Fiica lui Toma Arnautoiu si a Mariei Plop a publicat recent la Editura Vremea editia a doua, mult imbogatita, a volumului „Luptatorii din munti. Toma Arnautoiu, Grupul de la Nucsoara. Documente ale anchetei, procesului, detentiei”. In 2009 s-au implinit 50 de ani de la distrugerea Grupului de la Nucsoara, prilej cu care la Sala „Irina Nicolau” de la Muzeul Taranului Roman e deschisa pana in 7 noiembrie o expozitie cu fotografii si documente din arhivele C.N.S.A.S.
Printre acestea o fotografie cu Maria Plop coborand scara de funie din adapostul de la Rapele cu Brazi, cu fetita la subrat, pentru a se preda. Tot in arhiva C.N.S.A.S. sunt si fotografiile facute fratilor Arnautoiu, Mariei Plop si micutei Ioana in arestul de la Pitesti. Si ele sunt expuse la MTR.
Rep: Cred ca ati auzit de multe ori aceasta intrebare imposibila, dar ati reusit sa pastrati o cat de mica amintire mamei sau tatalui dvstra?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Nu am amintiri de la varsta de 2 ani. Nici din leaganul de copii, unde am stat pana la 4 ani, nu am decat putine amintiri. In schimb, imi sunt vii in minte scene din copilaria petrecuta dupa infiere, la Bucuresti.
Rep: Ati fost tentata sa recurgeti, nu stiu, la hipnoza, ca sa deblocati niste posibile amintiri?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Nu, niciodata. Felul in care am reusit sa le reconstitui personalitatile parintilor m-a apropiat foarte mult de ei.
Rep: Noi, restul lumii, avem o imagine as spune literara despre Toma Arnautoiu, Maria Plop si rezistenta din munti, pentru ca se bazeaza pe ce am citit si pe ce ne-am imaginat. Dvstra cum ii percepeti? Le puteti reconstitui ADN-ul din ADN-ul Dvstra?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Si eu am o imagine tot “literara”, cum spuneti dumneavoastra. Dar imaginea pe care o am eu este conturata dupa documentele din dosarele facute de Securitate. In documente am gasit descrieri ale infatisarii lor, ale imbracamintii si, bineinteles, fotografii. Iar pe bunicii mei, parintii tatalui meu - Ion si Laurentia Arnautoiu -, i-am “cunoscut” datorita existentei celor peste 1000 de pagini care contin transcrieri ale convorbirilor lor de zi cu zi.
Dupa prima lor perioada de detentie (1949-1955), Securitatea le-a montat microfoane in jumatatea de casa in care li s-a permis sa locuiasca, jumatatea cealalta fiind transformata in post de militie. Din 1955 si pana la arestarea parintilor mei, in 1958, tot ce s-a vorbit in casa lor a fost ascultat si notat.
Rep: Ati fost trimisa la orfelinat dupa ce mama Dvstra a murit la Miercurea Ciuc, in 1962, sau in 1959, cand ati fost prinsi?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Cursul evenimentelor a fost urmatorul: la 20 mai 1958 au fost arestati tatal meu si fratele lui, Petre Arnautoiu, la marginea satului Poenarei, in urma unei tradari comise de un prieten din copilarie, Grigore Poenareanu, racolat de Securitate. Imobilizati de un narcotic pus intr-o bautura, cei doi nu s-au mai putut opune arestarii. Au fost dusi la Rapele cu Brazi unde, in ascunzatoarea in care traiau, mai erau mama mea cu mine si tanarul Constantin Jubleanu. Somati fiind sa se predea, mama a coborat din ascunzatoare cu mine in brate, apoi Constantin Jubleanu a tras asupra trupelor de Securitate si a fost impuscat in schimbul de focuri. Am fost dusi cu totii la penitenciarul din Pitesti, unde pentru ei a inceput calvarul anchetelor. Am stat o perioada cu mama, apoi autoritatile au hotarat sa fiu trimisa la un leagan din Campulung.
Rep: Ce senzatie aveti cand va priviti in acea fotografie extraordinara de la 2 ani, facuta in arestul de la Pitesti?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: In general, atunci cand vrei sa afli adevarul din surse cum sunt documentele de Securitate, trebuie sa le privesti cu obiectivitate si mare atentie, pentru a le putea intelege cat mai bine. Patima si subiectivismul nu te ajuta sa treci peste grozaviile pe care le citesti. Parcurgerea documentelor nu are nimic comun cu parcurgerea unei carti in care situatiile intrec de multe ori - ca si in documente -, orice imaginatie. Revenind la intrebare, eu privesc fotografia aceea ca pe fotografia unui copil dragalas si putin speriat. Nu ma gandesc niciodata ca este a mea.
Rep: La orfelinat va vizita cineva? Avea cine?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Parintii mei nefiind casatoriti, autoritatile mi-au facut act de nastere pe numele mamei, asa ca am putut fi infiata si, spre norocul meu, am stat numai doi ani in orfelinat. In leagan nu avea cine sa ma viziteze pentru ca bunicii si sora tatalui meu, Elena Ion, erau arestati. Bunicii au murit, de altfel, in inchisoare. Ca si mama.
Rep: O falsa legenda spune ca ati fost infiata de violonistul Ion Voicu, de aici si cariera Dvstra muzicala.
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Familia care m-a infiat nu are nicio legatura cu violonistul Ion Voicu si nici cu lumea muzicala. E doar o coincidenta de nume. Parintii adoptivi nu erau din zona Muscelului si, neavand copii pana la 40 de ani, au dorit sa infieze unul.
Rep: Puteti sa rememorati imprejurarile in care ati aflat ca sunteti fiica Mariei Plop si a lui Toma Arnautoiu?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Am descoperit acest lucru pas cu pas dupa 1990, incercand sa aflu ce a putut determina o femeie matura sa-si abandoneze copilul intr-un orfelinat. Intai am mers la leagan, crezand ca aici voi gasi o arhiva si voi afla mai multe date despre mama mea, date care sunt in actele de adoptie.
Legea dupa care se faceau adoptiile in anii ‘60, nu stiu daca s-a schimbat intre timp, nu permitea accesul la date despre parintii naturali. In toate cautarile de inceput, omul care m-a ajutat in mod salvator a fost dr. Elisabeta Moisescu, directoare a leaganului peste 30 de ani. Cred ca am fost primul copil adus de Securitate, la putin timp dupa ce fusese numita directoare, asa ca nu a uitat intamplarea.
Rep: O a treia editie a cartii Dvstra de la Editura Vremea ar veni cu si mai multa informatie decat cea cuprinsa in 900 de pagini si care depaseste ca informatie prima editie?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Nu va mai fi o a treia editie, ci o carte noua. Editia a doua, aparuta chiar zilele acestea, aduce fata de cea precedenta o parte din documentele din arhiva pe care le-am putut studia dupa infiintarea C.N.S.A.S. Cea mai mare parte a documentelor studiate in ultimii ani va face subiectul unei carti noi.
Rep: Cum v-a ajutat statul roman in munca de a scoate la lumina si de a face cunoscut Grupul de la Nucsoara?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: La inceputul anilor ’90 am ajuns la primele documente in urma unui episod al „Memorialului Durerii”, in care doamna Lucia Hossu-Longin semnala ca ministrul Justitiei de atunci nu raspundea memoriilor prin care solicitam sa studiez dosarele procesului parintilor mei.
Apoi, demersurile insistente facute de Editura Vremea, care intentiona sa realizeze o carte despre Grupul de la Nucsoara - probabil cel mai longeviv dintre grupurile de partizani anticomunisti (1949-1958), mi-a facilitat accesul la cele 120 de volume ale dosarului. Infiintarea C.N.S.A.S. a creat posibilitatea consultarii si altor categorii de documente, iar pentru mine a inceput o noua perioada de studiu.
Rep: Exista documente importante despre grupul de la Nucsoara si rezistenta anticomunista din munti care au fost distruse inainte de 1989?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Au fost documente distruse sau reindosariate. Marturie sunt numerotarile multiple pe care le au majoritatea paginilor pe care le gasim in dosare. Daca paginile sau dosarele care nu mai sunt au fost sau nu importante cum mai putem afla? Trebuie sa le parcurgem pe cele care exista pentru a putea trage concluzii.
Rep: Oamenii stiu azi tot ceea ce trebuie sa se stie despre ce au facut parintii Dvstra si tovarasii lor?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Lupta de rezistenta in general - nu numai cea din munti -, nu este cunoscuta suficient. In afara studiului facut de istoricul Dorin Dobrincu, nu stiu prea multe cercetari intr-adevar serioase care sa aiba grupurile de partizani ca subiect. Probabil ca s-au publicat mai multe carti cu interviuri ale fostilor lideri comunisti decat carti despre rezistenta anticomunista.
Rep: Anul trecut l-am intervievat pentru HotNews pe Constantin Popescu, autorul filmului "Portretul luptatorului la tinerete", un film despre gruparea lui Ion Gavrila Ogoranu asteptat pe ecranele romanesti. Regizorul si-a manifestat intentia de a continua cu un film despre fratii Arnautoiu si cu un altul despre Elisabeta Rizea. Ce parere aveti despre aducerea pe ecran a parintilor Dvstra?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Imi amintesc ca am citit un interviu al lui Constantin Popescu. Continea cateva lucruri care m-au mirat, la fel cum m-au mirat afirmatiile facute intr-o emisiune de televiziune de actorul care urmeaza sa fie Toma Arnautoiu in film (n.red. – Andi Vasluianu). Sper ca filmul sa fie facut cu onestitate, pe baza unei documentari serioase.
Rep: De ce casa familiei Arnautoiu de la Nucsoara este in prezent sediul Politiei? De ce nu va e retrocedata?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Autoritatile - care au hotarat sa nu fie retrocedata casa urmasilor fratilor Arnautoiu si sa ramana sediu de Politie - va pot raspunde la aceasta intrebare.
Rep: L-ati cunoscut pe generalul Plesita, care era in 1958 loctiitorul sefului Directiei Securitatii Pitesti si care a contribuit la distrugerea Grupului de la Nucsoara ?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Din documentele de Securitate care ii poarta semnatura, din paginile revistei „Lumea Magazin”, care timp de cateva luni i-a publicat in foileton un lung interviu unde vorbea despre partizanii din Nucsoara in termeni suburbani, si din emisiunile interminabile ale postului OTV, unde vorbea nestingherit despre opozantii regimului comunist ca despre niste infractori de drept comun si povestea cum ii maltrata (dand ca exemplu felul in care l-a anchetat pe Paul Goma).
Rep: Va simtiti parintii aproape in momentele dificile?
Ioana-Raluca Voicu Arnautoiu: Ii port in gand, asa cum cred ca m-au purtat si ei pana in ultima clipa. Cel putin, despre mama, stiu asta din marturiile celor care i-au ajutat sau care au stat cu ea in inchisoare.
Condamnarea comunismului e privita ca fiind o excentricitate, o hartie cu care activistii de partid se pot sterge la fund, iar ceilalti se intreaba complice 'ei si, la ce-mi ajuta mie asta?'
Oameni simpli au fost haituiti pentru ca au incercat sa apere ce era al lor, dar mai nou nomenclaturistii de ieri sunt considerati ca fiind 'ok, oameni cu care se poate lucra'
Iliescu e cool, Vadim e marele patriot, Paunescu e marele maestru.
Dar in jegul in care traim, in urletele electorale, nu e loc pentru adevaratii eroi, cei sacrificati in zadar.
Condamnarea comunismului nu a venit cind trebuie si cum trebuie - era nevoie de momentum, de trezirea publicului, dezbateri, presiunea opiniei publice pt deschiderea arhivelor securitatii cit mai devreme - dar, ca la romani, s-a mers pe incarcatura emotionala, pe "acum ori niciodata", s-a exploatat un pic politic... si a iesit evident cu circ, injuraturi si trivializarea evenimentului.
Asa ca orice lucru real - cum sunt cartile si munca de documentare tenace a dnei Voicu-Arnautoiu - sunt mai mult decit binevenite !
bineinteles, nu toti indivizii unui grup sunt activi si implicati iar acest fapt, extins asupra majoritatii alese drept argument pentru o judecata, produce un verdict de neimplicare a grupului care, fireste, naste, in randul minoritatii, diverse lamentari legate de aceasta lipsa. insa neimplicatii si pasivii sunt, prin natura ipostazei lor, neutri. amorfi, ei nu dau un model, nu proiecteaza o directie, nu ofera o solutie, nu solicita a fi urmati. asemenea impulsuri se produc intre indivizii celeilalte parti a grupului, cea care produce directii, cea care premiaza solutii, cea care alege modele, cea care delibereaza lideri. asadar, dincolo de o majoritate apatica, insensibila, acum sau dintotdeauna, in fata raului din comunism, exista indivizi care persevereaza intru adevar si neuitare. ei sunt masa critica a implicarii, a re-animarii intregului grup din care fac parte.
ca o a doua si ultima (dar nu finala) consideratie: informatiile legate de nenorocitul trecut comunist al Romaniei, astazi la dispozitia oricaruia interesat, nu au fost mereu atat de accesibile. iar eliberarea lor catre populatie este ea insasi un efect al actiunii unor indivizi activi, preocupati, implicati, organizati (vezi IICCR http://bit.ly/40kdY1 ). eforturile acestor oameni nu sunt subminate cu dezinteresul diafan al majoritatii ci cu activismul interesat al celor pe care eliberarea adevarului ii expune unei deconspirari fatale: http://bit.ly/1YBSL3 .
celula doar 5-6 luni , la inchisoarea DEVA , nu mai
retin numele lui , anii au trecut am inbatrinit cu toti
ce sa facem asta ne-a fost destinul , pacat de tara noastra frumoasa si bogata a ajuns pe mana celor
care ne-au torturat. ; imi pare foarte rau ,din toti care au scris nimeni nu pomeneste numele tortionarilor
Evrei , Nicoski ,Zeler ,Ana Pauker, Walter Roman,
comandanti inchisorilor si lagarilor de munca erau evrei ; Iliescu este tot evreu ,tara e condusa de evre
Michigan USA
Zeller, a fost primul sef a Secuirtatii, de atunci in formare, din Oradea.
In paranteza, este interesant poate, ca dupa moartea lui Stalin, a iesit la iveala, ca Zeller era "fost spion a lui Horty", asa ca prin 54-55 si-atras un glont in cap, prin Herastrau....
Insasi ideea ca un element precum Plesita a murit linistit, cu onoruri, e un semn ca in Romania s-a schimbat totul, fara sa se modifice ceva.
Deci prea putin conteaza daca Iliescu e tigan sau evreu; e posibil chiar sa fie cate putin din amandoua (mai exista cazuri). Cei de felul lui nu apartin de nici o natie.
Va transmit si dumneavoastra, frumoasa si distinsa doamana, Ioana Voicu Arnautoiu stima si admiratia mea !
Pe astfel de probleme scriu cei cu durere in suflet , cei care nu s-au impacat cu prezentul mizerabil, cei pentru care conteaza o idee , un principiu mai mult decat cei 30 de arginti...
Desi ma doare ca nu sunt mai multi, este bine sa-i stii macar pe cei care sunt asa cum sunt !
Avem nevoie de bucatica asta de Istorie ca sa ne regasim identitatea nationala. Povestea lui Toma Arnautoiu ar trebui inclusa in cartea de istorie si predata in scoli, nu ca memorial al durerii, ci ca memorial al demnitatii.
Multumesc Hotnews pentru articol.
De oamenii astia nu se vb pentru ca inca mai afecteaza fosilele comuniste din prezent.
E suficient. Ce prostii va mai trebuie?
Doamne ajuta ! Eu cred ca o sa trecem de acest purgatoriu si valorile reale o sa fie reasezate acolo unde le locul
oameni care ca singură vină au fie studiile,fie
neinscrierea in CAP,sau vini inchipuite de alții,nu
”infierează”nu pun stigmate ,nu poartă ură.
Am cunoscut și am trăit in casa unor oameni care
au fost bogati-a căror avuție s-a adunat in sute de ani-dar modul de comportare diferă total de
cel din prezent.Și in casă cand se putea discuta pe
șoptite nu am auzit caracterizari.Am fost educat să
invăț să fiu educat și astfel să respect.Nu cred că
inainte a fost lapte și miere,dar tinerii politicieni de
astăzi lasă mult de dorit.Comunismul nu se ”condamnă”că dă bine,lecțiile șablon pe care tot
le aud nu le-am auzit de la cei care au stat in inchisori sau de la cei cărora li s-a luat totul.,. Am stat intr-o perioada alături de o
domnă (acum are 90 ani)cu titlu nobiliar.A locuit intr-un apartament conf.II.Nu am auzit-o nici o dată
plangandu-se.Se adaptase vremurilor .De fapt toți
cu educație au un altfel de comportament.Ei sunt
așa pentru că așa se nasc.
Mă rog pentru dna Arnăuțoiu a căror trăiri ale familiei
le știu de acasă.Să o ajute Dumnezeu .
Cand au aparut comunistii? Unde au aparut ei ? Cine i-a sustinut ? Cine sunt comunistii ?
Spuneti lucrurilor pe nume, incercati sa vedeti cauza nu efectele.
In primul rand nu s-a facut necesara departajare intre perioada stalinista ,,epoca pre Ceausescu" si epoca Ceausescu diferita substantzial de prima in primul rand prin inexistentza crimelor politice dar si multe alte lucruri pozitive (programele sociale de ex.)
In al doilea rand lumea vede ca acest capitalism ii saraceste ii intoarce in feudalism si ca majoritatea traia mai bine in comunism( nu putem ascunde asta la nesfarsit: uitatzi-va doar la locuintzele gratuite pe care le primea populatzia si la invatzamantul de neta calitate ) sigur, cu exceptia unei asa zis ,,elite" (care de fapt sunt doar niste profitori ce afiseaza anticomunismul) .
In al treilea rand lumea percepe ca este manipulata ca i se inoculeaza un anume adevar, perceptzia este ca nu se spune tot: anticomunismul vinovat chiar de crime dinainte de razboi, aspectele pozitive ale comunismului in Romania( sa nu fim fatzarnici in tzari ca Romania ,Bulgaria comunismul a avut aspecte pozitive...unii spun ca ajutat substantzial la occidentalizare!! etc
V-a obisnuit comunismul sa va furati caciula, sa traiti din pomeni sa nu ganditi, sa nu munciti.
Vin alegerile, mergi fuguta si vinde-ti votul pentru niste tuica si apoi mediteaza la cat de bine era cand puteai fura de la CAP.
Putina decenta ai fi putut avea sa nu vii cu mizeriile tale legate de comunismul cu fata umana. V-ati lasat pervertiti de comunism si vii cu explicatii sugerand ca nu era chiar atat de rau.
Pentru tine nu o fi fost, ca burta e inainte de toate. Dar spune-le asta urmasilor celor care au murit in inchisorile comuniste aparand niste principii, nu jumatatea de kil de zahar primita lunar.
in al doilea rand ar trebui sa ne spui cate clase ai terminat, unde, ce note ai avut la istorie si eventual cat castigai in acea perioada
in al treilea rand "epoca Ceausescu, locuintele gratuite, invatamantul de calitate sau aspectele pozitive ale comunismului" sunt subiecte despre care putem vorbi ore intregi nu-s de ajuns cateva randuri
unul dintre marile pericole care ne pandesc acum este tocmai aceasta mitologizare a comunismului...
se spune ca cel mai mare serviciu pentru un "prost" e sa-i spui pe nume, iar cel mai mare deserviciu e sa-l lasi asa cum e... mi-ar placea sa te fac in multe feluri dar cred ca e mai bine sa-ti cer sa mai studiezi un pic problema inainte sa vii cu argumente ce 8 clase terminate la seral...
succes
Domnule O...nu spun,, zero" ca sa nu va suparatzi pe mine si mai rau....am 46 ani , tata era strungar la IMGB , avea 4000 lei pe luna adica echivalentul a 4000 roni, am studii universitare de drept si economie si o postuniversitara...nu mint jur !
Studiile universitare (chiar si liceul)de acum 22-25 ani nu se comparau nici pe departe cu cele de acum..erau seriose, profesori severi, fara spaga( (2-5% poate, dar nu generalizata ca acum)
Avetzi dreptate si ma bucur ca suntetzi constient de asta, discutzia necesita ore multe si mai ales ghiatza la cap, nu ura desarta !! See you !
dar depinde ce intelegi si ce ceri de la o muma ...
care adevar? cel trimbitat de propaganda ? ca a adus urbanizarea, locuri de munca, asistenta medicala, scolarizare etc, etc ? dar de desteleniti, tragediile desproprietaritilor, abuzurile celor in administratie, incolonarea ideologica si politizarea sistemului educational, sanitar, economic, si atitea alte grozavii nu s-a discutat prea mult, nu? si totusi tragediile astea continua si dupa '89... dar propaganda Partidului unic, pt partea de gargara, nu mai e.
poate ca tatal dumitale a avut norocul unei vieti linistite, si nu e un caz izolat - atitat timp cit doleantele personale ramineau in conul de concesii aprobate de regim ... cei care au vrut altceva , cum au fost strungarii (si nu numai) de la Brasov in 1987, au platit greu aceste pretentii desantate (in viziunea Comitetului) ..
La fel studiile - se dadeau cu lingurita , si numai ce nu era prea tare pt urechile ideologizate ale dnelor & dnilor profesori ...
Dezastrul in educatie a inceput cu mult inainte de 89 - cind turnatoria, acuzarile mincinoase au devenit monede foarte valoroase (alaturi de instaurarea primelor dinastii familiale ) - aici , de ex, foarte plastica si interesant de citit - Magda Ursache
Profesorii severi (cei de valoare reala) de acum citeve decenii erau studentii/ elevii ghinionistilor ce ajunsesera la canal si nu numai.
Deci dupa cum se vede , faptul ca au fost si momente fericite, ca unii au reusit sa faca echilibristica (fara sa cada in plasa Securitatii) nu poate fi contestat... dar viata era prea plina de compromisuri si prea multi iti impuneau compromisul lor...
Si matusa mea e melancolica vis-a-vis de vremurile si colegii de serviciu cind era economist la un combinat siderurgic important, dar nu fata de timpurile de atunci.
Lucruri bune se intampla si acum, Poti sa iti faci o afacere, sa primesti o bursa etc Isa lucrurile trebie delimitate.
Va multumim Doamna ca ne ajutati sa ne regasim identitatea nationala, cea adevarata, nu masca de superficialitate si pasivitate ce pare a caracteriza per ansamblu poporul roman post-decembrist!
Copilul meu a adormit plangand dupa ce a vazut un fragment din film.
Ce as putea sa-i spun? Ca astfel de lucruri se pot repeta?
I-am spus ca ei n-au luptat in zadar, comunistii au fost alungati. Dar e adevarat?