bank Maratonul București Foto: Maratonul București Aproape 17.000 de persoane (adulți și copii), conform datelor organizatorilor, au participat la cea de-a zecea ediție a Raiffeisen Bank Maratonul București, care a avut loc sâmbătă și duminică 14-15 octombrie, cu start ...

Scrisoare către un prieten alergător

de Alerg.ro @Sâmbătă, 14 octombrie 2017, 15:23 în
Un mesaj și un gînd bun înainte de o cursă importantă pentru mulți Acum patru luni nu ne cunoșteam deloc, dar am decis să plecăm împreună la un drum despre care nu știai exact cât de greu va fi. Aveai entuziasm, o dorință nelămurită de a face ceva deosebit, de ...

Bogdan

Linkul moare. Dar ne pasă?

de Bogdan @Miercuri, 11 octombrie 2017, 17:09 în
Rezumat: Articolele 11 si 13 din propunerea de directivă a UE privind drepturilor de autor pot să schimbe esențial modul în care Internetul este reglementat. Iată ce poți face acum! sau vino la întâlnirea de vineri pentru mai multe detalii.

Supravegherea angajatilor - CEDO pune punctul pe i

de Bogdan @Vineri, 8 septembrie 2017, 9:34 în
Acum aproape doi ani, când apăruse hotărârea CEDO Bărbulescu vs. România am scris o însemnare, ca să rămână gravat faptul că CEDO nu a decis că angajații pot fi monitorizați, ci că "angajatorii nu au nicidecum un…

Libertatea de exprimare și umorul, victime colaterale ale știrilor false în online. Cui îi pasă?

de Bogdan @Marţi, 8 august 2017, 10:19 în
Se pare că Facebook a început implementarea în România a unui algoritm de filtrare a știrilor false (fake news) din informațiile care apar pe paginile (wall) utilizatorilor de Facebook. O mica sinucidere a libertatii de exprimare.

Vlad Mixich

Simona Halep – o victima a erorilor cognitive

de Vlad Mixich @Duminică, 8 octombrie 2017, 19:02 în

Ciudățenia asta cu Simona Halep care deși e una din cele mai bune jucătoare de tenis din lume la ora actuală, e în același timp criticată și cârcotită permanent de către feluriți compatrioți – e exemplul perfect a unei erori cognitive pe care fiecare dintre noi o facem frecvent. Îi spune “availability bias” (traducere din … Continue reading Simona Halep – o victima a erorilor cognitive

The post Simona Halep – o victima a erorilor cognitive appeared first on mixich.ro.

Caravana cu medici aka the doctors’ caravan

de Vlad Mixich @Marţi, 13 iunie 2017, 23:46 în

I had the honor to present the First Prize for Health at the Romanian Civil Society Gala Awards to a wonderful project: “Caravana cu Medici” aka the doctors’ caravan. A team of med students and junior doctors run a mobile clinic in remote villages across Romania. They are equipped with mobile medtech and all the … Continue reading Caravana cu medici aka the doctors’ caravan

The post Caravana cu medici aka the doctors’ caravan appeared first on mixich.ro.

„Shame on anti-vaxxers! Every child death in Europe from measles is the responsibility of those who disseminate such lies in the media”

de Vlad Mixich @Vineri, 5 mai 2017, 21:50 în

The largest current measles outbreak in Europe is taking place in Romania with 24 deaths (as of 30 April 2017). The majority of cases are concentrated in areas where immunization coverage is extraordinarily low, Romania being a country with a growing anti-vaxxer movement in the past years. I talked to Dr. Vytenis Andriukaitis, the EU … Continue reading „Shame on anti-vaxxers! Every child death in Europe from measles is the responsibility of those who disseminate such lies in the media”

The post „Shame on anti-vaxxers! Every child death in Europe from measles is the responsibility of those who disseminate such lies in the media” appeared first on mixich.ro.


Iulian Comanescu

Adevărul format mare și presa-obiect

de Iulian Comanescu @Luni, 4 septembrie 2017, 13:22 în
De azi, Adevărul s-a întors la formatul mare (broadsheet), cea care l-a consacrat, dar la care renunțase în aprilie 2007. Dan Marinescu, redactor-șef, dă o explicație din care n-am prea înțeles mare lucru, așa că nu dau link la ea, dar o să vă spun de ce cred că e un pas în direcția bună.... Read...

[Read along on Comanescu.ro]

Adevărul format mare și presa-obiect

de Iulian Comanescu @Luni, 4 septembrie 2017, 13:22 în
De azi, Adevărul s-a întors la formatul mare (broadsheet), cea care l-a consacrat, dar la care renunțase în aprilie 2007. Dan Marinescu, redactor-șef, dă o explicație din care n-am prea înțeles mare lucru, așa că nu dau link la ea, dar o să vă spun de ce cred că e un pas în direcția bună.... Read...

[Read along on Comanescu.ro]

Ce s-a stricat în Game of Thrones. Și de ce

de Iulian Comanescu @Miercuri, 30 august 2017, 14:04 în
Cu o recoltă de morți destul de amărâtă – Littlefinger și un wight deja scos din circulație/pus la păstrare într-o ladă de Sandor Clegane, nemaivorbind de faptul că murise deja odată -, finala sezonului al șaptelea din Game of Thrones a consacrat o cotitură față de ethosul sângeros cu care ne...

[Read along on Comanescu.ro]

Ana-Maria Caia

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

de Ana-Maria Caia @Miercuri, 23 august 2017, 12:58 în
Turism. Asta fac mai bine decât noi.  M-am întors după șase zile de Bulgaria, într-un sătuc de lângă graniță, pe care toată lumea-l știe, dar e mare secret să nu se strice cumva ca Vama Veche și 2...

Citiţi restul pe Caia.ro

De ce iepurașii din București sunt de neînțeles

de Ana-Maria Caia @Vineri, 7 aprilie 2017, 20:40 în
Doamna primar Firea ne-a făcut cadou de sărbători un București împodobit cu iepurași decupați, vag hidoși și scumpi, cu toate că lumea a cam fost revoltată că se vor cheltui bani pe decorațiuni de...

Citiţi restul pe Caia.ro

Balena albastra, pe scurt. Cum s-a întins minciuna și cine profită de pe urma ei

de Ana-Maria Caia @Marţi, 4 aprilie 2017, 12:52 în
Azi, primărița Gabriela Firea, care patronează o capitală din ce în ce mai murdară și obositoare pentru traiul uman, merge la o școală să le vorbească copiilor despre Balena albastră și pericolele...

Citiţi restul pe Caia.ro

Barbu Mateescu

Poziționarea liberală a USR - perspective electorale

de Barbu Mateescu @Miercuri, 26 iulie 2017, 10:11 în
Parlamentarii din platforma "USR Liberal" mi-au cerut să analizez perspectivele electorale ale poziționării Uniunii ca partid liberal. Cu acordul lor, analiza e făcută publică.

1. Puncte de pornire

La ultimele alegeri parlamentare Uniunea Salvați România a primit 625 respectiv 629 de mii de voturi (Camera Deputaților / Senat).

Prioritățile Uniunii pentru viitor sunt menținerea și extinderea electoratului său.

Liberal, în acest document, înseamnă:
o viziune economică de dreapta, axată pe libertate economică
și
o perspectivă socială liberală, adică toleranță și respect pentru minorități indiferent de felul lor.
În alte cuvinte, axa principală o reprezintă protejarea libertății individuale în fața statului și în fața presiunilor sociale ce caută reducerea respectivei libertăți.

2. Electoratul USR – un electorat liberal

Pentru a înțelege datele care circulă în spațiul public cu privire la electoratul USR, este necesară o clarificare:
Un sondaj, precum cel efectuat de Kantar Media în luna septembrie a anului 2016, măsoară intenții de vot.
Un exit poll măsoară cine a votat de fapt, adică structura electoratului propriu-zis al unui partid.
Între un sondaj și un exit poll pot apărea diferențe majore datorită trecerii timpului și, mai concret, atacurilor adversarilor, demobilizării susținătorilor de un fel sau altul, mesajelor inspirate sau mai puțin inspirate, etc. De asemenea, marja de eroare a unui sondaj este prin definiție de 3-4 ori mai mare decât marja de eroare a unui exit poll.

De exemplu, între sondajul Kantar Media și realitatea măsurată prin exit poll-uri au apărut diferențe semnificative în ceea ce privește structura electoratului USR. Câteva dintre ele:

  • intenția de vot în rândul persoanelor cu vârsta între 18 și 29 de ani a crescut semnificativ (scor USR 6,2% în sondaj, 14,7% la vot)

  • intenția de vot în rândul persoanelor cu vârsta peste 60 de ani a scăzut (scor USR 8,5% în sondaj, 5,2% la vot)

  • susținerea pentru USR în rândul votanților cu educație primară s-a redus drastic, la o zecime din valoarea estimată inițial (scor USR 15,8% în sondaj, 1,3%-1,8% la vot în funcție de exit poll-ul utilizat).

Printre altele, acest lucru înseamnă și că afirmația „48% din electoratul USR ar vota în favoarea inițiativei Coaliției pentru Familie”, afirmație care face referire la o informație din sondajul Kantar, nu are drept subiect electoratul propriu-zis, măsurat prin vot al USR, ci electoratul care ar fi votat partidul în septembrie și în rândul căruia, până în ziua votului, au avut loc modificări importante, câteva fiind menționate mai sus.

Atunci, cine a votat USR și deci cine reprezintă electoratul partidului?

USR este un partid votat în principal de tineri și de adulții aflați la mijlocul carierei profesionale. Este vorba de persoane cu o educație peste medie, aflați în mare parte în metropolele cu o dezvoltare economică rapidă.

De ce „tineri și adulții aflați la mijlocul carierei profesionale?” USR a înregistrat cel mai mare scor dintre toate categoriile de vârstă în segmentul 25-34 ani (17,9%). Scoruri apropiate au fost înregistrate în rândul categoriilor 18-24 ani (13,9%) și 35-44 ani (13,2%). În afara acestor categorii, scorul USR scade odată cu vârsta:

7,8% în rândul votanților cu vârsta între 45 și 54 de ani
5,3% în rândul votanților cu vârsta între 55 și 64 de ani
3,3% în rândul votanților cu vârsta de 65 de ani și mai mult

De ce „ persoane cu o educație peste medie”? Performanța USR este extrem de inegală în ceea ce privește nivelul de educație al votanților, USR fiind în mare parte dependent de publicul educat și extrem de educat. Datele din exit poll-uri sunt sintetizate în tabelul următor:
Educație / exit poll
Avangarde
IRES
Primară
1,3 %
1,8 %
Medie
6,4 %
6,6 %
Studii superioare
22,7 %
22,3 %

Mod de lectură: "În rândul persoanelor cu studii superioare care s-au prezentat la vot la parlamentare, USR a obținut un scor de 22,7% conform Avangarde sau de 22,3% conform IRES."

Privind aceleași date altfel: două treimi din votanții USR au studii superioare. Trebuie precizat că un exit poll ia în calcul doar studiile finalizate; un student care urmează o facultate la nivel de licență dar care nu a finalizat-o încă este încadrată/încadrat la categoria „studii medii”.

De ce „orașele mari ale României?” Cu cât o localitate este mai mare, cu atât scorul USR este mai înalt. În București Uniunea a primit peste 25% din voturi, în alte municipii - în medie - 11%, în orașele non-municipii 5,2%, în satele care sunt centre de comună 4,2% și în satele aparținătoare 2,7%.

3. Ce poate ținti USR – ce trebuie să țintească USR

Conform unui sondaj realizat de Pew Research Center, viziunea conform căreia România este o țară profund și unanim conservatoare este una eronată. Doar o cincime din români merg la biserică măcar o dată pe săptămână. În termeni de valori:

  • 54% din români spun că guvernul nu trebuie să susțină răspândirea valorilor religioase
  • 52% cred că liderii religioși ar trebui să aibă nicio influență asupra politicii sau că ar trebui să aibă una extrem de redusă
  • 45% susțin că e mai bine ca societatea să fie compusă din oameni de naționalități, culturi și religii diferite.

De altfel, știm din realitatea concretă a politicii românești că apelul la valori tradițional-naționalist-identitar-conservatoare nu garantează succesul. În ultimii ani, cea mai explicită viziune de acest tip a fost enunțată de Victor Ponta în 2014 și l-a condus spre o înfrângere de dimensiuni majore.

Ce înseamnă în mod aplicat toate acestea? Conform ONU, aproximativ 3 milioane de români adulți se află în afara granițelor. Astfel, din cei 18,2 milioane de cetățeni aflați pe liste, în țară se află 15,2 milioane.

Utilizând cea mai mică valoare din cele 3 menționate mai sus, și anume 45%, acest lucru înseamnă că 45% din cei 15,2 milioane se opun existenței unei Românii omogene și înțeleg bogăția pe care o aduce unei națiuni varietatea etnică, religioasă, etc. 45% din 15,2 milioane persoane = 6,84 milioane persoane.

Însă nu toate aceste persoane ar opta pentru o viziune economică de dreapta. Presupunând că ei sunt împărțiți 50%-50% între o viziune economică de stânga și una de dreapta, bazinul aflat la dispoziția unei forțe politice liberale este de 1/2 din 6,84 milioane persoane = 3,42 milioane persoane, de aproape șase ori mai mult decât a obținut USR la alegerile parlamentare recent încheiate.

Pentru a înțelege cât de vast este acest electorat potențial, să precizăm că la ultimele alegeri parlamentare PSD a ocupat locul unu primind 3,22 milioane voturi pentru Senat și 3,20 milioane la Camera Deputaților.

Valoarea de 3,42 milioane persoane este de fapt o estimare prudentă, cu mari șanse de a nu cuprinde întregul bazin aflat la dispoziția unui partid liberal. Lucrurile stau astfel din două motive:

a) Demografia României este în continuă schimbare. În fiecare an 250 de mii de cetățeni români părăsesc această lume iar 180 de mii de tineri capătă drept de vot. După cum arată printre altele și sondajele ce măsoară opoziția față de inițiativa Coaliției pentru Familie, poziționarea față de teme liberale este extrem de dependentă de factorul „vârstă”: fiecare generație e mai tolerantă decât cea de dinaintea sa. Datorită modificărilor demografice constante și răspândirii valorilor post-industriale, în mod natural societatea românească devine, an de an și zi de zi, mai deschisă și mai tolerantă față de minoritățile de orice fel.

b) Nu au fost însumate voturile pe care le-ar primi din diaspora un partid liberal.

4. Competiția (sau mai degrabă lipsa de competiție) pe spațiul liberal

În ciuda apartenenței sale la Partidul Socialiștilor Europeni, PSD nu e interesat de protejarea drepturilor minorităților. Cu o excepție solitară, toți deputații partidului au votat în favoarea inițiativei Coaliției pentru Familie.

Partidul Național Liberal, după alegerea lui Ludovic Orban în funcția de președinte, este pe cale să își asume o identitate conservatoare. Un rol decisiv în acest sens îl joacă primarii din Ardeal, singurele repere electorale solide ale partidului. PNL a încheiat deja în timpul campaniei electorale un pact cu Coaliția pentru Familie, iar 86% din deputații PNL au votat în Parlament inițiativa Coaliției.

Într-o măsură cvasi-identică – 85% - parlamentarii ALDE și-au asumat susținerea Coaliției. (În plan comunicațional, "libertatea individuală" este înțeleasă de către liderii partidului în sensul protejării clasei politice de lupta anti-corupție). PMP s-a plasat chiar și mai la dreapta în planul valorilor sociale, 93% dintre deputații formațiunii politice votând pentru referendumul dorit de Coaliție.

Cum UDMR își asumă exclusiv electoratul de etnie maghiară iar singurele discuții consistente privind apariția unui nou partid au de-a face în acest moment cu platforma Demos, adică o stângă economică și socială, spațiul liberal este abandonat de către întreaga scenă politică, după cum arată imaginea următoare:



Valori non-conservatoare
Valori conservatoare
Stânga economică
Partidul Demos, când și dacă acesta se va lansa
PSD (evitând însă măsurile economice care ar afecta nivelul de trai al liderilor partidului)

Dreapta economică
Spațiu liber
PNL și, într-o bună măsură, PMP și ALDE

Dacă nu poți vedea imaginea de mai sus, lucrurile stau așa:

Stânga economică și valori conservatoare: PSD (evitând însă măsurile economice care ar afecta nivelul de trai al liderilor partidului)
Stânga economică și valori non-conservatoare: Partidul Demos, când și dacă acesta se va lansa
Dreapta economică și valori conservatoare: PNL și, într-o bună măsură, PMP și ALDE
Dreapta economică și valori non-conservatoare: Spațiu liber

5. Concluzii

Nicușor Dan declara la congresul din mai că Uniunea trebuie să devină, până în 2020, unul din primele două partide din România. În acest context, non-poziționarea pe subiecte-cheie, relevante pentru societate și pentru mass-media formală și informală, nu este o opțiune reală. O formațiune de nișă poate ignora orice subiect care nu are tangență cu interesele și viața nișei; un partid de prim rang are o viziune clară pentru România și nu poate ignora dezbaterile publice, în același mod în care nu poate ignora sistemul de sănătate sau educația pre-universitară. Iar dezbaterile publice privind valorile care trebuie implementate sau respinse sunt, prin definiție, dezbaterile fundamentale ale unei națiuni.

Cu excepția unei pelicule de susținători fideli, USR riscă prin non-poziționare să fie prea conservator pentru jumătatea liberală a României și prea liberal pentru jumătatea conservatoare a României care, de altfel, are la dispoziție o ofertă electorală extrem de vastă.

USR își extrage în acest moment susținerea în principal din zonele geografice, mediile de rezidență și grupurile socio-demografice în care revoluția post-industrială a pătruns în cea mai mare măsură. Două dintre valorile pe care această revoluție le propagă, peste tot pe glob, sunt antreprenoriatul - economic sau civic - precum și respingerea fobiilor, discriminărilor și spaimelor secolelor trecute. Vorbim în consecință de un electorat liberal pe care USR trebuie să îl păstreze.

Privind spre viitor, jumătății conservatoare a României i se adresează PSD și, din ce în ce mai apăsat, PNL. Jumătății non-conservatoare a României nu i se adresează nimeni. Conceptul conform căruia România trebuie să fie o țară dezvoltată, eficientă, prosperă și atașată valorilor europene este unul care nu numai că a atras votanți către USR dar care reprezintă și o unealtă utilă pentru mărirea performanței electorale a partidului. Din fericire pentru USR, între pragmatism și idealuri nu există un conflict, cele două îmbinându-se în mod eficient.

6. Surse

Poziționarea față de posibilitatea legalizării căsătoriei între persoane de același sex depinde de vârstă = http://www.ires.com.ro/articol/309/familie-si-viata-de-cuplu-in-romania--perceptii-si-reprezentari

Nicușor Dan despre clasarea pe unul din primele două locuri în 2020: http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21762494-nicusor-dan-usr-isi-propune-devina-doilea-partid-din-tara-propuna-premierul-2020.htm

Sondajul Pew = http://www.pewforum.org/2017/05/10/religious-belief-and-national-belonging-in-central-and-eastern-europe/

Dimensiunea migrației = http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/romania-prima-dupa-siria-in-topul-migratiei-575743

Exit poll-ul Avangarde = http://www.stiripesurse.ro/analiza-de-cand-voteaza-tinerii-psd_1169137.html

Exit poll-ul IRES = http://www.ires.com.ro/articol/344/alegeri-parlamentare-2016-/profilul-votantilor

62% din votanții USR au studii superioare = http://cursdeguvernare.ro/profilul-alegatorilor-de-la-parlamentare-au-studii-superioare-62-din-votantii-usr-28-din-cei-ai-pnl-si-148-din-cei-ai-psd.html

Pactul PNL/CpF = http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21414558-conducerea-pnl-votat-protocol-coalitia-pentru-familie-pentru-sustinerea-referendumului-revizuire-constitutiei.htm




Un viitor politic alternativ croit de Coaliția pentru Familie

de Barbu Mateescu @Luni, 5 iunie 2017, 16:16 în
(Postare inspirată de acest articol al lui Dan Ionescu)

10 noiembrie 2019
Cum și de ce a ratat Gabriela Firea intrarea în turul doi

Părerea prevalentă, atât în PSD cât și în afara partidului, este că social-democrații au comis o greșeală majoră de strategie propunând candidatura unei femei. Argumentul de bază este de tipul "Votanții PSD sunt tradiționaliști/misogini, n-ar fi votat niciodată o femeie pentru cea mai înaltă funcție în stat, partidul ar fi trebuit să știe asta".
Mi se pare că teza e parțial eronată. În lipsa unei oferte combative din partea Coaliției pentru Familie, foarte mulți dintre cei care înclină spre PSD ar fi votat în mod disciplinat pentru Firea. În alte cuvinte, e un lucru să ai o mină plantată în pământ și altceva să pășească cineva pe mina respectivă, declanșând-o.

Propun o altă perspectivă, mai pe căprării. E metodică, nu e lungă și ne va ajuta să înțelegem mai clar ce și cum.

1) Tinerii. Ca de obicei, prezență scăzută în primul tur. Ca de obicei, nu au reprezentat o țintă importantă pentru un candidat PSD. Cei educați, cu ceva dare de mână, au votat Cioloș sau Iohannis. Cei din rural și micile orașe, unii tineri ardeleni conservatori (un grup subestimat numeric) precum și cei săraci din orașele mari aveau nevoie de un candidat care să le exprime furia. Candidatul Coaliției a punctat foarte bine în acest sens. Nu e nici prima dată când energia domină și molipsește, s-a mai întâmplat și cu Vadim în 2000.

Să nu citim prea multe aici, până la urmă marea pondere a votanților a fost în altă parte.

2) Birocrația. Singurul grup din cele din listă în care Firea obține locul unu. Pătrunderi serioase ale Coaliției (o bună parte din birocrații vârstnici sau pur și simplu mediocri sunt supărați pe UE) și ale lui Cioloș (în Ardeal).

Însă angajați la stat sunt nici două milioane. Iar în primul tur au votat nouă milioane de oameni. Continuăm.

3) Cei cu vârsta peste 30 de ani care sunt corporatiști, manageri, patroni, PFA. O felie mică din acest grup (10%) a optat pentru oferta Coaliției (ex. colegul de birou care-ți explică la țigară că dacii au inventat teoria relativității și că Uniunea Europeană e un plan al lui Lenin). Restul în principal Iohannis. Firea, în mod previzibil, n-a intrat de fel pe-aici. Nici n-avea de gând.

4) Aparatul PSD din rural și orașele mici. În seara turului unu s-a glumit despre acest aparat, un status foarte popular pe Facebook afirmând că "jumătate de PSD s-a pierdut și jumătate s-a stricat". În realitate el a funcționat aproape precum în 2014, adică a mobilizat într-o măsură slabă românii săraci, cu detaliul că o șesime din votanții 'garantat PSD' au trădat în cabina de vot, adică și-au manifestat emoția reală, poate și ca rebeliune față de baronul județean și preotul din sat care cere prea mult pentru o înmormântare.
(Nu toate răscoalele a la 1907 sunt cu furci și topoare, unele sunt pur și simplu cu ștampila de vot și o înjurătură strecurată printre dinți).

Cu ocazia acestor alegeri putem observa și că dimensiunile aparatului sunt în ușoară scădere. Un regățean din trei e acum la muncă în străinătate. Mortalitatea în rural e un pic mai mare precum cea în urban iar migrația spre orașe, în special în rândul tinerilor, e măricică. Iar odată ce-ai ajuns în metropolă, chit că pentru a munci pe salarii mizere, nu mai depinzi de PSD, partidul nu te mai poate controla direct.

5) Pensionarii și cei în pragul pensiei. Au fost 47% din oamenii care au votat în primul tur, adică de departe cel mai important grup. A fost un mic șoc la TV când acest lucru a fost făcut public, lumea a uitat însă că în 2014 acești oameni (adică vârsta 50+) reprezentau 44% din votanții din primul tur, adică aproape la fel.

A exprimat Firea nemulțumirea lor cu privire la lumea în schimbare, modernizare, globalizare, tehnologizare, secularizare, terorismul de la TV? Nu.
A exprimat Firea dezamăgirea lor cu privire la faptul că lumea în care s-au născut și în care fuseseră respectați, cea a furnalelor, uzinelor și întreprinderilor, nu mai există? Nu.
A identificat Firea un inamic credibil, o cauză, un dușman? A încercat. Dar a pune ținta pe Iohannis, un președinte mai degrabă pasiv, a fost o idee dezamăgitoare. Coaliția a fost mult mai dură, mai percutantă. A pus punctul pe i.
Și să nu uităm ceva. Coaliția nu a trebuit să creeze lucrurile de la zero. Exagerând nițel, campania lui Ponta din 2014 a dus Coaliția în 2019 în turul doi. PSD a vorbit foarte mult ani de zile despre Soros, străini, conspirații, patriotism dar s-a pomenit că mingea i-a fost furată de pe punctul de unsprezece metri exact când era pe cale să tragă la poartă. Asta pentru că existau comunicatori mai credibili decât social-democrații care, din motive de buget de stat, s-au milogit ani de zile de corporații străine în timp ce se făceau că le înjură în studiourile Antenei 3.

6) Diaspora. O parte semnificativă a celor ce muncesc în Italia și Spania și-au arătat nemulțumirea prin votul anti-sistem.

7) Trădări. Da, au fost. E imposibil să fii candidatul PSD și să ajungi pe locul trei, la 2% de locul doi, fără să ai probleme în interior, adică în secțiile de vot. Stilul de conducere al Gabrielei Firea după ce a preluat puterea în 2017, în urma condamnării lui Dragnea, a costat-o. În presă s-au scurs multe declarații suculente din PSD-ul din teritoriu, pe tipicul "acum că putem s-o nenorocim, asta o să facem". Nu toate erau false.
S-a scris prea mult despre cum Antena 3 a schimbat armele, acest element contând mai degrabă simbolic.

După cum ai putut vedea mai sus, Coaliția a destructurat o mare parte din alianța tradițională a PSD. Firea l-a luat pe "jos Iohannis" în brațe, genul de formulă la care în 2019 mai rezonează doar comunicatorii de pe chat-ul WhatsApp al comunicatorilor PSD (vă amintiți?) și a uitat să vorbească despre sărăcie, Europa, sentimentul pierderii mândriei și controlului și alte teme. Nu există subiect pe care Firea să fi fost cel mai credibil candidat. A fost a doua după Coaliție când venea vorba de euro-scepticism, a doua după Iohannis când venea vorba de mesaje pro-occident, a doua după Cioloș când venea vorba de mesaje pe prosperitate și bună guvernare, a doua după Coaliție ca răspuns la mesajele dure ale lui Viktor Orban cu privire la Trianon. Iar pe corupție și cinste au mâncat-o toți cu cartofi prăjiți. În România profundă există o mare poftă de răzbunare la adresa politicienilor locali cu Merțane, ceasuri scumpe și femei tinere la braț. Firea n-avea cum să utilizeze această furie, ea fiind reprezentanta partidului care de atâția ani e la guvernare. Cioloș și Iohannis erau prea molcomi. Și deci unde să se ducă voturile...?

Încă o nuanță: guvernările lungi (3+ ani) ale PSD se încheie cu mini-revoluții la vot. S-a văzut asta în 1996 și 2004 în special. Slăbiciunile "dreptei" și candidaților săi au deschis poarta unui nou tip de discurs anti-PSD. Eșecul de proporții istorice al candidaturii social-democrate este, în consecință, inteligibil.


Demografia schimbă România: bizara relație dintre Cluj și București

de Barbu Mateescu @Miercuri, 19 aprilie 2017, 16:50 în
Municipiul Cluj a devenit în ultimii ani gazda concertelor de fel și chip, în timp ce Bucureștiul are un profil mai complex: și centru IT, dar și bază puternică de susținere pentru un tradiționalism refractar la schimbări. Victoria lui Firea nu e întâmplătoare, popularitatea lui Firea nu e întâmplătoare, locul unu obținut de Ponta în primul tur al alegerilor prezidențiale în 5 sectoare din 6 nu e nici el o întâmplare. Contrareacția prin proteste din ce în ce mai mare nu e nici ea un accident.

În spate se află demografia care, parafrazând o zicală populară despre pumni, "nu are minte", nu are milă și nu poate fi cârmită ușor.

Să pornim de la elementele de bază. La ultimul recensământ, Cluj-Napoca avea 324 de mii de locuitori cu domiciliul (adică carte de identitate cu adresa) în oraș, iar București 1,88 milioane. Un raport de 5,8-la-1 în favoarea capitalei.

De la recensământ și până acum, adică din 2011 și până acum, situația s-a schimbat în două feluri:

1) raportul a scăzut cu rapiditate, tinzând deja spre un 4-la-1.
2) Bucureștiul, deja un oraș în care tinerii aveau o pondere mai mică în populația totală decât în cazul Clujului, a devenit "și mai în vârstă". Când spun asta nu mă mai refer doar la populația cu domiciliul oficial, ci la populația totală.

Iar aceste două fenomene vor continua bine-mersi și în anii următori. În perspectiva lui 2020 vorbim de un raport de 3,3-la-1.

Ce se întâmplă? Păi, ce definește demografia unui oraș?

1) Migrația internă. Cum România nu are o tradiție a migrației interne a forței de muncă necalificate, cel mult fiind vorba de a munci în orașul mai bogat din județul tău sau dintr-un județ apropiat, un factor important îl reprezintă mediul universitar.

La o populație totală de 5,8 ori mai mare (în 2011), București are doar de două ori mai mulți studenți decât Clujul și, în funcție de ce cifre găsim, chiar de doar 1,8 ori mai mulți. Ponderea și impactul studenților asupra populației totale a orașului sunt mai mici în București decât în Cluj și lucrurile au stat așa dintotdeauna.
Până acum un deceniu acest lucru nu conta foarte mult. Între timp însă Cluj-ul a crescut economic și a devenit o opțiune autentică pentru absolvenți. Nu mai este doar o haltă între localitatea de naștere (Bistrița, Satu Mare, Sibiu, etc) și localitatea unde se merge la muncă (București sau un oraș din străinătate). Un fenomen similar are loc și în municipiul Iași, dar la dimensiuni mai mici.

Efectul? 28% din populația Cluj-ului cu domiciliul în oraș are între 20 și 34 de ani. Dacă adăugăm și pe cei care locuiesc în oraș dar au adresa din cartea de identitate în altă parte, ajungem la 37% din populația totală a orașului. La București valorile corespondente sunt de 19% și respectiv 23%.

Să privim și altfel lucrurile. În Cluj își stabilesc reședința în fiecare an 10 mii de persoane și pleacă în alte localități din țară maxim 1900. Creștere netă de cel puțin 8 mii pe an. În București, se stabilesc între 25 și 35 de mii și pleacă în alte localități din țară (în Ilfov sau chiar... Cluj) 15-20 de mii. Raportul dintre creșterea celor două orașe fluctuează între egalitate și 2-la-1 în favoarea Bucureștiului, mult inferior acelui 5,8-la-1 de la care pornim în 2011. Bucureștiul gâfâie, la Cluj 14% din populație (oficial) nu trăia în oraș acum cinci ani...

2) Migrația externă. Înainte să aruncăm un ochi pe cifre: când vine vorba de marile orașe nu se pleacă în străinătate doar pentru bani mai mulți. Bucureștiul e afectat serios de lipsa calității vieții, lucru din ce în ce mai transparent celor care vizitează, măcar în trecere, un oraș similar din străinătate. Traficul e prost ca la Cluj, în rest punct cu punct - spații verzi, poluare, transport în comun, birocrația locală - capitala e inferioară atât Cluj-ului cât și Budapestei sau (haha) Londrei. Niciuna din probleme nu prezintă interes pentru primărie - asta în cazul în care ar fi capabilă să încerce să le rezolve - întrucât baza sa electorală e în altă parte.

Iar bucureștenii știu asta și acționează în consecință.

Conform INS migrația externă definitivă dinspre Cluj spre străinătate e de 280-320 persoane/an. Dinspre București e de minim opt ori mai mare (cotă atinsă în 2013) și până la de douăzeci de ori mai mare (2014). Raportul 5,8-la-1 nu se menține... din București se emigrează în droaie.

Și nu emigrează pensionarii.

3) Spor natural: nașteri vs. decese.

Demografia funcționează geometric. Atragi la tine în oraș mulți oameni tineri, de vârstă fertilă? Vei avea copii mulți și, implicit, peste ceva ani, iarăși mulți oameni tineri, de vârstă fertilă și deci mulți copii etc etc etc. Gonești tinerii? La revedere natalitate, deci la revedere și natalității de peste 20-30 de ani...

Din fericire aici matematica e mai simplă. În contextul în care România are un spor negativ ( = mai multe decese decât nașteri) de 75 000, Cluj-ul are mai multe nașteri decât decese an de an, fenomen cel puțin bizar pentru țara noastră, iar Bucureștiul un deficit de 3000/an. Iar valul deceselor din București încă n-a început... în deceniul următor 450 de mii de bucureșteni, cam cât un Cluj mai dodoloț, vor păși în lumea celor drepți.

Unde orașele seamănă este un dezechilibru de gen care explică parțial valorile disonante față de restul țării. La categoria de vârstă 20-34 de ani, la fiecare 100 de bărbați din București există 105 femei; în Cluj la 100 bărbați corespund numeric 111 femei, în timp ce în restul țării doar 93. Că ești un bărbat tânăr care vrea să înceapă o familie sau că dorești o relație pur erotică, e mai ușor să îți îndeplinești obiectivul în metropolele României decât într-un orășel mic sau în mediul rural. Iar acest lucru schimbă totul, de la tonul unui protest până la rata infracționalității sau prioritățile generaționale.

Ce înseamnă toate astea, în rezumat?

București-ul e o rană care supurează, orașul-dormitor în care locuitorii ar prefera să nu doarmă de fel (și, cu câte noxe li se strecoară pe fereastră, cine-i poate blama?). Se migrează la Cluj, se migrează la Sibiu, mai nou la Iași, se migrează la Milano sau la Dublin sau la "casă în Ilfov" (o iluzie cândva sacră, ea însăși pe cale de nimicire datorită infrastructurii deficitare). În cuvintele jurnalistei Elena Deacu, "Bucureștiul e orașul unde faci banii cu care să pleci să vizitezi orașe civilizate și frumoase". Un alt jurnalist, Teodor Tiță, punctează într-un articol solid starea de anxietate în care se regăsesc mulți din locuitorii tineri ai capitalei, care simt că orașul se apropie de starea de debandadă a Kinshasei mai degrabă decât de traiul predictibil, curat și civilizat al unui oraș vest-european. Dezvoltarea în cifre a economiei orașului e un adevăr parțial, trădat de scăderea constantă a numărului de locuitori (adică ... a plătitorilor de taxe, lucru de care primăria municipală cu 50 (!) de consilieri nu prea pare să-i pese). Între norurile de rapt, șmen și șperț, infrastructura se prăbușește: deși populația scade, capacitatea mijloacelor de transport în comun de a duce oameni din punctul A în punctul B scade cu și mai mare repeziciune. Cine nu vede legătura între traficul infect și protestele stradale anuale este invitat să o facă. Fluviile au deseori la bază râușoare.

Cluj-ul trece și va trece prin alt tip de criză. Economia orașului este în schimbare, iar modelele orașelor în creștere sunt intraductibile pentru o municipalitate românească (Shanghai? Nairobi? Dacca? San Francisco?). Limitările obiective de natură geografică apasă deja greu, creând scenariul "Berlin": chirii care scot din oraș locuitori, tragedii autentice dar de ne-evitat ("Aș dori să trăiesc aici, îmi place enorm orașul dar nu-mi mai permit, ajutați-mă!"). În cazul în care paradigma economică generală va fi funcțională în continuare, cuvântul Cluj-ului va deveni din ce în ce mai important în acest secol. Contează mult și competiția regională (mă uit la tine, Timișoara), dar atracția pentru emigranții interni e mai mare în Cluj decât în cazul capitalei Banatului, adică aproape dublă, ceea ce e deocamdată decisiv.



Jeopardy

Cea mai buna solutie pentru reformarea UE

de Emil Stoica @Joi, 29 iunie 2017, 19:49 în
Tot ne dam cu parerea la ce trebuie sa faca Franta sau Germania. Sau Anglia, ca tot au votat pentru Brexit si – corect sau nu – imigratia din Romania a fost in factor in acea decizie. Sau ne dam cu parerea la ce face si nu face UE. Adevarul este ca toti avem de […]

Dorel de la British Airways

de Emil Stoica @Marţi, 6 iunie 2017, 12:40 în
Acum o saptamana in urma unor probleme IT sute de zboruri British Airways au fost anulate, peste 75.000 de pasageri au fost afectati si pierderile sunt estimate la 150 de milioane de euro. Se pare ca sefii British Airways au gasit vinovatul (conform BBC): “A contractor doing maintenance work inadvertently switched off the power supply. […]

De ce nu vor tinerii sa lucreze?

de Emil Stoica @Luni, 5 iunie 2017, 16:28 în
Rata somajului in randul tinerilor din Romania este de 19,9%, sub media UE. In Grecia este de aproape 50%, in Germania 6%; in alte tari precum Olanda, Marea Britanie, Danemarca, Cehia avem 10-12%. Insa este de aproape 4 ori rata generala a somajului si la acest capitol suntem pe primul loc in UE. Oricum ne-am […]

hymerion

Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore

de hymerion @Luni, 1 mai 2017, 19:00 în

„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii

bere La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.

Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?

Pe scurt:

  • Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
    La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
    Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.
  • Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
    S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine
  • Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  • Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest tim, in Romania…

  • In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  • A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
    ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  • Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.

Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore

de hymerion @Luni, 1 mai 2017, 19:00 în

„8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. De la 1889, ziua de 1 Mai devine Ziua Muncii

bere La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii.

Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore?

Pe scurt:

  • Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate.
    La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte.
    Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.
  • Conferinta de la Geneva in Octombrie 1921.S-a discutat despre reglementarea orelor de munca in agricultura. Impotriva inscrierii la ordinea de zi, a acestei chestiuni, a potestat atat guvernul francez, cat si guvernul roman.
    S-au adoptat: fixarea la 14 ani etatea minima de admitere a copiilor la munca agricola; aplicarea repaosului saptamanal in magazine
  • Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  • Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest tim, in Romania…

  • In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  • A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12
    ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  • Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

The post Sa ciocnim un mic, sa mai luam o bere. Romania a fost printre foarte putinele tari care s-au opus atat reglementarii orelor de munca cat si zilei de munca de 8 ore appeared first on Dan Popa.

De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27

de hymerion @Marţi, 21 martie 2017, 16:26 în

Organizarea moderna a ministerelor dateaza de la unificarea administrativa a principatelor, realizata de Cuza la 1861. La acea data existau 8 ministere: interne, finante, justitie, al cultelor si instructiunii publice, al afacerilor straine, al lucrarilor publice, de razboi si cel de control (actuala Curte de Conturi). E drept, Romania avea pe atunci circa 4 milioane de locuitori ( la 1860 — 3,9 mil locuitori, iar  la 1866 — 4,1 mil. locuitori). Dupa 150 de ani, avem 27 de ministere, exceptie facand Primul Ministru, dar avem si aproape de 5 ori mai multi cetateni.

  • Germania are in prezent 15 cabinete ministeriale  (sursa), la 80 de milioane de locuitori. Cred ca sunt exemplul de cea mai buna eficienta din aceasta perspectiva. In alte tari, lucrurile stau altfel.

  • Franta are 17 cabinete ministeriale plus premierul (sursa) la 66 de milioane de locuitori.
  • Ungaria are 10 ministere si un vicepremier. E drept, populatia Ungariei e la jumatate din cea a Romaniei. Dar in Polonia, la o populatie dubla fata de a noastra, gasim 22 de ministri (sursa).
  • In Cehia avem 16 ministere (sursa), la o populatie cam tot la jumatate fata de cea a tarii noastre.
  • Consiliul Federal Elvetian are 7 membri (sursa) si slava Domnului, elvetienii o duc bine din punct de vedere al politicilor publice.

Tot atunci capul guvernului devine presedinte al Consiliului de Ministri. Situatia se mentine pana in 24 Ianuarie 1864 cand Ministerul Controlului dispare si se infiinteaza Curtea de conturi.

Dupa Statutul dat de domnitorul Cuza la 2 Mai 1864 ministerul justitiei s-a contopit cu ministerul cultelor si instructiunilor publice, modificare care insa nu a durat decat doi ani (pana la 11 Februarie 1966), cand Locotenenta Domneasca a despartit din nou, cele doua departamente.

Sub domnia lui Carol I la 1883 se infiinteaza Ministerul Domeniilor, care de la 1897 ia numele de ministerul Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, mentinut pana la 1908, cand directiile industriei si comertului formeaza un minister aparte.

In cursul Razboiului de Intregire aoar ministrii fara portofoliu, prin infiintarea unui minister nou al materialului de razboi, minister care a durat pana la 5 Februarie 1918.

In 1920 mai apar trei ministere noi : ministerul muncii si ocrotirilor sociale, cultelor si artelor (acesta desprins din vechiul minister al cultelor si instructiunii publice) si al comunicatiilor desprins din ministerul lucrarilor publice. Tot acum apar pentru prima oara subsecretarii de stat, exercitand prin delegare administrativa o parte din atributiunile ministrilor. Din 1919, ministrii fara portofoliu poarta numele de ministri de stat.

In 1921 se infiinteaza Ministerul Agriculturii prin desprinderea directiilor respective din ministerul agriculturii si domeniilor, iar in 1922 din Ministerul Muncii si Sanatatii Publice se desprinde Ministerul Sanatatii Publice.

In 1922 avem astfel 13 ministri (pentru ca  Ministerul Agriculturii fusese din nou contopit cu cel al Domeniilor), doi ministri de Stat (fara portofoliu) si un subsecretar de Stat.

In 1927 s-a adauga un nou ministru de Stat : Comisarul superior pentru Basarabia si Bucovina, ca asa erau vremurile…

Prin legea pentru organizarea Ministerelor din 2 August 1929 se limita la zece numarul departamentelor ministeriale (exceptandu-se Presidentia Consiliului): Interne, Externe, Finante, Justitie, Instructie Publica si Culte, Armata, Agricultura si Domenii, Industrie si Comert, Lucrari Publice si Comunicatii, Munca, Sanatate si Ocrotiri Sociale.

Aceiasi lege decide ca numarul subsecretarilor de Stat sa nu il depaseasca pe cel al ministrilor, repartitia lor  pe ministere fiind atributul Presedintelui Consiliului.

De la 1934 numarul departamentelor a inceput din nou sa creasca, prin scindarea unora din cele ce fusesera unite prin legea din 1929 sau prin infiintarea de noi ministere ca cel al Armamentului (1934) al Cooperatiei (1936) sau cel al Aerului si Marinei (1936).

In 1932 s-a pornit o miscare de reorganizare a tuturor departamentelor, provocata de necesitatea economiilor, dar si din nevoia  unei grupari mai bine organizate a diferitelor directii din ministere. Asa apar Cabinetul Ministrului, Secretariatul general, Directia Personalului, Directia Contabilitatii, Serviciul Inspectorilor, Registratura, Statistica, Serviciul Contencios, Serviciul Tehnic, cel Medical si Biroul Mobilizarii.

Pentru a nu intra cu deficitul bugetar in gard, sau pentru a evita angajarea de cheltueli mai mari decat  fondurile disponibile, s-a instituit pe lânga fiecare minister cate un controlor financiar care apartinea de Ministerul Finantelor.

Interesant e ca pe langa Ministerul de Interne, functiona : atat Institutul Central de Statistica, cat si Oficiul emisiunilor radiofonice si al cinematografiei si Oficiul National de turism.

Prin legea din 12 Aprilie 1933, Ministerul Finantelor reorganizat primeste ca atributii , pe langa administrarea finantelor Statului,  supravegherea politicii monetare si de credit a B. N. R. De asemenea, pe lânga Ministerul Finantelor functioneaza ca servicii speciale organizate prin legi distincte , atat Inalta Curte de Conturi cat si  Directia Monitorului Oficial si Imprimeriilor Statului ;

The post De la 8 ministere in vremea lui Cuza, am ajuns la 27 appeared first on Dan Popa.


igs

Este afacerea de familie expresia capitalismului cu fata umana?

de igs @Sâmbătă, 29 aprilie 2017, 9:04 în

Noțiunea ”afacere de familie” este una des intalnita in limbajul curent, dar acest tip de activitate este foarte putin analizata si studiata in Romania.
Lucrurile in afacerile de familie se desfasoara intr-un mod nestructurat, acestea fiind conduse intr-o maniera mai degraba empirica decat intr-una organizata riguros. Apare intrebarea de unde aceasta nevoie ca afacerile de familie sa primeasca o atentie speciala comparativ cu entitatile de tip corporatie. 
Pentru o mai buna intelegere a fenomenului, voi porni de la definitia afacerii de familie, asa cum este ea prezentata in literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea sa se incadreze in categoria de afacere de familie, un business trebuie sa fie detinut  majoritar de unul sau mai multi membri ai aceleiasi familii iar conducerea firmei sa fie, de asemenea, asigurata de membrii familiei.
Asadar, afacerea de familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia, actionariatul si afacerea. Spre deosebire de corporatii, unde subsistemul „familie” lipseste, riscul de blocaj in functionarea mecanismului este mult mai mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente sa fie armonizat.
Existenta celui de-al treilea subsistem genereaza deci o abordare cu totul diferita a modului de conducere si administrare a activitatii afacerii.  Aceasta intrucat sistemele de valori aplicabile in familie si in companie sunt diferite si de multe ori chiar conflictuale, dupa cum urmeaza:
  • Obiectivele urmarite in afaceri, cum ar fi profitul, veniturile, cresterea, nu se regasesc intotdeauna in obiectivele familiei, unde se doreste dezvoltarea personala a membrilor.
  • Relatiile in familie sunt profunde, personale si bazate pe sentimente; in afaceri sunt impersonale si de importanta secundara.
  • Regulile in cadrul corporatiei sunt clare, in forma stricta si contin recompense si / sau pedepse pentru cei carora li se aplica, pe cand in familie regulile sunt informale si, de multe ori, sunt lasate la o parte.
  • Evaluarile in familie se fac de multe ori pe baza de sentimente si dragoste neconditionata, in afaceri sunt intotdeauna legate de criteriile de performanta si sunt urmate, in general, de promovari sau concedieri.
  • Implicarea in interesele familiei este inter-generationala si dureaza, de regula, toata viata, pe cand in afaceri aceasta este pe termen scurt fiind bazata pe recompensele sau recunoasterea primite.

Toate aceste elemente fac ca o afacere de familie sa fie cu totul diferita fata de o corporatie. Participantii sai nu sunt doar niste numere pe statul de plata sau un cod de bare pe un card de acces. Legaturile stranse existente dintre membri sunt de ajutor in depasirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante in luarea unor decizii, atunci cand ratiunea este umbrita de partea emotionala, iar lucrurile scapa de sub control.
Cea mai importanta provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu facut de John Ward in anul 1987 a concluzionat ca, statistic, doar 30% dintre afacerile de familie care sunt demarate ajung sa fie preluate de a doua generatie, 13% trec si la a treia generatie si numai 3% supravietuiesc pentru a fi preluate de a patra generatie. Asadar, sunt doar 3% sanse ca stra-nepotii fondatorului unui astfel de business sa detina controlul acestuia!
Tema continuitatii activitatii este deci una de importanta primordiala, pe care orice lider de afacere de familie trebuie sa o aiba in vedere. Pregatirea din timp a succesorului / succesorilor si definirea unui plan de actiune pe termen mediu si lung, cu sau fara ajutorul unui specialist, trebuie sa reprezinte o prioritate.
Alegerea viitorului conducator al afacerii este o decizie cheie care trebuie facuta tinand cont de parerea fiecarui membru al familiei si avand in vedere toate elementele relevante. O alegere bazata pe sentimente si nefundamentata este o cale sigura catre dezastru. Practicile cele mai des intalnite presupun ca noua generatie sa castige mai intai experienta in afara business-ului familiei si sa demonstreze abilitati de conducere si coordonare inainte de a primi fraiele afacerii.
Angajarea unui CEO din afara familiei este de asemenea o optiune, destul de des intalnita la afacerile de familie de traditie, in conditiile in care membrii familiei nu doresc sau nu au abilitatile necesare pentru aceasta pozitie. O astfel de situatie poate consta intr-o ”pauza” temporara, pe durata uneia sau mai multor generatii sau poate fi definitiva, in conditiile in care membrii familiei pastreaza proprietatea afacerii dar decid sa nu mai fie implicati activ in aceasta.
Un alt tip de ”examen” care se necesita trecut de o afacere de familie este legat de acea intrepatrundere de care vorbeam mai devreme, intre afacere si familie. Un model sanatos presupune existenta interactiunii afacere-familie, dar fara ca aceste subsisteme sa se ”canibalizeze” si unul dintre ele sa dispuna in mare majoritate de resursele (umane, financiare si de timp) existente in afacerea de familie, in detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele doua subsisteme trebuie sa fie permeabila, dar pana la punctul in care simbioza este reciproc avantajoasa.
Concluzionand, putem spune ca afacerile de familie au existat, exista si vor exista tot atata vreme cat va exista omenirea si vor reprezenta liantul care sustine economia mondiala. Tine de liderii fiecareia dintre aceste afaceri sa le faca sa fie succese meteorice sau de durata.

Despre PFA-uri și neutralitate fiscală

de igs @Marţi, 21 aprilie 2015, 9:24 în

Mi-a atras atenția săptămâna trecută un articol din Ziarul Financiar care făcea referire la creșterea numărului de persoane fizice autorizate (”PFA”) care operează în România, fapt văzut ca un semn bun pentru antreprenoriatul românesc. În plus, articolul atrăgea atenția asupra faptului că măsurile ce urmează a intra în vigoare anul viitor o dată cu noul cod fiscal, ar urma să îngreuneze viața PFA-urilor printr-o impozitare mai apăsătoare.

Trecând peste faptul că analiza era incompletă, făcând referire doar la PFA-urile înregistrate la Registrul Comerțului și ignorându-le pe cele care au la bază profesiile liberale (așa-numite-le PFI-uri), îndrăznesc să contrazic concluziile prezentate acolo și să afirm că această structură de desfășurare a activității a fost și este folosită în ultima vreme în România mai ales cu scopul de a evita plata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor și că reprezintă prea puțin un semn de creștere a spiritului antreprenorial în România. Iar în sprijinul meu voi aduce doar două argumente:

Nivelul impozitării: în prezent la fiecare 1 leu salariu net se plătesc la bugetul de stat încă 75 de bani sub formă de impozite și contribuții, pe când la un sistem de PFA pentru același 1 leu obligațiile către stat sunt în jurul a 30 de bani. O diferență semnificativă.

Riscul afacerii: știm cu toții că diferența majoră între a desfășura o afacere prin intermediul unei firme (SRL) vis-a-vis de un PFA este riscul asociat: în prima variantă, SRL-ul răspunde în fața creditorilor în limita capitalului social pe când în a doua, PFA-ul este responsabil cu întregul patrimoniu, atât cel personal cât cel afectat afacerii. În condițiile în care falimentul personal este încă subiect al dezbaterii publice, aceasta este de asememenea o diferență semnificativă.  Și totuși foarte multă lume preferă PFA-ul în detrimentul unei firme. De ce? Pentru că vorbind de salarii  mascate și nu de antreprenoriat în adevăratul sens al cuvântului, riscul asociat afacerii este practic zero...

Întorcându-mă la viitorul cod fiscal, acolo se face în opinia mea un mic și timid pas înainte în corectarea acestei anomalii (de ce mic și timid voi prezenta mai pe larg într-un alt articol). Dar este totuși un pas înainte în direcția respectării unui principiu de bază prevăzut în codul fiscal încă din 2004: cel al neutralității fiscale.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că sunt împotriva antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător. Dimpotrivă, cred că doar din această zonă putem aștepta creștere economică sănătoasă și ridicarea nivelului de viață și educație în România. Dar antreprenoriatul nu trebuie ajutat cu facilități iluzorii ci cu o fiscalitate clară, fără ambiguități și care să nu lase loc de interpretări. Altfel nu facem decât să ne furăm singuri căciula și să ascundem gunoiul sub preș.

Succes!

 

 

 

Lumini și Umbre în Viitoarea Legislație Fiscală

de igs @Luni, 6 aprilie 2015, 17:45 în
Se împlinesc în curând două luni de la momentul în care noile coduri ce ar trebui să guverneze fiscalitatea românească începând din 2016 au fost publicate pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe. Am urmărit cu interes dezbaterea publică ce a avut loc pe marginea lor și am participat la ea ori de câte ori am avut ocazia.

Și pentru că în zilele următoare proiectele respective vor pleca pentru dezbatere în Parlament, mi-am zis că e momentul să punctez câteva elemente importante care fie nu au fost suficient analizate, fie au rămas în afara discuției. Nu voi aminti aici de măsurile bune de reduceri sau eliminări de impozite, nici nu voi ridica semne de întrebare cu privire la sursele de acoperire a potențialului deficit bugetar. Au facut-o suficient politicienii aflați la putere sau în opoziție și experții în macroeconomie. Voi încerca să trec în revistă câteva zone care rămân în ceață, ca niște pete albe pe harta fiscalității, pete care vor provoca în mod sigur naufragiul multor contribuabili aventurieri ce se vor avânta într-acolo.
Care ar fi acestea?

Plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor sociale
Propunerea mediului de afaceri pentru descurajarea muncii ”la negru” și ”la gri” a fost introducerea obligației de plată a contribuțiilor sociale pe toate veniturile din muncă, indiferent de forma contractuală în care acestea sunt obținute. Iar plafonarea să se facă la un nivel decent, 3 salarii medii pe economie. Acest lucru ar fi trebuit să elimine tentația de a ”călca alături”, încurajând contribuabilii către conformare voluntară.
Din păcate, modul în care este scrisă noua legislație nu face însă decât să perpetueze actuala stare de fapt, schema de remunerare prin PFA fiind în continuare net avantajoasă contractului de muncă: la contractul de PFA se datorează doar o parte dintre contribuții, ceea ce face ca sarcina fiscală totala să fie din nou disproporționată.
Astfel, după calculele mele făcute la nivelul plafonului de 5 salarii medii pe economie, conform noilor reguli situația se prezintă în felul următor:
    • Contract de PFA:       la 1 leu venit net corespund 43 bani costuri fiscale  
    • Contract de muncă:  la 1 leu venit net corespund 77 bani costuri fiscal
E greu de crezut că în aceste condiții va dori cineva să schimbe sistemul de la PFA la salariu...

Plafonarea contribuțiilor sociale datorate de angajator rămâne o poveste frumoasă
Noi cei care lucrăm în domeniu am atras atenția de multă vreme asupra unui aspect pe care, fără să mă gândesc de două ori l-aș cataloga drept înșelătorie cu acte în regulă: modul în care se face plafonarea contribuției de asigurări sociale la angajator. Printr-un artificiu tehnic (în ale cărui detalii nu voi intra aici), statul obligă angajatorii să plătească o contribuție suplimentară care nu beneficiază nimănui, neintrând în punctajul de pensie al angajaților.
Începând cu noul cod fiscal, această nedreptate urmează să fie legiferată și în cazul contribuției la asigurările de sănătate. Bine spunea cineva că statul îți dă cu o mână și îți ia cu amândouă!

Impozitarea microîntreprinderilor și eliminarea impozitului pe dividende
Coroborat cu cele prezentate mai sus, noul sistem propus de impozitare a dividendelor va reprezenta un adevărat El Dorado pentru cei care doresc să evite costurile fiscale ridicate în cazul contractelor de PFA și a celor de muncă.
Practic, în noua formulă, o microîntreprindere al cărei asociat unic este și angajat în funcția de director cu salariul minim pe economie (eventual cu normă parțială 2h/zi) ajunge să plătească doar un impozit de 3% pe venit. O invitație la scheme de remunerare alternativă.
Dar ce se va întâmpla în viitor cu regulile antiabuz, cele care fac diferența între activități dependente și cele independente? Așa cum este scrisă propunerea de legislație, porțile sunt lăsate în continuare deschise, iar fiscul va avea grijă pe viitor să îi sancționeze pe cei care vor trece prin ele. Sau cel puțin pe unii dintre aceștia.

”In dubio contra fiscum”
Este binecunoscut comportamentul agresiv și de multe ori abuziv al inspectorilor fiscali în relația cu plătitorii de impozite, orice prevedere echivocă a legislației fiscale fiind automat interpretată în favoarea autorităților. Pentru a reduce aceste abuzuri, mediul de afaceri a propus introducerea în codul de procedură a unui principiu din dreptul roman: ”in dubio contra fiscum”. Conform acestuia, orice prevedere legală neclară se interpretează în favoarea contribuabilului.
Guvernul se mândrește cu preluarea acestei idei și introducerea ei în legislație. Din păcate, modul în care această regulă a fost scrisă o face aproape inaplicabilă, urmând să intre în categoria celei care prevede modificarea legislației fiscale doar prin lege, cu 6 luni înaintea intrării în vigoare și care nu s-a aplicat niciodată, deși de la intrarea în vigoare a codurilor au trecut mai bine de  11 ani...

Penalitatea de nedeclarare
Punct de final pe care vreau să îl ating în articolul de față este legat de o ultima ”găselniță” a autorităților, prin care se pune un nou instrument coercitiv în mâna inspectorilor fiscali: penalitatea de nedeclarare de până la 50% din sumele neînscrise în declarațiile fiscale. După părerea mea, măsura este abuzivă, în condițiile în care deja există sancțiuni în acest sens în legislația actuală: se aplică amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale, iar în situația în care sumele declarate și plătite sunt greșite, contribuabilii datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Făcând o paralelă, în vechea lege a evaziunii fiscale exista o prevedere oarecum similară, prin care contribuabilul caruia inspecția fiscală îi descoperea sume nedeclarate și neplătite, avea obligația de plată a unei penalități egale cu diferența respectivă. Curtea Constituțională a considerat prevederea ca fiind nelegală. Voi urmări cu interes în ce măsură istoria se repetă.

Concluzionând, aș spune că deși noua legislație fiscală pare să ne transforme în paradisul fiscal din estul Europei, realitatea cu care ne vom confrunta va fi una dură și ne va în continuare multe bătăi de cap.

Așadar, după cum spunea Murphy, zâmbiți, maine va fi și mai rău!

 



La coltu' strazii

Despre Teodor Meleșcanu, ministrul român de Externe

de Raluca @Marţi, 7 februarie 2017, 16:11 în

blog

Pe când era director al SIE, presa a scris că Teodor Meleșcanu strângea ilegal semnături pentru a candida la președinție, cu ajutorul lui Mircea Dogaru, fost general, actual mare admirator și amic al lui Alexandr Dughin, nimeni altul decât teoreticianul eurasianismului și consilier al președintelui Dumei de Stat. Același Mircea Dogaru a fost printre invitații extremei drepte europene la reuniunile organizate de aceștia în România.

La începutul protestelor, Teodor Meleșcanu l-a chemat pe ambasadorul SUA la București să-l avertizeze cu privire la declarațiile acestuia din media.

Ieri, Teodor Meleșcanu a mințit la Bruxelles despre OUG 13 adoptată de guvernul de la București. Tot ieri, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a anulat întâlnirea cu Meleșcanu.

Azi, Teodor Meleșcanu le-a interzis miniștrilor și funcționarilor din ministere să mai aibă vreo întâlnire cu ambasadorii acreditați la București fără avizul lui.

Teodor Meleșcanu este acum membru ALDE. Președintele partidului, Călin Popescu Tăriceanu, plănuia, după publicarea raportului MCV, o întâlnire cu președintele Camerei Deputaților și cu premierul, pentru a informa Comisia Europeană că România nu mai vrea să coopereze în cadrul MCV. Nu este prima dată când, din spatele unui aparent ștaif liberal, Călin Popescu Tăriceanu promovează un antieuropenism meticulos elaborat.

Doar fapte. Și o întrebare: care sunt mizele luptei împotriva Justiția și ale cui?

 


PSD de la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie. Diversiunea celor 100 de huligani dinspre Dinamo

de Moromitic @Joi, 2 februarie 2017, 0:14 în

PSD își duce de 27 de ani eticheta de Partid Mineriadă. De marți pentru următorul sfert de secol, numele PSD trebuie rostit doar în asociere cu cuvintele Pușcărie, Tâlhari, Hoție, Infractori. De la Partidul-Mineriadă la Partidul-Pușcărie și înapoi.

Între un jandarm și un huligan, de fiecare dată voi rămâne de partea jandarmilor. Cine a mai fost pe la meciuri îi știe cum strică cheful tuturor. Avem nevoie de jandarmerie bine organizată care să curețe zona de acești descreierați.

Dar.

Jandarmeria trebuie să răspundă la câteva întrebări foarte importante. De manual.

  • Cum s-a pregătit strategia din această seară, având în vedere proximitatea stadionului Dinamo de Palatul Victoria într-o zi de meci (de handbal)? De la Perla la Guvern sunt două stații de tramvai.
  • Câți jandarmi au fost infiltrați în civil la meciul desfășurat în această seară?
  • Cum de a permis Jandarmeria întâlnirea celor două grupuri de manifestanți?

În rest, nu discut aici despre istoria colaborărilor dintre galerii și partide, mai ales în mitinguri electorale.

Nu de mult partidul unui general izmenar de la Ministerul de Interne era cel mai vechi client al huliganilor de la Dinamo. Există tot felul de conexiuni subterane cu aceste grupuri de huligani. Practic o sută de mineri 2.0. Patetici.

Nu trebuie alunecat după această fentă. Față de anii ’90 jandarmii sunt cu noi, ăsta e norocul acestei generații.

Vorba cuiva, ăștia vor să ne fure și mitingurile.


Protestele nu sunt despre trecut, ci despre viitor

de Ovidiu @Luni, 30 ianuarie 2017, 11:10 în

Nu despre revanșă, ci despre bună guvernare.

Sunt ordonanțe de urgență, la plural, nu una singură. Se adaugă legea bugetului. Majoritatea discută, cu îndreptățită indignarea, despre cea cu grațierea. Dar în planul mai larg al PSD, aceasta e secundară.

raul-invinge-cand-oamenii-buni-nu-fac-nimic

Miza principală este ordonanța care modifică Codul Penal, dezincriminând sau făcând imposibil de investigat abuzul și neglijența în serviciu. Aceasta trebuie urmărită în primul rând, pentru că este despre viitor.

O a treia ordonanță, deja adoptată, a alocat 30 miliarde de lei pentru Programul Național de Dezvoltare Locală, iar legea bugetului va consfinți acest lucru. Ca ordin de mărime, asta înseamnă 3,6% din PIB-ul estimat pentru 2017. Altfel formulat, reprezintă surplusul bugetar, ceea ce ne permitem să investim pentru viitor.

Acești bani vor fi distribuiți prin ordin de ministru și prin decizii ale primarilor și președinților de consilii județene. Dacă se va întâmpla să fie distribuiți „greșit”, cu dedicație, sau pentru terenuri de sport în pantă în loc de școli și spitale, cei responsabili ar putea fi trași la răspundere pentru abuz sau neglijență în serviciu. Dar stai!…

De aceea protestele și dezbaterea de acum nu este doar despre trecut, despre cei deja condamnați. Este în primul rând despre viitor, despre cum vor fi folosiți banii noștri în anii următori.

Sursa foto: Cristian Bisca si Mihnea Dumitru.

pe-mine-mama-m-a-invatat-sa-nu-fur

 



Alex Mihăileanu

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.

De unde să te îmbraci – câteva idei despre fast-fashion

de Alex Mihăileanu @Luni, 2 ianuarie 2017, 17:10 în

Are Vali un articol despre cum recunoşti hainele de calitate în funcţie de câţiva factori simpli precum material, croială sau preţ. Undeva în comentarii, cineva se laudă că e atât de ... citeşte mai departe »

© Copyright 2015 Subiectiv.ro.


Adrian Stanciu

Întrebarea fundamentală

de Adrian Stanciu @Vineri, 2 decembrie 2016, 21:14 în

Acum mai mulți ani am avut un proiect de consultanță la o companie mare din România, cu câteva mii de angajați. Unul dintre vicepreședinții ei, când le-am prezentat concluziile mele, s-a uitat la mine cu o bunăvoință îngăduitoare, ca și cum aș fi fost un pic cam încetuț la minte și mi-a zis: « Domnule, nu asta e problema noastră, pe care o povestiți aici. Problema noastră e mult mai simplă: avem mulți oameni proști, asta e. Trebuie să facem curățenie. » « Cum adică, aveți mulți oameni proști?, l-am întrebat. Cât de mulți? ». « Mulți, mi-a răspuns, majoritatea ». « Majoritatea, adică câți? ». « 85% »- a venit răspunsul, halucinant. « Atunci aveți o mare oportunitate », i-am spus. « Cum așa? ». « Păi, singurul fel în care puteți să aveți 85% oameni proști e dacă aveți o metodă sistematică de a selecta și reține oameni proști, pentru că ei nu sunt atâția în populația generală, e chiar invers. Ca atare tot ce trebuie să faceți e să păstrați procesul, dar să inversați deciziile: pe ăia pe care-i respingeți să-i, luați și invers. La fel și cu promovatul. Și așa veți termina curând cu 85% oameni deștepți. Direcția e bună, sensul e greșit ». « Hai domne’, faci mișto de mine? »

Făceam și nu făceam. Sigur, i-am pus problema în glumă, dar am vrut să-i arăt cât de absurdă e poziția lui. Și nu e deloc singura persoană cu care mă întâlnesc care gândește așa, e doar un exemplu extrem. Dar aș vrea să am câte o sută de euro pentru fiecare misiune de consultanță în care am fost invitat și în care problema mi s-a pus, implicit sau expolicit, cam în termenii ăștia: « avem o problemă, oamenii trebuie să se schimbe ». M-aș putea retrage acum.

Sunt mai multe unghiuri din care putem comenta asta, dar azi vreau să mă opresc doar la unul. Liderii, adeseori, nu înțeleg ceva extrem de simplu, anumă că comportamentele oamenilor nu sunt derivate exclusiv din sistemul lor individual de valori ci sunt influențate în măsură covârșitoare de contextul în care li se cere să performeze. Mai mult decât atât, puterea contextului primează asupra caracterului, în două feluri: dacă disonanța între valorile mele și cele ale grupului e foarte mare, mai devreme sau mai târziu, din inițiativa mea sau a grupului, îl voi părăsi. Dacă disonanța nu e foarte mare, în schimb, mă voi adapta și voi internaliza drept normale comportamente pe care altminteri nu le-aș fi abordat de capul meu. Oricare ar fi mecanisul, grupurile termină prin a avea membri care se conformează. E un fenomen ultra-studiat, pe toate părțile.

Fenomenul e mai extins decât atât. În psihologie are și un nume, se numește eroarea fundamentală de atribuire. Tindem să atribuim acțiunile oamenilor mai degrabă caracterului decât contextului. Asta e fundamental eronat. Contextul joacă un rol absolut primordial. Sunt și caractere tari, dar ele, după cum spuneam mai sus, tind să fie eliminate pe o cale sau alta. Dar, mai cu seamă, ele sunt rare. Avem multe exemple despre asta, nu am loc acum să le descriu, dar știm destul de precis: cam două treimi din oameni se supun presiunii de adaptare la context, chiar dacă vine în contradicție cu valorile lor personale. Din acest motiv, contextul primează. Eu le spun managerilor cu care lucrez că un caracter bun se vede într-un context favorabil. Într-unul nefavorabil, chiar caractere bune pot face lucruri rele, uneori extrem de rele după cum ne-au arătat multele războaie ale umanității.
Mai avem și un fel de ipoteză a lumii juste, care ne ferește de mesajul că suntem parte din problemă: dacă ceilalți fac ceva prost e din vina lor și e drept ca ei să suporte toate consecințele acțiunilor. Unele dintre cele mai iresponsabile persoane pe care le-am întâlnit în organizații erau manageri care pur și simplu fugeau de responsabilitatea de a crea în jurul lor o lume coerentă, justă și stimulatoare pentru ceilalți. Nu era problema lor, ci a celorlalți, ei erau de vină. Am auzit chiar pe unul spunând, de față cu mine, unui angajat: « tu trebuie să devii mai motivat! ».

Așa că, atunci când ai 85% oameni proști, asta nu e pentru că ei sunt proști de felul lor ci pentru că i-ai pus într-un contex în care se manifestă ca atare, care le reduce creativitatea, inovația, responsabilitatea, atașamentul la cauza comună. Ori de câte ori vezi în jurul tău comportamente sistematice care nu-ți plac, de orice fel, întreabă-te cine le-a indus așa și întreabă-te dacă nu cumva ești chiar tu. Și chiar dacă nu ești tu, chiar dacă sunt comportamente învățate de acasă sau din școală sau din viața socială contorsionată pe care mulți dintre noi o ducem uneori, întrebă-te ce fel de context poți crea tu prin care să schimbi asta. Răspunsul la întrebarea asta nu e ușor, poate voi da unele exemple în articole viitoare, dar acest articol are doar scopul de a vă stimula să vă puneți această întrebare. Pentru că ea este, după părerea mea, întrebarea fundamentală a conducerii oamenilor.

De ce ne pleacă oamenii?

de Adrian Stanciu @Vineri, 6 mai 2016, 14:08 în

Acest articol a fost publicat în cariereonline.ro

Am primit temă de la editorul meu să scriu despre faptul că oamenii vin la companii, dar părăsesc șefi. Mi s-a părut una ofertantă. Când m-am apucat să scriu, însă, mi-am dat seama că mă duce într-o cu totul altă direcție decât cea spre care mă gândeam că mă voi îndrepta. Să mă explic.

Toți avem nevoie de oameni buni, sunt rari și prețioși. Și atunci când îi găsim e important să-i ținem. Dar adeseori facem lucrurile fix pe dos decât e nevoie ca să păstrăm oamenii talentați. Și asta începe cu faptul că nu prea înțelegem ce-i face să stea și ce-i face să plece.

Acum câteva săptămâni am avut un seminar cu o echipă de conducere a unei entități care lucrează în dezvoltare de software. Îmi povesteau cu amuzament că au niște șefi pe la Londra care le pun mereu în vedere, când se apucă de un proiect nou, că e un proiect important și că jobul lor acolo depinde de reușita lui. Unul dintre ei i-a zis unui astfel de șef cum arată realitatea: « am cel puțin două telefoane de la head-hunteri pe săptămână, trebuie să cauți alt fel de a mă motiva ».

Spunem mereu că oamenii se angajează la companii și părăsesc șefi. E, într-o oarecare măsură, adevărat. Dar măsura e mult mai mică decât tindem să credem. De fapt ei părăsesc companii obtuze, care creează și promovează șefi înguști la minte și slabi de caracter care conduc fără viziune și fără înțelepciune. Eu aș zice, de fapt, chiar pe dos: că stau pentru șefi, în ciuda felului disfuncțional în care organizațiile, uneori, operează.

Și mai e și aspectul datelor și faptelor. Dacă căutați pe Google « motive pentru care oamenii părăsesc locul de muncă » veți descoperi zeci de site-uri care vă dau liste. Problema e că listele nu seamănă între ele 🙂 Unele au la bază un fel de cercetări, evident lipsite de validitate și de consecvență. Altele sunt doar folclor. Pentru că realitatea e mult mai complexă.

În realitate, primul motiv pentru care oamenii părăsesc locul de muncă e că găsesc unul mai bun. Asta înseamnă, adeseori, pur și simplu unul unde nu trebuie să piardă atâta timp pe drum. Alteori e unul cu mai mari perspective de promovare sau de creștere profesională. Iar alteori e mai bine plătit. Deși se crede că oamenii se mută pentru mai mulți bani și deși asta e adevărat, de fapt satisfacția cu salariul e un predictor mai degrabă slab al mutării oamenilor din joburi, explică sub 2% din cazuri. În rest, deși salariul în noul loc de muncă e mereu mai mare, nu acesta e motivul pentru care oamenii pleacă. Desigur, un manager slab care nu știe să-și țină oamenii va pune mereu explicația pe seama diferenței de salariu, ba se va mai și plânge că oamenii se mută pentru creșteri infime de salariu, sub 10%.

Dacă vă întrebați de ce e salariul mereu mai mare dacă te muți, să știți că e valabil și la voi în firmă: un om angajat din afară pe același post cu voi va primi un salariu mai mare ca voi, ca să-l convingă să facă pasul. Dacă e adus din afară înseamnă că nu a răspuns nimeni din interior la cerințe și asta justifică un salariu mai mare. E o realitate, nu una bună, dar așa stau lucrurile. Ulterior persoana va fi sărită de la câteva creșteri salariale ca să fie adusă înapoi în pluton.

Acum, dacă ne uităm la cauzele interne pentru care oamenii părăsesc un job, e drept că relația cu managerul direct e cea mai importantă. Dar ea explică doar vreo 6% din plecări. Alte 6% sunt explicate de satisfacția cu jobul însuși, alte 6% de conflictul de rol, alte 4% de relația cu colegii, etc.  Sunt multe motivații, oameni diferiți au priorități diferite. În treacăt, dacă vă întrebați ce e conflictul de rol, el răspunde la întrebarea « în ce măsură această organizație îmi cere să mă comport altfel decât aș face-o eu în mod normal ».

În fapt, deci, dacă privim factorii ăștia în ansamblul lor, oamenii părăsesc tot organizații. Dacă e să ne uităm la ce determină satisfacția muncii și ce conflictul de rol, se desprind câteva lucruri simple la care trebuie să fim atenți.

Primul e echitatea. Oamenii pun mare preț pe echitate, e o componentă esențială a codului nostru moral. Suntem dispuși să facem eforturi pentru echitate și sacrificii personale. Lipsa de echitate ne îndeamnă la reacții iraționale și puternice. Sunt multe locuri în care organizațiile tind să compromită echitatea, de la echitatea salarială la favoritismele șefilor. Toate trebuie analizate și rezolvate.

Al doilea e autonomia. Oamenii au nevoie să aibă un spațiu al libertății. El nu e la fel de mare pentru toată lumea, dar există pentru fiecare. Dacă nu ar exista, încarcerarea ar fi o recompensă, nu o pedeapsă. Organizațiile tind adeseori să limiteze spre zero spațiul libertății și să creeze în acest fel medii de lucru stresante, oprimante, care strivesc individualitatea oamenilor și-i împing afară pe cei merituoși.

Al treilea e semnificația. Nevoia noastră de sens e universală și extrem de puternică și, mai ales în România, adeseori ignorată. Am mai scris despre asta. În diverse experimente a rezultat că a da oamenilor sens în muncă, chiar în măsuri mici, are un impact uriaș asupra motivației muncii, de ordinul a 40%. La noi, semnificația muncii e unul dintre cei mai ignorați parametri ai definirii unui job.

Al patrulea e dezvoltarea. Oamenii au o nevoie puternică, centrală, de creștere. Din nou, nu la toți e manifestă, pentru că unii au obosit sau nu au încredere în forțele lor sau au nevoi încă mai mari de stabilitate. Dar e foarte puternică la oamenii buni, capabili. Organizațiile, adeseori, fac tot ce pot ca să le oprească dezvoltarea și să-i țină cât mai mult într-un job, pentru că înlocuirea lor e dificilă și costisitoare. Deși acest demers e legitim și necesar el nu trebuie decuplat de la aspirațiile de creștere și dezvoltare a acelor oameni pentru că altminteri ei vor tinde să-și caute dezvoltarea în altă parte.

O ultimă observație. Nu e doar important ca oamenii să nu plece, e important și unde pleacă și în ce termeni vă despărțiți. E o lecție pe care eu am învățat-o târziu în cariera mea de manager, după ce am fost părăsit de mulți oameni buni, de care m-am simțit, la început, trădat personal. Abia după ce am înțeles că nu îmi datorează viața lor și că au libertatea să aleagă și e treaba mea să-i fac să mă aleagă pe mine am început să ne despărțim prieteni. Prietenii care, unele, datează până azi.

Organizațiile și inovația

de Adrian Stanciu @Sâmbătă, 26 martie 2016, 12:40 în

Am să încep articolul ăsta cu două povești. Prima sună așa. Cu peste 10 ani în urmă am avut drept client o bancă. Era o bancă din cele străine care intrase pe piața românească și avea planuri mari și bune de extindere. Mai era și o bancă bine condusă, cu manageri la vârf de bună calitate, și profesională și umană. Unde mai pui, avea și o direcție strategică bine conturată, clară, coerentă. O plăcere să lucrezi cu ei. În strategia lor figura la loc de mare preț o declarație de valori și principii de acțiune. Am admirat asta foarte tare, mai ales că era o declarație construită de ei, ca urmare a unei analize, nu venită de undeva de la corporație ca o birocrație, cum le vin în general la companiile astea multinaționale. Cea mai importantă valoare pe listă, prima, era inovația. CEO-ul companiei vorbea ori de câte ori avea ocazia despre inovație, despre cum vor ei să fie deschizători de drumuri, cum vor să revoluționeze practicile bancare din companie și să dea un semnal pentru toată industria. Era foarte convingător. Când am măsurat, însă, cum se petrec lucrurile în bancă, surpriză-surpriză: banca era orice, numai inovativă nu. CEO-ul m-a întrebat cum îmi explic asta. I-am arătat cum arată viața unui funcționar de bancă. Tot ce face el e prescris într-o procedură. Tot ce realizează e măsurat cu indicatori și trebuie să fie realizat într-o anumită cantitate într-un anumit timp. Nu doar atât, dar până și felul cum atinge acei indicatori e prescris. De pildă exista o procedură de întâmpinare a clientului, în 13 pași. Procedura era inspectată periodic cu “clienți misterioși”, care de fapt nu erau chiar așa misterioși pentru că erau mereu tineri absolvenți de pe la Accenture sau Cap Gemini, îi vedeai de la o poștă. Procedura, însă, începea cu “bună ziua”!! Banca nu avea încredere că angajații săi au destulă judecată încât să dea bună ziua unui client, trebuia scris în procedură! Și trebuia scrisă și formularea. Dacă-ți venea colegul de bancă din liceu, nu-i puteai spune “salut”, că ieșeai prost la evaluare. Vă imaginați câtă inovație era în bancă? Să vă dau un indiciu. E o cifră rotundă.

A doua e mai recentă. La începutul acestui an am fost chemat de un potențial client cu o temă: ar vrea să fac ceva cu managerii lor ca să devină mai agili, mai deschiși la schimbare, mai inovativi. I-am întrebat dacă sunt siguri că vor asta de la mine. De ce întreb? – au răspuns ei. Pentru că agilitatea nu e doar o calitate personală și, de cele mai multe ori, nu depinde de calitățile personale ci de felul în care e făcut sistemul organizației. Cum adică? Păi, uite așa. Am trei întrebări. Prima: faceți managementul performanței? Da, desigur – vine răspunsul. A doua: dați bonusuri bazate pe performanță? Da, desigur. A treia. Cât la sută din managerii voștri își iau bonus într-un an? 85-90%. Sunteți dispuși să renunțați la sistemele astea? Nu – zic ei, nici nu am putea, vin de la corporație. OK. Uitați de agilitate, atunci. Punct. Puteți să le dați o sută de cursuri, nu faceți decât să-i frustrați și să-i enervați. Un om care are de urmărit o listă de obiective și e împins de la spate cu stimulente nu va face nici un pas în lateral. Stimulentele au acest efect: focalizează. Ăsta e și motivul pentru care funcționează. Dar ăsta e și călcâiul lor al lui Ahile. Focalizarea ucide gândirea laterală, omoară experimentul, ucide creativitatea. E un fenomen demonstrat și para demonstrat. Mai mult decât atât: reacția oamenilor la pierdere e de două-trei ori mai puternică deât reacția la câștig. Și asta e ultra-demonstrat, s-a luat premiul Nobel pentru asta. Dacă îmi primesc stimulentele câțiva ani la rând, motivația mea se mută de la dorința de a le obține la teama de a nu le pierde. Motivația asta e catastrofală pentru agilitate și inovație. Nu mai fac nimic ieșit din comun sau care îmi poate pune obiectivele în cel mai mic risc. Fac cu îndârjire ceea ce știu bine să fac și fac dintotdeauna. Ar fi complet absurd să ții sistemul ăsta și să trimiți oamenii la training. Nu am mai auzit nimic de la acest client. Poate că a găsit pe cineva dispus să facă cursul. Eu nu am fost.

Bine, îmi veți zice unii, sunt sigur. E doar o problemă de felul în care sunt stabilite obiectivele. Nu avem decât să dăm oamenilor obiective de inovare. Ei bine, nu. Nu e posibil. Inovarea nu se face la comandă și nici de frică. Vă dau un exemplu: imaginați-vă că vă zic că până mâine trebuie să veniți cu 10 idei creative altminteri vă iau casa. Veți veni? Poate că da. Vor fi creative? Cu siguranță nu. Sau imaginați-vă că trebuie să vă operați pe creier, o operație delicată și riscantă, care cere suplețe și atenție mai degrabă de natura artei. Cu o zi înainte vă întâlniți cu chirurgul. Aveți la dispoziție două metode de motivare. Prima: îi mulțumiți pentru tot și îl asigurați că vă puneți viața în mâna lui cu toată încrederea, pentru că știți că e un profesionist desăvârșit. A doua: îi spuneți că ați angajat niște ucrainieni și că dacă mâine seară nu sunteți în regulă după operație or să-i rupă picioarele și lui și soției ui. Pe care ați adopta-o? Faceți puțin abstracție de aspectul moral, țineți-vă la psihologie. Care credeți că ar da rezultate mai bune?

Avem această eroare sistematică de gândire: tindem să atribuim rezultatele acțiunilor oamenilor mai degrabă caracterului lor decât contextului. Dar contextul contează cel puțin la fel de mult și, mai ales, contează înaintea caracterului. “Un sistem prost va bate mereu un caracter bun” spunea cândva, inspirat, Edward Deming. Așa e. Caracterul e important, dar el se va vedea numai după ce creăm contextul în care să strălucească.

Deci, ce fel de context trebuie pentru inovație? Ca în orice alt tip de context, trebuie lucrat pe două axe.

Prima e axa motivației. Dorința de a inova e intrinsecă, ea trebuie stimulată, nu poate fi produsă la comandă și în nici un caz de frică. Frica paralizează, face să eviți eșecul, ori eșecul e indispensabil inovației. Inovația trebuie să fie importantă, dorită, apreciată. Inovația trebuie și aliniată la scopurile comune, la sensul activității, trebuie să fie sursă de reușită și recunoaștere. Apoi, inovația vine cu încercare și eroare. Eroarea trebuie văzută ca o parte din viață, ca o cale spre succes, eșecul trebuie valorizat la fel de mult ca și succesul dacă duce la învățare. E celebră remarca lui Edison, atunci când a fost întrebat de un ziarist dacă e adevărat că a avut 1000 de încercări eșuate până să reușească primul bec. Edison a răspuns: “dar nu am avut o mie de încercări eșuate. Am inventat o mie de feluri în care să nu faci un bec”.

A doua e axa capabilității. Aici sunt multe de spus, dar mă opresc la trei lucruri. Primul e cooperarea. Inovația presupune ca oamenii să lucreze în feluri care nu pot fi prescrise de un sistem. Pentru asta trebui să aibă dorința de a coopera. Ca să aibă dorința asta, trebuie conectați la un scop comun, trebuie oprită nebunia asta a măsurării individuale a performanței, cultul vedetei în echipa pierzătoare. Trebuie și învățați să coopereze, să rezolve constructiv conflicte, să rezolve probleme și să ia decizii. Astea sunt subiectele care contează într-o firmă agilă. Al doilea sunt resursele. Inovația cere resurse. În primul rând cere resursa de autonomie, oamenii trebuie să aibă timp și autoritate să încerce lucruri noi. Apoi trebuie și ceva bani, alocați cu grijă, dar cu curaj, cam ca un “venture capitalist” nu ca un board de corporație. Încununându-le pe cele două, al treilea e o cultură a celebrării succesului dar, în egală măsură a eșecului, o cultură a învățării și împărtășirii în care eroii nu sunt doar cei care reușesc ci și cei care încearcă și dau înapoi comunității o experiență valoroasă despre cum să nu faci un bec. Așa apare o firmă agilă. Nu seamănă cu nicio corporație de pe la noi, din păcate.


istodor

#ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi

de istodor @Luni, 22 august 2016, 8:54 în

10392068_10208767791982384_834464799799406310_nDin februarie, împreună cu Librăriile Humanitas, am pornit într-o aventură din toate punctele de vedere. Mulțumesc Bogdan Baciu!

Am pus în discuție literatura noastră, românească. Am spus încă o dată ce-mi place mie din literatura națională. Am arătat defecțiunile de parcurs și creatorii autentici. Atunci aveam și un argument.

Am povestit încă o dată poveștile altora.

Acum îmi dau seama că recapitularea mea nu avea cum să aibă un ecou de mărime. Felul de a face școală în România i-a declupat pe puști de la această literatură. Deschiderea gugăliană a lumii a pus la punct literatura în sine. Codul este dat de experiențe, azi.

Așa că, acum, la finalul acestei campanii, pot să traduc-spun că asta este experiența mea. Și așa cum unii urcă Himalaya, ajung pe bicicletă la mare, descoperă că pâinea bună este din maia, așa și eu am stat ani în bibliotecă, cu drag și spor. Am reușit! Să citesc, să călătoresc din carte în cărți, să le înțeleg, să scriu ce-mi place. Tare! Am fost tare. Este greu să stai în bibliotecă, să cauți Cartea! Să scrii. Și mai greu. Nu e ușor să scrii. Singur. În contra curentului actual și-n toiul tuturor prejucăților la modă.

Dacă vrei să avem âmpreună experiențe, iată-mă aici și aici facebook.com/istodor

Cartea "101 cărți românești" este la Polirom.

PRIMELE OPT: DE LA "JURNALUL" LUI JENI ACTERIAN LA "AMAZOANELE" LUI BABEȚI, DE LA "PATIMA" CONSTANȚEI GHIȚULESCU LA "EUROPA" LUI BOGDAN MURGESCU + MATEIU CARAGIALE, SADOVEANU, TOPÎRCEANU.

 

Anton Pann, Lucian Boia, Aerul cu diamante, Sorin Vieru

http://istodor.ro/listaluiistodor-recapitulare-inainte-de-vacanta-de-vara-victoria-insolita-a-unei-culturi-mici-2/

Cărțile copilului

 

Ficțiunea. Boașe pentru ficțiune

 

Cărțile memoriei. Ion Ghica cel bucolic, cruzimile îndurate de Lena Constante

 

Umorul românesc. Caragiale, Ionesco

 

Cărțile care te-nvață. Liiceanu, Pleșu, Noica, Vintilă Mihăilescu, Cioran

 

Proza de la Ciocoii la Degetele mici a lui Filip Florian și Lucian Teodorovici și Adi Șchiop

 

Poezia. Dela Alecsandri și poesia populară culeasă de el la Arghezi-Blaga-Bacovia-Arghezi

 

Istoria poeziei. Dela Nichita la Cărtărescu, Cristi Popescu și Ioan Es Pop

 

Post-ul #ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu

de istodor @Miercuri, 17 august 2016, 11:37 în

Prima parte a #listeiluiIstodor o puteți citi aici. Campanie susținută de Librăriile Humanitas.

1964

UnknownO viziune a sentimentelor de Nichita Stănescu

Dragoste. O generație a iubit ș-a cîntat pe versurile astea.

„Leoaică tînără, iubirea mi-a ieșit în față.” „ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în lumea lui Marte.”„ „Nimic nu-i Simplu” este, vibrație avem, surpriză cît cuprinde, viziunea ne cheamă și chiar ne alintă. Ascultă-l pe muzica lui Nicu Alifantis.

Cartea îi place Mirabelei Sofronie, contabilă en-gros:

„Mi-e dor de Nichita din carne și oase, frumosul meu poet, magicianul cuvintelor. Știu cînd a venit la Buhuși la aceea serată. Deja îi știam întregul volul de versuri pe dinafară. I-am recitat o poezie. Și mi-a dat căldura aceea a vieții ce mă ține și azi în viață.”

 

 

1966

 

11 elegii de Nichita Stănescu

 

Poezie despre poezia poeziei.

A fanatizat o lume înghețată. Cu poezia și felul lui poetic de-a trăi. Miracolul Nichita. Ce face Nichita? Nichita e însăși starea poetică. Așa au bîntuit prefabricate formule de-a spune cîte ceva despre starea poetică Nichita, dar nu de-a o înțelege.

Cartea îi place lui Vladimir Brilinsky, jurnalist, apărător al Sarmisegetuzei:

„ Frumosul nebun al poeziei româneşti reuşea să reinventeze elegia, sau, mai pe înţelesul tuturor, să inventeze o nouă specie literară, Elegia lui Nichita.

 

 

1967

Păsarea tăiată de Ileana Mălăncioiu

 

Ritualuri, jertfiri, tăieri, rugi, loc de plîns, somn fără trezire, frică, noapte.

A cui o fi poezia asta? A angoasei, a morții. A morții, da! Himere bîntuie, parabole scurtcircuitează, violența e aproape, dar nu-i poezia unei „fete rele”. E neagră, e urîtă, te umpli de sînge și noroi.

 

Cartea îi place lui Robert Șerban, poet&jurnalist:

“Este o carte ce taie timpul, e ca o teleportare, nu lucrează asupra exteriorului. Dar pe dinăuntru te ţine sus, sus de tot!”

 

 

1968

Athanor de Gellu Naum

 

Athanorul este un cuptor, în viziunea alchimistă, ce dă temperatură uniformă. Athanorul lui Naum este cartea ce-adună versuri de tinerețe, versuri ce s-au călit după focurile suprarealismului parizian, războiului trăit pe viu și rătăcirilor comuniste. Cînd zici Naum, zici suprarealism. stranietăți, alunecări, fragmentarism, somnambulism, inconștiențe fără bătrînețe, dureri abisale pînă la moarte.

Cartea îi place Simonei Popescu, critic literar:

“Poezia lui Gellu Naum se împarte în două mari perioade: poezia de dinainte şi de după  Athanor. Primele volume ar putea sta sub semnul "suprarealismului istoric" (din vremea când "viciul numit suprarealism e – cum spunea, de pilda, Louis Aragon – folosirea dezordonată şi pasională a stupefiantului numit imagine")..”

 

1969

Cartea de vise de Leonid Dimov

 

Vise ca la carte.

Ia visul, neamule, cu institutoare, de mahala, sezonier, deviscerații, amalgamat, matinal cu haltă, cu berbece, cu bufon, cu licorn, cu spovedanie, cu leneș, vesperal cu un vîrf de cărămidă, de cocoș, de carnedar nu uita de Și caută să nemurești în mintea ta pe cele două dudui: „Lili și densitatea”.

Cartea îi place Ruxandrei Cesereanu, profesoară universitară:

„ Pentru că a visat pînă a pierit și n-a văzut moartea ca moarte.”

 

1970

Poeme de Mircea Ivănescu

 

Mopete face poezie.

O joacă de-a anagramele și lecturile. Mopete are ficțiunile lui și le tot plimbă la vedere: spațiu e mizer, însoțirile îi sînt bizare cu rinocalul, broscoporcul, picicîinele, crocomurul, și starea lor este de așteptare a ceea ce nu se întîmplă.

Cartea îi place Luizei Vasiliu, jurnalist:

„Odată ce-ai citit poemele cu mopete, pisicîinele benone, broscoporcul sau bruna rowena, toată blîndeţea lumii coboară peste umerii tăi.”

 

 

1971

 

Invocație nimănui de Mircea Dinescu

Cîntecul unui tînăr pururi veșnic.

Obraznic, trufaș, energic, imaginativ. Direct, sincer, melancolic cu viața imediată, neînchipuit de apropiată, dureros de tangibilă. Cuvintele? N-au taine!

Cartea îi place Claudiei Fitcoschi, PR manager:

“Colind copilăria cum viermele un fruct”. Arghezi? Nu, Dinescu. Unde? “În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi”.

 

 

 

1990

Levantul de Mircea Cărtărescu

 

Epopeea voluptății.

Voluptate a slovelor și filosofiei omenești ce stăpînesc lumea noastră mică. O istoria a literaturii române într-o epopee. Divină Comedie este Levantul ăsta!

Cartea îi place lui Adrian Papahagi, filolog&om politic:

„De cetit, cetesc Levantul an de an, precum Băsescu,

Râd parșiv, ca postmodernu, de amestecul livrescu

Ce în epopeul neaoș cogitat-a Cărtărescu.”

 

1994

Ieudul fără ieșire de Ioan Es Pop

 

Ieud bărbătesc și desnădăjduit.

„De vineri pînă luni nu mai am la ce trăi.” „Mîine n-o să fie nicicînd mîine.” „Ne trezim într-o zi vii și nu știm ce-i cu noi.” „N-am avut curajul unui strigăt niciodată.” „E fericit are 30 de ani de moarte de la naștere încoace.” „Unde totul este posibil nimic nu mai are rost.” Poezia vegetării în viață, oh, nu, nu cu lamentări, nu, nu cu fericiri, ci conservînd clipa cu spirt medicinal administrat intern.

Cartea îi place lui Bogdan Stănescu, editor:

Ieudul fără ieșire a însemnat războiul total cu joaca optzecistă, a tras cortina și a arătat o scenă unde actorii mureau pe bune, unde lipsea butaforia, iar lacrimile erau, din nou, de sînge. Ieudul a căscat o gură ca un prădător acvatic și a mușcat din poezie, pentru a i se strecura apoi în măruntaie. Nu e ușor să mai scrii astăzi despre singurătate, alienare, suferință și să o faci astfel încît nimeni să nu mai uite cîntecul tău de sirenă. Ioan Es. Pop a făcut-o: Ieudul lui a lovit cu forța unui cutremur de magnitudine nemăsurabilă. Din dărîmăturile lăsate în urmă încă ies strigoi cu foc în ochi și venin pe buze...”

 

 

1994

Arta Popescu de Cristian Popescu

 

Să faci din familia ta o artă.

Poetul Popescu își scrie-rescrie-revizuiește arta sa poetică numită Arta Popescu. Asta-i este cartea, practic el definește la infinit universul în care trăiește-visează-cugetă-se învîrtește. Și astfel, își povestește-interpretează copilăria, tinerețile, lecturile (inclusiv anunțurile de publicitate ori înscrisurile de pe pereți), maturitățile. Asta face, tu crezi că citești o realitate banală și te trezești aruncat într-un bizar bazar. Nu te aștepta să rîzi sau să plîngi. Popescu nu rîde-nu șochează. Popescu face artă. Așa cum pe o cîntăreață o cheamă Arta Popescu, așa și pe el îl apucă să creeze un prenume banalului Popescu. Și-l găsește în Arta, adică o de-numire, re-numiere a ce-l înconjoară. Bine v-o spun, ca să nu muriți proști, Popescu sîntem noi.

Cartea îi place Tatianei Niculescu Bran, jurnalist și autor al cărții „Spovedanie la Tanacu”:

“Familia Popescu” e, pentru mine, cel mai gingaș și mai profund poem dedicat vreodată morții celor dragi și morții proprii, scris cu melancolia unică pe care o purta în ochi Cristi Popescu. În cartea asta și în amintirea privirii lui regăsesc anii studenției noastre lipsite și de ambiții și de speranțe, dar atât de îndrăgostite de lumile celorlalți...

 

2000

Opera Somnia de Șerban Foarță

Cunoști vreo altă poezie în care omul ei să se distreze atît?

Aparent, un exercițiu de copil. Cuvînt, cultură, vers, univers - stau însă în inteligența poetului de a-i da rimă, dreptul la joc. Și cum intră în joc acolo i se văd fața, faima și bucuria. E un întreg caleidoscop de lecturi și aventuri ce venind în contagiune cu balansoarul-malaxorul Foarță primesc înțelesuri și sonorități. Luciu și adîncime. S-o ții așa o viață de poet este „defect”-excelent. Ascultă „Phoenix-Cantafabule”.

 

Cartea îi place Liei Faur, jurnalist:

„Opera Somnia este tărâmul unde se întâlnește rafinamentul estetic al unui scriitor îndrăgostit iremediabil de cuvinte, cu povestea nespus de frumoasă a propriului vis, descifrat mereu printr-un alt vis, uneori al său, alteori al cititorului, martor tăcut al mirajului lingvistic.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească dela Viziunea lui Nichita la crocomurul lui Ivănescu și levantul lui Cărtărescu apare prima dată în Istodor.

#ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar

de istodor @Marţi, 16 august 2016, 7:26 în

Banal, logic, senzațional: Poezia este metaforă. Adică, un limbaj și un imaginar fără termen de comparație. Poezia românească începe prin secolul XX. Târziu. Dar fără truda și uzura limbii române de către Alecsandri, Văcărești, Eminescu greu de închipuit Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi. Limbajul poetic are nevoie de uzură mai mult decât limbajul prozei. Iar explicație: oglinda acestui limbaj nu este realitatea (vezi Ion Barbu), ci jocul intelectual al este semnificațiilor metaforei. Abstractul te refuză, dar și stimulează, declanșează speculații. Descifrarea metaforei este mai sus de găsirea în iarbă de Pokemoni, desigur, este deliciul de a fi tu însuți Pokemonul cel rar.

De aveți poftă, cărțile, parte din ele, le puteți achiziționa dela Librăriile Humanitas.

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață", poezia de după 1960.

 

 

poezii-populare-ale-romanilor_1_fullsize1866

Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile Alecsandri

 Esența poeziei populare românești.

Avem prelucrate de către Alecsandri tot ce știm noi mai bine din creația populară: Miorița, Monastirea Argeșului, Toma Alimoș… Creații-pericol: au dat naționalisme ieftine. De fapt, fapte, impulsuri și dubii de om cu capul pe umeri.

Cartea îi place lui Marius Niță, taximetrist Pelicanul:

„Nu-i zi de la Dumnezeu să nu înjur „Miorița” asta. E ca un blestem. Sîntem neam care nu se răscoală, este călcat în picioare ca un microb și asta de ce? Un cioban se uită pe cer și vede nunți, în loc să pună mîna pe topor!”

 

 

 

 

poezii-mihai-eminescu-editia-maiorescu-55-600x6001884

Poesii de Mihai Eminescu

Dragoste&filosofie. Romantic buchet.

Citește-l pe Eminescu! Dar află: Eminescu vine la capătul unei istorii infantile de versificare. Asta-I calitate: să faci limba română nu doar să spună, ci s-o faci să și gîndească. Cam de aceea, Eminescu e văzut ca fiind intrat în limba și imagistica noastră zilnică.

Vrei să știi mai mult? „Viața lui Mihail Eminescu” de George Călinescu.

Cartea îi place lui Solomon Marcus, profesor universitar de matematică:

„Impact puternic asupra devenirii mele”

 

 

1908

681476935427502237504932-4189255-700_700Poeziile Văcăreștilor

Ce-i mai delicat, mai delicios și mai amuzant în literatura română.

Ienăchiță Văcărescu este cuceritorul, rostul poeziei lui este să înaripeze inima iubită. Alecu Văcărescu e poetul amorului, amor iute. Nicolae Văcărescu e simțitorul, iar dragostea pentru el este jertfă. Iancu Văcărescu sobru, cîntă amorul stăpînit. Văcăreștii au șic. Pentru o mai bună înțelegere a Văcăreștilor, „Dimineața poeților” (1980) de Eugen Simion.

Cartea îi place lui Marcel Tolcea

“Pentru literatură română, Văcăreștii sunt ce au fost Brătienii în politică: numeroși, greu de deosebit, întemeietori, virili, romanțați. Sortiți colectivizării, au apărut în antologia Poeziile Văcăreștilor. Care se adresează și rafinatului filolog, și filosofului, și amorezului.

Mai mult, ecologistul exultă când Ienăchiță nu taie floarea dintr-o grădină, manelistul din noi renaște când Nicolae exclamă: „A trăi făr-a iubi/Mă mir ce trai o mai fi”, iar timidul își tatuează pe inimă un distih al lui Alecu ce sună așa: „Când nu te văz, am chinuri / Iar când te văz, leșinuri".

 

 

minulescu-ion-nu-sunt-ce-par-a-fi-volum-poezii-1-6381909

Romanțe pentru mai tîrziu de Ion Minulescu

Ciocnirea lumilor. Romanță și cinism.

Ambele îți stimulează euforiile și imaginația. Bonomia, ingenuitatea, sinceritatea, vitalitatea cu care te seduce și autoironia, blazarea, afectarea cu care te omoară.

Cartea îi place Cristinei Stihi, PR manager:

„Romanțele” lui Ion Minulescu ce ne învață? mulțumești vieții că simți ceva zguduitor și nu te ascunzi ca de o boală rușinoasă. Să te aștepți să iei viața de la capăt, gol și singur, cu cuvintele tale, oricînd între 20 și 100 de ani –fără să innebunesti  dizgrațios sau inutil.”

 

 

 

 

 

 

 

1916

Plumb de George Bacovia

 

Unknown-2Eul alienat.

Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure. Incertul. Vagul. Nevroza. Acuta, maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. „O, țară tristă. Plină de humor!”. Brrr!

 

Cartea îi place Costinei Barbu, funcționar bancar

„ „Plumbul” se citește cum se mănîncă o mîncare nouă: întîi trebuie să guști, trebuie să-i dai vreme să se așeze și înveți să-ți placă.”
 

1919
2012-06-24-b6c3fc4c472dcefa383e85fac8f60eb8-205801-700_700Poemele luminii de Lucian Blaga

Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!

Atît aș spune despre poezia lui Blaga. Dar nu mă astîmpăr și continui: luminoasă, de foc de lemne cu dragostea întinsă pe iarbă, îndrăgostită, ritmată înăuntrul sufletului. Dragostea înseamnă începutul lumii îndrăgostitului, acesta zburînd, fără limite, spre originile lumii, spre esențele curate.

Cartea îi place Doinei Ghiță, Biblioteca Franceză Omnia:

„Cum stau mereu sub semnul jocului și-al întîmplării (deh, zodia...) tot așa mă regăsesc/stau în spațiul mioritic al lui Blaga. Cel în care dealurile încrederii alternează cu văile răstignirii...

 

 

1921

După melci de Ion Barbu

 

O joacă de secol 20, în ritm balcanic.

„Buhuhu la lună șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-îndărate,/ Să nu-i rupă vrun picior Cîine ori Săgetător!”

Cartea îi place lui T.O.Bobe, scriitor:

„Pentru că este o expresie clară, atît de clară încît devine transparentă, a unei teme puțin abordate, și anume crima comisă cu inocență, din joacă, asupra a ceea ce iubim. Iar pentru că arma crimei sînt cuvintele, După melci e în aceeași măsură și despre responsabilitatea literaturii.”

 

 

 

 

1927

Unknown-1Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi

Harță cu Dumnezeu. Limbă poetică dată de pămînt.

În seria sa de „Psalmi”, începută în „Cuvinte potrivite” și răspîndită prin volumele sale poetice, își tot iscodește Dumnezeul, își tot caută credința, își tot vede limitele de heruvim bolnav, își caută rostul, nu întrevede „astîmpărul”.

 

1930

prod-1345-coperta_ion_barbuJoc secund de Ion Barbu

Matematica dă profunzime poeziei.

De mergi într-un restaurant cu pretenții te indispune porția mică de mîncare și gotic construită. Nu recunoști nici gustul adevărat al bucatelor. Dar, culmea, după desert, te trezești sătul. Construcția lui Barbu se adresează minții neîndoios, iar asemănarea cu restaurantul rafinat face parte din deconstrucția voită a unui inaccesibil.

 

Cartea îi place lui Lucian Mîndruță, realizator tv:

Joc Secund. Pentru cei care vor sa uite "Sara pe deal". Domnule Ion Barbu, iti multumesc ca dupa 10 ani de scoala chinuita cu clasici plicticosi, am dat de tine sa respir un pic!”

 

 

1931

Unknown-1ArgheziFlori de mucigai de Tudor Arghezi

Poezia puroaielor. Vigoare, umor.

Exercițiul împunsului acestei bolgii de pe pămînt este continuarea firească a împunsului lui Dumnezeu din cer din „Cuvinte potrivite” (1927).. Duium de licențe lexicale și sintactice. Revalorizări de cuvinte vechi, mixaj de jeg și politețe.

Cartea îi place Andreei Pleșoianu, profesor de limba spaniolă:

Flori de mucigai e o culegere de koan-uri mai ample, e drept aparţinând unui spaţiu creştin şi scrise de un răspopit.”

Mâine, citiți din "101 cărți românești de citit într-o viață" poezia de după 1960.

 

Post-ul #ListaluiIstodor. Poezia românească de la Populare și Eminescu la Mucegaiul lui Arghezi. Deliciul de a fi Pokemonul cel rar apare prima dată în Istodor.


Paul Ciocoiu

Tank and motorized rifle formations of Russia’s Western MD hold trainings on combat readiness

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:30 în
Tank and motorized rifle formations of the Western MD located in the Leningrad, Moscow, Kalinigrad and Bryansk Regions have been alerted and departed to the […]

Sea Breeze 2016 – Ukraine

de Paul Ciocoiu @Miercuri, 20 iulie 2016, 20:27 în

Romania to host NATO multinational brigade

de Paul Ciocoiu @Duminică, 10 iulie 2016, 21:51 în
“As for the concrete initiatives that concern Romania, we will have a multinational brigade (…) So far, during the summit, Poland has announced its contribution […]

adrian halpert

„Educația”, la români: unde dă tata crește și bate-ți nevasta că știe ea de ce…

de adrian halpert @Miercuri, 13 ianuarie 2016, 17:40 în
„Barnevernet”. Un nume pe care românii l-au descoperit brusc în ultimele două luni. Un nume care, pentru mulți, a devenit sinonim cu Gestapo-ul german (asta presupunând că știu ce-i ăla), pentru aceiași Norvegia fiind un fel de Germanie nazistă de … Continuarea

LPC-iști, dați pe România TV! Nea Traian se simte bine la „mafiotul Ghiță”!

de adrian halpert @Vineri, 27 noiembrie 2015, 12:20 în
1. Știți ce-s aceia LPC-iști? Eu unul habar n-aveam până în urmă cu câteva zile, când, tot văzând această abreviere pe Facebook, mi-am întrebat prietenii virtuali ce înseamnă. Am aflat că LPC = „Luptăm Până la Capăt”, iar inițialele i-ar … Continuarea

Cât de tare (nu) este de fapt ISIS. Sperietoare mondială sau pericol mortal?

de adrian halpert @Joi, 26 noiembrie 2015, 12:28 în
    1. Dacă întrebai un occidental mediu în urmă cu doi ani ce este ISIS probabil că, dacă ar fi avut ceva lecturi la activ, s-ar fi gândit imediat la mitologia egipteană… Acum, într-un timp atât de scurt, nu … Continuarea

Ilias Papageorgiadis

5% TVA pentru proprietățile de până în 450.000 Lei: O decizie cu impact major pentru mulți cumpărători

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 16 septembrie 2015, 11:25 în
90% dintre cetățenii români sau străini ce cumpără proprietăți în România achiziționează proprietăți cu o valoare mai mică de 90.000 €, ca să fiu mai precis, o valoare de sub 385.000 Lei (cca. 85.500 €). Motivul principal este că aceste proprietăți au un TVA de doar 5%. În ultimii 5 ani întregul sector imobiliar din […]

O lecție de viață 1: “Oase aveți?”

de Ilias Papageorgiadis @Luni, 14 septembrie 2015, 9:15 în
Te poți înșela când judeci pe cineva după cum arată Piața centrală din Katerini a fost demolată în 1982. "În 6 luni va fi gata din nou" au anunțat politicienii, însă acest lucru s-a întâmplat doar 6 ani mai târziu. Familia mea a avut o măcelărie acolo din anii 1920, dar, în ciuda promisiunilor, a […]

”Pinocchio” vs. ”Zorba Grecul Conservator”: Primele alegeri în Grecia după ce ”povestea frumoasă” s-a sfârșit

de Ilias Papageorgiadis @Marţi, 1 septembrie 2015, 14:27 în
”Dacă-l văd pe leu, îl bat de n-o să-l mai recunoașteți!” spuse iepurașul celorlalte animale din pădure. ”Chiar poți să-l bați pe leu?” întrebă ariciul. ”De ce nu?” răspunse iepurașul. ”Sunt puternic și voi mă susțineți. Îi vom arăta că suntem mulți și că putem învinge.” ”Te-ai antrenat pentru această luptă?” întrebă bufnița. ”Sunt destul […]

Martin Harris

On UK-Russia scientific cooperation

de Martin Harris @Joi, 23 iulie 2015, 10:44 în
\r\n \r\n

Guest blog by Sir Martyn Poliakoff, Foreign Secretary and Vice-President of the Royal Society

I am delighted to be contributing to the Embassy’s blog. I am a British chemist, born in London, with a Russian father and English mother. I work at the University of Nottingham, and my research is focussed on Green Chemistry, a hugely important area of research. Green Chemistry is looking for environmentally cleaner and more economic approaches to making chemicals and materials; it seeks to reduce the negative impact of chemistry on the environment by minimizing the use of hazardous chemicals, reducing toxic chemical wastes and using fewer natural resources among others.
I am also the Foreign Secretary of the Royal Society (RS), the UK Academy of Sciences. The Society was founded in 1660 and has a long connection with Russia. As long ago as the 17th century, a letter was sent to Russia asking more than 50 questions about science in Russia and Peter the Great visited the Society in 1698.

The Society is still very much collaborating with Russia. In 2013, we organized a joint Frontiers of Science conference in Kazan attended by 70 young British and Russian scientists. The meeting was a joint project of the Academy of Sciences of the Republic of Tatarstan, the Russian Academy of Sciences (RAS) and the RS with the support of the Embassy. When in Kazan, I also took the opportunity to visit the chemical museum there to see where the element Ruthenium was discovered, a rare transitional metal belonging to the platinum group with curious application potential. For instance, ruthenium-based compounds have been used for light absorption in dye-sensitized solar cells, a promising new low-cost solar cell system.

As a chemist, I was excited by the discovery of chemical element No 114, synthesized in December 1998 in the Dubna Institute, which I look forward to visiting at first opportunity.

I have a long record of scientific collaboration with Russia and visit Russia frequently. Since 1999, I have been an Honorary Professor at Moscow State University and, in 2012, I was elected a Foreign Member of the RAS. I was a speaker at the 2013 launch of the EU-Russia Year of science and a year later at the UK- Russia Chemistry Week. This year I will be participating in International Conference on Supercritical Fluids in the Kaliningrad Oblas’t in September.
Today UK-Russia scientific cooperation is continuing and the Embassy’s Science and Innovation team has a crucial role to play in catalysing partnerships between researchers in our two countries. I feel that there are good opportunities for UK-Russian collaboration in areas outside my own, for example in the science of the Arctic and Accelerator Science.
I’m also excited about the Russian Government’s Global Education Scheme, which will provide funding to Russian Bachelor and Specialist degree holders to continue their studies in top UK universities I am delighted that the University of Nottingham is one of the UK universities covered by the funding scheme. I am particularly pleased that chemistry, chemical technology, nanomaterials and nanotechnologies can be funded by the Scheme as they all contribute to Green Chemistry.
The University of Nottingham has a long history of Russian scientists doing their research here and contributing to the advance of science. Our School of chemistry currently has two Russian scientists: Elena Bichoutskaia, a leading theoretician, and Andrei Khlobystov, Director of our Nanotechnology Centre.
I look forward to welcoming more Russian students to Nottingham in the near future and, as Vice President of the Royal Society, will continue to work with Russia to develop scientific collaboration.

Sir Martyn Poliakoff

Poliakoff-2011-11-16

A story of a British-built Russian icebreaker, who took part in the Arctic convoys

de Martin Harris @Miercuri, 3 iunie 2015, 18:02 în
\r\n \r\n

Guest post by Keith Allan, Consul General in St. Petersburg

The Russian ice-breaker, the Krasin, was built in Newcastle in 1916-17 and went on to play an important role in the Arctic Convoys of World War II. In this blog, Consul General Keith Allan talks about his recent visit to Newcastle University where a model of the Krasin is displayed in the Naval Architecture Department.

The Krasin is a fine example of shared British/Russian history. She was commissioned by Russia, built in Newcastle, and went on to play a significant role in the Arctic Convoys during World War II. For more on the Arctic Convoys, including the recent visit by British veterans, please see my earlier articles on the recent Arctic Convoys exhibition in St Petersberg and Sir Nicholas Soames’ message to St Petersburg Veterans.

HRH visit

HRH The Princess Royal visits Russian ice-breaker The Krasin

The Krasin is now a floating museum on the Neva river in St Petersburg. I have visited her many times and we were honoured when HRH The Princess Royal visited the ship and met Russian veterans of the convoys during her visit to St Petersburg in February 2014.

I read an article about the ship which said there was a model in a glass case at Newcastle University, and decided I would seek it out during a future visit to the UK. This finally happened on 21 May when I was in Newcastle visiting a veterans association. Sure enough, an excellent model of the ship stands in a glass case in a corridor along with a number of others in the Department of Naval Architecture.

Model of the The Krasin

Model of the The Krasin at Newcastle University

The plate on the case reads: ‘Triple screw icebreaking steamer ‘Sviatogor’ built by Sir W. G. Armstrong, Whitworth & Co. (Shipbuilders) Ltd. Newcastle-On-Tyne for the Imperial Russian Government.’

The ship was designed by the famous Russian seaman, Admiral Stepan Makarov, and was originally named after the Russian mythological warrior, ‘Sviatogor’. The Sviatogor sailed from Newcastle to Arkhangelsk on its maiden voyage in 1917 and was soon involved in the civil war hostilities following the October 1917 Revolution.  During the allied intervention against the Bolsheviks in Northern Russia (1918–19) the ice-breaker was scuttled in the Dvina River. The Royal Navy raised her for use in the White Sea and later brought her back to the UK for minesweeping in Scapa Flow. She was returned to the USSR under the Krasin trade agreement in 1921. In 1927 the ice-breaker was renamed by the Soviet government to honour a recently deceased Bolshevik leader and Soviet diplomat Leonid Krasin.

IMG_20150522_112441

The plate on the glass case display

The Krasin played an important role in the Arctic Convoys. In February 1942, the Krasin crossed the Atlantic (from the US) and reached Glasgow in early April. On 26 April 1942, she joined convoy PQ-15 and left Reykjavik for Murmansk. During the convoy Krasin shot down two German planes. Between 1942-1944 the ice-breaker continued to lead cargo convoys through ice in the Arctic despite heavy bombardment and the constant threat of submarine attacks. Many Allied ships and cargo vessels failed to reach their destination, but the Krasin was lucky enough to survive. In October 1945, the Krasin was disarmed. In addition to the convoys, the ship also participated in rescue expeditions in the Arctic in the 1920-30s, including one led by Umberto Nobile.

As a museum ship on the Neva river, the Krasin will continue to play an important role in reminding us of our shared British/Russian history and the heroic sacrifice made by British and Russian participants of the Arctic Convoys during World War II.

Triumph and Tragedy: remembering World War II – Guest post by Jon Sharp, Consul General in Ekaterinburg

de Martin Harris @Joi, 7 mai 2015, 11:35 în
\r\n \r\n

JonSharp

A number of military anniversaries are being celebrated at the moment. Earlier this month there were striking images from the centenary of the Gallipoli landings. I’m sure there will be similar scenes throughout the period leading to 2018 and the centenary of the ending of World War I. In Russia we have been marking the centenary with a number of events aimed, in particular, at young people which have sought to highlight Britain and Russia’s shared history in WW1. We have been holding reading aloud contests in cities across the country of British war poetry and literature. We have also invited people to nominate quotations from Russian and British literature to be inscribed on a new WW1 memorial which will be unveiled this summer at our Embassy in Moscow.

This year is also the 70th anniversary of the end of World War II and the Great Patriotic War between the Soviet Union and Nazi Germany with its allies. The anniversary will be commemorated across Russia on 9 May, Victory Day.

Here in Ekaterinburg we have been marking our shared history, and our alliance to defeat Nazi Germany, with a joint photographic exhibition which I opened last month. Working with the local photography and history museums, and with colleagues from the American Consulate, we have displayed images that demonstrate the personal triumphs and tragedies of World War II. The title of the exhibition is taken from Winston Churchill’s book of the same name, part of his six-volume history of the conflict. The exhibition includes images from the Imperial War Museum’s archives which show parts of the conflict that are less well known in Russia, such as the Battle of Britain and the fighting in the Far East. It also includes images from the local archives, which have not been displayed before.

Some of the images can be seen here.

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg

Opening of the exhibition in Ekaterinburg


cipinicolae

Cum trebuie sa arate un proiect castigator in cadrul Programului Comert 2015

de cipinicolae @Marţi, 30 iunie 2015, 8:57 în
    In lipsa unor finantari consistente din fonduri europene, IMM-urile isi indreapta atentia si spre finantarile nationale, mai ales ca din punct de vedere al conditiilor pare sa fie mai putin complicat sa acceseze o asemenea finantare. Ieri, 29.06.2015, a fost lansat oficial Ghidul solicitantului pentru Programul Comert 2015 (Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata). Proiectele se vor putea depune online, pe site-ul www.aippimm.ro, in perioada 06.07.2015 – 15.07.2015. In acest context, apare intrebarea: “Cum fac sa pregatesc un proiect castigator?”. Mai jos redau cateva elemente esentiale pentru realizarea unui proiect care la evaluare sa obtina 100 de puncte.   1. Indeplinirea conditiilor de baza pentru accesarea finantarii Daca doriti sa depuneti un proiect la aceasta finantare, trebuie sa va asigurati ca: firma este IMM, cu capital integral privat, inregistrata in Romania si care isi desfasoara activitatea in Romania firma are cel putin 2 ani vechime la data de 06.07.2015 (a se vedea data de inregistrare la Registrul Comertului) codul CAEN pe care doriti sa depuneti proiectul este autorizat de cel putin 3 luni la data de 06.07.2015 firma nu a beneficiat de finantare in cadrul Programului in ultimii 3 ani, respectiv asociatii/actionarii/administratorii ei nu au detinut aceasta calitate in firme care au obtinut finantare din program in ultimii 3 ani firma nu are datorii de bugetul de stat si bugetele locale firma nu a obtinut finantari de minimis de 200.000 Euro de la 01.01.2013 pana in prezent firmei nu i s-a recuperat un ajutor de stat primit in cadrul unui proiect firma nu au fost respinsa la finantare in ultimii 5 ani in cadrul programelor nationale nu exista legaturi intre structurile actionariatului firmei si personalul din cadrul MEIMMMA/OTIMMC si afini si rudele acestora pina la gradul II inclusiv codul CAEN pe care se doreste finantare se afla in lista codurilor eligibile (a se vedea aici)   2. Conditiile pentru obtinerea a 100 puncte Daca ati validat toate conditiile de la punctul 1, atunci trebuie sa luati in calcul si criteriile de evaluare, astfel incat sa obtineti un punctaj maxim sau apropiat de maxim. Trebuie sa tineti cont de faptul ca obtinerea unui punctaj mai mic de 100 puncte, scade considerabil sansele la finantare. Astfel, in 2015 MEIMMMA estimeaza finantarea a 133 proiecte. Daca ne uitam la numarul de proiecte depuse in 2014 (1.031 proiecte), vom vedea ca nu mai putin 93 au obtinut 100 puncte, iar 143 au obtinut 95 puncte. Situatia e cu mult mai complicata daca tinem cont ca in 2015 nu au fost disponibile fonduri structurale pentru achizitii de echipamente si utilaje in intreprinderi si ca nu se previzioneaza a se intampla mare lucru pana la finele acestui an. Astfel, conditiile pe care ar trebui sa le indepliniti pentru a obtine 100 puncte sunt urmatoarele: sa solicitati finantare pentru un cod CAEN incadrat in sfera serviciilor (a se vedea Anexa 2 la procedura aici) – 10 puncte cifra de afaceri din 2014 sa fi fost obtinuta cel putin […]

Ras si plans cu fonduri europene

de cipinicolae @Vineri, 19 iunie 2015, 8:40 în
    Viata de consultant in domeniul fondurilor europene e condimentata cu tot felul de situatii, fie de ras, fie de plans. De obicei, pe moment iti vine sa plangi, dar dupa ani iti aduci aminte cu un zambet macar. Ramane insa o zona de ridicol si de gust amar: nu ne facem bine si fondurile mai mult ne incurca pe noi romanii…   Finantarea de 0 lei Pe la inceputul anului 2015 am preluat pe www.proiecteue.ro informatii despre o finantare (nu e important care). Si fiindca in ghidul solicitantului nu aparea informatia privind valoarea minima a finantarii ce poate fi solicitata am pus “1 leu”. M-am gandit ca mai putin de atat nu are logica. Si totusi… O persoana de la autoritatea responsabila de program m-a sunat si mi-a zis ca valoarea minima nu poate fi 1 leu: “Teoretic ea poate fi si zero lei. Mai bine nu puneti nimic… treceti doar valoarea maxima”. Nu zau? O sa vina Dorel sa solicite finantare “0 lei”? Daca da, poate-l trimiteti sa ia si-un credit de 0 lei…   Subventia de curs – o bataie de joc Prin 2013, la o intalnire cu mai multe persoane implicate in proiecte finantate POSDRU, am inceput sa schimbam impresii. Si asa am ajuns la grupul tinta. Cineva zice: “Sa vedeti ce interesati sunt somerii de cursuri… Sunam intr-o zi pe unul, ii spunem ca avem un curs pe tema X si el intreaba: – Cat e subventia? – Pai e 900 lei pe luna. – Hmm… Si de ce sa vin la voi, cand la proiectul Y subventia e de 1.400 lei pe luna?” Si probabil ca e refuzat si proiectul Y, ca 1.400 lei era mai putin decat salariul mediu pe economie    Fondurile cresc cifra de afaceri ca praful de copt aluatul de cozonac La un moment dat citeam niste proiecte pe zona de competitivitate IMM. Si ce sa vezi… desi punctajul maxim era obtinut la o crestere a cifrei de afaceri cu 10% in 3 ani de la finalizarea proiectului, am gasit pe unii care sustineau ca in 3 ani cifra de afaceri crestea cu peste peste 1000% crestere in 3 ani. Da, ati citit bine, o crestere de peste 10 ori… Uneori putem sintetiza asa povestile din proiecte: “Daca ne dati bani din fonduri europene vom creste ca Fat-frumos … Avem doua utilaje cu capacitate de productie totala de 100 suruburi si mai luam unul automatizat cu capacitate de 70. In total vindem de peste 10 ori mai mult… A si nu am zis nimic despre reducerea somajului la nivel national, de eradicarea bolilor incurabile si de calatoria spatiu-timp. Noi meritam finantarea!” Desigur, proiectele sunt facute de consultanti. Daca ar fi si citite de consultantii care le fac… probabil unii nu le-ar intelege    Rata rentabilitatii e corecta cum e scrisa Si iar citeam un proiect pe zona de competitivitate IMM. La momentul ala, POSCCE avea o aplicatie online prin intermediul careia se realizau previziunile financiare. Un alt coleg zicea ca proiectul e […]

5 conditii esentiale de verificat de catre cei care vor sa aplice la Programul START 2015

de cipinicolae @Luni, 15 iunie 2015, 10:33 în
    In data de 12.06.2015 Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism a anuntat lansarea Programului START 2015 (Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare). Perioada de depunere a proiectelor este 22.06.2015 – 01.07.2015. Inainte de a incepe pregatirea unui proiect pentru a primi finantare din Programul START 2015, ar trebui sa verificati indeplinirea catorva conditii esentiale, pe care le prezint mai jos.   Conditia referitoare la vechimea societatii Potrivit Ghidului solicitantului, pot depune proiecte IMM-urile care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data deschiderii aplicatiei electronice de inscriere a planului de afaceri; adica au cel mult 2 ani la data de 22 iunie 2015. Atentie la data inscrisa pe certificatul de inregistrare la Registrul Comertului.   Conditiile referitoare la finantarile anterioare 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor care au beneficiat de alocatii financiare nerambursabile in cadrul programului START in anii anteriori (2013 si 2014). 2. Nu se acorda finantare in cazul depasirii plafonului de minimis de 200.000 Euro (exceptie: 100.000 pentru IMM-urile care desfasoara activitati de transport de marfuri in contul tertilor sau contra cost) pe durata a trei exercitii financiare. Pentru mai multe detalii, click aici.    Conditiile referitoare la asociati/actionari 1. Nu se acorda finantare IMM-urilor ai caror asociati, actionari sau administratori detin sau au detinut calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatii financiare nerambursabile in cadrul Programului START in anii anteriori (2013 si 2014). Mai mult, nu se acorda ajutor financiar pentru societatile ai caror asociati/administratori au calitatea de asociati/actionari/administratori in cadrul altor societati beneficiare de alocatie financiara nerambursabila la oricare din Programele derulate de catre Ministerul Energiei, IMM si Mediul de Afaceri in anul 2015. Se excepteaza de la aceasta prevedere firmele incubate si beneficiarii de cursuri UNCTAD Empretec care pot sa primeasca ajutor pe cel mult 2 programe. 2. Asociatii, actionarii sau administratorii care detin mai multe societati nu pot aplica in cadrul Programului START 2015 decat cu o singura societate. 3. Desi nu este o conditie eliminatorie, nu se acorda 5 puncte la evaluare daca asociatul/actionarul/administratorul a mai avut/are calitatea de asociat/actionar in alta societate infiintata in baza Legii 31/1990 cu completarile si modificarile ulterioare.   Conditia referitoare la activitatea pentru care se solicita finantare Pe langa faptul ca activitatea pentru care se solicita finantare in cadrul Programului START 2015 trebuie sa figureze in lista activitatilor eligibile (a se vedea lista codurilor CAEN aici), aceasta trebuie sa fie si autorizata. Astfel, codul CAEN pentru care solicita finantare trebuie sa fie autorizat la momentul decontului, adica pana la finalizarea proiectului (maxim 2 noiembrie 2015!).   Conditia referitoare la punctajul obtinut Inainte de a va apuca sa pregatiti un proiect pentru finantare, ar fi bine sa va masurati sansele, mai ales ca finantarea proiectelor se face in ordinea punctajelor obtinute. Chiar daca aceasta este doar o estimare la acest moment, consider ca ar fi bine sa tineti cont de ea. S-ar putea sa va salveze timp si bani pentru un proiect cu sanse mici sau chiar inexistente. Astfel, daca ne uitam la anul precent (2014), pe site-ul www.aippimm.ro observam ca s-au depus pentru finantare 636 de proiecte care au obtinut cel putin 50 puncte (conditie obligatorie pentru luarea in calcul a proiectului). Dintre acestea, nu mai putin de 84 de proiecte […]

noreply@blogger.com (Menaru

Calin

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

Oamenii pot fi convinsi?

de Calin @Miercuri, 20 august 2014, 18:15 în
Stateam dimineata la o cafea cu Doru si, ca de obicei, ne contraziceam constructiv. De data asta pe tema nevoii de training de comunicare digitala. De fapt punctele noastre de vedere, ca si in viata in general, sunt rezultatul unui mod de … Continue reading

O sansa pentru industria online din Romania?

de Calin @Joi, 24 octombrie 2013, 12:06 în
Singura certificare destinată industriei de publicitate online, recunoscută la nivel internațional, e disponibila din luna aceasta si in Romania. Certificarea atestă cunoștințele necesare profesioniștilor care lucrează în domeniul digital, în special în zona de vânzare (media buying and selling). Dar … Continue reading

Doc

Este Crin Antonescu de “dreapta”?

de Doc @Vineri, 2 mai 2014, 14:39 în
Întrebarea nu este pentru mine. Aș putea să încerc o definiție a termenului ”dreapta”, una cât de cât rezonabilă, ideologică, dar mă îndoiesc că ar fi comună cu cele care sunt circulate prin spațiul nostru public – de unde și nevoia de ghilimele din titlu. Iar, o dată definiția dată, răspunsul meu personal la ar [...]

Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană

de Doc @Marţi, 4 martie 2014, 12:55 în
Nu e tocmai o surpriză pentru cine cunoaște palmaresul și ”ce-l mână în luptă” pe dl Nicolicea faptul că propunerea de ministru pentru relația cu Parlamentul în cabinetul Ponta III își face ca prioritate legea amnistiei și grațierii. Dar, vai mie, am fost surprins de seninătatea cu care omul aruncă o minciună mizerabilă în argumentația [...]

Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

de Doc @Luni, 17 februarie 2014, 12:35 în
“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.” “Este nepermis să nu [...]

Dragos Salageanu

DRAGON-ul a scos flacari (in stil “american”)

de Dragos Salageanu @Vineri, 28 martie 2014, 21:29 în

Imagineaza-ti ca ai luat acasa la tine un DRAGON. Sa zicem ca l-ai luat in data de 13.11.2013. Face parte din “familia” ta, il iei cu tine peste tot, te bucuri de el, el se bucura de tine, rezolvati probleme impreuna, ajungeti in impas impreuna, se intampla si bune, dar si rele, apoi… intr-o zi, sa zicem ca pe data de 03.03.2014, DRAGON-ul spune ca lui nu ii mai place “atmosfera” si ca nu i-a placut niciodata. Pai bine, mah, DRAGON-ule, dar de ce nu ai spus mai devreme…? Te-a fortat cineva? Poate ca da…

Lectia 1: Nu forta un DRAGON. Lasa-l in ritmul lui.

 

Tocmai de aceea, din data de 04.03.2013 si pana astazi, noi, “romanii din Birmania (Myanmar)” am fost ocupati cu “astuparea” gaurilor facute de DRAGON.

Lectia 2: DRAGON-ul face gauri in jurul lui. Dureaza cam 3-4 saptamani sa le astupi.

 

In tot acest scenariu au fost implicati atat prieteni, cat si “parteneri”. Unul dintre ei, american. DRAGON-ul a plecat la american. Dar a incercat sa se mai uite printre gaurile facute, chiar sa intre prin ele. Totodata a sustinut incercarea sa de a intra printre gaurile lasate in urma prin expresia: “Am semnat noi “ceva”?”. Indiferent de raspunsul la aceasta intrebare:

Lectia 3: Pentru un DRAGON doar semnaturile conteaza! Gentlemen agreement-ul nu!

 

Va mai amintiti ca, la un moment dat, DRAGON-ul a scris pe acest blog despre asa-numitul “Junior”? Pe vremea aceea DRAGON-ul era considerat (pe buna dreptate!) “Senior”. Cat despre blog, tot ce a fost postat pana acum, a fost postat de “Senior” (DRAGON). Vorba noastra: “Da-ti, da-ti!” (imi cer scuze daca nu o intelegeti). Noi suntem destul de tristi ca am pierdut un DRAGON, dar trebuie sa mergem mai departe… e trist, e dureros, dar trebuie, trebuie, sa mergem mai departe. In momentul in care ne-am despartit de DRAGON, lumea si evenimentele au stat in loc… o zi, doua zile, trei zile… o saptamana, doua saptamani… apoi am invatat:

Lectia 4: Nu iti lua un DRAGON “Made in Romania”! Ia-ti, mai bine, doi Junior-i “Made in Myanmar”! Vei fi mai satisfacut; vei fi mai performant.

 

Cunoasteti vorba aceea: “Doamne, pazeste-ma de prieteni, caci de dusmani ma pazesc singur”? Aceasta se poate aplica si in Myanmar. Iar, prin extrapolare, se poate (se va!) aplica chiar si in America. Nu stiam pana de curand ca ea se aplica chiar si DRAGON-ilor. “Prietenii” si “dusmanii” se regasesc in folclorul romanesc, nu-i asa? Atunci de ce am senzatia ca daca voi mai scrie multe despre acest lucru, o voi da in “manele”? Probabil ca din cauza “lui”, din cauza DRAGON-ului. Sic!

Lectia 5: Daca ai stat mai multe luni langa un DRAGON, atunci te numesti SUPRAVIETUITOR.

 

Spuneam, in titlu, ca DRAGON-ul a scos flacari. Da, asa este, a scos flacari si a ars cateva lucruri in jurul lui… printre care si oameni. Intr-o anumita masura este si vina mea pentru ca am intretinut focul. L-am invatat pe DRAGON sa aiba flacari “perfecte”. Dar de-acum spun “piua”!

Lectia 6: DRAGON-ul e viclean. DRAGON-ul nu are nimic sfant! Este ruda cu sarpele.

 

DRAGON-ii nu fac parte din cultura si folclorul Myanmarului. Mai degraba fac parte din peisajul romanesc. Socant!

Lectia 0: Ai grija ce vrei sa exporti in Myanmar!

 

Asadar, cei “trei” romani din Myanmar sunt tot doi! Cei doi!

F & F


Job fair

de romaniinbirmania @Sâmbătă, 1 martie 2014, 18:28 în

Apuc sa scriu mai rar, din varii motive. Multa treaba de facut, multa viata de trait. Astazi, cel mai important proiect investitional al nostru (de pana acum) a facut primii pasi in lume. In avanpremiera lansarii, din aprilie, a noului nostru produs software pentru piata myanmareza, ne-am gandit sa facem o pre-lansare, ca sa “luam pulsul pietei”. In consecinta, am participat la un targ de job-uri, in parcarea MICT park, mandria Myanmarului si epicentrul zonei de tech din Yangon.

Ieri si azi ne-am hamalit din greu. Am intins bannere, am carat scaune si mese, am printat topuri peste topuri de hartie, am adunat un palc de rawange rapitoare care sa se alature staff-ului nostru pe perioada evenimentului (booth babes) – din nou, sunt absolut uluit de neamul lor minuscul si de ce oameni poate sa produca -, am facut un chef monstru cu toata lumea aseara, asa, ca sa ne dam chef de munca in weekend, am dormit 3 ore, apoi am stat toata ziua sub soarele tropical gestionand un flux de vizitatori si candidati de vreo 3 ori mai mare decat ne asteptam. Dat fiind ca maine la ora 7 o luam de la inceput, pun acum cateva selfie-uri si ne citim dupa ce trece nebunia ;)

20140301-225211.jpg

20140301-225224.jpg

20140301-225253.jpg

20140301-225333.jpg

20140301-225347.jpg

20140301-225406.jpg

20140301-225435.jpg

20140301-225454.jpg

20140301-225504.jpg

20140301-225519.jpg

20140301-225528.jpg

20140301-225542.jpg

20140301-225559.jpg

20140301-225608.jpg

20140301-225621.jpg

20140301-225636.jpg

20140301-225628.jpg

20140301-225643.jpg

20140301-225652.jpg

20140301-225703.jpg

20140301-225716.jpg

20140301-225724.jpg

20140301-225733.jpg

20140301-225740.jpg



Cristian Orgonas

Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

de Cristian Orgonas @Marţi, 28 ianuarie 2014, 21:13 în

Datele BNR publicate marti arata o scadere semnificativa a restantelor la credite in luna decembrie, insa aceasta scadere s-a datorat cel mai probabil acceptarii de catre banci a pierderilor, fapt care care explica si scaderea semnificativa a profiturilor inregistrate de sistemul bancar in T4.13.

Astfel, daca in primele 9 luni din 2013, profitul cumulat inregistrat de bancile din Romania era de 1,5 miliarde lei, in ultimul trimestru, pierderile au insumat 1 miliard, astfel incat, la nivelul intregului an, profitul a ajuns la 497 milioane lei, fata de o pierdere de 2,3 miliarde lei in 2012.

In suma absoluta, la sfarsitul lunii decembrie, restantele au insumat 32,69 miliarde lei, in scadere cu 1,38 miliarde fata de noiembrie, insa in crestere cu 4 miliarde lei comparativ cu decembrie 2012. Variatia lunara a soldului restantelor atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta se poate observa in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.

Ca pondere in soldul total de credite, restantele la creditele in lei au ajuns la 15,27%, in crestere de la 13,18% in urma cu un an, iar restantele la creditele in valuta au ajuns la 14,59%, in crestere de la 12,19%, detalii in graficul numarul doi

Continue reading: Sistemul bancar: restantele la credite au scazut in decembrie cu 1,4 miliarde lei

Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

de Cristian Orgonas @Duminică, 26 ianuarie 2014, 9:55 în

Gradul de educatie al populatiei influenteaza in mod semnificativ gradul de dezvoltare economica, iar faptul ca Romania se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punctul de vedere al ponderii populatiei cu studii superioare nu este o surpriza.

Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, daca in anul 2000, doar 7,5% dintre romanii cu varsta intre 15 si 64 de ani aveau studii superioare, procentul a crescut la 13,5% in anul 2012, in timp ce ponderea celor care aveau cel mult 8 clase a scazut de la 35,6%, la 28,8%. Ponderea persoanelor cu studii medii s-a mentinut in jurul a 57%.

In cifre absolute, in 2012, numarul romanilor pe segmentul de varsta 15-64 ani era de 14,9 milioane, dintre care 2 milioane aveau studii superioare, aproape dublu fata de anul 2000, 8,6 milioane aveau studii medii (numar similar celui din anul 2000), in timp ce numarul celor care au absolvit cel mult 8 clase a scazut la 4,33 milioane (fata de circa 5,4 milioane in 2000). Sursa datelor este Eurostat

Continue reading: Gradul de educatie al populatiei: cum stam in comparatie cu alte tari din Europa?

Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an

de Cristian Orgonas @Joi, 23 ianuarie 2014, 20:58 în

Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in trimestrul trei al anului trecut s-a inregistrat o scadere semnificativa a numarului de angajati cu contract de munca, acest numar reducandu-se cu 588.815 fata de T3.12, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire. Comparativ cu T3.11, scaderea este de 521.000, iar comparativ cu T3.10, scaderea este de circa 272.000.

In ce priveste evolutia in procente, scaderea anuala inregistrata in T3.13 este de 10,8%, de departe cel mai mare procent de cand aceste date au inceput sa fie publicate, respectiv din T2.10, detalii in graficul numarul doi. Datele reflecta evolutia numarului de asiguratii cu norma intreaga si/sau cu timp partial, sursa fiind declaratiile privind evidenta nominala a asiguratilor raportate de angajatori. Cei cu mai multe contracte de munca sunt numarati o singura data

Continue reading: Piata muncii: numarul persoanelor cu contract de munca a scazut cu peste jumatate de milion in ultimul an


Adrian

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea a II-a

de Adrian @Marţi, 7 ianuarie 2014, 8:05 în

Spuneam în prima rundă că vom povesti oleacă și despre mirificele prețuri practicate cu ocazia Black Friday. Oamenii care comentează pe marginea subiectului par a se împărți în două categorii: cei care urăsc evenimentul și consideră că e o șarlatanie uriașă și cei care iubesc reducerile de BF și trompetează cu entuziasm despre ce-și vor cumpăra ei cu acea ocazie. Aceștia din urmă, în marea lor majoritate blogeri, jurnaliști și alte specii înrudite (inclusiv al dumneavoastră subsemnat) care “condimentează” mai mult sau mai puțin discret articolele/blogurile cu linkuri de afiliat la diferite magazine online.

La cealaltă extremă, prima categorie va sta să-ți explice cu lux de amănunte cum au văzut “cu ochii lor” (și un eventual screenshot “dovadă”) un produs scumpit cu nesimțire înainte de BF pentru ca apoi magazinul cu pricina să se laude cu o reducere consistentă. In consecință Black Friday nu e altceva decât un gigantic șmen. Sau cel puțin așa susțin ei.

Adevărul este – așa cum era și firesc – undeva la mijloc. Explică foarte bine acest articol mai vechi din WSJ care deși surprinde metode folosite de magazinele din US cred că se aplică fără probleme comerțului de pe frumoasele plaiuri mioritice.

Cifrele sunt clare: din 2009 până în 2012 numărul produselor vândute la reduceri a crescut cu 60%, iar reducerea medie a crescut de la 25% la 36%. In același interval, marja de profit a magazinelor a rămas aproximativ aceeași. Fenomenul nu are decât o singură explicație: multe produse apar pe raft cu un preț inițial mai mare tocmai în ideea de a fi vândute în timpul reducerilor și nu în sezonul normal. Vi s-a întâmplat probabil și vouă să intrați într-un magazin într-o perioadă oarecare din an și să remarcați niște articole interesante dar parcă exagerat de scumpe în raport cu prețurile uzuale? Raționamentul e simplu: nu se intenționează vânzarea acelor produse la prețul întreg, ci doar discountate. Ele vor juca un simplu rol de decor pe rafturi până la sosirea reducerilor din iarnă sau a soldurilor.

Un exemplu interesant. Gigantul Amazon.com a introdus în oferta din vara 2013 un televizor Samsung de 60″ la 1800$ care se vindea în alte locuri pe Internet la doar 1300$. Ori, nu stă în obiceiul celor de la Amazon să se ocupe cu astfel de “cascadorii” de neam prost. Misterul s-a lămurit de Black Friday când televizorul cu pricina a fost redus un “amețitor” 45% până spre 1000$.

Altfel, metoda urcării prețurilor în “pregătirea” perioadelor de reduceri este o realitate. Market Track au constatat că prețurile urcă în medie cu 8% în noiembrie, înainte de BF și de sărbătorile de iarnă. Așa cum era de așteptat, cele mai spectaculoase creșteri de prețuri le înregistrează jucăriile, care iau un “avânt” mediu de 23%. De unde rezultă că bietul Moș Crăciun este cel mai lovit de aceste perioade de reduceri. Ar fi înțelept să-și facă stocurile încă din vară.

Sau cel mai bine-ar fi să revenim cu toții la obiceiul strămoșesc de a ne cumpăra un obiect pentru că avem nevoie de acesta, atunci când avem nevoie. Greu?

Black Friday: legende, mituri, invarteli – partea I

de Adrian @Vineri, 29 noiembrie 2013, 14:20 în

Căutarea ta s-a sfârșit: ai ajuns la punctul în care vei afla tot ceea ce trebuie să știi dar în special ceea ce nu trebuie să știi despre Black Friday. N-are rost să mai consumi energie în mod inutil, astfel încât poți închide chiar acum toate celelalte taburi de browser inclusiv cel în care George Buhnici explică modul în care a importat el BF în România (pro tip: n-a “adus” nimic nici George, și nici vreun alt jurnalist – ci magazinele online și în special eMag-ul).

Primul lucru important de reținut este că spre deosebire de datele altor “sărbători comerciale” mai mult sau mai puțin inventate (gen Sf. Valentin) momentul Black Friday este foarte clar plasat. Si anume: ultima vineri din noiembrie dă startul sezonului de cumpărături de final de an (la americani și în general în lumea occidentală). E momentul în care consumatorii încep să se îmbulzească în neștire prin magazine iar comercianții își maximizează profitul într-un final de an mai mult sau mai puțin euforic. Pentru cei interesați de etapele acestei frenezii de cumpărături am detaliat codul culorilor într-un articol mai vechi.

Cu alte cuvinte, ideea de a muta Black Friday cu o săptămână în avans este complet lipsită de logică. La fel de bine ne putem apuca să întârziem oleacă echinocțiul până de Paște. Ceea ce nu i-a împiedicat pe mai mulți comercianți din România să “mute” cu nonșalanță BF 2013, în premieră mondială. Explicația fiind ceva aburitor cu ziua de 1 decembrie care pică prost și taie cheful de cumpărături. Să vedem totuși adevărata cauză.

Da, anul acesta Black Friday pică foarte aproape de 1 decembrie dar nu are nici o legătură cu sărbătoarea națională a românilor. Pur și simplu sezonul cumpărăturilor în lumea occidentală – care începe cu Black Friday și se termină de Crăciun – este mai scurt cu câteva zile decât de obicei. Mai precis, este cel mai scurt sezon de shopping din 2002 ceea ce se va traduce într-o pierdere potențială de 1.5 miliarde $ la nivel mondial. Asta nu va împiedica magazinele să bată noi recorduri anul acesta, dar ar fi putut să încaseze și mai mulți bani.

Sigur că în ultimă instanță dacă oamenii chiar au nevoie de acele lucruri înseamnă că le vor cumpăra la un moment dat, chit că e în sezon sau în afara lui. Dar comercianții nu gândesc astfel – orice bănuț potențial pierdut în trimestrul 4 îi face să intre în fibrilație. Parcă îmi imaginez discuția:

- Sefu’, sefu’ ce ne facem că anul ăsta sezonul de cumpărături e mai scurt?
- Nici o problemă Costele, îl lungim.
- Sefu’, sefu’ nu înteleg cum o să lungim sezonul?
- Mutăm Crăciunul de Anul Nou, hai că-i simplu Costele. Pac, pac – am adăugat o săptămână.
- Sefu’, sefu’ cred că e o mică problemă acolo cu Crăciunul…
- Bine atunci dă Black Friday mai încoace o săptămână, că doar noi am inventat chestia asta.
- Da sefu’, ce idee deșteaptă! 

Sigur că puteau să-i spună “Zi Specială de Reduceri Masive ca Voi să Credeți că Sezonul de Cumpărături a Inceput Deja” (ZSRMVCSCID). Dar cred c-ar fi fost un pic complicat de reținut așa încât s-a preferat formula cu mutatul Black Friday.

Uite cum am lămurit chestiunea cu mutatul sezonului. In partea a II-a voi clarifica treaba cu prețurile.

Jocuri PSN (Playstation Network) acum si pe Amazon

de Adrian @Marţi, 12 noiembrie 2013, 21:43 în

Se apropie gerul, serile lungi de iarnă și zilele relaxante de sărbătoare când tot omul stă la gura sobei și joacă un shooter, un adventure sau strategy game pe Playstation. V-ar interesa poate să știți că prietenii de la Amazon au lansat un nou store din care puteți cumpăra coduri pentru achiziția de jocuri de pe PSN, și ca să fie treaba bună cumpărătura e însoțită de un cupon de 5$ reducere pentru următorul joc luat de la ei.

Pentru achiziție trebuie să declari un Billing Address oarecare în SUA (și dacă problemele continuă să apară, verifică țara conform discuției de pe forumul Kindle). Cam orice card bancar este acceptat (eu am de la Unicredit – a mers din prima), iar livrarea este doar un cod astfel încât nu veți avea bătăi de cap cu vama sau orice altă minunată instituție a statului nostru de drept.

Pe mine mă tentează The last of us, am auzit că merge bine cu vinul fiert…


Dan Selaru

Câteva puncte despre Roşia Montană

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 12:21 în
Proiectul Roşia Montană ridică grave semne de întrebare, şi pentru a nu fi uitate să le enumerăm şi analizăm:

1. Guvernul ne prezintă exploatarea aurului de la Roşia Montană ca proiect “de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit”. De ce e un proiect de interes public nu ştim, de ce exploatarea de la Certej nu e clasificată la fel? Dar putem reţine că este de "interes public naţional", deci toţi avem dreptul şi obligaţia de a ne exprima părerea, nu e de interes local, părerea celor din Bucureşti contează la fel de mult ca a locuitorilor Roşiei Montane. De la Guvern citire.

2. Proiectul nu are aviz de mediu. Guvernul spune că va aviza proiectul DUPĂ votul Parlamentului. Parlamentarii nu au specialişti în mediu, ăsta e şi motivul pentru care e necesar avizul, ca în eventualitatea unei legi Parlamentul să se bazeze pe o părere avizată. Decizia Parlamentului este luată pe criterii politice, nu tehnice, deci, în principiu, este o părere lipsită de orice valoare tehnică. Parlamentul poate vota modificarea tabelului lui Mendeleev, asta nu schimbă realitatea.

3. Cum Guvernul nu a fost capabil să îşi spună părerea trebuie să privim spre forurile care au expertiză tehnică. Acestea sunt Academia Română şi Institutul Geologic al României, ambele şi-au expus părerea, ambele păreri sunt negative. Acuza adusă contestatarilor că nu ştiu despre ce vorbesc nu este susţinută de fapte, cum Guvernul nu a fost capabil să-şi spună părerea orice opinie tehnică a Guvernului e lipsită de orice suport, contestatarii se sprijină pe Academie şi institutul de specialitate.

4. Atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta s-au acuzat că au primit mită în cazul în speţă. Mai mult, Victor Ponta, Prim Ministru, a declarat că a fost luată mită de politicieni de la RMGC. Într-un caz atât de controversat o asemenea declaraţie ar trebui elucidată ÎNAINTE de orice vot. Dacă în cazul Petrom acuzele de mită au fost ale Partidului România Mare, puţin credibile, acum acuzele sunt aduse de Primul Ministru, evident mult mai credibile, fiind necesară investigarea lor. Acest proiect a început cu controversatul personaj Frank Timiş, acesta e doar începutul neclarităţilor legale ale proiectului.

5. RMGC şi Guvernul susţin că mineritul este singura soluţie pentru zonă şi singurul mod în care apar locuri de muncă. Absolut fals, există nenumărate zone montane care există fără minerit. De altfel, mineritul în subteran nu are nicio legătură cu actualul proiect, acesta este un proiect de suprafaţă, minerii de subteran nu au niciun rol, experienţa lor anterioară e inutilă. Deschiderea proiectului o să creeze locuri de muncă, indiscutabil, nu ştim câte pentru cei din zonă, dar câte locuri de muncă DISPAR prin deschiderea proiectului? Locuri de muncă deja existente în fabrici de mobilă, agricultură sau turism. Zona a fost, politic, declarată monoindustrială blocându-se orice dezvoltare, la Albac, la 30 de kilometri sunt zeci, dacă nu sute, de pensiuni.

6. De fiecare dată ne este spus că Roşia Montană este deja un dezastru ecologic, perfect adevărat, ce reţine Ministerul Mediului să acceseze fonduri europene şi să ecologizeze zona oferind locuri de muncă şi o şansă celor din zonă, argumentul că este un dezastru ecologic deja este fals şi răuvoitor, "dacă e rău să facem mai mult rău că oricum nu contează". Este metoda absolut evidentă de a distruge definitiv orice şansă pentru cei din zonă în afara proiectului RMGC.

7. Cum în ţară părerile sunt emoţionale şi extrem de divergente, acuzele de mită şi incompetenţă la ordinea zilei, o soluţie capitalistă este expertiza exterioară, Statul poate să ceară ca întreg proiectul să fie asigurat de un mare asigurator internaţional. Acesta lucrează pe banii lui şi, în consecinţă, nu poate fi influenţat. RMGC a încercat să se asigure la Allianz, Allianz a refuzat. Putem aştepta până RMGC este asigurat? Evident.

8. Există acuzele că în spatele mişcării împotriva proiectului se află forţe străine reprezentate de Soros. În favoarea proiectului sunt, de asemenea, forţe străine reprezentate de Paulson şi Steinmetz şi care. conform Primului Ministru, s-au folosit de corupţie. Dacă asta e situaţia de ce nu căutăm o altă soluţie?

9. Există zvonuri destul de întemeiate că în zona propusă spre exploatare există şi alte minerale, care este situaţia juridică a acestora? Nu cumva, prin corupţie, acestea au fost excluse din redevenţe? Este de datoria Statului să clarifice public acest aspect ÎNAINTE de a aviza proiectul.

Aceste câteva puncte mă fac să declar fără dubiu că în acest moment proiectul Roşia Montană este profund dăunător României, un proiect bazat pe corupţie, minciună, desconsiderare a specialiştilor, manipulare.

de Dan Selaru @Vineri, 20 septembrie 2013, 1:41 în
Roşia Montană este, indiscutabil, un subiect. Deşi nu mai scriu, cel puţin aici, este absolut necesar să aduc nişte clarificări vis a vis de subiect, pentru că manipularea a depăşit orice nivel imaginabil.

1. Proiectul Roşia Montană ne este prezentat ca un proiect

Economie fără ideologie

de Dan Selaru @Sâmbătă, 23 februarie 2013, 13:47 în
Economia mondială este interconectată cu mediul, iar economia funcţionează cu energie. Orice altă viziune economică este în general partizană a unui model economic care, în ultima vreme, au devenit adevărate ideologii. Întregul fenomen economic trebuie tratat la nivel global, unitar, mai ales azi câmd economia este globală în strânsă legătură cu mediul şi cu resursele energetice.

În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.

Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.

Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.

Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.

Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.

Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.



Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.

Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.

Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.



Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012

Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9

Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1

Dragos Manac

Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!

de Dragos Manac @Vineri, 7 decembrie 2012, 12:41 în

"Wishes won’t wash dishes"

Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati. 

Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex: companie.ro), este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.

Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.

Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.

Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.

Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse. 

Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business?  Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email,  contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd. 

Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.

Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.

Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.

Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.  

Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina. 

Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.

+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe Revevol.ro

PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.

Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti

de Dragos Manac @Marţi, 27 noiembrie 2012, 7:34 în

"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"

Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.

Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).

Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!

Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:

  1. Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
  2. Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
  3. Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
  4. Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
  5. Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.

Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.

Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.

Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.

Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.

Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.

Rezumand:

  • Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
  • Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
  • Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
  • Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
  • Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.

Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?

 

 

 

Appnor MSP are un nou CEO

de Dragos Manac @Joi, 31 mai 2012, 15:40 în

"The best thing about the future is that it comes one day at a time."

Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.

Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.

Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)

Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.

Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.

Back to work! 


Mihail Marcu

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Incep fuziunile in sistemul bancar?

de Mihai Marcu @Duminică, 28 august 2011, 11:39 în
Bancile grecesti Alpha Bank si EFG vor fuziona, iar anuntul oficial se va face luni.

Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.






Cristian Dimofte

Viata la curte

de Cristian Dimofte @Marţi, 24 aprilie 2012, 17:31 în

O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Culmea optimismului in imagini

de Cristian Dimofte @Joi, 12 aprilie 2012, 22:01 în

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

Unele şcoli primare sunt mai bune decât altele

de Vali Petcu @Joi, 23 februarie 2012, 10:40 în
Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în [...]

Merlin

Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile  sociale la norma

de Merlin @Vineri, 10 decembrie 2010, 13:40 în
Am primit pe email de la un prieten urmatorul text. Mi-a scris ca noi pe Hotnews.ro scriem rapid despre ceea ce declara Basescu si Geoana, dar ca despre ceea ce se intampla in viata reala reactionam greu. De aceea ma grabesc sa-i public textul: Conform Ghidului Solicitantului – Conditii Specifice pentru cererile de propuneri de [...]

Cum am dislocat televizorul din casa

de Merlin @Luni, 26 iulie 2010, 9:57 în
(Un articol aparut in Dilema, cam gratuit si cam speculativ ) Televizorul este asociat cu ideea de “casa”, de spatiu personal si familial, dar aceasta perceptie se modifica sub presiunea unei reechipari a omului de astazi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, insa “magia” ecranului va disparea. Din ce in ce mai [...]

Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic

de Merlin @Sâmbătă, 17 octombrie 2009, 11:31 în
Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta,  esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc [...]

Ioana Avădani

Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 23:09 în
În conferinţa de presă de azi, dl. Ghişe ne spune: “Situaţia periculoasa în care sunt jurnaliştii în raport cu patronii de presă poate duce la deprofesionalizarea acestora, făcându-i nişte manipulatori de interese patronale necunoscute populaţiei.” El a adăugat ca doreşte “reglementarea conceptului de jurnalism, precum şi diminuarea abuzului autorităţilor sau patronilor de mijloace de informare [...]

Presa şi Strategia Naţională de Apărare

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 9:21 în
De mult nu am mai văzut unanimitate de păreri într-un grup mai mare de trei persoane – dar ieri mi-a fost dat să văd politicieni, oameni de media şi ONG-işti susţinând, timp de trei ore, aceeaşi idee: nu amestecaţi presa şi siguranţa naţională. Am participat (şi moderat – cu greu!) o dezbatere pe marginea Strategiei [...]

Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?

de Ioana Avădani @Joi, 23 septembrie 2010, 18:36 în
ANRMAP a lansat in dezbatere publica un Proiect de Ho t ă r â r e pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de [...]

Teo

O chestiune de onoare? A cui?

de Teo @Luni, 27 septembrie 2010, 12:22 în
Ministrul de interne si-a anuntat demisia de onoare dupa ce mai multi politisti s-au dat in stamba in fata Palatului Cotroceni. Foarte frumos, emotionat,  la tati ni-i greu.  Demisia domnului Blaga nu rezolva insa o problema mult mai concreta.  Cine … Continue reading

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

de Teo @Duminică, 12 septembrie 2010, 23:07 în
Ministerul de externe a anuntat  ca va oferi un grant de 50.000 de euro pentru finalizarea documentarului animat  ”Crulic – sau drumul spre dincolo”. Filmul reconstituie poveste tragica a romanulu Claudiu Crulic,  mort prin infometare in urma cu doi ani, … Continue reading

Pururea tanar, infasurat in revendicari

de Teo @Sâmbătă, 4 septembrie 2010, 12:27 în
I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun … Continue reading

petrea

Un avertisment ignorat

de petrea @Marţi, 14 aprilie 2009, 14:26 în
In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber [...]

Traduttore, traditore

de petrea @Sâmbătă, 14 martie 2009, 7:21 în
Conversatie despre FX: A: Mai creste euro? B: Fata de ce? A: Fata de cat e acum. Ce faci cand esti jurnalist de business la un ziar financiar si iti trebuie stiri pentru site-ul ziarului? Deschizi platforma de stiri si cotatii in timp real, apesi F9, tastezi EURRON= si astepti. Mai devreme sau mai tarziu tot pica o stire. [...]

Falimentul analistilor de pe Wall Street

de Sergiu Mihai-Popescu @Vineri, 13 martie 2009, 14:28 în
Intr-o piata aflata pe un trend descendent de aproximativ un an si jumatate, cu o accentuare a scaderilor in ultimele 6 luni, orice “bear market rally” este o oportunitate pentru diversi analisti ai fenomenului bursier de a proclama bottom-ul indicilor. Si acum ne aflam intr-un astfel de moment:  indicele S&P 500 a stabilit pe 9 [...]

Asigurari si Pensii

ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Life
Bancul zilei: Cum stiu rabinii tot ce face Trump
Presedintele Trump il intreaba pe seful CIA: - Cum naiba de stiu evreii tot ce facem, inainte chiar sa actionam? Generalul ii raspunde: - Domnule Presedinte, evreii au o expresie: "Vus tutuh?" (adica "ce se-ntampla?"). Cand se-ntalnesc...
citeste mai multe articole din LIFE
Distractie si confort maxim la pret modest. Pensiune Azuga-Casa Barcaru. Cazare 28 locuri, bucatarie si bar. Rezervari: 0744.302.373, 0244.326.418
S-a dat START-ul la sezonul nuntilor! Inscrieri urgente! Castiguri garantate! 0730.32.32.16
Google Apps Business si Managed Hosting in Romania, Olanda si SUA prin Appnor MSP.
Cel mai mare numar de marfuri si camioane. Peste 10.000 de membri. Bursa de transport nr. 1 in Romania.
Perdele, draperii, falduri romane. Proiectare si montare perdele, draperii, accesorii pentru orice tip de fereastra. Solutii si executii pretentioase. Noi modelam lumina in casa ta! www.lafereastra.ro
Agrocom France, radacina proiectelor tale. Arhitect peisagist, proiecte 2D/3D, plante ornamentale. Universul dvs exterior modelat cu bun gust. www.pepiniera.com
Reduceri consistente la Zaza Pizza: 12 lei pizza. Intra pe pagina noastra de Facebook si afla produsul si parola zilei.
Vrei permis de camion/autobuz, recunoscut in UE? Vino la PILOTAJ PROF BUZAU pentru permis categoriile B, C, CE si D pe autovehicule de ultima generatie!
Auto Grand - Rent a car. Inchirieri autoturisme cu sau fara sofer. Preturi incepand de la 19 euro/zi.
Calm, Putere, Relaxare. Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.
Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice. O carte scrisa de Lisa Sanders, cea care prin rubrica din New York Times a inspirat crearea serialului Dr. House. Pe Psihoshop.ro. Carti de psihologie.

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version